\u00cen volumul I din Istoria rom\u00e2nilor din Dacia Traian\u0103 de A.D. Xenopol (reeditat de cur\u00e2nd la Editura Saeculum IO), o parte important\u0103 o ocup\u0103 capitolul dedicat invaziei maghiare \u00een spa\u0163iul rom\u00e2nesc.
\nXenopol demonstreaz\u0103 anterioritatea rom\u00e2nilor fa\u0163\u0103 de unguri \u00een spa\u0163iul pe care-l ocup\u0103, dovedit\u0103 cu prisosin\u0163\u0103 de recunoa\u015fterea de c\u0103tre maghiari a drepturilor celor mai importante ale acestora \u015fi \u00een primul r\u00e2nd a drepturilor asupra p\u0103m\u00e2ntului pe care-l st\u0103p\u00e2neau.
\n\u00cen acest sens, el citeaz\u0103 o serie de \u201eora\u015fe rom\u00e2ne \u015fi slavone \u00een v\u0103ile Carpa\u0163ilor, a c\u0103ror existen\u0163\u0103 mai veche dec\u00e2t a\u015fezarea hoardelor maghiare \u00een Transilvania se recunoa\u015fte \u015fi ast\u0103zi, de faptul c\u0103 numele lor se v\u0103d a fi de origine rom\u00e2n\u0103 sau slavon\u0103, maghiarizate sau germanizate \u00een urm\u0103\u201c (ex. C\u00e2rpini\u015f, Daia, Teli\u015fca, M\u00e2ndra, Re\u015finar, Porce\u015fti, Porumbac etc.).
\n\u2013 Invoc\u0103 voievodatele rom\u00e2ne, pe care ungurii au trebuit, nu cu u\u015furin\u0163\u0103, s\u0103 le cucereasc\u0103 (ale lui Menumorut, Glad, Gelu, Kean, Ahtun, Gyula) sau cele numite \u00een documente ulterioare, dar care au existat sigur \u015fi \u00een epoca n\u0103v\u0103lirii, din moment ce aveau mare putere \u00een secolele XIII-XIV, c\u00e2nd se luptau chiar cu regii maghiari, de\u0163ineau o neat\u00e2rnare aproape total\u0103 (manifestat\u0103 prin baterea monedei proprii la Cluj \u015fi Sibiu \u015fi prin impunerea taxelor vamale la hotarele domeniilor voievodale), refuzau s\u0103 pl\u0103teasc\u0103 d\u0103rile c\u0103tre regi sau refuzau recunoa\u015fterea regilor (voievozii Lorandus, Dausa, Ladislau, Nicolae, Ioan, Milutin, Roia, Stoica, Bolia, Iacob, Neagul, Ioan, Petru, Vlad, \u015etefan, Bogdan, Balc, Stanislau, Siplac, Aprod, Iuga, Radu Negru \u015f.a.).
\n\u2013 Se refer\u0103 la documente de \u00eent\u0103rire a unor posesiuni, prin care \u201erom\u00e2nii sunt adeveri\u0163i \u015fi documentar aproape de la prima apari\u0163iune a documentelor ungure\u015fti din Transilvania\u201c (documentul de la 1227, care \u201ereproduce con\u0163inutul unui altuia mai vechi, dat de regele Coloman, 1055-1114, unor rom\u00e2ni din Crasna\u201c; documentul din 1763, care invoc\u0103 documentul din 1445, \u201e\u00een care se confirm\u0103 \u00een persoana urma\u015filor Petru, M\u00e2ndru, Han, Costea, Sandrin, Nicolai de Pop \u015fi Nicolai de Viz\u0103u, dona\u0163ia f\u0103cut\u0103 de regele str\u0103bunilor lor Negril\u0103 \u015fi Radomir \u00een comitatul Viz\u0103ului\u201c; documentul din 1437, \u00een care \u0163\u0103ranii rom\u00e2ni \u015fi unguri revolta\u0163i cer s\u0103 li se \u00eenapoieze libert\u0103\u0163ile pe care le aveau concedate de regele Sf. \u015etefan etc.).
\n\u2013 Aduce \u00een discu\u0163ie num\u0103rul impresionant al puternicei nobilimi rom\u00e2ne, toat\u0103 de forma\u0163ie militar\u0103, alc\u0103tuit\u0103 din voievozi, cneji \u015fi iobagi (\u00een sensul medieval de militari castrensi \u201eiobagiones castrorum\u201c), c\u0103rora li se mul\u0163ume\u015fte de c\u0103tre regii unguri pentru vitejiile din r\u0103zboaie, li se acord\u0103 titluri, de comi\u0163i, palatini, sunt scuti\u0163i de plat\u0103 \u015fi li se doneaz\u0103 terenuri.
\n\u2013 Face apel la drepturile voievozilor rom\u00e2ni \u015fi chiar ale cnejilor de a judeca popula\u0163ia pe care o avea \u00een subordine, \u00eendeob\u015fte dup\u0103 \u201edreptul obiciuelnic valah\u201c recunoscut de la bun \u00eenceput de regii unguri.
\n\u2013 Exemplific\u0103 normalitatea consider\u0103rii egale, \u00een primele secole de dup\u0103 cucerire, a rom\u00e2nilor cu celelalte na\u0163ionalit\u0103\u0163i prezente \u00een regat (unguri, sa\u015fi, secui) \u015fi mai ales invoc\u0103 prezen\u0163a, la congrega\u0163iunile periodice sau excep\u0163ionale, a rom\u00e2nilor, \u201eat\u00e2t acele ale \u0163\u0103rii, c\u00e2t \u015fi acele mai restr\u00e2nse ale oric\u0103ror regiuni\u201c.
\nRezum\u00e2ndu-\u015fi el \u00eensu\u015fi, din loc \u00een loc, argumenta\u0163ia, A.D. Xenopol sublinia c\u0103 \u201ela venirea ungurilor\u201c, \u201erom\u00e2nii se aflau constitui\u0163i \u00een aceast\u0103 \u0163ar\u0103 \u00een mici state sub ni\u015fte voievozi vasali \u00eemp\u0103r\u0103\u0163iei bulgare\u201c, c\u0103 \u201erom\u00e2nii nu se des\u0163\u0103rase niciodat\u0103 din Dacia\u201c, c\u0103, dup\u0103 sl\u0103birea avarilor, cobor\u00e2ser\u0103 p\u00e2n\u0103 \u00een C\u00e2mpia Panonic\u0103, de la munte la c\u00e2mpie, \u015fi se apucaser\u0103 de agricultur\u0103, afl\u00e2ndu-se \u00een stadiul \u201e\u00eencheg\u0103rii vie\u0163ii de stat\u201c. Autorul releva, de asemenea, c\u0103 \u201en\u0103v\u0103lirea ungurilor\u201c \u201ea avut un caracter aparte fa\u0163\u0103 de celelalte invazii, fiind mai mult o cucerire a \u0163\u0103rilor locuite de rom\u00e2ni \u015fi slavoni, \u015fi acesta \u00eenc\u0103 nedeplin\u0103\u201c. Ei veniser\u0103 \u201eca ni\u015fte du\u015fmani, cu care cei ataca\u0163i se luptar\u0103, \u015fi cu toate c\u0103 se supuser\u0103, p\u0103strar\u0103 \u00eens\u0103 drepturi fa\u0163\u0103 de noii lor st\u0103p\u00e2ni \u201c \u2013 ceea ce explic\u0103 de ce rom\u00e2nii \u201enu avur\u0103 nevoie a se retrage \u015fi \u00eenaintea n\u0103v\u0103lirii maghiare \u00eenapoi \u00een cet\u0103\u0163ile fire\u015fti\u201c, mun\u0163ii.
\n\u00cenc\u0103 \u015fi mai accentuat eviden\u0163ia A.D. Xenopol adev\u0103rul pe care acceptarea de c\u0103tre unguri a \u201edreptului obicinuielnic valah\u201c \u00eel reliefa asupra preexisten\u0163ei noastre dincolo de Carpa\u0163i: \u201eDin pu\u0163inele noti\u0163e p\u0103strate asupra acestui drept, afl\u0103m c\u0103 el regula at\u00e2t rela\u0163iunile private \u00eentre rom\u00e2ni, c\u00e2t \u015fi, ce este mai important, acele ale poporului rom\u00e2nesc cu oc\u00e2rmuirea maghiar\u0103, \u00eenc\u00e2t se vede din aceast\u0103 \u00eemprejurare \u00eentr-un chip luminos, c\u0103 cucerirea ungurilor nu se impusese poporului rom\u00e2nesc cu atotputernicie, ci recunoscuse acestuia ni\u015fte \u00eensemnate privilegii, precum p\u0103strarea noble\u0163ei, a voievozilor, knejilor \u015fi acea a unor obiceiuri juridice \u00eenr\u0103d\u0103cinate \u00een poporul rom\u00e2nesc, care dincoace de Carpa\u0163i alc\u0103tuiesc obiceiul p\u0103m\u00e2ntului\u201c.
\n\u00cen sf\u00e2r\u015fit, observ\u00e2nd c\u0103 drepturile net\u0103g\u0103duite ale rom\u00e2nilor enumerate anterior, de\u015fi dispar mai t\u00e2rziu \u015fi \u201epoporul rom\u00e2n este redus \u00eentr-o adev\u0103rat\u0103 robie\u201c cu c\u00e2t ne apropiem de epoca noastr\u0103, ele relev\u0103 cel pu\u0163in trei concluzii:
\n1. \u201ecucerirea maghiar\u0103 nu a fost de la \u00eenceput a\u015fa de cov\u00e2r\u015fitoare, \u00eenc\u00e2t s\u0103 poat\u0103 nimici drepturile popoarelor supuse de ea; iar p\u0103strarea unor asemenea drepturi \u00eent\u0103re\u015fte \u015fi mai mult ar\u0103t\u0103rile lui Anonimus, c\u0103 ducatele supuse de unguri ar fi re\u0163inut \u00een mare parte autonomia lor\u201c;
\n2. \u201ec\u0103 n\u0103v\u0103lirea maghiar\u0103 este cu totul deosebit\u0103 de a celorlalte popoare barbare\u201c, \u015fi \u201eurm\u0103rile ei funeste popora\u0163iilor cucerite se ar\u0103tar\u0103 tocmai t\u00e2rziu, c\u00e2nd timpul aduse la lumin\u0103 rezultatele cu at\u00e2t mai periculoase ale noii st\u0103p\u00e2niri, cu c\u00e2t ele se \u00eentemeiar\u0103 cu \u00eencetul, \u00eenr\u0103d\u0103cin\u00e2ndu-se\u201c. \u00cen sf\u00e2r\u015fit, dar cea mai important\u0103,
\n3. \u201ec\u0103 poporul rom\u00e2nesc este peste putin\u0163\u0103 un popor imigrat \u00een \u0163ara maghiarilor, deoarece atunci nu am \u00een\u0163elege cum el s\u0103 posedeze de la \u00eenceput at\u00e2tea drepturi, pe care le pierde \u00een urm\u0103\u201c.
\nLucrarea se \u00eencheie cu capitolele Muntenia \u015fi Moldova \u00eenainte de desc\u0103lecare (\u00een care e prezentat\u0103 \u00eentreaga epopee a cobor\u00e2rii rom\u00e2nilor din ascunzi\u015furile mun\u0163ilor \u015fi intrarea \u00een st\u0103p\u00e2nirea c\u00e2mpiei sudice \u015fi estice p\u00e2n\u0103 la Nistru, Marea Neagr\u0103 \u015fi Dun\u0103re) \u015fi Imperiul Rom\u00e2no-Bulgar (ampl\u0103 schi\u0163\u0103 a istoriei rom\u00e2nilor din sudul Dun\u0103rii, arom\u00e2nii, de la retragerea aurelian\u0103, p\u00e2n\u0103 la \u00eenflorirea imperiului sudic sub dinastia rom\u00e2n\u0103 a As\u0103ne\u015ftilor).
\nA.D. Xenopol ne surprinde din nou prin noutatea punctelor de vedere, prin modalitatea extragerii din documentele arhi\u015ftiute a unor informa\u0163ii revelatorii \u015fi prin apelul la documente trecute cu vederea de cercet\u0103torii anteriori. Ne g\u00e2ndim, \u00een acest sens, la \u201eanaforaua pentru feliul propiet\u0103\u0163ii \u00een \u0163ar\u0103 din vechime\u201c, alc\u0103tuit\u0103 de boierii Moldovei, spre a sluji r\u0103ze\u015filor din Vrancea \u00een procesul \u201ecu biv vel vistierul Iordache Ruset, care dob\u00e2ndise o parte din mo\u015fia r\u0103ze\u015filor ca dar de la Alexandru Ipsilante\u201c. Prin anafora, r\u0103ze\u015fii arat\u0103 c\u0103 mo\u015fia nu-i apar\u0163inea voievodului \u015fi c\u0103 st\u0103p\u00e2nirea lor <a r\u0103ze\u015filor> era mai veche dec\u00e2t \u00eenfiin\u0163area Moldovei, \u015fi, deci, <ei> nu puteau avea Hrisoave de la domni, ce veniser\u0103 \u00een urma na\u015fterii propriet\u0103\u0163ilor\u201c.
\nPun\u00e2nd \u00een leg\u0103tur\u0103 afirma\u0163iile din anafora cu informa\u0163iile rezult\u00e2nd din documente, din care reiese c\u0103 Alexandru cel Bun cump\u0103ra, la numai 50 de ani dup\u0103 Drago\u015f Voievod, mo\u015fii \u201ede pe la mo\u015fina\u015fi, ce le aveau din mo\u015fi \u015fi str\u0103mo\u015fi\u201c, autorul r\u0103stoarn\u0103 ideea, transmis\u0103 de cronicari \u015fi preluat\u0103 de D. Cantemir, c\u0103 \u0163ara ar fi fost pustie la desc\u0103lecare.
\nAcela\u015fi lucru \u00eel probeaz\u0103 istoricul \u015fi prin privirea critic\u0103 a documentului din 1247, prin care regele Bela IV al Ungariei d\u0103ruia cavalerilor Sf\u00e2ntului Ioan din Ierusalim teritorii \u00een Valahia din dreapta Oltului \u015fi din \u0163ara lui Seneslau, din st\u00e2nga Oltului, conced\u00e2ndu-le \u201edreptul de a percepe jum\u0103tate din veniturile, foloasele \u015fi slujbele tuturor teritoriilor d\u0103ruite\u201c, \u201eiar a restului Cumaniei \u00een \u00eentregimea lor pentru termenul de 25 de ani\u201c. A.D. Xenopol consider\u0103 c\u0103, \u00eentruc\u00e2t nu li se acord\u0103 cavalerilor nici un drept de oc\u00e2rmuire asupra \u201eacelor teritorii\u201c, \u201epe care nici regele nu-l avea\u201c, dona\u0163ia a r\u0103mas iluzorie, neutilizat\u0103 \u00een niciun fel. \u00centre altele \u015fi datorit\u0103 probabil opozi\u0163iei voievozilor de pe Olt, care se aflau \u00eentr-un stadiu foarte avansat de constituire statal\u0103.
\nCredin\u0163a autorului, exemplificat\u0103 \u015fi prin alte m\u0103rturii \u2013 de pild\u0103, existen\u0163a celor dou\u0103 \u201e\u0163\u0103ri\u201c \u00eenc\u0103 dinaintea desc\u0103lecatului, a Vrancei \u015fi a C\u00e2mpulungului Moldovenesc, care au r\u0103mas p\u00e2n\u0103 t\u00e2rziu, chiar \u015fi \u00een timpul lui Cantemir, cu privilegii aparte, de oarecare neat\u00e2rnare \u2013 era c\u0103 \u00een tot arcul extracarpatic sud-estic, a existat cu mult \u00eenainte de \u00eentemeierea statelor Moldova \u015fi \u0162ara Rom\u00e2neasc\u0103 o dens\u0103 popula\u0163ie rom\u00e2neasc\u0103, \u201epeste care vine \u015fi se suprapune p\u0103tura desc\u0103lec\u0103rii\u201c. Aceast\u0103 concluzie l-a f\u0103cut, de altfel, s\u0103 restr\u00e2ng\u0103 cu mai bine de 300 de ani limitele primei perioade, Formarea na\u0163ionalit\u0103\u0163ii rom\u00e2ne, \u00een loc de: \u201edin vremile cele mai vechi p\u00e2n\u0103 la \u00eentemeierea \u0163\u0103rilor rom\u00e2ne\u201c (1290) \u00een varianta: \u201edin vremile cele mai vechi p\u00e2n\u0103 \u00een secolul al IX-lea\u201c.
\nStadiul investiga\u0163iilor istorice \u00eel face pe autor s\u0103 \u015fi gre\u015feasc\u0103, pe de o parte, d\u00e2nd credit pseudodocumentului slavon din 1134, pus \u00een circula\u0163ie de B.P. Hasdeu, care ar fi atestat existen\u0163a unui \u201eprincipat slavon cu re\u015fedin\u0163a \u00een ora\u015ful B\u00e2rlad\u201c, iar pe de alt\u0103 parte exager\u00e2nd persisten\u0163a \u00een spa\u0163iu rom\u00e2nesc \u2013 \u00een toate c\u00e2mpiile sudice \u015fi estice \u2013 a popula\u0163iei slave, chiar dup\u0103 invaziile pecenege \u015fi cumane. Gre\u015fit\u0103 e, de asemenea, \u015fi trasarea unei linii imaginare \u00eentre rom\u00e2ni (care ar fi ocupat doar p\u0103r\u0163ile dinspre munte) \u015fi slavi (care s-ar fi \u00eentins \u00een zonele joase, la c\u00e2mpie), c\u00e2nd, de fapt, rom\u00e2nii (fie \u015fi numai p\u0103storii) vor fi penetrat profund \u015fi \u00een nenum\u0103rate alte locuri, dac\u0103 nu cumva vor fi existat dintotdeauna \u015fi insular sau pe malurile fluviilor, \u00een perimetrul temporar slavon. C\u0103ci altminteri nu s-ar fi ajuns niciodat\u0103 la o asimilare a slavilor.
\nIdeea pe care A.D. Xenopol \u0163ine s-o sublinieze e c\u0103 \u00een preajma secolului XII-XIII, dac\u0103 nu chiar mai devreme, poporul rom\u00e2n din spa\u0163iul extracarpatic se afla pe punctul de a se constitui \u00een mari forma\u0163iuni statale \u015fi numai n\u0103v\u0103lirea t\u0103tar\u0103 din 1241 a \u00eempiedicat aceasta, cu circa un secol.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u00cen volumul I din Istoria rom\u00e2nilor din Dacia Traian\u0103 de A.D. Xenopol (reeditat de cur\u00e2nd la Editura Saeculum IO), o parte important\u0103 o ocup\u0103 capitolul dedicat invaziei maghiare \u00een spa\u0163iul rom\u00e2nesc. Xenopol demonstreaz\u0103 anterioritatea rom\u00e2nilor fa\u0163\u0103 de unguri \u00een spa\u0163iul pe care-l ocup\u0103, dovedit\u0103 cu prisosin\u0163\u0103 de recunoa\u015fterea de c\u0103tre maghiari a drepturilor celor mai… Cite\u0219te mai mult »Rom\u00e2nii \u015fi maghiarii la A.D. Xenopol<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[10622,10623],"class_list":["post-18857","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-a-d-xenopol","tag-istoria-romanilor-din-dacia-traiana"],"views":1342,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/18857","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=18857"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/18857\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=18857"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=18857"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=18857"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}