{"id":18852,"date":"2014-05-09T09:52:37","date_gmt":"2014-05-09T07:52:37","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=18852"},"modified":"2014-05-09T09:55:02","modified_gmt":"2014-05-09T07:55:02","slug":"svart","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/svart\/","title":{"rendered":"\u015evar\u0163"},"content":{"rendered":"

Vlaicu B\u00e2rna, \u00centre Cap\u015fa \u015fi Corso,<\/em> edi\u0163ia a III-a, ad\u0103ugit\u0103, Prefa\u0163\u0103 de Z. Ornea, Not\u0103 asupra edi\u0163iei de Nicolae B\u00e2rna,\u00a0 Editura Polirom, Ia\u015fi, \u201eBiblioteca Memoria: jurnale, autobiografii, amintiri\u201c, 2014, 448 p.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

La a treia edi\u0163ie, volumul \u00centre Cap\u015fa \u015fi Corso (1998; reeditat \u00een 2005), completat cu seria amintirilor reunite sub denumirea Figuri din Parnasul interbelic, poate fi plasat mai bine \u00een contextul genului. Este o colec\u0163ie de portrete, nu un destin autobiografic. Faptul ofer\u0103 at\u00e2t satisfac\u0163ii documentaristice, prin credibilitate, c\u00e2t \u015fi estetice, prin stilul deta\u015fat \u015fi voios. Ar fi fost totu\u015fi necesare c\u00e2teva note de subsol, a\u015fa \u00eenc\u00e2t cititorul s\u0103 nu aib\u0103 impresia c\u0103 orice informa\u0163ie vehiculat\u0103 este indubitabil\u0103. Amendarea ar fi ajutat orientarea istoriografic\u0103. Men\u0163ionez dou\u0103 erori: E. Lovinescu s-a n\u0103scut \u00een 1881, nu \u00een 1882, iar Ion Vinea era doar cu un an mai \u00een v\u00e2rst\u0103 dec\u00e2t Scarlat Callimachi (n. 1895, respectiv 1896). Acest tip de portrete, redactate din perspectiva unui raisonneur, l-a exersat, pentru epocile urm\u0103toare, \u015etefan Aug. Doina\u015f (Evoc\u0103ri, Ed. Funda\u0163iei PRO, 2003) sau Augustin Fr\u0103\u0163il\u0103 (\u00cen curtea cu pavajul gri, Editura Muzeului Literaturii Rom\u00e2ne, 2010), ambii fiind invita\u0163i s\u0103 colaboreze la \u201eZiarul de duminic\u0103\u201c.
\nVlaicu B\u00e2rna \u00ee\u015fi joac\u0103 discret toate rolurile \u2013 chibi\u0163, colportor, martor, participant, factor decizional. Traiectoria sa profesional\u0103 \u015fi politic\u0103 nu iese niciodat\u0103 \u00een eviden\u0163\u0103, a\u015fa cum catalizatorii ajut\u0103 la definitivarea reac\u0163ilor f\u0103r\u0103 a-\u015fi modifica propriet\u0103\u0163ile chimice. Sunt suficiente m\u0103rturiile despre \u00eencadr\u0103rile \u00een c\u00e2mpul muncii pentru a pricepe c\u0103 povestitorul s-a aflat \u00een mijlocul evenimentelor: \u201eTot cu o \u00eenvoire m\u0103 aflam \u00een Bucure\u015fti, \u00een august \u201940, c\u00e2nd diplomatul Vasile Stoica, func\u0163ion\u00e2nd atunci ca subsecretar de stat la Ministerul Propagandei \u00een guvernul Gigurtu, m-a numit \u00eentr-un post de cenzor la Cenzura Militar\u0103 a Presei. Aceast\u0103 \u00eencadrare echivala cu mobilizarea pe loc, deci cu sf\u00e2r\u015fitul deplas\u0103rilor pe zon\u0103\u201c (p. 168).
\nProbabil c\u0103 structura interioar\u0103 l-a ajutat s\u0103 p\u0103streze distan\u0163a cordial\u0103 fa\u0163\u0103 de gruparea \u201eCriterion\u201c \u015fi simpatia moderat\u0103 pentru comilitoni. Exist\u0103, \u00een tonul relat\u0103rilor, o parcimonie anacronic\u0103, provenit\u0103 din educa\u0163ia tinere\u0163ii. Ceremonia protocolar\u0103 a vremii impunea adresarea reveren\u0163ioas\u0103. Tutuirea se dezavua, fiind admis\u0103 doar \u00eentre intelectuali de aceea\u015fi factur\u0103 (clasici\u015ftii E. Lovinescu \u015fi G. Murnu, p. 63) sau \u00eentre prietenii foarte buni, precum \u201eg\u0103e\u015ftenii\u201c \u015eerban Cioculescu \u015fi Vladimir Streinu
\n(p. 399). De altfel, p\u00e2n\u0103 s\u0103 schi\u0163eze gesturi de afec\u0163iune \u2013 sugerate cel mult prin apelative \u2013 povestitorul se men\u0163ine distant. Autorul \u00ee\u015fi demonstreaz\u0103 pre\u0163uirea pentru colegi, punct\u00e2nd c\u00e2teva vorbe de duh. O scen\u0103 convulsiv\u0103, \u00een care vorbitorul \u00ee\u015fi adecveaz\u0103 discursul la un anumit temperament, este formula ini\u0163ial\u0103 din necrologul rostit de H. Bonciu la catafalcul lui Anton Holban, unde hipersensibilitatea \u015fi intelectualizarea se confud\u0103, a\u015fa cum prozatorul defunct obi\u015fnuia s\u0103 r\u00e2d\u0103 \u00een momente de tragism: \u201eScumpul meu bidon de gri\u015f\u201c (p. 66).
\nCartea rezist\u0103, \u00eenainte de orice, prin absen\u0163a umorilor \u015fi a idolatriz\u0103rii. Desigur, mediul la care a aderat Vlaicu B\u00e2rna se concentrase \u00een preajma convingerilor\u00a0 de st\u00e2nga. Numai c\u0103, atunci socialismul \u00eensemna social-democra\u0163ia de azi. R\u0103m\u00e2ne o tem\u0103 deschis\u0103 atitudinea tolerant\u0103 \u015fi chiar \u00eencurajatoare a conducerilor autoritariste, de dreapta, \u00een raport cu acest segment ideologic: \u201eDin anul 1937 p\u00e2n\u0103 la \u00eenceputul lui 1939, lupt\u00e2ndu-se cu rigorile dictaturii regale, \u015fZaharia\u0163 Stancu a scos propria sa gazet\u0103, Lumea rom\u00e2neasc\u0103, finan\u0163at\u0103 de industria\u015ful Max Auschnitt. R\u0103m\u0103sese singurul ziar de orientare democrat\u0103 dup\u0103 ce guvernarea Goga\u2013Cuza le desfiin\u0163ase pe celelalte: Adev\u0103rul, Diminea\u0163a, Lupta, Rampa etc.\u201c (p. 76).
\nCalamburghezi<\/strong>
\nLumea recompus\u0103 are \u00een centru, a\u015fa cum indic\u0103 titlul, cafeneaua Cap\u015fa \u015fi braseria Corso. M\u0103rirea \u015fi dec\u0103derea Bucure\u015ftilor se leag\u0103 de cele dou\u0103 localuri, care dispar simultan, \u00een 1939 (prima fiind desfiin\u0163at\u0103, cealalt\u0103 demolat\u0103), \u00een preajma declan\u015f\u0103rii celui de-al Doilea R\u0103zboi Mondial (p. 150). Memorialistica lui Vlaicu B\u00e2rna devine astfel un mic studiu cultural, incluz\u00e2nd realit\u0103\u0163i politice \u015fi economice, obiceiuri culinare, tabieturi, b\u00e2rfe, dispute \u015fi fr\u0103\u0163ii, f\u0103c\u00e2nd indirect \u015fi c\u00e2teva trimiteri la starea Rom\u00e2niei din ultimul deceniu ceau\u015fist: \u201eDar cafeaua disp\u0103ruse de pe la \u00eenceputul r\u0103zboiului \u015fi \u00een locul ei era instalat surogatul de cafea, de obicei n\u0103utul sau un \u00eenlocuitor adus din Orient sau din Grecia, f\u0103cut din smochine degradate puse la pr\u0103jit \u015fi m\u0103cinate. Dup\u0103 23 August, odat\u0103 cu ocupa\u0163ia ruseasc\u0103 \u015fi cu intrarea \u00een Bucure\u015fti a Comisiei aliate de control (anglo-american\u0103), la Cap\u015fa, la Ath\u00e9n\u00e9e Palace \u015fi la Caf\u00e9 de la Paix a reap\u0103rut cafeaua\u201c (p. 420).
\n\u015evar\u0163ul \u00eens\u0103 nu, indisolubil legat de alt\u0103 societate. O imagine de ansamblu \u015fi alta de detaliu m-au l\u0103sat perplex parcurg\u00e2nd drumul imaginar \u00centre Cap\u015fa \u015fi Corso. Pe de o parte, o presupus\u0103 stare de \u201enormalitate\u201c a vie\u0163ii culturale
\n(p. 175, p. 400), vizibil\u0103 \u00een publicistic\u0103, \u00een spectacole de teatru \u015fi de cabaret (feti\u015furile nocturne nu se supuneau acelora\u015fi rigori legislative ca literatura!). Pe de alt\u0103 parte, mi s-a \u00eent\u00e2mplat s\u0103 fi descoperit un fel de fotografie inedit\u0103, \u00een ipostaza lui Cioran de \u201et\u00e2n\u0103r blond\u201c. Paginile c\u00e2\u015ftig\u0103, \u00een opinia mea, \u015fi prin restabilirea istoricit\u0103\u0163ii unor evenimente. De pild\u0103, oric\u00e2t de combativ\u0103 \u015fi turbulent\u0103, gruparea \u201eCriterion\u201c se bucura de bun\u0103voin\u0163\u0103 ca o ciud\u0103\u0163enie necesar\u0103 pluralismului. Pu\u0163ini \u00eei luau \u00een serios pe tr\u0103iri\u015fti, iar cauza ar consta \u00een absen\u0163a unor opere serioase. Lucrul pare evident \u00een poantele puse pe seama lor: \u201eCioran era \u0163u\u0163\u0103rul lui \u0163u\u0163ea\u201c (p. 357). \u00cencr\u00e2ncenarea din scris se domolea al\u0103turi de o cup\u0103 (!) de \u015fvar\u0163, b\u0103utur\u0103 a c\u0103rei re\u0163et\u0103 (p. 147) indic\u0103 un poten\u0163ial sedativ. \u00centre Cap\u015fa \u015fi Corso aduce multe l\u0103muriri \u00een leg\u0103tur\u0103 cu tihna burghez\u0103 \u015fi cu abilitatea de a gestiona conflictele f\u0103r\u0103 resentimente. Din perspectiva lui Vlaicu B\u00e2rna, persoanele str\u00e2nse la mas\u0103 sunt incapabile s\u0103 urasc\u0103. De\u015fi legionar \u00eembr\u0103cat corespunz\u0103tor, Ion Barbu continu\u0103 s\u0103 fac\u0103 pressing asupra domni\u0163elor \u015fi a cucoanelor.
\nCen(z)(g)ura<\/strong>
\nCap\u015fa \u015fi Corso sunt personajele principale din carte, celebr\u00e2nd citadinismul intens, a c\u0103rui bucl\u0103 temporal\u0103 nu o mai \u00een\u0163elegem deloc. Socotind programul cotidian al scriitorilor neosteni\u0163i \u2013 Camil Petrescu, I. Vinea \u015fi Zaharia Stancu \u2013 ne \u00eentreb\u0103m cum reu\u015feau s\u0103 \u00eempace mondenitatea (a nu se confunda cu boema) \u015fi creativitatea (\u00een special pe cea de ordin gazet\u0103resc). Ar fi cam impudic s\u0103 ne referim \u015fi la orele consacrate amorului. Nu a\u015f vrea s\u0103 proiectez accelerarea \u015fi \u00eengustarea cronologic\u0103 a globaliz\u0103rii noastre asupra unei perioade a\u015fa-zic\u00e2nd aurorale, c\u00e2nd oamenii nu se consumau cu mijloacele de comunicare electronic\u0103. Ra\u0163ionamentul nu se justific\u0103. Tot despre o societate ultrainforma\u0163ionalizat\u0103, peste m\u0103sura capacit\u0103\u0163ii de r\u0103sp\u00e2ndire \u015fi de ingerare, discut\u0103m la data respectiv\u0103. Presa reprezenta o institu\u0163ie \u2013 a echidistan\u0163ei, a partizanatului, a scandalului, a divertismentului. Vlaicu B\u00e2rna ofer\u0103 argumente suficiente s\u0103 observ\u0103m detaliul c\u0103, la nivelor anilor 1930, comunicarea prin ziare \u015fi reviste era excesiv\u0103.\u00a0 Timpul nu avea r\u0103bdare, ci valoare, deoarece intelectualii de forma\u0163ie umanist\u0103 intrau \u00eentr-un sistem economic. Dispuneau de o pia\u0163\u0103 imens\u0103. Articolele nu intrau \u00een categoria efemeridelor, ci a exerci\u0163iilor remunerate pentru a \u00eentre\u0163ine voca\u0163ia \u015fi talentul.
\nDar deceniile interbelice au legitimat cenzura. \u00cen diverse pasaje, Vlaicu B\u00e2rna semnaleaz\u0103 nevoia de a \u00eenl\u0103tura etichetele nostalgic idealiste. \u00cens\u0103\u015fi titulatura perioadei \u2013 bazat\u0103 pe criterii cronologice tot mai vagi \u2013 marcheaz\u0103 o perioad\u0103 incert\u0103. \u00centre Cap\u015fa \u015fi Corso ilustreaz\u0103 transferul de putere de la dictatura militar\u0103 c\u0103tre dictatura proletariatului. R\u0103zboiul stabilise \u015fi unele mecanisme de evitare a restric\u0163iilor. Cenzura era eludat\u0103 de cenzori. A\u015fa\u00a0 a ap\u0103rut romanul Revolu\u0163ia de Dinu Nicodim (1943), imediat confiscat \u015fi retras din libr\u0103rii
\n(pp. 178-179). Totu\u015fi, evocarea senza\u0163ional\u0103, care rivalizeaz\u0103 cu debu\u015feul bancurilor despre Ceau\u015fescu, vizeaz\u0103 o opera\u0163iune a Marelui Stat Major, \u00een colaborare cu Siguran\u0163a, la direc\u0163iunea ziarului Curentul, c\u00e2nd s-a scos din paginare afi\u015ful unei dramatiz\u0103ri dup\u0103 M\u0103garul de aur de Apuleius. Obsesia referen\u0163ialit\u0103\u0163ii \u015fi a subversiunii se manifesta la fel de precaut \u015fi de abuziv sub Ion Antonescu. Iar devotamentul ost\u0103\u015fesc provenea, dup\u0103 m\u0103rturia prea sincer\u0103 a unuia dintre generalii responsabili de acea descindere, din reanimarea unor coduri lingvistice \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fite la Academia Militar\u0103: \u201eNe f\u0103ceam farse, ne puneam porecle. Lui Ionic\u0103 apucasem s\u0103-i zicem Boa\u015fe de m\u0103gar, \u015fi el nu se sup\u0103ra\u201c (p. 405).
\nDe la Ionic\u0103 p\u00e2n\u0103 la amabilul nea Nicu tranzi\u0163ia e m\u0103runt\u0103. C\u00e2teodat\u0103, timpul prea ne purific\u0103 memoria! Sau o epureaz\u0103.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Vlaicu B\u00e2rna, \u00centre Cap\u015fa \u015fi Corso, edi\u0163ia a III-a, ad\u0103ugit\u0103, Prefa\u0163\u0103 de Z. Ornea, Not\u0103 asupra edi\u0163iei de Nicolae B\u00e2rna,\u00a0 Editura Polirom, Ia\u015fi, \u201eBiblioteca Memoria: jurnale, autobiografii, amintiri\u201c, 2014, 448 p.   La a treia edi\u0163ie, volumul \u00centre Cap\u015fa \u015fi Corso (1998; reeditat \u00een 2005), completat cu seria amintirilor reunite sub denumirea Figuri din Parnasul… Cite\u0219te mai mult »\u015evar\u0163<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[11004,11003],"class_list":["post-18852","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-intre-capsa-si-corso","tag-vlaicu-barna"],"views":1219,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/18852","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=18852"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/18852\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=18852"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=18852"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=18852"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}