\u201eLa aproape trei ani dup\u0103 retragerea lui definitiv\u0103 \u00eentr-un cimitir parizian, c\u0103rturarul se contureaz\u0103 tot mai limpede ca o con\u015ftiin\u0163\u0103 demn\u0103 \u015fi curat\u0103 a ethosului na\u0163ional\u201c \u2013 scrie Mircea Radu \u00een Contemporanul, nr. 3\/ 2014. C\u0103rturarul este Mircea Iorgulescu, critic literar \u015fi jurnalist eminent din echipa care a dus cu bine pe umeri Rom\u00e2nia literar\u0103 \u00een ultimul deceniu al regimului comunist \u00eencheiat la sf\u00e2r\u015fitul lui 1989. \u00cenzestrat cu mare talent de analist literar, \u00een scrisul lui M. Iorgulescu \u00eent\u00e2lnim la tot pasul semnele unuia din cei mai ascu\u0163i\u0163i \u201enervi\u201c sociali \u00een lectura literaturii \u015fi, deopotriv\u0103, \u00een \u201ecitirea\u201c societ\u0103\u0163ii rom\u00e2ne\u015fti din acea epoc\u0103 \u015fi dup\u0103 aceea. Este, \u00eempreun\u0103 cu neuitatul Z. Ornea, criticul rom\u00e2n cu cea mai exact\u0103, pertinent\u0103 percep\u0163ie \u015fi constant\u0103 pre\u0163uire a lui Constantin Dobrogeanu-Gherea, ideologul\u00a0 \u015fi criticul literar socialist cu o cot\u0103 sc\u0103zut\u0103 \u00een ochii acelei p\u0103r\u0163i a elitei bresla\u015filor \u201e\u00eencremenite\u201c, vorba lui Eminescu, \u00eentr-o veritabil\u0103 cast\u0103 (\u201epentru a-\u015fi asigura cercul de exploatare, ele \u00eencremenesc c\u00e2teodat\u0103: iat\u0103 castele\u201c, \u00een Influen\u0163a austriac\u0103…). Studiile lui vii, temeinice \u015fi rezistente despre criticul socialist ori despre autodidactul proletar Panait Istrati, ca \u015fi cel referitor la a doua fa\u0163\u0103, \u201erevolu\u0163ionar\u0103\u201c, a boierului c\u0103l\u0103tor Dinicu Golescu din \u00censemnare…, depun o inebranlabil\u0103 m\u0103rturie asupra exemplarei convie\u0163uiri a nervului social cu talentul propriu-zis de cititor profesionist. \u00cen fond, \u015fi controversata lui carte, Marea tr\u0103nc\u0103neal\u0103, o viziune politico-social\u0103 asupra actualit\u0103\u0163ii non-conjuncturale a lui I.L. Caragiale, reprezint\u0103 expresia profesional\u0103 str\u0103lucit\u0103 a aceleia\u015fi tr\u0103s\u0103turi a acestui critic literar \u201eatipic\u201c \u00eentr-o proeminent\u0103 genera\u0163ie de critici \u015fi istorici literari postbelici. Acela\u015fi ascu\u0163it \u201enerv social\u201c l-a \u00eempins spre jurnalism, meserie cu mare tradi\u0163ie \u00een breasl\u0103 \u015fi practicat\u0103 de el \u00eenainte \u015fi dup\u0103 1989. Dac\u0103 observ\u0103m bine, cei numi\u0163i mai sus care i-au atras condeiul reprezint\u0103 \u201ecazuri\u201c literare, ie\u015fite din comun, scriitori ce fac figur\u0103 de \u201eexila\u0163i\u201c, \u00een \u0163ar\u0103 sau \u00een afara ei: era el \u00eensu\u015fi unul dintre ei \u015fi avea vie con\u015ftiin\u0163a acestui fapt. Iat\u0103 m\u0103rturia lui despre \u201ecazurile\u201c care l-au preocupat (obsedat?), asupra c\u0103rora revine \u00een mai multe r\u00e2nduri: \u201eMarin Preda vorbea despre existen\u0163a unei \u00abteme a povestitorului\u00bb; de ce n-ar exista \u015fi o \u00abtem\u0103 a criticului?!\u00bb. \u00abTema\u00bb mea, c\u00e2nd am scris despre Dinicu Golescu, despre Gherea, despre Istrati, despre Caragiale a fost \u00eens\u0103 libertatea, nu exilul. Exilul este o form\u0103 particular\u0103 a c\u0103ut\u0103rii libert\u0103\u0163ii. C\u00e2nd am scris despre Dinicu Golescu \u2013 socotindu-l un fel de \u00abdublu\u00bb al lui Tudor Vladimirescu \u2013 am descris mecanismul revoltei \u015fi al disiden\u0163ei; \u00een cartea despre t\u00e2n\u0103rul Istrati am f\u0103cut, la fel, elogiul revoltei, la Gherea am \u00eencercat s\u0103 descriu imaginea unui revoltat \u015fi exilat \u00eentr-o \u0163ar\u0103 de adop\u0163iune etc. \u015ei \u00een aceste eseuri, \u015fi \u00een cronici am trecut deseori, deliberat \u015fi cu pl\u0103cere, dincolo de literar \u015fi de literatur\u0103. Pe atunci, asemenea ie\u015firi din perimetru p\u0103reau excentrice. Am fost, \u00eemi place s\u0103 cred, un critic atipic\u201c.\u00a0 S\u0103 mai decup\u0103m din dosarul confesiunilor \u2013 \u00een genere zg\u00e2rcite \u2013 acestui critic atipic \u00eenc\u0103 o asemenea excentric\u0103 ie\u015fire din perimetru: \u201e\u00cen Rom\u00e2nia de ast\u0103zi \u2013 spunea el \u00een septembrie 1994 \u2013 simpla rostire a cuv\u00e2ntului \u00absocialist\u00bb produce alergie. Explicabil, poate, dar nu \u015fi justificabil; \u00een orice caz, reac\u0163iile alergice nu clarific\u0103 nimic, de\u015fi, poate, elibereaz\u0103 de toxine. Dar o discu\u0163ie serioas\u0103 despre socialismul rom\u00e2nesc mi se pare, deocamdat\u0103, imposibil\u0103. Nu ar fi \u00eens\u0103, cred, inutil\u0103. Scriind despre Gherea \u015fi Istrati am \u00eencercat s\u0103 evoc, s\u0103 reconstitui \u015fi o parte a istoriei mi\u015fc\u0103rii socialiste din Rom\u00e2nia de acum un veac, altfel dec\u00e2t era prezentat\u0103 de propaganda comunist\u0103. C\u00e2t despre e\u015fecul socialismului \u015fi dispre\u0163ul fa\u0163\u0103 de Marx, ce s\u0103 spun? Dup\u0103 c\u00e2te \u015ftiu, dispre\u0163ul nu este \u2013 \u00eenc\u0103 \u2013 omologat ca atitudine intelectual\u0103. \u015ei sper c\u0103 nici nu va fi vreodat\u0103\u201c. \u00cen pofida lucidit\u0103\u0163ii \u015fi a nervului s\u0103u social, criticul se \u00een\u015fela: \u201etoxinele\u201c sunt cultivate \u015fi \u00eengrijite, ca o gr\u0103din\u0103 cu flori veninoase. Toxinele acestea \u00eentre\u0163in alergii protejate cu grij\u0103: nu cumva obiectivul s\u0103 dispar\u0103 \u015fi combatan\u0163ii s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 f\u0103r\u0103 miz\u0103! Fapt este c\u0103, al\u0103turi de altele la fel de r\u0103sun\u0103toare, \u201ecazul\u201c lui Mircea Iorgulescu este \u00een principal efectul programat al numitelor \u201etoxine\u201c utilizate, ca \u00eentotdeauna, drept material de propagand\u0103 \u00een scopul desfigur\u0103rii unor autori importan\u0163i \u015fi a operei lor. Obsedat de cazul \u201eexila\u0163ilor\u201c, Mircea Iorgulescu s-a trezit el \u00eensu\u015fi \u00eempins din perimetru \u015fi exilat din comunitatea profesional\u0103 c\u0103reia \u00eei apar\u0163ine de c\u0103tre cei \u201epuri\u201c, dar intoxica\u0163i peste noapte cu virusul \u201eanticomunismului\u201c explodat dup\u0103 c\u0103derea comunismului: \u201eCu autoritatea de critic neangajat \u00een coterii \u2013 scrie autorul notelor pline de bun sim\u0163 din Contemporanul \u2013 \u015fi cu posibilit\u0103\u0163ile de membru al redac\u0163iei Rom\u00e2nia literar\u0103 a \u00eencercat s\u0103 tempereze m\u0103surile de cenzur\u0103, dar \u015fi excesele spectaculare ale unor condeieri mai mult vocali dec\u00e2t inspira\u0163i. Buna credin\u0163\u0103 \u015fi realismul \u00eel f\u0103ceau s\u0103 vad\u0103 c\u0103 tactul \u015fi solidaritatea ob\u015ftei sunt mai eficiente \u00een prezervarea viselor de libertate dec\u00e2t g\u0103l\u0103gia steril\u0103 \u015fi suspect\u0103 de provocare\u201c. Buna credin\u0163\u0103 \u00eel f\u0103cea \u015fi l-a f\u0103cut, p\u00e2n\u0103 la \u201eretragerea lui definitiv\u0103 \u00eentr-un cimitir parizian\u201c, s\u0103 refuze ceea ce numea o cultur\u0103 a repro\u015fului: \u201erefuz s\u0103 m\u0103 integrez unei \u00abculturi a repro\u015fului\u00bb. Detest, \u00een cultur\u0103, procurorii, rechizitoriile, acuzatorii, acuza\u0163iile. Po\u0163i g\u00e2ndi radical \u015fi f\u0103r\u0103 a te servi de \u00abrepro\u015furi\u00bb. Dac\u0103 te rezumi la \u00abrepro\u015furi\u00bb, nu mai \u00een\u0163elegi nimic. Repro\u015ful, rechizitoriul sunt un fel de\u00a0 \u00eenlocuitor de \u00een\u0163elegere\u201c \u015fi d\u0103dea spre edificare asupra istoriei tragice a \u201ecoloanei vertebrale\u201c sub dictatur\u0103, exemplul lui Zaharia Stancu, autorul Descul\u0163ului, care, pe patul de moarte ar fi f\u0103cut aceast\u0103 m\u0103rturisire teribil\u0103: \u201eToat\u0103 via\u0163a m-am c… pe mine de fric\u0103\u201c. Despre forma \u015fi efectele oportuniste ale fricii \u00eemi vin \u00een minte Ie\u015firea din sob\u0103 a lui Adrian P\u0103unescu \u015fi strig\u0103tul poetului de acolo: \u201eUnde sunte\u0163i, voi, friguro\u015filor…?!\u201c Doar timpul verbului trebuie schimbat \u015fi pus la trecut… Pe de alt\u0103 parte, realismul dictat de \u201enervul\u201c s\u0103u social l-a f\u0103cut pe Mircea Iorgulescu s\u0103 caute \u015fi s\u0103 concilieze, \u00een condi\u0163iile date, solu\u0163ii de supravie\u0163uire a lui \u015fi a ob\u015ftei. N-a ocolit, dup\u0103 1989, evocarea vie\u0163ii profesionale dificile dinainte, situa\u0163iile complicate prin care a trecut \u015fi care, unele dintre ele, l-ar fi putut pune \u00een pozi\u0163ii cel pu\u0163in delicate, asupra c\u0103rora cei mai mul\u0163i tac \u00een vreme ce-\u015fi \u00eengrijesc gr\u0103dina cu plante veninoase (\u201etoxine\u201c). Mircea Iorgulescu n-a t\u0103cut. \u00centr-un r\u00e2nd relateaz\u0103 povestea primei lui apari\u0163ii \u201epe unde scurte\u201c, \u00een celebra emisiune \u201eTeze \u015fi antiteze la Paris\u201c, pe care o f\u0103cea la Europa Liber\u0103 Monica Lovinescu. Spune, \u00een cursul discu\u0163iei, c\u0103 \u201eam scris editoriale nesemnate la Rom\u00e2nia literar\u0103. Aceste editoriale erau obligatorii pentru apari\u0163ia revistei \u015fi con\u0163ineau, obligatoriu, citate din Ceau\u015fescu \u015fi referiri la el, desigur elogioase. Monica Lovinescu \u2013 precizeaz\u0103 el \u2013 a oprit \u00eenregistrarea \u015fi mi-a spus c\u0103 n-are rost s\u0103 vorbesc despre editoriale. Am rugat-o s\u0103 reia \u00eenregistrarea \u015fi am descris mecanismul editorialelor, spun\u00e2nd, evident, c\u0103 fusesem unul dintre cei care le scriau. Fiindc\u0103 nu scria doar George Iva\u015fcu: era o sarcin\u0103 redac\u0163ional\u0103. F\u0103r\u0103 editoriale nu ap\u0103rea revista! Eu am \u00eenceput s\u0103 scriu editoriale de prin 1986-87 cred. Nu voi spune cine a mai scris editoriale dintre fo\u015ftii mei colegi, mi se pare nedemn. \u015etiu \u00eens\u0103 c\u0103, la un moment dat, exasperat de nepriceperea jurnalistic\u0103 a unuia dintre redactorii de atunci ai Rom\u00e2niei literare, Iva\u015fcu a exclamat cu n\u0103duf: \u00ab\u0103sta n-ar fi \u00een stare nici s\u0103 scrie un editorial pe invers!\u00bb. Pe invers, adic\u0103 \u00eempotriva lui Ceau\u015fescu. Iva\u015fcu reducea, deci, problema editorialelor la o simpl\u0103 \u00eendem\u00e2nare tehnic\u0103. Dar era numai at\u00e2t? Cu siguran\u0163\u0103 nu. De\u015fi nesemnate cu numele meu, acele editoriale fac parte din biografia mea. Mi le asum\u201c. Iat\u0103 un veritabil \u201eauto-denun\u0163\u201c care merit\u0103 cel mai \u00eenalt respect, incomparabil cu acela meritat de valul declara\u0163iilor f\u0103cute de somnoro\u015fii trezi\u0163i peste noapte \u015fi strig\u00e2nd speria\u0163i, ca din gur\u0103 de \u015farpe, lozinci anticomuniste \u00een prima diminea\u0163\u0103 a trezirii lor din somn. \u00cen 2009, CNSAS se gr\u0103be\u015fte s\u0103 \u201escape\u201c \u015ftirea c\u0103, gra\u0163ie unei \u201epeti\u0163ii\u201c colegiale, l-ar fi descoperit ca posibil colaborator al Securit\u0103\u0163ii: bulg\u0103rele calomniei \u015fi al prostiei s-a rostogolit apoi la vale, timp de c\u00e2\u0163iva ani, care sunt \u015fi ultimii ani ai lui Mircea Iorgulescu. A murit ne\u00eemp\u0103cat cu \u201e\u00eenscenarea suferit\u0103 \u00een amurgul trist al vie\u0163ii lui\u201c, cum spune ap\u0103r\u0103torul, avocatul Sergiu Andon.<\/p>\n
P.S. Le propun \u201epeti\u0163ionarilor\u201c amatori din \u0163ar\u0103 \u015fi de peste hotare s\u0103 publice o serie mare de antologii (c\u00e2te 200 de pagini fiecare), cu titlul Pe invers, \u00een amintirea neuitatelor cuvinte ale lui George Iva\u015fcu din povestirea lui Mircea Iorgulescu. Pe invers au \u00eenv\u0103\u0163at repede, uimitor de repede s\u0103 scrie \u015fi s\u0103 vorbeasc\u0103 majoritatea celor t\u0103cu\u0163i \u015fi somnoro\u015fi c\u00e2nd puteau s\u0103 tac\u0103. Azi, cu arma libert\u0103\u0163ii la picior, au prins glas, scriu \u015fi tot scriu, vorbesc \u00eentr-una \u201epe invers\u201c cu o u\u015furin\u0163\u0103 \u015fi o fluen\u0163\u0103 tehnic\u0103 de invidiat, care poate l-ar uimi \u015fi pe George Iva\u015fcu, mare intelectual \u015fi om p\u0103\u0163it, trecut prin at\u00e2tea \u00eenc\u00e2t ai fi zis c\u0103 nimic nu-l mai putea uimi. Prev\u0103d antologiilor Pe invers, \u00een contrapartid\u0103 cu celelalte pe acela\u015fi subiect, un mare impact public \u015fi un considerabil efect comercial ce-ar mai scoate pu\u0163in din criz\u0103 cultura rom\u00e2n\u0103, arta \u015fi literatura at\u00e2t de v\u0103duvite de interesul \u015fi ajutorul statului rom\u00e2n.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u201eLa aproape trei ani dup\u0103 retragerea lui definitiv\u0103 \u00eentr-un cimitir parizian, c\u0103rturarul se contureaz\u0103 tot mai limpede ca o con\u015ftiin\u0163\u0103 demn\u0103 \u015fi curat\u0103 a ethosului na\u0163ional\u201c \u2013 scrie Mircea Radu \u00een Contemporanul, nr. 3\/ 2014. C\u0103rturarul este Mircea Iorgulescu, critic literar \u015fi jurnalist eminent din echipa care a dus cu bine pe umeri Rom\u00e2nia literar\u0103… Cite\u0219te mai mult »\u201ePe invers…\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[2000,1720,11121,7235],"class_list":["post-18831","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-contemporanul","tag-mircea-iorgulescu","tag-mircea-radu","tag-z-ornea"],"views":2835,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/18831","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=18831"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/18831\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=18831"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=18831"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=18831"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}