{"id":18778,"date":"2014-04-17T12:05:09","date_gmt":"2014-04-17T10:05:09","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=18778"},"modified":"2014-04-17T12:05:09","modified_gmt":"2014-04-17T10:05:09","slug":"king-arthur-din-virginia","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/king-arthur-din-virginia\/","title":{"rendered":"King Arthur din Virginia"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>Statura lui Arthur Ashe este una legendara. Pricina este transparenta. Personalitatea sa depaseste cu mult spatiul arondat arenei sportive. Arthur Ashe a devenit un simbol al demnitatii civice si este conotat ca unul dintre importantii eroi ai luptei anti-apartheid. Prin rezultatele, frumusetea jocului si eleganta morala, americanul de culoare a demonstrat ca sportul alb nu reprezinta un privilegiu al albilor si nici nu este un apanaj al celor din high life. Arthur Ashe nu s-a distins doar \u00een calitate de campion al tenisului, ci a fost si un intelectual rasat, un \u00eendragostit de lectura, un orator impresionant si un mare colectionar de arta. Mai presus de toate, el s-a dovedit \u00eensa un om adevarat, iar disparitia sa prematura dintre noi a vaduvit istoria sportului alb si miscarea de emancipare a afro-americanilor de un reper de anvergura.<\/strong> <\/em><br \/>\nIata de ce, pe urmele lui Patrick Proisy, jurnalistul francez care a scris superba carte Destinele de necrezut ale eroilor tenisului, voi dedica doua episoade acestui gigant al court-ului de tenis, dar si al taberei civice americane din anii 1970-1980. \u00cen opinia mea, Ashe merita cu v\u00e2rf si \u00eendesat acest elogiu.<br \/>\nEl a vazut lumina zilei la Richmond, \u00een statul sudist Virginia. S-a nascut la data de 10 iulie 1943, \u00eentr-un cartier rau famat numit Brook Field Park, ale carui strazi erau extrem de periculoase. Infractionalitatea era la ea acasa \u00een zona si copiii negrilor nu aveau mai deloc sanse la o viata decenta, sigura, \u00eemplinita. Norocul micului Arthur a constat \u00een faptul ca tatal lui, Arthur Sr., era politist, iar mama sa, o femeie echilibrata si cu frica lui Dumnezeu. Educatia primita de baiat a fost una serioasa, realizata \u00een deplin acord cu austera morala protestanta. Arthur era pur si simplu un copil cuminte, timid si serios. Soarta nu i-a fost \u00eensa una usoara, caci pe c\u00e2nd avea sase ani mama lui, Mattie Ashe, se stinge dupa o grea suferinta. Arthur Sr. este extrem de afectat, moralul i se prabuseste, dar micul Arthur gaseste puterea launtrica de a-si sprijini parintele si de a-l face sa \u00eenteleaga ca viata trebuie sa continue, indiferent de piedici si dureri. Pustiul se dovedeste mai tare dec\u00e2t adultul, iar rezilienta lui este una absolut remarcabila.<br \/>\nSi totusi, ce sanse sa fi avut Arthur Jr. pentru a rezista pe strazile imunde din Brook Field Park al conservatorului si rasistului Richmond? Ei bine, una dintre aceste sanse s-a numit Ronald Charity. Jucator de tenis de mare talent, acesta si-a dedicat puterile \u00eencropirii unui club deschis \u00een primul r\u00e2nd copiilor de culoare din cartier. Vreme de trei ani Mister Charity \u00eel \u00eenvata pe micul Arthur abc-ul sportului alb, av\u00e2nd convingerea ca \u00een fata lui sta un viitor campion. Doar ca bunul Ronald are limite c\u00e2t priveste pedagogia. Fiind perfect constient de acest obstacol, el \u00eel recomanda pe pusti lui Robert Walter Johnson. Cine este acesta? Doctor de culoare, absolvent al Lincoln University, el marcheaza o premiera cu valoare de precedent, deoarece este primul ne-alb care activeaza \u00een cadrul Spitalului din Lynchburg, Virginia. Tenismen interesant, om cu avere si respectat nu numai de comunitate, ci si de unii albi mai liberali, Robert Walter Johnson organizeaza pe cheltuiala proprie o baza de tenis aflata \u00een apropierea casei \u00een care traia familia Ashe. Pe vremea c\u00e2nd \u00een sudul Statelor Unite terenurile publice de sport nu erau deschise dec\u00e2t albilor, \u201eacademia\u201c Johnson era singurul loc \u00een care copiii afro-americanilor puteau \u00eenvata si performa tenisul.<br \/>\nPrin urmare, sub o zodie fericita, doctorul Johnson devine antrenorul personal al t\u00e2narului Ashe. Robert are argumente foarte serioase pentru a practica aceasta consiliere, caci tot el a descoperit-o si format-o pe marea campioana de culoare Althea Gibson, cea care a c\u00e2stigat \u00een 1956 Roland Garros-ul, \u00een 1957 Wimbledon-ul si \u00een 1958 Forrest Hills-ul. Relatia \u00eentre cei doi este foarte buna, Arthur se fortifica mental, jocul lui primeste o amprenta strategica de o inteligenta rara, la care se adauga agilitatea, viteza si ingeniozitatea tipice excelentului atlet care este Ashe Jr. Rezultatele nu \u00eent\u00e2rzie a-si face aparitia. Arthur Ashe devine cel dint\u00e2i afro-american care ia startul \u00een cadrul campionatului din Maryland. \u00cen 1960 prestigiosul Sport Illustrated \u00eei publica un profil plin de complimente. \u00cen 1965 face deja parte din echipa americana de Cupa Davis. \u00cen paralel cu activitatea sportiva de performanta, juniorul finalizeaza studii foarte serioase la UCLA, absolvind Facultatea de Comert si Finante si devenind astfel primul posesor de diploma universitara din familia sa.<br \/>\n\u00cen 1968 t\u00e2narul Arthur absolva celebra Academie militara de la West Point, iar peste c\u00e2teva luni triumfa \u00een proba de simplu de la Forrest Hills, domin\u00e2ndu-l pe talentatul olandez Tom Okker. Premiera are o conotatie istorica, pentru ca Ashe este primul jucator de culoare care c\u00e2stiga un turneu de Mare Slem si cel dint\u00e2i afro-american campion al Internationalelor Americii! Aspect interesant, deoarece Arthur Ashe este amator, el nu poate primi cecul \u00een valoare de 14.000 de dolari, astfel \u00eenc\u00e2t banii \u00eei revin \u00eenvinsului! Se vede treaba ca anul 1968 este unul prodigios pentru cariera lui Arthur, caci alaturi de coechipierii sai c\u00e2stiga Cupa Davis chiar la Antipozi, deposed\u00e2nd de titlu Australia, ne\u00eenvinsa de patru editii&#8230;<br \/>\nCum \u00eesi explica ascensiunea sociala si sportiva deja faimosul Mister Ashe? Cu onestitate, el recunoaste: \u201eDaca as fi fost alb, probabil ca nu m-as fi simtit la fel de motivat\u201c. Si, declar\u00e2nd acestea, el punea degetul pe o rana veche si dureroasa \u2013 conditia afro-americanilor \u00een propria lor tara, dar si relatia cu radacinile africane din perioada comertului cu sclavi. De altfel, unul dintre telurile explicite ale campionului era de a juca tenis \u00een Africa de Sud, cunoscuta pe-atunci ca tara a apartheid-ului. Tenismenul nazuia astfel sa atraga atentia \u201efratilor\u201c lui asupra nevoii de a protesta sistematic. Toate bune si frumoase, numai ca regimul de la Johanesburg i-a respins \u00een 1971 si 1972 accesul \u00een tara pentru a lua startul la importanta competitie profesionista de-acolo. Doar prin intermediul echipei franceze de Cupa Davis Arthur patrunde pe pam\u00e2nt sud-african, \u00een calitate de sparring partner.<br \/>\nAbia \u00een 1973, gratie eforturilor amicului sau Cliff Drysdale, mare jucator profesionist sud-african, el primeste viza pentru a disputa turneul de la Johanesburg. Prestatia lui este convingatoare, Arthur evolueaza nu at\u00e2t pentru a c\u00e2stiga, ci pentru a atrage atentia si a demonstra ceva! Face finala, pe care o pierde \u00een fata lui Jimmy Connors, \u00eensa el retraieste o imensa revansa simbolica, asemanatoare cu senzatia pricinuita de disputarea unei partide \u00een Cupa Davis pentru culorile americane pe arena din Richmond, acolo unde, copil fiind, nu avusese voie sa intre&#8230; Revine la Johanesburg peste un an, dar pierde din nou la Connors. Nu va duce niciodata p\u00e2na la capat revansa, iar rana narcisica nu i se va putea \u00eenchide dec\u00e2t printr-o deturnare de tipul sublimarii.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Statura lui Arthur Ashe este una legendara. Pricina este transparenta. Personalitatea sa depaseste cu mult spatiul arondat arenei sportive. Arthur Ashe a devenit un simbol al demnitatii civice si este conotat ca unul dintre importantii eroi ai luptei anti-apartheid. Prin rezultatele, frumusetea jocului si eleganta morala, americanul de culoare a demonstrat ca sportul alb nu&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/king-arthur-din-virginia\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">King Arthur din Virginia<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[11076,10429],"class_list":["post-18778","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-arthur-ashe","tag-povestiri-din-tenis"],"views":1800,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/18778","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=18778"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/18778\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=18778"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=18778"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=18778"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}