{"id":18768,"date":"2014-04-17T11:58:50","date_gmt":"2014-04-17T09:58:50","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=18768"},"modified":"2014-04-17T11:58:50","modified_gmt":"2014-04-17T09:58:50","slug":"stralucire-caldura-sunet-frumos-expresie","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/stralucire-caldura-sunet-frumos-expresie\/","title":{"rendered":"Str\u0103lucire, c\u0103ldur\u0103, sunet frumos, expresie"},"content":{"rendered":"

GEORGE PETEAN \u00een dialog cu COSTIN POPA<\/strong><\/p>\n

Verdi, \u00een primul r\u00e2nd<\/strong>
\nCostin Popa: Interviul anterior l-am facut la Paris, dupa un spectacol cu Barbierul din Sevilla de Rossini. Au trecut sase ani de atunci. Ce s-a petrecut \u00eentre timp \u00een cariera ta de bariton?
\nGeorge Petean: Am debutat \u00een c\u00e2teva roluri noi, cum a fost Ducele de Alba din opera omonima de Donizetti, \u00een limba franceza. A fost o premiera mondiala \u00eentruc\u00e2t opusul nu fusese terminat de autor, ci, recent, de compozitorul italian Giorgio Battistelli. S-a reprezentat la Anvers \u00een 2012 sub bagheta maestrului Paolo Carignani. Dupa care am debutat \u00een rolul titular din Simon Boccanegra de Verdi cu maestrul Riccardo Muti la pupitrul ansamblurilor Operei din Roma. \u00cen general, cam o data la sase luni c\u00e2nt \u00eentr-un rol nou.<\/p>\n

C. P.: Observ ca Donizetti ti-a intrat \u00een preocupari, ceea ce \u00eenseamna belcanto; abordezi si Verdi, deci intentionezi sa continui pe aceasta linie cu roluri mai intense, asa cum sunt \u00een Rigoletto sau \u00een Bal mascat?
\nG. P.: Rigoletto este un personaj pe care l-am interpretat pentru prima oara la Opera din Monte Carlo, iar \u00een stagiunea aceasta l-am c\u00e2ntat destul de mult, \u00een Mexic, la Bayerische Staatsoper din M\u00fcnchen, la Hamburg si la Strasbourg. Patru productii diferite \u00een ultimii doi ani. De fapt, c\u00e2nt mai mult Verdi si asa si doresc, sa ma stabilesc \u00eencet, \u00eencet \u00een repertoriul verdian, pentru ca maestrul de la Busseto a scris putin mai \u00eenalt pentru glas. Eu sunt un bariton liric cu acute, dar nu pot sa ma definesc chiar ca bariton verdian, pentru ca acesta trebuie sa aiba si capacitatea dramatica a vocii pentru a c\u00e2nta roluri ca Nabucco, Macbeth, Amonasro, Iago, pe care \u00eenca nu le abordez. Voi debuta \u00een Nabucco, dar nu \u00een celelalte, de extrem dramatism. Oricum fac foarte mult Verdi, pentru ca \u00een acest an am c\u00e2ntat \u00een Rigoletto, am mai c\u00e2ntat si voi mai c\u00e2nta \u00een Traviata si Simon Boccanegra. Stagiunea viitoare voi relua Barbierul din Sevilla si voi debuta \u00een trei noi roluri verdiene: Miller din Luisa Miller la Hamburg, Don Carlo din Ernani la Li\u00e8ge, iar pentru 2017 se discuta cu Opera din Monte Carlo pentru Nabucco, asa cum spuneam. Peste doi-trei ani voi debuta si \u00een Puritanii de Bellini, la Z\u00fcrich, sub bagheta maestrului Fabio Luisi.<\/p>\n

C. P.: Asadar, a fost Donizetti, continua Rossini si mult Verdi, apare Bellini… Foarte potrivit repertoriu. Vorbind despre constructia carierei tale, cam \u00een c\u00e2t timp estimezi ca vei renunta la rolurile mai lirice pentru a aborda personaje mai dramatice?
\nG. P.: Nu cred ca voi abandona vreodata rolurile lirice, pentru ca belcanto \u00eenseamna c\u00e2ntul frumos, prin care scoti din voce cea mai buna calitate posibila. \u00censeamna stralucire, caldura, sunet frumos, expresie.<\/p>\n

C. P.: Asteptam raspunsul… Sunt atributele tale.
\nG. P.: Pentru rolurile dramatice va fi nevoie de accente dramatice, \u00een fond asta face diferenta \u00eentre a fi dramatic si liric. Este vorba despre accente. Sigur ca fiecare rol are si o anumita culoare vocala. De exemplu, este clar pentru mine ca Scarpia, un dictator care a ur\u00e2t \u00eentreaga lume si care a \u00eencercat sa faca tot raul posibil, un personaj care iubeste puterea si nu poate trai fara ea, trebuie sa aiba \u00een voce toate aceste contururi caracteriale. Ei bine, eu sunt un om cald, generos si bun la suflet, care nu ma pot vedea \u00een haina lui Scarpia. Daca l-as interpreta, sunt convins ca n-ar fi la cel mai \u00eenalt nivel posibil. Din acest motiv nici nu mi-l doresc si n-am sa \u00eencerc niciodata sa-l creez. S-ar putea sa-l \u00eencerc c\u00e2ndva… pentru mine, dar niciodata nu cred ca va fi unul dintre rolurile mele bune, precum Rigoletto, Figaro sau Boccanegra.<\/p>\n

Secretul \u2013 tehnica vocala<\/strong><\/p>\n

C. P.: Cum faci sa-ti mentii brilianta vocii, am observat-o \u00een cavatina lui Figaro din Barbierul din Sevilla la recentul concert de la Ateneul Rom\u00e2n?
\nG. P.: Eu cred ca am \u00eenvatat foarte multe din faptul ca \u00een ultima perioada predau lectii unor colegi de-ai mei, acelora care ma roaga sa-i ajut. Cred ca explicatia este tehnica vocala. Lucrul cel mai bun pentru voce este sa fii foarte bine pregatit tehnic; unui sportiv, daca este \u00een foarte buna conditie fizica si se \u00eencalzeste foarte bine \u00eenaintea unui meci, \u00een mod normal nu are ce sa i se \u00eent\u00e2mple, doar neprevazutele accidente sau faulturi \u00een joc. Am observat similitudini si la dansatori, \u00eentruc\u00e2t baletul este aproape o arta sportiva, se bazeaza foarte mult pe fizic, pe constructia musculara. Se ajunge la concluzia ca, de fapt, cu c\u00e2t esti mai bine pregatit fizic, cu at\u00e2t rezisti mai mult si poti sa faci o performanta mai mare. La fel si \u00een c\u00e2ntat, cu c\u00e2t c\u00e2nti mai bine, mai mult, cu at\u00e2t glasul este \u00een forma mai buna, pentru ca este vorba despre elasticitatea vocala, pe care, daca reusesti sa o mentii, este unul dintre cele mai importante lucruri.<\/p>\n

C. P.: Ai atins putin problema profesoratului…
\nG. P.: \u00cen urmatorii 20 de ani nu se pune problema, pentru ca vreau sa c\u00e2nt. Dar sa fac un master class ici-colo, cu mare placere, \u00een timpul liber. Si de fiecare data c\u00e2nd ma \u00eentorc \u00een tara, la Cluj sau chiar si la Bucuresti, de ce nu? C\u00e2nd colegii ma roaga si am vreme, fac treaba aceasta cu mare bucurie, \u00eei ajut cu sfaturi, daca pot.
\nLucrul cu maestrul Riccardo Muti, o revelatie<\/p>\n

C. P.: Ai lucrat cu maestrul Riccardo Muti. Cum te-a ghidonat pentru a intra \u00een pielea unui personaj foarte dificil, \u00een primul r\u00e2nd din punct de vedere psihologic, Simon Boccanegra?
\nG. P.: C\u00e2nd m-am \u00eent\u00e2lnit cu maestrul Muti, deja lucrasem rolul cu maestrul Giorgio Zancanaro, profesorul meu de canto, celebrul bariton verdian. Studiasem cu d\u00e2nsul patru saptam\u00e2ni \u00een vara si \u00eenca trei \u00eenainte de a \u00eencepe repetitiile la Roma. \u00cempreuna am \u201epus \u00een glas\u201c rolul si am rezolvat cele 2-3 probleme vocale. Concomitent am aprofundat textul, mesajul lui. Asa ca \u00een momentul \u00eent\u00e2lnirii cu maestrul Muti a mai fost nevoie doar de c\u00e2teva retusuri pentru a pune efectiv rolul \u00een cea mai buna valoare posibila. Maestrul Muti este un extraordinar de mare muzician, un om superinteligent, este o onoare si o placere sa pasesti \u00een jurul lui. Pe maestrul Muti este interesant nu numai sa-l vezi cum dirijeaza si cum lucreaza cu c\u00e2ntaretii, ci si sa-ti dai seama ca este un om care stie regie la fel ca un regizor, \u00een paralel cu muzica. Nu exista nota \u00een partitura al carei sens sa nu-l dea, apreciind ca ea este scrisa ca sa fie prezentata \u00eentr-un fel sau altul. Este un lucru foarte important, care, din pacate, se pierde \u00een alte situatii. Ceea ce este de apreciat la maestrul Muti este profunzimea cu care abordeaza lucrurile, pentru ca am colegi dirijori cu care am c\u00e2ntat la Hamburg si \u00een alte locuri care nu-si iau timpul necesar pentru a studia o partitura la nivelul de a patrunde \u00een expresia continuta \u00een notele respective.<\/p>\n

C. P.: Se face muzica mult prea \u00een graba?
\nG. P.: Da, c\u00e2teodata, iar mie nu-mi place. Am avut norocul ca l-am \u00eent\u00e2lnit pe maestrul Muti ca sa ajung la aceeasi concluzie si sa-mi se confirm faptul ca este nevoie de o abordare profunda pentru ca lucrurile sa iasa perfect.<\/p>\n

C. P.: Mare minutiozitate…
\nG. P.: Da, este extraordinar sa-l vezi pe maestrul Muti lucr\u00e2nd, sa simti culorile pe care le cere orchestrei, de exemplu anumite teme la violoncel care exprima dragoste sau tristete sau melancolie; la fel, pe coristii care c\u00e2ntau cu voci puternice, briliante este senzational sa vezi cum i-a facut sa sune mai degraba asemanator unei orgi. Sau \u00een ce nuanta de piano a \u00eenceput spectacolul Simon Boccanegra, un piano pe care nu l-am auzit niciodata la o orchestra, care nu tine numai de intensitate, ci si de culoarea lui, de modul \u00een care vioara ataca cu sunet \u00eenvaluitor, cald si frumos. Sunt lucruri pe care nu le-am mai auzit \u00eenainte de \u00eent\u00e2lnirea cu maestrul Muti. A fost o placere, o revelatie, mi-as fi dorit sa dureze mai mult.<\/p>\n

C. P.: Vei continua colaborarile cu maestrul Muti?
\nG. P.: Da, \u00een luna aprilie avem la Roma trei saptam\u00e2ni de repetitii, dupa care \u00een mai zburam \u00een Japonia si c\u00e2ntam din nou Simon Boccanegra, cu ansamblul Operei din Roma.
\nRevin cu mare drag \u00een Rom\u00e2nia<\/strong>
\nC. P.: O revenire \u00een Rom\u00e2nia, dupa concertul de la Ateneu si Rigoletto la Cluj-Napoca?
\nG. P.: La 5 mai am un concert la Cluj, \u00een cadrul Festivalului \u201eViva Vox\u201c, \u00eempreuna cu colegul si bunul meu prieten Ram\u00f3n Vargas, unul dintre cei mai mari tenori din lume. Va fi o seara extrem de importanta, alaturi de soprana sRTF bookmark start: Brigitta Keles, de care se leaga multe sperante: a plecat din Cluj, are o voce extraordinara si este o fata extraordinar de frumoasa. Are absolut toate calitatile pentru o mare cariera. Deja a c\u00e2ntat la Opera din Paris, este angajata la Opera din D\u00fcsseldorf, va c\u00e2nta la Covent Garden. Concertul va fi foarte frumos si special si… foarte drag inimii mele, afl\u00e2ndu-ma din nou \u00een orasul meu natal, pe scena Operei \u00een care am \u00eenvatat sa iubesc arta lirica.<\/p>\n

C. P.: La Bucuresti?
\nG. P.: Cu mare drag, at\u00e2ta ca trebuie sa gasim o perioada libera. Sa vedem ce se poate organiza, cum se poate organiza. Eu sunt extrem de ocupat, pentru ca atunci c\u00e2nd am venit la Cluj pentru Rigoletto, avusesem 15 zile libere. Va dati seama, terminasem \u00een 28 februarie la Monte Carlo, si p\u00e2na \u00een 15 martie am c\u00e2ntat un concert la Bucuresti si un spectacol de opera la Cluj. La 17 martie a fost prima repetitie la Hamburg, urmata de spectacole, dupa care am plecat direct la repetitii la Roma, apoi vin direct la Cluj sa c\u00e2nt. Dupa Cluj, merg direct la Roma pentru a zbura \u00een Japonia; c\u00e2nd ma \u00eentorc, plec la Z\u00fcrich sa c\u00e2nt Traviata, apoi iau avionul si zbor \u00een Mexic unde ajung cu dou\u00e3 saptam\u00e2ni mai t\u00e2rziu la repetitiile cu Trubadurul si Boema, alaturi de Ram\u00f3n Vargas. Urmeaza putina pauza \u00een vacanta de vara c\u00e2nd, oricum, stagiunile sunt \u00eenchise si \u00een Rom\u00e2nia, dupa care, fara \u00eentrerupere, p\u00e2na \u00een decembrie voi fi la Operele din Viena si Hamburg. Deci e greu sa gasim un termen c\u00e2t mai apropiat \u00een care sa fiu liber.<\/p>\n

C. P.: Sper sa gasesti o fereastra…
\nG. P.: Cum am spus, vin cu mare drag.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

GEORGE PETEAN \u00een dialog cu COSTIN POPA Verdi, \u00een primul r\u00e2nd Costin Popa: Interviul anterior l-am facut la Paris, dupa un spectacol cu Barbierul din Sevilla de Rossini. Au trecut sase ani de atunci. Ce s-a petrecut \u00eentre timp \u00een cariera ta de bariton? George Petean: Am debutat \u00een c\u00e2teva roluri noi, cum a fost… Cite\u0219te mai mult »Str\u0103lucire, c\u0103ldur\u0103, sunet frumos, expresie<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[11069],"class_list":["post-18768","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-george-petean"],"views":2989,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/18768","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=18768"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/18768\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=18768"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=18768"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=18768"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}