{"id":18766,"date":"2014-04-17T11:55:35","date_gmt":"2014-04-17T09:55:35","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=18766"},"modified":"2014-04-17T11:55:35","modified_gmt":"2014-04-17T09:55:35","slug":"de-ce-nu-a-luat-nebraska-premiul-oscar","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/de-ce-nu-a-luat-nebraska-premiul-oscar\/","title":{"rendered":"De ce nu a luat Nebraska Premiul Oscar"},"content":{"rendered":"<p><strong>Vocea ei este doldora de bani.<\/strong><br \/>\n<strong>Nick Carraway despre Daisy Buchanan <em>(Marele Gatsby)<\/em><\/strong><\/p>\n<p>Ultima oara c\u00e2nd m-am pronuntat \u00een scris \u00een favoarea unui film a fost \u00een 1993, c\u00e2nd Lista lui Schindler, \u00een regia lui Steven Spielberg, a fost \u00eencununata cu Premiul Oscar. Trudeam, \u00een vremea aceea, pe ogorul cultural al unui mare cotidian. Entuziasmat de calitatile peliculei, am lansat un concurs de cronici dotat cu premii (locul \u00eent\u00e2i \u2013 publicarea celei mai reusite recenzii, iar marele premiu \u2013 un autograf de la Spielberg). Atunci, Lista nu avea nevoie de entuziasmul meu pentru a se impune iubitorilor de film, reusita regizorului american mi s-a parut \u00eensa \u00eentr-at\u00e2t de fara cusur, \u00eenc\u00e2t am considerat ca se cuvine salutata cu toata deferenta pe care o merita o asemenea capodopera. De data asta, vaz\u00e2nd ca Nebraska, \u00een regia lui Alexander Payne, pe care pariasem toti banii, a fost, practic, ignorat de juriul de la Hollywood \u2013 chiar daca sunt voci care sustin ca o nominalizare este aproape la fel de onoranta ca si premiul \u2013, am hotar\u00e2t sa revin \u00een arena, ca aparator din oficiu. Si asta fiindca nedreptatea mi se pare flagranta. Fireste, nu se pune \u00een discutie reluarea jurizarii. \u201eAcuzatul\u201c, merita, cred eu, un proces onest.<br \/>\nCurios, filmul nu a fost primit pe masura meritelor lui nu doar de juriul care a decernat premiul cel mare, si nici numai de cronicari, care, multi, l-au expediat cu formule pe c\u00e2t de goale de continut, pe at\u00e2t de injuste, sau, oricum, nu corect acoperitoare. Chiar si aspecte importante, ce zic eu, esentiale, pentru economia filmului au fost prezentate din v\u00e2rful condeiului. Ca de pilda: \u201ePelicula este filmata \u00een alb-negru.\u201c Punct \u2013 au decretat ei, pe un ton magistral, ca si c\u00e2nd acest \u201eamanunt\u201c n-ar fi fost evident pentru orice spectator. Si mai putini, din c\u00e2te stiu eu, s-au ostenit sa explice motivul pentru care regizorul a ales solutia alb-negru, si nu color, si ce importanta are optiunea facuta. Alta formula aruncata cu nonsalanta este cea de road movie \u2013 doar partial, dar nu \u00een mod esential adevarata, eroarea const\u00e2nd \u00een prezentarea formei drept continut, a modalitatii de \u00eenfatisare a story-ului prin story-ul \u00een sine. Nu este de mirare ca ne\u00eentelegerea filmului i-a atras din partea multora epitete ca \u201eplicticos\u201c (boring), \u201emonoton\u201c, \u201eneinteresant\u201c etc. Ce-i drept, destui cinematofili au avut vorbe de lauda la adresa lui.<br \/>\nArgumentele mele tin de evidenta: Nebraska este un discurs suta la suta american, prin toate fibrele lui, cum rareori mi-a fost dat sa vad. (De aceea a si fost nominalizat la Premiul Oscar, se va spune!!!) Filme despre criza financiara, despre combaterea terorismului sau salvarea ostatecilor din m\u00e2inile piratilor ori conditia celor de culoare pot fi turnate si de alte cinematografii. Nebraska \u00eensa pune \u00een discutie cu o exemplara finete un topos aparte, cu mare rezonanta umana: visul american. Visul american, se stie, este \u00eensasi materia prima cu care se alimenteaza basmul american, si tot omul, de la mic la mare, are un vis \u00een care crede \u2013 no matter what. Desigur, si locuitorii de pe alte meridiane au visuri \u2013 chiar daca acestea se numesc planuri, proiecte, g\u00e2nduri etc., dar niciunde \u00een lume nu exista teren mai fertil pentru a-ti cultiva \u201evisul\u201c ca \u00een \u201etara tuturor posibilitatilor\u201c. Nu doar Martin Luther King a avut un vis, ci orice om de r\u00e2nd care vede lumina zilei sub faldurile steagului american se hraneste cu un vis. C\u00e2nd se naste, orice american, daca este baiat (fie el si de culoare!!!), viseaza sa ajunga presedinte al Statelor Unite; iar daca este fata, Miss America. De aceea, orice american, de mic copil, este \u00eendrumat, modelat, \u00eempins de la spate, daca este nevoie, sa-si \u201eurmeze visul\u201c \u2013 sau macar asa se spune. A vorbi despre America fara sa crezi \u00een visul american este un nonsens. Nu \u00eent\u00e2mplator doar \u00een America to be a dreamer reprezinta o atitudine pozitiva, demna de a fi adoptata, nicidecum un lucru de ocara, sinonim cu a fi cu capul \u00een nori, a fi nerealist \u2013 cum este perceput pe alte meleaguri. Interesant de notat, americanii nu au un Petre Ispirescu, un Hans Christian Anderson ori un Charles Perault, altfel spus o cultura a basmului; au, \u00een schimb, un Isaac Asimov si un Stanley Kubrick. Poate ca nu \u00eent\u00e2mplator Gravity a fost privit cu at\u00e2ta simpatie. Sa dam Cezarului ce e al Cezarului: cel mai frumos basm din lume pentru oameni maturi este, totusi, Marele Gatsby.<br \/>\nDar, trebuie subliniat, paradigma clasica a reusitei \u00een stil american este nu at\u00e2t izb\u00e2nda profesionala, artistica, muzicala etc. \u2013 este si asta! \u2013 c\u00e2t \u00eembogatirea; \u00eembogatirea pe orice cale (nu doar pe cai cinstite!). De unde si revenirea constanta la acest generos filon epic, exploatat cu multa r\u00e2vna, at\u00e2t literar, c\u00e2t si cinematografic. Modalitatea aleasa a fost c\u00e2nd comica, c\u00e2nd tragica, ori pur si simplu serioasa, romantica, realista ori detectivistica; de la Mark Twain la Steinbeck si la Scott Fitzgerald, de la Goana dupa aur de Chaplin la Lupul de pe Wall Street de Martin Scorsese \u2013 aceasta pelicula de o vulgaritate \u00eenspaim\u00e2ntatoare \u2013 de la O lume nebuna, nebuna, nebuna de Stanley Kramer la&#8230; Nebraska.<br \/>\nWoody Grant, personajul principal din filmul lui Alexander Payne, este, s-ar zice, frate cu Lefter Popescu, personajul lui Caragiale, din Doua loturi. Am\u00e2ndoi sunt victimele unui malentendu, cauzat de loterie. \u00cen aparenta doar, fiindca, \u00een fapt, pe cei doi \u00eei desparte o prapastie. \u00cen primul r\u00e2nd, o diferenta de categorie estetica: personajul lui Caragiale paseste \u00een scena ca erou comic si sf\u00e2rseste \u00een cheie tragica; Grant \u00eencepe ca personaj tragic \u2013 batr\u00e2n, alcoolic, practic ratat etc. \u2013 si-si termina evolutia \u00eentr-o nota comic-pozitiva, revenind acasa \u00een chip de \u00eenvingator. Diferenta dintre cele doua personaje provine si din opticile particulare ale acestora asupra \u00eembogatirii. Lefter Popescu vede \u00een lotul c\u00e2stigator salvarea din rutina ucigatoare de amploaiat; la Grant, visul are dimensiuni mai casnice: sa-si cumpere o camioneta. Mizele nu sunt doar diferite, dar vorbesc \u00een alti termeni despre conditia umana: Lefter Popescu o ia razna c\u00e2nd se confrunta cu realitatea, Grant se vede (si este vazut de tot t\u00e2rgul) conduc\u00e2nd o camioneta, dovada ca visul american este viu si ca functioneaza, indiferent de v\u00e2rsta. Situatia lui Grant este, desi comica, datatoare de speranta si \u00eencredere \u00een visul american; la Lefter Popescu, universul \u00eentreg se surpa peste el.<br \/>\nSi totusi Nebraska nu a luat marele premiu. S-au \u00eenselat, oare, numeroasele monitoare (Metacritic etc.) care au \u00eenregistrat scoruri ametitoare \u00een seama acestui film? Motivele sunt doua si nu tin de latura artistica a filmului. \u00cen ultimul deceniu, cinematograful american a facut o cotitura vizibila (sic!) spre propaganda: Argo, Django dezlantuit, Salvati capitanul Philips Valetul, 12 ani de sclavie etc. sunt tot at\u00e2tea mesaje puternic impregnate de corectitudine politica. Ele vorbesc despre o imagine magulitoare a Americii, ca superputere politica, model de democratie, lider militar planetar, tara tuturor posibilitatilor, the promised land etc. Or, Nebraska risca sa strice show-ul, oferind spectatorului un discurs cel putin ironic despre ce este perceput ca o caramida de baza \u00eentr-o construcTie esentiala pentru visul american (or, cu asa ceva nu se glumeste!). Toate astea nu-i diminueaza \u00eensa numeroasele merite artistice \u2013 despre care nu am pomenit aici, distributie etc., suficiente pentru a fi facut din el un c\u00e2stig\u00e3tor al Premiului Oscar.<br \/>\nDar, cum spunea cineva, la Balul Rozelor nu te afisezi cu rudele sarace.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Vocea ei este doldora de bani. Nick Carraway despre Daisy Buchanan (Marele Gatsby) Ultima oara c\u00e2nd m-am pronuntat \u00een scris \u00een favoarea unui film a fost \u00een 1993, c\u00e2nd Lista lui Schindler, \u00een regia lui Steven Spielberg, a fost \u00eencununata cu Premiul Oscar. Trudeam, \u00een vremea aceea, pe ogorul cultural al unui mare cotidian. Entuziasmat&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/de-ce-nu-a-luat-nebraska-premiul-oscar\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">De ce nu a luat Nebraska Premiul Oscar<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[11067,11068,10897,10744,9769],"class_list":["post-18766","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-film-american","tag-film-despre-visul-american","tag-film-nebraska","tag-filme-de-oscar","tag-filme-premiate"],"views":1881,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/18766","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=18766"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/18766\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=18766"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=18766"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=18766"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}