Familiarizati cu literele, atunci c\u00e2nd ne g\u00e2ndim la textele unui scriitor, suntem dezorientati daca le regasim la radacina sensului unui demers artistic de alta natura. \u00cenlantuirea lor pretinde, \u00eentr-o astfel de recontextualizare, un alt nivel al \u00eentelegerii si al descifrarii. Expozitia pictorului Constantin Cioc, Teolografii. Semnaturi, semne, semanaturi, gazduita de galeria Atelier 030202 (strada Sf\u00e2nta Vineri, nr. 11), \u00een perioada 10 aprilie \u2013 6 mai 2014, propune o scriere (si, implicit, o citire) a lumii, cu ajutorul a trei litere. Pentru ochiul neinitiat, nu sunt altceva dec\u00e2t 3 consoane (C, T, N), \u00eensa privirii atente \u00eei livreaza \u00eentelesul. Nu au fost extrase orb dintr-un amestec dadaist de semne, ci poarta \u00een ele amprenta prenumelui celui ce le asigura devenirea. Pecete a fiintei, trigrama \u00eenchide simbolic povestea \u00eent\u00e2lnirii dintre liniile fundamentale ale desenului: \u2013 curba (C), dreapta (T) si fr\u00e2nta (N), ca si cum artistul \u00eensusi ar fi p\u00e2nza pe care ele \u00eesi disputa dreptul la \u00eent\u00e2ietate.
\nAnumite realitati nu pot fi privite frontal, de teama de a nu fi mistuit de arzatoarea lor putere. Creatorul \u00eesi ascunde precaut vazul \u00een ocheanul literelor si, la umbra lor luminoasa, \u00eendrazneste sa strabata peisajele icoanelor bizantine, ca un martor al Drumului Crucii. \u00centre Nastere si \u00cenviere, treptele urcate de Hristos spre Cer (\u00cent\u00e2mpinarea la Templu de catre dreptul Simeon, Botezul, Schimbarea la Fata) sau cobor\u00e2te \u00een abis (Sarutul lui Iuda, Pogor\u00e2rea la iad) sunt rascruci \u00een miezul carora artistul priveste \u00eenspre modelul consfintit de erminii si \u00eesi creeaza propriul tipar, menit sa cuprinda, ca \u00eentr-o \u00eembratisare a pacii, evenimentul biblic. Nimic iconoclast \u00een gestul creator postmodern, desi el pare a dinamita o \u00eentreaga traditie a artei religioase. Dimpotriva, asistam la o recuperare iconodula a secventelor sfinte, capabile sa primeasca si sa zamisleasca un sir nesf\u00e2rsit de interpretari.
\nSimplitatea discursului plastic, construit din puntile subtile tesute \u00eentre liniile de miscare, de tensiune si de echilibru, se oglindeste si \u00een modestia cromatica \u00een care sunt \u00eenfasurate obiectele, instalatiile sau desenele. Trei litere si patru culori (\u201erosul purpurei \u00eemparatesti \u2013 culoarea sacrificiului; albastrul cerului \u2013 culoarea Raiului \u00eenalt; albul luminii \u2013 culoarea Dumnezeirii; si negrul \u00eentunericului \u2013 semnul noptii de veci\u201c, dupa cum noteaza Constantin Cioc, \u00een jurnalul de atelier) reconfigureaza un \u00eentreg univers de credinte, sentimente si tonalitati interioare, marturisind totodata despre un grad zero al artei. Dezbracarea de estetic \u00een favoarea conceptualului, renuntarea la cautarea obsedanta a formei pentru a pune \u00een loc v\u00e2narea sensului sunt asumate explicit \u00een notatiile din jurnal: \u201eEfectele plastice sunt impuritati de care, mai ales \u00een cazul teolografiilor, ma lipsesc. Absenta m\u00e2inii maiestrite, lipsa voita a gestului pictural si interventia plata, neartistica, sunt la vedere.\u201c
\nDecantarea semnului vizual p\u00e2na la esentializare, privarea imaginilor de orice artificiu inutil confera obiectelor o frumusete originara, amintind de scrierea cu pictograme. De fapt, artistul scrie cu sine \u00eensusi, amprent\u00e2nd memoria alba a h\u00e2rtiei nu numai cu literele desprinse din prenumele sau, ci si cu propriul s\u00e2nge (la modul concret, una dintre lucrari \u2013 Semn de biruinta \u2013 este astfel \u201epictata\u201c). Lectia lui Nichita Stanescu a fost pe deplin \u00eensusita, iar hemografia \u2013 aceasta stiinta t\u00e2nara, de v\u00e2rsta umanitatii \u2013 a \u00eemplinit \u00eenca o data anii celui care s-a scris pe dinauntrul propriului suflet, pentru ca sa poata la urma sa scrie pe dinafara sufletele altora. Cu o nota distincta: scrierea cu sine \u00eensusi se face aici \u00eentru deslusirea transcendentului, hemografia convertindu-se astfel \u00een teolografie.
\nPentru simetria cailor de acces la viziunea creatorului, \u00een expozitie imaginile se scriu cu litere, iar textele care \u00eensotesc (si lamuresc) imaginile devin icoane ale \u00eentelegerii, \u00eenaltate pe portative-tetrapod, la citit si la \u00eenchinat.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Familiarizati cu literele, atunci c\u00e2nd ne g\u00e2ndim la textele unui scriitor, suntem dezorientati daca le regasim la radacina sensului unui demers artistic de alta natura. \u00cenlantuirea lor pretinde, \u00eentr-o astfel de recontextualizare, un alt nivel al \u00eentelegerii si al descifrarii. Expozitia pictorului Constantin Cioc, Teolografii. Semnaturi, semne, semanaturi, gazduita de galeria Atelier 030202 (strada Sf\u00e2nta… Cite\u0219te mai mult »Scrierea cu sine \u00eensu\u015fi<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","footnotes":""},"categories":[66],"tags":[11065,11066],"class_list":["post-18764","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-constantin-cioc","tag-teolografii"],"views":2766,"jetpack_featured_media_url":"","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/18764","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=18764"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/18764\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=18764"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=18764"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=18764"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}