La fel cum textul din prefata doar imita stilul versetelor biblice, nici filmul din care acesta face parte, desi \u00eendeplineste toate cerintele genului, nu e un horror supranatural (cel putin, nu e un horror supranatural si at\u00e2t).
\nTrei barbati \u00eenarmati, \u00eensotiti de un c\u00e2ine si av\u00e2nd \u00een frunte un preot, pornesc \u00eentr-o misiune. Aparent, adversarul lor e un homeless care traieste \u00eentr-o hruba, \u00een mijlocul unei paduri, fara sa faca rau nimanui. C\u00e2inele si armele, puse \u00een oglinda cu aparenta inofensivitate a celui caruia i-au pus g\u00e2nd rau, fac din ei tot at\u00e2tea personaje negative (\u00een plus, ceva ne zice ca filmul \u00eensusi depinde de supravietuirea trogloditului). \u00cen sf\u00e2rsit, strainul e facut simpatic de faptul ca: se serveste de un ochean ca din filmele de aventuri pentru a se salva \u00een ultimul moment, \u00eesi dovedeste altruismul, \u00eencerc\u00e2nd sa-si previna prietenii de pericolul iminent \u00een care se afla, iar armele celor trei chiar sunt folosite, \u00eentr-un atac deloc cavaleresc (tavanul adapostului sau subteran e strapuns cu un obiect ascutit). Ajuns \u00een oras, onestitatea lui (vrea doar sa faca o baie) e pusa \u00een balanta cu egoismul celor care \u00eei \u00eenchid usa \u00een nas. Nimeni nu vrea sa-l primeasca \u00een casa, \u00eensa \u00een cele din urma, Camiel Borgman (Jan Bijvoet) va ajunge sa fie acceptat; mai mult, va deveni stap\u00e2nul casei.
\nO buna bucata de timp, e destul de neclar cine e Camiel si care sunt scopurile lui, pentru ca \u00een actul doi, sa se adevereasca ceea ce doar banuiam: la el se refera falsul verset, el e acela care coboara \u00een lume pentru a c\u00e2stiga adepti, el e acea prezenta malefica (daca nu cumva prezenta malefica prin excelenta, adica Satana), \u00eensa faptul ca planurile sale sunt dezvaluite cam prea cur\u00e2nd nu e un neajuns at\u00e2t de mare (mai bine zis, nu e principalul neajuns).
\nDesi nu-l cunoaste (mai mult, desi Richard, sotul ei, o banuieste de infidelitate din cauza lui), Marina \u00eel asculta orbeste pe Camiel, ceea ce, la fel ca salvarea sa de ultim moment de la \u00eenceput, e inexplicabil, dar necesar: fara primirea lui \u00een casa celor doi (mai \u00eent\u00e2i \u00eentr-una din dependinte, apoi \u00eentr-o odaie de oaspeti), nu am mai ajunge sa aflam nici cum a ajuns sa traiasca \u00eentr-un beci forestier, nici de ce tine mortis sa se stabileasca acasa la cineva (si la acea casa, \u00een mod particular). Destul de devreme, aflam raspunsul la cea de-a doua \u00eentrebare, moment \u00een care accentul se muta pe modul \u00een care protagonistul \u00eesi pune aceste intentii, care constau \u00een a-i lua locul lui Richard, \u00een practica.
\n\u00cen aceasta privinta, scenaristul Alex van Warmerdam gaseste solutii extrem de ingenioase, pe care regizorul Alex van Warmerdam le asezoneaza cu tropi horror, din care cel mai des folosite sunt personajele care fac tusti! \u00een cadru si cosmarurile. Acestea din urma se \u00eenmultesc de \u00eendata ce rolurile se inverseaza, Camiel devenind agresorul, unul cu at\u00e2t mai condamnabil cu c\u00e2t viclenia lui e pe masura credulitatii adversarilor sai. Mai precis, a unora dintre adversarii sai.
\nNu e o \u00eent\u00e2mplare ca filmul a fost comparat de criticii de la Indiewire nu cu The Omen, cu Poltergeist sau cu alte titluri importante din registrul horror supranatural, ci cu Funny Games al lui Haneke sau cu Kynodontas al lui Lanthimos. Gradinarul care ajunge sa fie eliminat de Camiel si de asociatii sai e doar o victima colaterala, la fel si sotia sa. Ei nu conteaza sau conteaza mai putin at\u00e2t pentru protagonist, c\u00e2t si pentru van Warmerdam. Situati la baza lantului trofic capitalist, doar ei sunt nevinovati p\u00e2na la capat, doar ei sunt fara pacat. Pe de alta parte, preocupat doar de propriile sale nevoi (a-si pastra locul de munca, a primi m\u00e2ncare, a primi sex), Richard nu vorbeste cu sotia sa, ci doar \u00eei da porunci. \u00cen acelasi timp, Richard se poarta cu Camiel, at\u00e2ta timp c\u00e2t vede \u00een el un om al strazii, la fel de ur\u00e2t cum o trateaza Marina pe Stine, dadaca copiilor sai, ale caror pacate sunt tineretea si nationalitatea daneza. \u00cen sf\u00e2rsit, Marina se plictiseste de moarte \u00een paradisul ei casnic, si tocmai aici intervine pacatul lui Warmerdam. Comedia lui neagra si absurda nu are doar sugestii sau elemente de critica sociala, ci aproape \u00eenceteaza a mai fi o comedie neagra si absurda, devenind un portret cu tuse destul de groase al nucleului burghez de cartier rezidential, baricadat \u00een micile lui cazemate, caracterizat de consumism, paranoia, rasism si obsesia de a-si pastra privilegiile. \u201eNe-am nascut \u00een Vest, iar Vestul se \u00eent\u00e2mpla sa fie influent, n-avem ce-i face\u201c, o linisteste Richard pe Marina, care urmeaza sa \u00eei tina o predica fiicei sale despre ursuletul ei de plus: poate a fost facut de m\u00e2nutele mici ale unor copii din lumea a treia, deci nu se face sa-l strici. Inamicul ideologic e distrus cu aplicatie practica (gradina familiei, \u00een care fiecare fir de iarba era la locul lui, e rasa cu un excavator), iar parcursul distructiv e presarat cu astfel de replici, ca niste mici stegulete: aici \u00eentelegem cutare lucru, aici ne reamintim, \u00een caz ca am uitat, aici ne cutremuram.
\nSunt lucruri care nu trebuia sa mai fie spuse astfel.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
La fel cum textul din prefata doar imita stilul versetelor biblice, nici filmul din care acesta face parte, desi \u00eendeplineste toate cerintele genului, nu e un horror supranatural (cel putin, nu e un horror supranatural si at\u00e2t). Trei barbati \u00eenarmati, \u00eensotiti de un c\u00e2ine si av\u00e2nd \u00een frunte un preot, pornesc \u00eentr-o misiune. Aparent, adversarul… Cite\u0219te mai mult »Alegorie gore: \u201eBorgman\u201c de Alex van Warmerdam<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","footnotes":""},"categories":[66],"tags":[10903,11064],"class_list":["post-18762","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-film-borgman","tag-film-horror-supranatural"],"views":1846,"jetpack_featured_media_url":"","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/18762","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=18762"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/18762\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=18762"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=18762"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=18762"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}