Nu ma pot \u00eempiedica sa nu repet: \u201eFericita tara al carei prim-ministru \u00eesi rupe din timp de dragul cinematografului\u201c. P\u00e2na acum trei ani nu m-ar fi mirat sa-l vad pe domnul Elio di Rupo inaugur\u00e2nd proiectia unei pelicule, doar era presedintele Festivalului filmului de dragoste de la Mons, pe care l-a si fondat acum trei decenii. Dar ce spun eu \u201e\u00eesi rupe din timp\u201c? Nu stiu cum face, banuiesc ca nu-si lasa treburile ministeriale, ca sa nu mai amintesc ca Bruxelles este locul unde mai mereu se \u00eent\u00e2mpla c\u00e2te o \u00eent\u00e2lnire de mare importanta, unde, de altfel, \u00eel putem distinge de la o posta pe barbatul suplu, cu nelipsitul papion rosu. Si anul acesta, cinefilul numarul unu al Belgiei, ca sa zic asa, a putut fi vazut pe culoarele cinematografelor, fara garzile de corp dupa el, st\u00e2nd de vorba cu spectatorii. Si, spre mirarea multora (daca mai e loc pentru asa ceva), a deschis si seara \u00een care urma sa fie proiectat filmul Plansa, debutul unui t\u00e2nar necunoscut, rom\u00e2nul Gheorghe Andrei. Daca anul acesta nu am murit de invidie pentru norocul belgienilor, voi rezista la multe, de acum \u00eencolo. Cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t functiile vin si se duc, dar festivalul ram\u00e2ne. Spre deosebire de femeia zilelor noastre care, la 30 de ani, este, \u00eenca, t\u00e2nara, astfel de \u00eent\u00e2lniri, ajunse la aceasta v\u00e2rsta, au lasat \u00een spate toate probele de foc ale diferitelor \u00eencercari, ne\u00eencredere, (\u00eenca un festival?), dificultatea \u00eenchegarii unei structuri nerestrictive, \u00een ciuda numelui, \u201ede dragoste\u201c, talentul de a descoperi filme noi, de a atrage oaspeti de seama, \u00een cazul de fata si c\u00e2te o vedeta pe post de \u201enasa\u201c, marraine, sub a carei simbolica obladuire urmeaza sa fie lansata fiecare editie (anul acesta ea a fost Josiane Balasko). Si, pentru ca vorbeam de caracterul nelimitativ al titulaturii Film d\u2019amour: exista si vremuri fericite, c\u00e2nd festivalul poate include chiar un manifest al iubirii de cinema, daca sunt semne ca a rasarit pe undeva, prin lume. Delegatul general, Andre Ceuterick, a insistat ani de zile pentru a-l avea invitat de onoare pe Ettore Scola, se pare nu mare amator de aparitii \u00een public. Vizite la Roma, telefoane, corespondenta, promisiuni. Ocazia parea, acum, cum nu se poate mai nimerita: cineastul italian semnase, anul trecut, c\u00e2nd s-au comemorat 20 de ani de la moartea lui Fellini, un splendid docufiction, Che strano chiamarsi Federico, montaj original de amintiri, momente fictionalizate, evocari ale unor locuri sacre, toate la umbra nostalgiei care, \u00een cazul dat, ram\u00e2ne ceea ce a fost. Pierdusem filmul la Venetia, dar cum exista un Dumnezeu al fidelilor \u00eentru Fellini, l-am recuperat acum, si \u00eenca \u00een a doua zi de festival. A fost ca un fel de binecuv\u00e2ntare sau de rasplata pentru cei care nu-si abandoneaza iubirile c\u00e2nd moda o cere. Ettore Scola instaleaza emotia de la primele cadre, care sunt si un fel de semn de recunoastere a oficiantilor \u00eentre ei, afficionados, cum spun spaniolii, termenul cel mai adecvat. Sunt acele momente \u00een care te uiti la vecinul de l\u00e2nga tine ca si cum ai vrea sa te convingi ca si el vibreaza cu aceeasi intensitate. Iata, silueta unui barbat st\u00e2nd pe un scaun la malul marii, un fular rosu, o palarie (capellino, o stiu si de la Muzeul cinematografului de la Torino), discul lunii prin dreptul careia trec un clovn, o silueta feminina gracila (poate \u201e\u00eengerul din Umbria\u201c din finalul filmului La Dolce vita). Sunt deschizatorii alaiului fellinian, o cohorta de personaje, precum \u00eentr-un alt final de film, cel din Opt si jumatate. Nu avem nevoie sa-l vedem pe maestro din fata. \u00cel vom \u00eent\u00e2lni pe clasicele platouri, dar si devenit personaj al unor tandru-comice reconstituiri ale tineretii lui Fellini (munca de caricaturist \u00een redactia revistei satirice Marc Aureliu), marcata de plecarea la Roma, asa cum o stim din I vitteloni. Scola \u00eesi fictionalizeaza unele dintre amintirile unei prietenii de o viata cu cineastul de geniu, las\u00e2ndu-le pe altele sa se strecoare asa cum au ramas ele \u00een documentarele, \u00een reportajele epocii sau cum le-a pastrat propria memorie. Plina de autoironie este nedumerirea mamei lui Marcello Mastroianni \u00eentreb\u00e2ndu-l pe autorul filmelor Noaptea de la Varennes si O zi speciala: \u201eDe ce \u00een filmele dv fiul meu este at\u00e2t de ur\u00e2t, c\u00e2nd \u00een realitate este un barbat at\u00e2t de frumos?\u201c. Tot ceea ce \u00eei ram\u00e2ne de facut este \u201eautocritica\u201c, adica fragmente din La dolce vita, cu aratosul Mastroianni \u00een scenele de vis cu Anita Ekberg \u00een apa de la Fontana di Trevi. Nu lipsesc alte imagini mitologice, iarna din Amarcord (bine\u00eenteles, si paunul cu coada \u00eenfoiata prin tot felul de trucuri mecanice), comandata pe platou, universul miracolelor felliniene, celebrul Teatro 5, acolo unde, \u00een octombrie 1993, lumea se va perinda timp de trei zile \u00een jurul catafalcului, pentru a-si lua ramas-bun de la cel care, exact \u00een acel spatiu, \u201einventase personaje, mari, furtuni\u201c.
\nCu o astfel de provizie cinefila am luat startul \u00een cursa apropierii de filmele din competitie sau din alte sectiuni paralele, alese \u00een functie de interesele fiecaruia, de timp, de puterea de a renunta, exercitiu obligatoriu \u00eentr-un festival. \u00cen general, ca observatori ai unuia care nu are si nu-si propune, slava Domnului, anvergura majors-ilor, ca sa folosim terminologia americana, ne alegem cu c\u00e2teva constatari si cu o re\u00eentarita \u00eencredere \u00een puterile cinematografului de a creste peste tot, nu numai \u00een geografiile privilegiate. Faptul ca de multe ori ram\u00e2ne, din pacate, la el acasa este altceva: teama industriei de a nu investi fara profit.
\n\u00cencep cu o constatare. Bag de seama ca se poarta Stefan Zweig. Dupa fulminantul The Grand Budapest Hotel (Premiul juriului la Berlinala, 2014), adaptare \u00een cheie ludica a lui Wes Anderson dupa scrierile austriacului, autor aproape uitat \u00een lumea anglo-saxona, o adaptare clasica, de data aceasta, Une promesse, semnata de Patrice Leconte, a deschis editia cu numarul 30. Zweig este nu numai prozatorul dramelor Primului Razboi Mondial, ci si maestrul romanelor epistolare, o paradoxala mana cereasca pentru cinematograf, care poate aduna laolalta nostalgiile, calatoriile memoriei, trecutul ineficace, iluziile. Spre deosebire de Scrisoare de la o necunoscuta al lui Max Ophuls din 1948, schimbul de epistole din filmul franco-belgian nu mai \u00eengroapa totul, trecut, prezent. El \u00eentretine doar o plap\u00e2nda speranta, contrazisa de tavalugul istoriei. Dincolo, vibra \u201eun ceea ce a fost\u201c. Aici, tremura \u201eceea ce ar fi putut fi\u201c. Martor si manipulator diabolic al unei zadarnicite povesti de dragoste \u2013 personajul interpretat de Alan Rickman, cu un cinism \u00eenc\u00e2ntat de el \u00eensusi. Desigur, aceasta este o constatare ocazionala. Mai sunt, cum spuneam, celelalte, legate de harta cinematografica a lumii. Nu exista pete albe, \u00eensotite de un hic sun leones, ci doar ignorarea acestora.
\nMarele premiu a revenit la Mons unui film al carui titlu spune totul, Wajma, an Afghan Love Story. Pe scena, autorul, Barmak Akram, a tinut sa ne aduca aminte ca \u00een tara sa, \u00een Afganistan, nu traiesc doar razboinici, ci si cineasti. Capabili sa realizeze, adaugam noi, un film emotionant despre iubirea care are curajul de a nu tine seama de rigorile anchilozate ale traditiei. Actrita Wajma Bahar a plecat si ea cu premiul de interpretare feminina, cel masculin revenindu-i lui Fabien Heraud, un neprofesionist, interpretul unui adolescent cu dizabilitati locomotorii, ne\u00eenvins de propria lui drama, protagonist al filmului De toutes nos forces. Povestea, impresionanta fara a specula efectele psihologice ale maladiei asupra spectatorilor, a contribuit si ea la combaterea prejudecatii imixtiunii tatilor celebri \u00een cariera fiilor. Nils Tavernier, regizorul, este baiatul celebrului Bertrand Tavernier, dar gheara paterna nu se face simtita.
\nDin Croatia (de c\u00e2te ori avem prilejul sa vedem ce se mai \u00eent\u00e2mpla \u00een aceasta tara?) a fost selectionat One Shot al lui Robert Orhel, cineast debutant, dar sigur pe el atunci c\u00e2nd si-a propus sa contureze destinul a doua femei straine, unite prin aceeasi \u00eencercare. Multe personaje feminine \u00een peisajul festivalului, asa cum au fost si cele din Short Term 12, concurent p\u00e2na \u00een ultima clipa cu sanse la marele premiu. A fost rasplatit pentru cel mai bun scenariu, dar chiar merita mai mult. Severitatea cu care ataca o tema mereu delicata, mereu expusa exceselor, precum cea a tinerilor care o iau razna, este punctul forte al peliculei, deja \u00eenscrisa pe orbita unui succes international. Putin subiectivism nu strica. Odata cu Rosenn, m-am lasat antrenata \u00eentr-un alt timp si spatiu, pe la 1900, \u00een insula Bourbon, pe urmele unei alte povesti de dragoste, \u201eca \u00een romane\u201c, ucis\u00e3 din lasitate masculina si reabilitata de razboi (tot primul). Autorul, belgianul Yvan Le Moine, este un bun prieten al cinematografului nostru, ceea ce a adus interesului meu pentru film si pentru distinsul actor englez Rupert Everett un adaos de simpatie.
\nExista si locuri unde hic sun leones ar putea avea un alt sens. Ei ar fi leii unor arte, leii cinematografiilor. S-ar putea zice chiar hic abundant leones. Nume grele, nume mari. \u00cen ceea ce ne priveste, constatam ca generatiile care vin alimenteaza, dupa propriile puteri, un proces \u00eenceput demult. Si la Mons am vazut, inclus \u00eentr-o sectiune paralela, un debut al unui t\u00e2nar cineast independent (Ce jeune est d\u00e9j\u00e0…), de Gheorghe Andrei. Multa fluiditate muzicala \u00een constructia unor fragile raporturi \u00een interiorul carora o poveste de dragoste este si nu este, da sa se \u00eenfiripe si se tot am\u00e2na, c\u00e2nd chemata, c\u00e2nd alungata. O minunata Olimpia Melinte, actrita de acum cunoscuta \u00een lumea mare, ne st\u00e2rneste acea admiratie care \u00een cinema se ascunde \u00eentr-o fraza ce vine de departe: \u201eEste o placere sa te priveasca omul\u201c.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Nu ma pot \u00eempiedica sa nu repet: \u201eFericita tara al carei prim-ministru \u00eesi rupe din timp de dragul cinematografului\u201c. P\u00e2na acum trei ani nu m-ar fi mirat sa-l vad pe domnul Elio di Rupo inaugur\u00e2nd proiectia unei pelicule, doar era presedintele Festivalului filmului de dragoste de la Mons, pe care l-a si fondat acum trei… Cite\u0219te mai mult »La 30 de ani. Festivalul filmului de dragoste de la Mons, 2014<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[11062,11063],"class_list":["post-18760","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-festival-mons","tag-filme-de-dragoste"],"views":1684,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/18760","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=18760"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/18760\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=18760"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=18760"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=18760"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}