\u201eAi pierdut parohia!\u201c, i-au spus \u00een lacrimi parintii. Era prin anul 1990. Vorbeau la telefon. Fata era la Atena. Se maritase cu un grec. Casnicia esuase. Parintii voiau s-o aduca \u00eenapoi. O familie de preoti, dintr-o localitate de munte. \u00cei gasisera si un mire. Dar uite ca mirele, tot astept\u00e2nd, \u00eesi gasise o mireasa locala.
\n\u201eAi pierdut parohia!\u201c
\n\u201eDar nu-mi doream parohie.\u201c
\n\u201eEsti nebuna? Cum sa nu-ti doresti! Era doar la 10 de kilometri de casa noastra\u201c.
\nFata a ramas la Atena. Au trecut multi ani de atunci. Acum c\u00e2teva zile, la telefon, le-a spus parintilor ca pleaca \u00eentr-un concediu la Florenta.
\n\u201eAdica ce sa faci acolo? Ce-ti trebuie tie sa umbli pe drumuri?\u201c
\nDar ea tocmai de asta plecase din Rom\u00e2nia. Era \u00een anul 1990, terminase o facultate, \u00eei era sete de lume. Nu stia cum arata. O apasau granitele.<\/p>\n
Stateam de vorba cu fata mea, dupa ce terminase o facultate. Eram dupa 15 ani de la emigrare. Prin anul 2000. O emigrare cum nu se poate mai grea. Cum-necum, ne descurcaseram. Umblaseram lumea de la un capat la altul. Dar cel mai important pas fusese \u00eenceputul. Azilul. Lipsa actelor, conditia de ilegal. Apoi spaima de-a nu gasi de lucru si de a te degrada din aceasta pricina. Frica de a nu reusi sa-i oferi copilului tau educatia pe care ti-ai fi dorit-o. Anii fara sf\u00e2rsit de economii la s\u00e2nge. Cartierul de emigranti. Lumea dislocata si amestecata. Dramele care se strecurau prin pereti. Ghetoul. Si sentimentul ca nu esti singurul pe lume coplesit de probleme. Ca altii sunt si mai lipsiti de solutii.
\n\u201eCe bine ca ni s-au \u00eent\u00e2mplat toate astea\u201c, spunea fata mea. \u201eDaca nu am fi trecut prin aceasta etapa, probabil ca ram\u00e2neam si eu proasta, ca Rodicuta\u201c.
\nRodicuta era fosta ei colega de clasa, de pe Calea Victoriei. \u00cen ultimii ani ai regimului Ceausescu, anii de foamete, Rodicuta venea cu banane la scoala. Copiilor li se scurgeau ochii. Ea era multumita de sine, nu vedea, nu auzea si nici nu stia ce-i prin jur. Rodicuta avea o mama pe un post mare \u00een comertul de stat.
\nAm pierdut-o din ochi ani de zile, p\u00e2na la prima noastra \u00eentoarcere \u00een Rom\u00e2nia. S-au \u00eent\u00e2lnit \u00eent\u00e2mplator pe strada. Rodicuta era aceeasi. M\u00e2nca tot fruncte exotice. Absolvise si ea o facultate prin strainatate. La un colegiu particular scump, de renume. Umblase si ea prin lume. Stia toate hotelurile de lux. Toate firmele de \u00eembracaminte sofisticata. \u00cen Bucuresti lucra la o banca straina, asa cum i se cuvine unui om umblat.
\n\u201eAs fi ramas proasta ca Rodicuta, spunea fata mea. Ce noroc am avut. Si c\u00e2t de importanti au fost anii de azil, de nesiguranta, de economii, de ghetou. Am \u00eenvatat sa privim viata din alta perspectiva. N-am ramas ciuntiti. Stim pe ce lume traim.\u201c<\/p>\n
Primesc din Rom\u00e2nia un ditamai cartoiul, o autobiografie. A unui marxist sadea. Om care si-a pastrat convingerile, ceea ce p\u00e2na la urma este un lucru demn de respect. \u00cemi aduc aminte ca dupa o pledoarie marxista, c\u00e2nd eram \u00eenca \u00een Rom\u00e2nia, \u00eenainte de emigrare, l-am \u00eentrebat \u00eentr-o zi c\u00e2t costa p\u00e2inea la colt. L-am luat prin surprindere. L-am \u00eencuiat. La orice se putea g\u00eendi un marxist, numai la pretul p\u00e2inii, nu. Dintr-odata, ceea ce ma mira p\u00e2na la furie la ultima generatie de intelectuali rom\u00e2ni \u00eencepe, parca, sa prinda noima. Ei, potrivit spuselor lor, au ceva de aparat. Curatenia sufleteasca cu care vine orice om pe lume. Si nu cunosc alta cale pentru a si-o proteja.<\/p>\n Nu ca as fi de acord, dar\u2026 mi-am schimbat pespectiva prin care \u00eencerc sa-i \u00eenteleg si sa-i judec. \u201eAi pierdut parohia!\u201c, i-au spus \u00een lacrimi parintii. Era prin anul 1990. Vorbeau la telefon. Fata era la Atena. Se maritase cu un grec. Casnicia esuase. Parintii voiau s-o aduca \u00eenapoi. O familie de preoti, dintr-o localitate de munte. \u00cei gasisera si un mire. Dar uite ca mirele, tot astept\u00e2nd, \u00eesi gasise o mireasa locala.… Cite\u0219te mai mult »Anii \u201980. Schimbarea de perspectiv\u0103, ce baft\u0103!<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[2386,7249],"class_list":["post-18752","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-emigranti-romani","tag-romani-din-diaspora"],"views":1677,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/18752","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=18752"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/18752\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=18752"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=18752"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=18752"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}
\nAcum citesc cartea. Interesanta. Marxistul umbla mult prin strainatate, atunci c\u00e2nd pe fata preotilor din munti o speria ca nu-i va fi dat \u00een viata sa aiba parte dec\u00e2t de o parohie la zece kilometri de casa; asa ca, de frica, ea \u00eesi luase lumea \u00een cap. Era \u00een vremea c\u00e2nd marxistul traversa America \u00eentr-un tren de mare viteza. Care, scrie el, trecea pe deasupra unui cartier de \u201enegri sarantoci\u201c.
\nFata mea, cea cu perspectiva asupra vietii schimbata, a \u00eenfiat \u00een urma cu c\u00e2tiva ani o fetita negresa. Un copil dintre acei negri sarantoci care se gasesc prin toate cartierele marginase ale lumii noastre civilizate. Lume \u00een care cu at\u00e2ta ardoare a dorit sa ajunga fata de preoti, cea care, din sete de cunoastere, a pierdut parohia.
\nMarxism, fata mea <\/strong>
\nn-a \u00eenvatat la colegii<\/strong>
\n\u00cemi vin din Rom\u00e2nia acum c\u00e2teva zile musafiri. Artisti vocali. Tineri. Studenti. Fac\u00e2nd parte dintr-o formatie celebra. Mult umblata prin lume. Vorbesc cu profesorul lor. \u00cei transmit marea mea uimire. Am stat mult la taclale cu studentii, \u00een zilele c\u00e2t i-am gazduit. I-am \u00eentrebat despre perspectivele lor dupa terminarea Academiei de muzica. Sunt talentati. Au voci minunate. Cel cu personalitatea cea mai interesanta din punctul meu de vedere mi-a spus ca se face preot. Partenera lui, cu care se va \u00eensura \u00een c\u00e2teva luni, este perfect \u00eempacata cu g\u00e2ndul ca va fi preoteasa. Chiar fericita. \u201eVreau sa-mi cresc copiii undeva, \u00eentr-un loc retras, \u00eemi spune. \u00cen curatenie. Sa nu fie \u00een contact cu toata murdaria acestei lumi\u201c.
\nSeara ma duc sa-i ascult \u00een concert. Repertoriu variat. Cultura muzicala solida. Si un anumit sentiment de sfintenie. Sala toata sta \u00eenmarmurita. Sfintenia asta, lirismul, emotia, curatenia, se transmit, se rasp\u00e2ndesc valuri, valuri \u00een public.
\n\u201eEi sunt umblati prin lume\u201c, \u00eemi spune profesorul lor. \u201eSi, poate, se bucura si de avantajul ca neav\u00e2nd bani, i-am cazat peste tot pe la casele emigrantilor. Asa ca au vazut viata si dintr-o alta perspectiva. Au \u00eenteles ca nu tot ce zboara se m\u00e2n\u00e2nca daca treci granita. Si si-au facut alegerea lor.\u201c<\/p>\n
\nMi-as dori ca cineva sa poata sa-i si ajute.
\nCine? Si cum?<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"