{"id":18750,"date":"2014-04-17T11:37:59","date_gmt":"2014-04-17T09:37:59","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=18750"},"modified":"2014-04-17T11:37:59","modified_gmt":"2014-04-17T09:37:59","slug":"limpezimi","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/limpezimi\/","title":{"rendered":"Limpezimi"},"content":{"rendered":"

Ion Horea, Gravuri<\/em>, Editura Ardealul, T\u00e2rgu-Mures, 2013<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

Cea mai proaspata carte dintre multele si prestigioasele alcatuiri lirice ale acestui poet de seama apare ca o \u00eent\u00e2mpinare a celor 85 de ani ai sai, adica sase decenii daruite literaturii rom\u00e2ne, un calendar al zilelor si amurgurilor de toamna, de un calm, as zice, cutremurator. Caci nici o revolta \u00eempotriva trecerii inexorabile a timpului nu tulbura limpezimea acestor versuri, asemanatoare lacurilor de munte, care \u00eesi asteapta, cu o fireasca resemnare \u00eenghetul. Prezenta acestui fenomen firesc \u00eempiedica asezarea ceturilor si disperarilor, teama de dezastre, care pot cotropi sufletele noastre obosite, ori violent izbite de st\u00e2ncile realitatii.<\/strong><\/em>
\nCred ca nu ma contrazice acest \u201e1 noiembrie 2010\u201c: \u201eSa mai am\u00e2n? Dar semne spun ca-i timpul. \/ Oricum, nu eu sunt cel ce mai am\u00e2na. \/ Sa fie scrise toate-n constelatii? \/ Ori numai \u00een oglinzile de roua? \/ Din departari nebanuite \u00eenca \/ S-aud batai de clopot repet\u00e2nd \/ \u00cen unduirea dealurilor tale \/ Vestirea unor noi itinerarii. \/ \u00cenchipuire-i tot ce lasi \u00een urma \/ Dupa-nserat, pe drumul fara martori\u201c.
\nAceasta \u201eunduire de dealuri\u201c, suger\u00e2nd peisajul originar al acestui fiu al C\u00e2mpiei transilvane, care i-a marcat \u00eentreaga opera, se repeta zi cu zi \u00een cele 28 de titluri ale primului ciclu, Jurnal, \u00een care alterneaza data zilei respective cu un \u201eadaos\u201c. Iata-l pe cel care urmeaza zilei de 1 noiembrie 2010: \u201eCuv\u00e2ntul tau nu-i cel de la-nceputuri\/ Si nu va fi nici cel mai de pe urma.\/ Ce stranii crengi, ca serpii, dau gradinii\/ Sub ceata, \u00eenc\u00e2lcite \u00eentelesuri.\/ Nici frunza clatinata, nici, pe v\u00e2rfuri,\/ T\u00e2rziu, sa mai rasara vreo gutuie.\/ \u00cen amintire doar. Adu-ti aminte.\/ S-aude vorba dinspre drumul tarii.\/ At\u00e2ta-i tot? Ori mai ram\u00e2ne ceva?\/ Ram\u00e2i ce esti. E-un vis. \u00cenchide poarta!\u201c.
\nPentru acest poet, Cuv\u00e2ntul nu este si n-a fost niciodata un joc gratuit, ci expresia unui har revarsat \u00een toate figurile de stil, chemate \u00een ajutorul unui mesaj de istorie si existenta, mostenit si continuat de el \u2013 cum au observat, de-a-lungul anilor, numerosii sai critici \u2013 de la marii \u00eenaintasi, cei clasici, cei moderni, cei contemporani, \u00een frunte cu Arghezi, Blaga, Pillat.
\nPe acest pam\u00e2nt fertil, realitatea se amesteca oric\u00e2nd cu visul, istoria cu mitul, sub zodiile cobor\u00e2te de la Cel de Sus \u00eentr-o lume care poate fi cea de azi ori cea de dincolo. Poetul, mesagerul cuv\u00e2ntului, le cauta si le traieste pe toate. Din nou, un popas la ziua de \u201e16 octombrie 2011\u201c: \u201eCuv\u00e2nt strain alaturea de alt\/ Cuv\u00e2nt strain, alaturea de altul\u2026\/ Ajungi pe-un drum, dar unde duce drumul?\/ Ajuns pe-un drum, te-ntrebi, dar unde duce?\/ Apoi, la tarm, dar vadul, unde-i vadul?\/ Apoi, prin vad, ce lume-o fi dincolo?\/ Din \u00eentuneric vii si din tacere,\/ Sa pui cuv\u00e2nt alaturi de cuv\u00e2nt,\/ Ca ploi tesute-n firele de iarba,\/ Ca firul ierbii prins \u00een p\u00e2nza ploii.\u201c Si apoi la \u201eadaosul\u201c ei: \u201eMai mult \u00een somn de la un timp, mai mult\/ Cu cei de-acolo, p\u00e2na catre ziua,\/ C\u00e2nd ei ram\u00e2n si tu te-ntorci \u00een lume\u2026\/ Strain \u00eentr-un hotar necunoscut,\/ Fara sa stii ca \u00eensuti esti hotarul,\/ Nici nu mai vezi ce urma sa alegi\/ C\u00e2nd vii dincoace ori c\u00e2nd treci dincolo.\/ Si nu-i sa-i \u00eensoteasca dec\u00e2t v\u00e2ntul,\/ Si sa te-astepte nu vin dec\u00e2t norii,\/ Dintr-un hotar \u00een alt hotar, \u00een altul\u2026\u201c.
\nAl doilea ciclu se intituleaza Gravuri si are acelasi numar de titluri ca si Jurnalul.
\nDaruit si cu talent de artist plastic, (studii de Belle Arte, \u00eentrerupte \u00een perioada nenorocita a \u201eluptei de clasa\u201c), poetul transilvan asaza cu m\u00e2na sigura pe o simeza \u00eenchipuita aceste \u201eDealuri\u201c: \u201eO alta lege-a daruirii nu-i,\/ Oric\u00e2t ar fi sa-ntorci si sa despaturi\/ Din ploi si neguri, turme si omaturi\/ Sub dunga lor vazuta din chicui\/ Sarmatice \u00eencovoieri si paturi\/ \u00cen valuri de ape albastrui.\/ Le-aduni \u00een saci, \u00een buti ori \u00een cosarci,\/ Le sui \u00een pod si-n stogul din ograda,\/ Pe masa si-n hambare sa se vada,\/ \u00cen zbor de grauri si mirari de tarci\u201c.
\n\u00cen aceeasi rama inconfundabila, poetul ne apare si \u201eAsa\u201c: \u201eDin c\u00e2t ai fost, din c\u00e2t mai esti\/ Pui \u00eentrebari, astepti raspunsuri\/ Cu \u00eendoieli filosofesti\/ Necunoscute si ascunsuri,\/ Ba chiar cu amagiri ceresti\/ Din ce tar\u00e2muri nu se stie\/ Te-nt\u00e2mpini si te ocolesti\/ Ca \u00eentr-o mare-mparatie,\/ Ajuns si tu prin Bucuresti\/ Dinspre Vaideiul de C\u00e2mpie!\u201c.
\nUltimul ciclu, Lespezi, desi sugereaza o stare de spirit apasatoare, obsesia si ea fireasca a finalului, cu versurile \u00een cadente largi, ne poarta cu el \u00een itinerarii vii si colorate, mai ales prin Bucurestii care l-au adoptat, cu sau fara caldura, pe Ion Horea (si pe mine), ajung\u00e2nd astfel pe strazi cu numele Donici, O. Goga, Popa Tatu, Vasile Lascar (unde locuia si Cornel Regman, cu familia sa ardeleneasca), Matache, Polizu, Maria Rosetti (unde locuieste Ion Horea) si at\u00e2tea altele, ca sa ajunga, dupa at\u00e2tea \u201eHaladuiri\u201c, tot spre Mures si hotarul Vaideiului natal: \u201eSupus unei staruitoare preocupari agreste,\/ Ajung prin cartiere democrate uneori,\/ Ca \u00een literatura cu lozinci si manifeste\/ \u00cen care pentru un ideal erai pregatit sa si mori.\/ Cum sa ies, \u00eemi spun, din conturul acestei provincii,\/ Sa ma pierd \u00een fiori metafizici, prin coduri ale lumii moderne,\/ \u00cen enigmele lui Nostradamus, Edgar Poe ori de Vinci,\/ Cu stiinta neantului, cu nalucirea vietii eterne?\/ Pe urmele lui Dumnezeu, prin cosmice infinituri,\/ Sa ma \u00eentreb de ce-l caut, Dumnezeu e \u00een mine\/ Ori nu-i nicairi, cum \u00een zarania continitului\/ Asteptam norii cu ploaia prin pustietatile senine.\/ De ce n-as trece sfidator, si de nimic sa nu-mi pese \u2013\/ Sa vezi \u00een asta semnul menirii tale, barde,\/ Si sa mai dau cu tifla cuvintelor alese,\/ Pierdut prin cartiere, trec\u00e2nd pe bulevarde?\/ Si asa, chinuit de \u00eenfiorari citadine,\/ Ajuns pe chei, vad Muresul, aud clipociri de golgoane,\/ Si parca R\u00e2pa Morii se-nclina peste mine\/ Si Radu Voda \u00eensusi ma-ntoarce la icoane,\/ Ma tine \u00eentre dealuri, ma leaga de pam\u00e2nturi \u00eentinse, rourate,\/ Si-ajung pe strazi, si caut, nauc, parca pe drumul tarii\/ Cu Dumnezeu alaturi, cum cearca sa-mi arate\/ O cale-a m\u00e2ntuirii, un loc al \u00eendurarii,\/ Si sufletu-mi at\u00e2rna-n uimire ca un ciucur.\/ Necunoscuti \u00een juru-mi, eu \u00eensumi necunoscutul,\/ \u00cen asfintit \u00eemi caut, scapat \u00een unde, scutul \/ Sub salcii clatinate, alaturea de turnul bisericii lui Bucur\u201c.
\nDar, cum tara geografica e si una spirituala, sufleteasca, mult mai larga, Ion Horea \u00eesi \u00eencheie noul volum cu aceasta admirabila \u201eElegie la Prut\u201c: \u201eSunt locuri departate ca un ecou prelung\/ Pe unde, dus pe g\u00e2nduri, as vrea sa mai ajung.\/ At\u00e2ta stiu, ca totul mi se parea t\u00e2rziu\/ Si pentru mine, totul a fost doar \u00eenceputul.\/ Eram la Prut, spre seara, eram doar eu si Prutul.\/ \u00cencolo, Basarabii, Bugeacuri, Bucovine,\/ Si maluri dupa maluri se prabuseau \u00een mine.\/ Un clopot, peste ape, mai stins si tot mai rar\/ \u00cenfiora tacerea de peisaj lunar.\/ Am stat \u00eentr-o visare nici nu stiu c\u00e2te ore\/ Cat\u00e2nd prin ceata rara, la satul lui Grigore,\/ Si-alaturi, la Miorcanii si casa lui Pillat.\/ Se desena o tara, cu ei, \u00een lung si-n lat,\/ Din Prutul prins \u00een lunca la Nistrul presupus,\/ Pe Mures mai la vale, pe Arges mai \u00een sus,\/ Si se-nt\u00e2lneau sub vremuri \u2013 fosneau la drumuri plopii \u2013\/ Cu mama lui Vieru, \u00abbunica-mi Calyopi\u00bb\u2026\/ Era \u00eentr-un Septembre. La garduri, prunii grei,\/ Parca-as fi fost la casa si la batr\u00e2nii mei,\/ Si-am mai ramas, cu g\u00e2ndul departe, sa contemplu\/ \u00centre coloane, alba sub luna, ca un templu,\/ \u00abLa casa amintirii cu-obloane si pridvor\u00bb\u2026\/ De unde-apar acele mirari, si ce mai vor?\/ Sa fi ramas eu \u00eensumi, acelasi, printre anii\/ Care ma-ntorc deodata pe-acele locuri stranii,\/ Nepasatori la neguri, la stingeri, la uitare,\/ La c\u00e2t ar fi sa t\u00e2ngui, la c\u00e2t sa cer iertare?\/ \u00cen vara cu arome de stup si de matacina,\/ C\u00e2nd loc mai sf\u00e2nt nu-i altul ca-n conie la cina, \/ Cu norii dusi, de nu stii ce v\u00e2nt peste Vaidei, \/ Ma pomenesc deodata spun\u00e2nd, Miorcanii mai!\/ \u00abCe straniu lucru: \u2013 vremea!\u00bb \u2013 Si-as spune eu, urm\u00e2ndu-l\/ Pe el, Pillat, batr\u00e2nul: \u2013 Ce straniu lucru: \u2013 g\u00e2ndul!\/ C\u00e2nd locuri departate ca un ecou prelung\/ \u00cen zarea lor ma-ndeamna, de-ar fi, sa mai ajung\u201c.
\nSi pe Ion Horea, ca si pe Aurel Rau, pe Radu C\u00e2rneci, pe Dumitru Popescu \u2013 Poetul, ca si pe alti venerabili colegi octogenari, \u00eel asteptam sa-l sarbatorim (\u00eentr-un 10 mai regal, al nasterii) cu aparitia unor noi volume, pe care stiu ca le tine \u00eenca, la fel de maiestrit scrise, \u00eentr-un colt secret al atelierului sau de lucru.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Ion Horea, Gravuri, Editura Ardealul, T\u00e2rgu-Mures, 2013   Cea mai proaspata carte dintre multele si prestigioasele alcatuiri lirice ale acestui poet de seama apare ca o \u00eent\u00e2mpinare a celor 85 de ani ai sai, adica sase decenii daruite literaturii rom\u00e2ne, un calendar al zilelor si amurgurilor de toamna, de un calm, as zice, cutremurator. Caci… Cite\u0219te mai mult »Limpezimi<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[11056,11055,11054],"class_list":["post-18750","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-editura-ardealul","tag-gravuri","tag-ion-horea"],"views":1523,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/18750","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=18750"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/18750\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=18750"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=18750"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=18750"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}