Deunazi primesc urmatoarea misiva, venita pe calea internetului: \u201eStimate prieten si colaborator al revistei Miscarea literara, Redactia Miscarii literare are onoarea sa va invite sa participati, \u00een masura posibilitatilor, si sa raspundeti la ancheta-dezbatere a revistei Miscarea literara. \u00cen atas, aveti tematica dezbaterii. Va asteptam cu drag, Olimpiu Nusfelean\u201c.
\nSincer vorbind, dupa divorturile avute cu mai vechile si mai noile autoritati ale judetului Bistrita-Nasaud \u2013 datorate unor \u201enepotriviri de caracter\u201c \u2013, n-aveam de ce sa revin pe meleaguri somesene, sa rivalizez procesual cu domnul Silviu Prigoana. Prima ruptura se produsese \u00eenca de pe vremea doamnei Suzana G\u00e2dea, ministreasa picata \u00een urbe sa deschida cu fast Centenarul Rebreanu (1885-1985). Cu acel prilej, mi s-a cerut sa dau \u00een scris cuv\u00e2ntul ce urma sa-l rostesc de la masa prezidiului. Cum \u00eentre timp publicasem 11 volume din editia critica de Opere consacrata romancierului, mi-am \u00eengaduit sa \u00eentreb bonom pe organizatori despre rostul cuv\u00e2ntului scris, curios mai mult sa stiu cine ar fi urmat sa ma verifice:
\n\u2013 Si daca vorbesc liber?
\n\u2013 Nu va \u00eempiedica nimeni. Dar puneti pe h\u00e2rtie ce vreti sa spuneti.
\nAm refuzat si ca urmare n-am meritat sa particip defel la manifestare, nici macar \u00een sala. Paguba-n ciuperci.
\nN-am acuzat pe nimeni, mai ales ca acelasi lucru s-a repetat la sarbatorirea evenimentului de la Ateneul Rom\u00e2n, refuz\u00e2nd din nou patrafirul impus de ritualul \u201elibertatii de expresie\u201c. Ingerinte ne\u00eenregistrate la Academia Rom\u00e2na \u2013 gratie d-nei Zoe Busulenga \u2013, apoi la Budapesta, unde am deschis aniversarea Centenarului Rebreanu la Societatea Scriitorilor din Ungaria, sau la Roma. \u00cen acest context, mi-am propus sa \u00eencetez orice raport oficial cu maharii de pe Somes.\u00a0 Lasa ca nici ei nu mi-au dus dorul, neinvit\u00e2ndu-ma sa dansez la \u201eSaloanele Rebreanu\u201c, patronate,\u00a0 altminteri cu bune intentii, de d-na Magda C\u00e2rneci.
\nAni de-a r\u00e2ndul nu ne-am \u00eencurcat cararile, p\u00e2na c\u00e2nd o casa sindicala de cultura a insistat sa vin la Bistrita. La urma urmei, de ce sa ma supar ca vacarul pe sat? I-am acceptat invitatia, prilej de a revedea Maierul si T\u00e2rlisua cu intelighentia locala, elimin\u00e2nd orice contact oficial. Totul p\u00e2na \u00een ziua c\u00e2nd mi-a iesit \u00een cale un om serios din administratia culturala, Mircea Prahase, director general al Muzeului Bistrita-Nasaud. Filolog de profesie, a \u00eenteles \u00eensemnatatea muncii pe care o \u00eencepusem cu decenii \u00een urma si, av\u00e2nd \u00eencredere \u00een proiectele de valorificare a operei lui Rebreanu, mi-a \u00eentins o m\u00e2na de ajutor. Nu i-am \u00eenselat asteptarile si, lipsit de orgolii, am acceptat o functie de muzeograf principal, renunt\u00e2nd, prin demisie, la un post de director, bine retribuit \u00een Bucuresti. Ne ram\u00e2nea am\u00e2ndurora satisfactia de a fi grabit terminarea unei editii critice, unica \u00eentre multele \u00eencepute si abandonate, consacrate veacului XX rom\u00e2nesc, dar si realizarea altor lucrari \u00eencununate cu Premiul Academiei si al Uniunii Scriitorilor.
\nPentru mine, marea bucurie a constituit-o \u00eensa formarea unui colectiv de tineri entuziasti, antrenati \u00een jurul unui santier editorial, dotat cu un plan de cercetare stiintifica, menit sa valorifice uriasul fond de documente din Arhiva Rebreanu. Ca dimensiune, el rivaliza cu fondul de manuscrise Eminescu, \u00een jurul caruia, dupa \u00eencetarea din viata a lui Perpessicius, ani \u00een sir au lucrat mai multi colaboratori, \u00eentre care profesorii universitari Dimitrie Vatamaniuc si Petru Cretia, secondati de \u201ecalfe si zidari\u201c, \u00eencadrati cu totii \u00een schema Muzeului National de Literatura.
\nBistrita nu este lipsita nici ea de frunti \u00eenalte, de oameni spalati si limpeziti, \u00een comparatie cu pletora de sicofanti din administratia judetului, prea putin interesati \u00een valorificarea potentialului cultural. Din pacate, viata politica a viciat relatiile social-profesionale, un agent electoral dovedindu-se mai util \u00een sfera intereselor \u201ela zi\u201c. \u00cenca o data, zicala \u201eschimbarea domnilor, bucuria nebunilor\u201c se verifica perfect \u00een sistemul de promovare a valorilor. Sa le dea Dumnezeu sanatate, caci Biblia ne \u00eenvata sa ne rugam si pentru dusmanii nostri, desi personal nu i-am considerat niciodata ca atare, ci numai iresponsabili, daca au ajuns sa sufle si \u00een candela lui Rebreanu (\u00eent\u00e2lnit, ca\u00a0 onomastica, \u00een marile enciclopedii universale, lucru ce nu se poate spune despre vocabula Bistrita).
\nNu este cazul sa amintesc multiplele umilinte la care au fost supusi cei care, lu\u00e2ndu-i \u00een serios, au continuat sa lucreze voluntar pe parcursul ultimilor ani \u2013 p\u00e2na \u00een ziua de azi \u2013\u00a0 la cartile aflate \u00een portofoliul acceptat de Editura Academiei. Asa ca m-am g\u00e2ndit sa raspund prietenului Olimpiu Nusfelean, intelectual subtire si cavaler al Ordinului Meritul Cultural, eu, mai putin subtire, ca sa rezist la intemperiile vremilor, dar dublu cavaler al aceluiasi Ordin, fiind decorat deopotriva \u00eenainte si dupa Ciondaneala din Decembrie, din pricina aceluiasi Rebreanu (prima data cu avantajul dreptului la o camera \u00een plus si reducerea impozitelor la jumatate, iar mai recent cu bafta unei fanfare la \u00eenmorm\u00e2ntare, la care, din ratiuni economice, renunt \u00een favoarea unui gurist, acompaniat la dibla si tambal).
\nAsa ca mi-am facut datoria amicala de a-i lua \u00een serios invitatia la colocviul consacrat sa desc\u00e2lceasca ulitele CENZURII si i-am scris c\u00e2teva r\u00e2nduri, cu rugamintea sa le citeasca \u00een fata participantilor. Mi se parea ca la 50 de ani de la aparitia celor trei volume din integrala nuvelisticii rebreniene (Biblioteca pentru toti, 1964), am dreptul sa-mi spun si eu o parere despre ce a fost si-ar fi putut sa fie.Mare mi-a fost surpriza c\u00e2nd am aflat ca aceasta pagina a fost\u2026 cenzurata, mai clar: necitita. \u00cemi fac o datorie s-o reproduc ca atare, \u00een cele ce urmeaza.<\/p>\n
Draga Olimpiu,<\/p>\n
Bucuresti, 25 februarie 2014<\/p>\n
Din pacate, suntem prea departe, ca tare mi-ar fi placut sa fiu cu voi. C\u00e2ndva, cenzura se numea Directia Generala a Presei si Tipariturilor. Astazi, ea n-are\u00a0 nume, dar e mai a dracului, prin consecinte: este economica.
\nDaca spusele unor contemporani risca sa fie socotite subiective \u2013 lipsa harului\u00a0 put\u00e2nd fi motivata prin ingerinte exterioare vietii literare \u2013, clasicii ram\u00e2n \u00een afara oricaror interpretari sucite. Pe vremuri apuse, dictatura cenzurii se solda cu amputarea unor cuvinte si sintagme tabu, fraze, pagini sau opere. Azi, libertatea presei a avut ca revers lichidarea editiilor critice, pe criterii banesti (\u201eN-avem parale!\u201c). Invitati-l pe Moldovan sa va spuna cum a fost desfiintat santierul Rebreanu, deschis la Bistrita, cu scopul valorificarii imensului tezaur de documente din arhiva Romancierului, aflata in depozitul Academiei. Dupa terminarea editiei critice \u00een 23 volume, deschisesem un santier, cu manuscrisele pe masa, scopul fiind formarea unei echipe de tineri \u00een stare sa continue activitatea sustinuta de mine 50 de ani. Ca \u00eencepusem bine, a dovedit-o aparitia volumului Intime \u2013 cuprinz\u00e2nd corespondenta de familie a Romancierului \u2013 si depunerea unui tom epistolar, din patru posibile, la Editura Academiei, \u00een al caror sumar se aflau 2.000 de epistole, adnotate, catre acelasi prozator, de la Arghezi la G.M. Zamfirescu. Practic, o superba panorama a culiselor artistice din perioada interbelica, album de personalitati culturale, cobor\u00e2te de pe soclu \u00een halat si papuci. Primul volum, cu \u201ebun de tipar\u201c, cu 500 de epistole \u2013\u00a0 apartin\u00e2nd autorilor dintre A si B \u2013, urmeaza sa apara, dupa care STOP! Din cauza aceleiasi \u201ecenzuri economice\u201c, au murit carti fundamentale, de pe acelasi santier, precum Biobibliografia\u00a0 Rebreanu, Dictionarul personajelor din opera lui Rebreanu. Ca structura de editie, as adauga un unicat pe mapamond: Liviu Rebreanu \u2013 Opera magna, \u00een 10 tomuri, scrise si prezentate de autor. Usor de alcatuit, at\u00e2ta timp c\u00e2t \u00een peste 5.000 de pagini de note, comentarii, variante, articole, studii si monografii, \u00eenchinate de mine scriitorului, dispuneam de aparatul critic necesar unei atare \u00eentreprinderi. \u00cen plus, dispuneam de interviurile lui, de jurnale, scrisori, de valorificat \u00een acelasi scop. Ca om de carte, \u00eenchipuieste-ti cum ar arata o editie de Opere Balzac sau Dostoievski, scrise si comentate de ei \u00eensisi. Nu doar la Paris ori Moscova, ci \u00een \u00eentreaga lume. Nu si la Bistrita.
\nNu sunt defel rautacios. Alung\u00e2ndu-ma din schemele lor \u2013 dupa ce demisionasem din functia de director al Editurii Institutului Cultural Rom\u00e2n \u2013 semidoctii vostri mi-au creat conditii sa scriu trilogia Arta de a fi pagubas, prea mult laudata. Adevarata paguba apartinea \u00eensa celor care n-au \u00eenteles ca un closet public \u00een urbe \u00eei costa mai mult dec\u00e2t remuneratia infima acordata unor tineri mobilizati sa ridice monumentul Rebreanu. Ce-ti spun acum le poate intra pe-o ureche si iesi pe alta. Dupa ce voi trece Dincolo, poate ca urmasii lor ma vor auzi mai corect, spre iertarea pacatelor celor care azi pasc linistiti pe malurile Somesului.
\nSi pentru ca mi-ai rascolit amintiri neplacute, sper sa nu te superi ca o copie de pe aceste r\u00e2nduri o trimit lui Andrei Moldovan, cu \u00eendemnul sa adauge ce se cuvine la consfatuirea voastra.<\/p>\n
Va doresc succes!
\nCu veche si constanta pretuire,
\nNiculae Gheran<\/p>\n
Numai ca daca bagam mesajul \u00eentr-o sticla si o aruncam \u00een mare, poate ca aveam sansa sa ajunga la turci, put\u00e2nd fi citit, eventual, si de podoabele autohtone ce lucreaza \u00een deplasare pe piata otomana. Nu degeaba se mai spune \u201eFereste-ma, Doamne, de prieteni, ca de dusmani ma pazesc singur\u201c. Nici ca se putea mai frumos sa se deschida un colocviu despre Cenzura, dec\u00e2t anul\u00e2nd dreptul unui confrate sa-si spuna cuv\u00e2ntul.
\nAzi, \u00eengropat sub soclul monumentului ridicat lui Rebreanu, e greu sa fiu auzit, Cavalerule, c\u00e2nd te vad mai apropiat de functionarimea locala, semidocti de vaza, invitati si ei la manifestarea cu pricina. Drept e ca post mortem mai am o sansa. Cum, \u00eensa, nu-mi retrag pretuirea pe care o meriti ca om de carte, da-mi voie, \u00een loc de sila, s-o dublez cu un sentiment de mila.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Deunazi primesc urmatoarea misiva, venita pe calea internetului: \u201eStimate prieten si colaborator al revistei Miscarea literara, Redactia Miscarii literare are onoarea sa va invite sa participati, \u00een masura posibilitatilor, si sa raspundeti la ancheta-dezbatere a revistei Miscarea literara. \u00cen atas, aveti tematica dezbaterii. Va asteptam cu drag, Olimpiu Nusfelean\u201c. Sincer vorbind, dupa divorturile avute cu… Cite\u0219te mai mult »O scrisoare pierdut\u0103<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[11053,11052],"class_list":["post-18748","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-rebreanu","tag-revista-miscarea-literara"],"views":1546,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/18748","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=18748"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/18748\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=18748"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=18748"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=18748"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}