{"id":18740,"date":"2014-04-17T11:26:51","date_gmt":"2014-04-17T09:26:51","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=18740"},"modified":"2014-04-17T11:26:51","modified_gmt":"2014-04-17T09:26:51","slug":"fierul-manusii-matasea-pumnului","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/fierul-manusii-matasea-pumnului\/","title":{"rendered":"Fierul m\u0103nu\u015fii, m\u0103tasea pumnului"},"content":{"rendered":"<blockquote><p><strong>Eugen Suciu, <em>\u0162easta,<\/em> Editura Tracus Arte, Bucuresti, 2013<\/strong><\/p><\/blockquote>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>Un titlu strong, din categoria celor pe l\u00e2nga care nu te poti fofila \u2013 Teasta. Cincizeci si patru de poeme, multe dintre ele cunoscute degustatorilor genului din recitaluri, din editiile Maratonului de Poezie si Jazz si din expozitia de la Sala Dalles, unde autorul lor s-a aflat \u00een compania lui Mircia Dumitrescu si a lui Horia Muresan, cel mai important eveniment vizual al anului 2013. O carte-obiect, \u00eenca o secventa dintr-o statornica prietenie a doi artisti dincolo de mode si de t\u00e2fna originalitatii cu orice pret, aceea cu viata scurta. Iata fisa noului volum al lui Eugen Suciu, publicat la sf\u00e2rsitul anului trecut de Editura Tracus Arte.<br \/>\nCu o riguroasa constructie a celor doua cicluri ce se afla \u00een echilibru perfect, Teasta e, \u00eenainte de toate, un manifest poetic. \u00cen care se clameaza suprematia desertului \u201ecare cere mult\/ si ofera putin\u201c, desert identificat, chiar din deschiderea cartii, cu poemul. Departe de plonjarile \u00een interstitiile textuale si de uscaciunea teoretizarii din artele poetice, mai ascunse, mai la vedere, ale congenerilor, pentru Eugen Suciu poemul e un c\u00e2mp de lupta, un confident, o persoana asupra careia \u00eesi \u00eendreapta armele seductiei, un martor si chiar un alter ego. Cu \u201earoma si ticuri\u201c de patriarh, ca \u00eentr-o Carte a Cartilor mereu reinventata, eul narator se instaleaza \u00een teritoriul unde \u201erealitatea\/ar trebui interzisa\u201c (Bataile inimii). \u00cen ipostazele amintite, poemul fie ca \u00eel b\u00e2ntuie, fie ca devine o succesiune de miraje, fie ca este aleph. \u201eSintaxa fulgerului\u201c (Ioan Buduca), retorica zigzagata cu suturile sale surprinzatoare \u00een Bucuria anonimatului si, mai putin, \u00een Motanul, e \u00eenlocuita de fierul manusii tras peste matasea pumnului care lovesc, m\u00e2ng\u00e2ie, alatura, rasfata concetti si aforisme \u00een poeme concentrate sau \u00een finaluri de poeme cu taietura exacta de bisturiu: \u201eIntonatii subtile ale fricii\/ si\/ entuziasmul abstract\/ al unui nod \u00een g\u00e2t\/ doua ipoteci\/ pe o singura respiratie\u201c (Arta); \u201esomnul \u00een talpile goale\/ pe cutitul de p\u00e2ine\u201c, (Leziuni incompatibile cu viata); \u201eprintr-o deviatie de sept\/ pasiunea pentru saracie\/ patrunde mai greu\u201c (Fire subtiri); \u201enu mai am pe nimeni\/ care sa ma paraseasca\u201c (Albastrul jazz); \u201epe drum\/ poate o sa-mi depasesc\/ conditia de sinucigas neglijent\u201c (Din nou despre Eustache).<br \/>\n\u00cen rudimente livresti, care sunt \u00eencorporate \u00een masa poemului precum aschiile colorate \u00eentr-un mozaic bizantin, sunt de gasit personajele obsesive: \u201edomnul Paul\u201c, Rolf, Serghei, \u201eovreiul cel viu\u201c, galeria feminina Guiomar, Ofelia care nu e \u201eveverita dezordinii\u201c, Svetlana, mamusca, \u00eentr-un joc subtil cu sursele, \u00eensa, care nu presupune detasarea de afecte, ci implicarea prin ricoseu, precum \u00een remarcabilul poem Elisabeta I: \u201ePatru sute de ani\/ am fost amantul\/ Reginei virgine\/ sunt sclavul\/ acestui ecou\/ si \u00een fiecare dimineata\/ trag o portie zdravana de pl\u00e2ns\/ acum\/ sunt tot mai putine cuvintele\/ care vor sa \u00eenvete\/ c\u00e2te ceva de la mine\/ \u00abcu faptura mea\/ m\u00e2hnita subtire\/le-am hranit\/ le-am sustras\/ hazardului\/dezastrului neprevazut\/ si le-am ferit de nelinisti\/ c\u00e2nd frica\/ si energia lor tainuita\/ le chircea la pam\u00e2nt\u00bb\/ sleit si batr\u00e2n acum\/ simt cum ma privesc\/ ca pe un pericol\/ si ma jefuiesc \u2013 obscen\/ ca pe un lucru\u201c.<br \/>\nSurprinzatoare sunt si remitizarile si mitemele \u00eentretesute \u00een intimitatea noilor texte, care fac, se dovedeste, casa buna cu arsenalul neoexpresionist si cel neosimbolist mai ad\u00e2nc asumate de poet \u00een cele mai noi poeme ale sale, un fel de&#8230; pasteluri \u00een raspar, \u00een care imaginile socante si reflexivitatea care le este liant sunt potentate de binestap\u00e2nita, pe spatii mici, tehnica a \u201erespiratiei pazita cu barda\u201c \u2013 \u201e\u00cenconjurate de nimic\/ si de spaima\/ unele cuvinte\/ \u00eemi par lipsite de vitejie\/ frica naste halucinatii\/ naluci care mai apoi\/ se \u00eencarneaza\/ \u00een fiinta tacuta a menhirilor\/ c\u00e2nd simte asta\/ ghionoaia\/ iese din bojdeuca ei\/ si pleaca\/ cu tot satul la subsuoara\/ ram\u00e2ne o apa\/ care se bea singura\u201c (Frica); \u201e\u00cen \u00eentuneric\/ apele par mai ad\u00e2nci\/ si vietile mici\/ \u00eencap \u00eentr-o palma\/ pe mal\/ \u00een\u00a0 albia secata\/ degeaba astepti\/ sa curga la vale\/ dusmanul\u201c (R\u00e2ul).<br \/>\n\u00centr-o lume aflata \u00een preajma apocalipsei \u2013 revelatie si sf\u00e2rsit \u2013, frica si cuvintele fac o punte \u00eentre \u201edesertul (care) vorbeste precis:\/ un singur cuv\u00e2nt pleaca\/ \u00een cautarea mirodeniilor\/ \u00abe o reteta\/ pentru necazuri\u00bb\u201c(ImitaTie a vieTii) si un sat postistoric \u2013 \u201eDegetele\/ lum\u00e2narele pe dealuri\/ modeleaza un \u00eentunerec\/ plin de ameteli\/ satul\/ \u00een vale\/ anihilat\/ \u00eentre pleoapele\/ unei betii \u00eensarite\/ miroase a soc a lavanda\/ si a prostie suava\u201c (Degete). Textul poetic se umple de voci, spaima \u00eel despodobeste de artificii, retorica se esentializeaza, e \u201ematematica si v\u00e2nt\u201c. Peste poemul descarnat se lasa \u201e\u00eentunerecul\/ (care) le stie pe toate\u201c. (Contrabas). Sub faldurile sf\u00e2rsitului, eul narator redescopera umilinta, remuscarea, \u00eempacarea \u00een simboluri crestine, neafisate ostentativ, \u201eo prabusire geometrica: Maria si Pruncul\u201c (\u00centr-un loc linistit); \u201eun deget care exorcizeaza adjectivele\/ si strapunge beregata\/ mirosului de rufe\/ \u00eentinse la uscat;\/ si un asin\/ tavalit \u00een zapada\/ pe strazile inventate de viscol\/ te \u00eembie zilnic\/ sa cumperi mici fleacuri\/ din tabloul lui Mendeleev\u201c (Antecedente).<br \/>\n\u00cen fine, manifestul poetic despre care scriam propune si o insolita autonomie a poemului. Nu aceea \u00een care (se) scrie singur, ci aceea a textului care poate fi citit c\u00e2nd eul narator nu se afla la locul faptei: \u201eAm vrut si eu o data\/ sa vad ce spune poemul\/ c\u00e2nd nu sunt de fata\/ \u2013 poemul arogant si fatarnic \u2013\/ \u00abca ficiori cu tigara dupa ureche\/ ca fete cu s\u00e2nii muscati \u00een batiste\/ ca cineva \u00eempleteste\/ cozile vulpilor pe deal\/ si pe tapsanul cu alcool\/ ai dreptul sa \u00eensam\u00e2ntezi\/ eroul pe care-l propui\/ ca o lumina cu genunchii zdrobiti\/ se \u00eemperecheaza pe fundul unei barci\/ cu mama unui cimitir\/ si zapada\/ \u00abeterna ca nehotar\u00e2rea si frica\u00bb\/ anul asta p\u00e2na sa coboare la noi\/ a lesinat de doua ori\/ ca asta nu mai e o tara\/ de nasul nostru\/ ca nu mai sunt bani\/ pentru zile negre\/ ca nu mai sunt zile negre\/ pentru zilele negre\/ si ca neamul nostru\/ de suflete cultivate\/ nu mai e \u00een stare\/ sa \u00eempinga cerul\/ nici cu un deget mai sus\/ ca sapte zile din sapte\/ intra \u00een insolventa\/ si o clepsidra cu cearcane\/ ne masoara mereu\/ si daca sadesti o punga de plastic\/ \u00een pam\u00e2nt\/ ea traieste o mie de ani\u00bb\/ sa dam foc recoltelor\/ si sa otravim f\u00e2nt\u00e2nile\/ alege \u2013 s-ar praful!\u201c (Absint). Un text antologic, o cobor\u00e2re \u00een catacombele derizorului care potenteaza remarcabil radicalizarea discursului prin translarea eului narator \u00een eu poetic si zg\u00e2lt\u00e2ie din ranunchi retorica triumfalist patriarhala. Aici, matasea pumnului se face una cu fierul manusii.<br \/>\n\u00centr-un peisaj ultim, de \u201eschisme tacute\u201c (Umbra), \u00een jocul subtil atroce de-a v-ati-ascunselea cu poemul prin lumi paralele \u00een care calofilia e concurata (benefic) de presiunea mesajului insurgent, se afla o importanta sursa de exploatat \u00een viitoare volume. Al doilea ciclu al cartii, Frica si cuvintele, din care am citat cel mai mult, \u00eemi \u00eendreptateste aceasta afirmatie.<br \/>\nCu imaginea unei sculpturi de colectie purt\u00e2nd semnatura lui Mircia Dumitrescu pe coperta (artistului i se datoreaza si viziunea grafica), \u00een impecabila tehnoredactare marca Orb\u00e1n Anna-M\u00e1ria, volumul Teasta e cartea \u00eemplinita a unui poet care stie cum si c\u00e2nd sa apara \u00een fata cititorilor sai.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Eugen Suciu, \u0162easta, Editura Tracus Arte, Bucuresti, 2013 &nbsp; Un titlu strong, din categoria celor pe l\u00e2nga care nu te poti fofila \u2013 Teasta. Cincizeci si patru de poeme, multe dintre ele cunoscute degustatorilor genului din recitaluri, din editiile Maratonului de Poezie si Jazz si din expozitia de la Sala Dalles, unde autorul lor s-a&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/fierul-manusii-matasea-pumnului\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Fierul m\u0103nu\u015fii, m\u0103tasea pumnului<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[3584,8114,11042],"class_list":["post-18740","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-editura-tracus-arte","tag-eugen-suciu","tag-teasta"],"views":1813,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/18740","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=18740"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/18740\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=18740"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=18740"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=18740"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}