{"id":18738,"date":"2014-04-17T11:25:36","date_gmt":"2014-04-17T09:25:36","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=18738"},"modified":"2014-04-17T11:25:36","modified_gmt":"2014-04-17T09:25:36","slug":"raspunsuri-la-intrebarile-intunecatului-mileniu","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/raspunsuri-la-intrebarile-intunecatului-mileniu\/","title":{"rendered":"R\u0103spunsuri la \u00eentreb\u0103rile  \u201e\u00eentunecatului mileniu\u201c"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>\u00cen primul volum din Istoria rom\u00e2nilor din Dacia Traiana de A.D. Xenopol (reeditat de cur\u00e2nd la Editura Saeculum I.O.), o secventa admirabila ni se pare demonstrarea imposibilitatii plecarii \u00eentregii populatii dacoromane din Dacia o data cu retragerea de catre Aurelian a trupelor si a administratiei romane \u00een sudul Dunarii.<\/strong><\/em><br \/>\n<em><strong>Pe buna dreptate, autorul arata ca vor fi fugit din fata barbarilor, o data cu legiunile si chiar \u00eenaintea lor, cei bogati, cei care-si puteau continua oriunde viata datorita averii lor (\u00een primul r\u00e2nd comerciantii si exploatatorii resurselor naturale ale Daciei). Dar cei saraci, cei legati mereu prin destin de roadele pam\u00e2ntului, pe care-l munceau, nu se puteau desparti de el si au ramas pe loc.<\/strong><\/em><br \/>\nDe asemenea, pe baza unei ample documentari, A.D. Xenopol releva ca retragerea aureliana nu a fost nici \u00eentr-un caz determinata de patrunderea gotilor, pe care-i gaseste legati de coasta Marii Negre si niciodata sez\u00e2nd statornic \u00een Dacia, cum se afirmase. De altfel, lipsa oricaror cuvinte de origine gotica (afara de cuv\u00e2ntul hot) dovedeste nu numai lipsa contactelor cu ei (care au fost doar de la cotropitor la cel pradat si robit), dar si faptul ca rom\u00e2nii nu se aflau \u00een acea perioada istorica la dreapta Dunarii, \u00een Moesia, unde gotii, alungati de huni, chiar au stat o vreme (si ar fi putut \u00eenr\u00e2uri limba rom\u00e2na).<br \/>\nTeoria cu totul noua \u00een argumentarea persistentei rom\u00e2nilor \u00een Dacia o constituie dovedirea retragerii populatiei bastinase \u00een munti, la venirea hoardelor barbare, asa cum s-a \u00eent\u00e2mplat si \u00een alte puncte ale fostului imperiu roman si cum a continuat sa se repete la noi p\u00e2na mai t\u00e2rziu, \u00een cazul oricaror navaliri; refugieri determinate oarecum instinctual, dar, \u00een vremea navalirilor tatare, poruncite chiar de voievozi.<br \/>\nRetragerea \u00een munti, \u00een afara istoriei, cu deosebire \u00een timpul invaziilor catastrofale, ale hunilor, avarilor, tatarilor, e probata at\u00e2t prin documente \u2013 a se vedea marturiile lasate de cronicarul Rogerius \u2013 c\u00e2t si prin masiva preponderenta romana a denumirii r\u00e2urilor si locurilor montane.<br \/>\nDaca luam \u00een calcul si codrii, uneori de nepatruns, codri nebuni, cum \u00eei numeau \u201ecumanii\u201c (Deliorman), luati \u00een considerare doar \u00een trecere de catre autor, atunci spatiul de refugiu al bastinasilor a fost mult mai mare, ei ocup\u00e2nd, chiar si \u00een timpul celor mai cumplite invazii, nu numai muntele, ci si zonele de c\u00e2mpie. \u00cen acesti codri si \u00een munti s-au retras, \u00eempreuna cu rom\u00e2nii, din fata navalitorilor si alte popoare mai linistite cu care bastinasii ar fi coabitat vreme \u00eendelungata, resimtind, \u00een cursul lungului proces prin care i-a asimilat, o oarecare \u00eenr\u00e2urire din partea lor. Ne referim \u00een primul r\u00e2nd la slavi.<br \/>\nRefuzam, \u00eensa, sa credem ca acestia ar fi impus, dupa cum sustine autorul si nu numai el, o mare parte a toponimiei r\u00e2urilor, piscurilor montane, vailor si dealurilor subcarpatine. Se trece cu vederea ca populatiile migratoare iau de obicei denumirile geografice de la localnici, pe care doar le traduc \u00een limba lor, transmit\u00e2ndu-le, daca ram\u00e2n mai mult \u00een zona respectiva, \u00een forma pe care le-au dat-o. P\u00e2na si localitatile, \u00eentemeiate de ei, au fost numite \u00een spatiul rom\u00e2nesc si probabil oriunde, tot de rom\u00e2ni, chiar daca s-a pornit \u00een denominare de la nationalitatea lor (Comana, Greci, S\u00e2rbi etc.), de la numele pe care si-l dadeau ei \u00eensisi sau de la poreclele prin care localnicii \u00eei defineau.<br \/>\nImportanta ni se pare si observatia ca \u201estramutarea poporului de la c\u00e2mpie la munte\u201c schimba si \u201econditiunile traiului sau\u201c, \u00een sensul diminuarii importantei agriculturii, \u00een favoarea pastoritului, care \u00eesi recapata ponderea anterioara colonizarii Daciei. Totusi, e gresit a considera ca daco-romanii trec acum de la \u201eviata agricola la una ca si nomada\u201c. Pastoritul nu reprezinta un nomadism, ci o pendulare \u00eentre doua puncte fixe: iarna \u00een sat, vara pe munte, de obicei \u00een aceleasi locuri, \u00een muntii care apartineau satelor respective din mosi stramosi, sau, \u00een timpurile de liniste, \u00een cautarea a noi spatii de pasunat sau de iernat. Ne \u00eendoim, totusi, ca \u00een perioada navalirilor barbare, ciobanii se vor fi aventurat \u00een necunoscut, risc\u00e2nd sa-si piarda turmele la primul contact cu hoardele straine. E drept, \u00eensa, ca prin aceste miscari anuale pe \u201edrumurile oilor\u201c (cum sunt cunoscute etnologic aceste trasee \u00een toata tara), ciobanii \u201eau pregatit acea unitate surprinzatoare a neamului rom\u00e2nesc\u201c si mai ales a limbii sale.<br \/>\ntinem sa precizam, categoric, ca retragerea \u00een munti si codru nu a \u00eensemnat \u00een niciun caz renuntarea la agricultura (deci la stabilitate). E drept ca teritoriile disponibile s-au diminuat, dar ele au \u00eenceput a fi cultivate intensiv. Si apoi s-au creat, prin defrisari (arderea padurilor), noi terenuri agrare.<br \/>\nUnde se vor fi \u00eenghesuit ei si slavii sau celelalte popoare linistite (sau care s-au linistit treptat: avarii, cumanii etc.) e greu de spus. \u00cen mod cert, venind cu forta, i-au silit pe localnicii pasnici sa lucreze pentru ei. Caci niciodata navalitorii n-au practicat agricultura sau mestesugurile care-o sustin.<br \/>\nAsa ca, desi ne-au ramas multi termeni de origine slava \u00een domeniul agriculturii, ar trebui rejudecata relatia reala dintre cele doua popoare \u00een acest domeniu. Poate pentru ca slavii s-au infiltrat \u00een asezarile rom\u00e2nesti ca stap\u00e2ni, ne-au impus si \u201eforma lor de organizare\u201c. Caci altminteri, \u00een cazul statutului egal al convietuitorilor, \u00eentr-un sat si \u00eentr-un stat, noii veniti nu si-ar fi putut impune formele lor de ierarhizare si conducere, ci trebuiau neaparat sa le preia pe cele ale localnicilor, cum s-a \u00eent\u00e2mplat \u00een tot apusul Europei (fapt subliniat chiar de autor).<br \/>\n\u00cen pofida durerilor \u00eengrozitoare, a jafurilor cumplite, a \u00eempilarii ne\u00eenchipuite traite de daco-rom\u00e2ni \u00een timpul migratiunii popoarelor barbare, timp de circa un mileniu, A.D. Xenopol considera \u00een mod neasteptat ca toate acestea au contribuit la calirea autohtonilor si la consolidarea lor nationala, unitara.<br \/>\nR\u00e2nd pe r\u00e2nd, sunt trecute prin fata cititorului navalirile gotilor, vizigotilor, hunilor, gepizilor, avarilor, slavilor, bulgarilor, ungurilor, pecenegilor, cumanilor si tatarilor si ale altor popoare pe care acestia le-au antrenat \u00een v\u00e2rtejul lor apocaliptic, judec\u00e2nd cu distantarea necesara gravitatea dezastrelor sav\u00e2rsite asupra autohtonilor, dar si urmarile pozitive ale contactului cu unele dintre ele, \u00eendeosebi cu slavii.<br \/>\nRelev\u00e2nd originea latina a crestinismului rom\u00e2nesc, preluat de daci prin apostoli si misionari \u00eenca dinainte de cucerirea romana, a carui forma s-a pastrat \u00een tiparele initiale si \u00een limba latina de cult, autorul dezvaluie pentru prima data \u00een istoriografia rom\u00e2na caracterul silit (impus) al crestinismului bulgar si apoi al celui grecesc, care au daunat enorm dezvoltarii spiritualitatii nationale, populare si scrise. Pornind de la traditia voievodala, ajunsa sub forma de legenda p\u00e2na la Cantemir \u2013 \u00een virtutea careia Alexandru cel Bun, sub \u00eenr\u00e2urirea mitropolitului Teoctist (\u201ediaconul lui Marcu Efesianul, de neam bulgar\u201c), ar fi poruncit, dupa sinodul de la Florenta, \u201esa (se) scoata\u2026 literele latine din toate scrierile si cartile, si sa (se) introduca \u00een locul lor pe acelea slavone\u201c, altfel spus \u201esa alunge limba latina din biserica rom\u00e2na si sa introduca limba slavona\u201c \u2013 A.D. Xenopol \u00eencearca sa descopere s\u00e2mburele de adevar din substanta ei. Afl\u00e2nd, \u00eentr-o culegere de vieti de domni bulgari, tiparita la Buda, \u00een 1844, o informatie aproape identica, pusa de data aceasta pe seama \u00eemparatului Asan (al Imperiului Rom\u00e2no-Bulgar), care ar fi supus ambele Valahii de la Nordul Dunarii si i-ar fi \u201esilit pe valahi, care p\u00e2na atunci ceteau \u00een limba latina, sa lese marturisirea romana, si sa nu ceteasca \u00een limba latina, ci \u00een cea bulgara\u201c sub amenintarea \u201eca celui ce va ceti \u00een limba latina\u201c \u201ei se va taia limba\u201c, autorul considera ca \u00een aceasta traditie, care consuna cu aceea de la curtea Moldovei, se ascunde un adevar istoric, ne\u00eendoielnic, \u00eensa mai vechi, si anume ca \u201e\u00eenaintea crestinismului bulgar, era la rom\u00e2ni crestinismul roman, care tocmai fusese scos cu violenta de catre un \u00eemparat bulgar, ceea ce, \u00eensa, se petrece\u2026 pe timpul regelui Bogor sau a urmasului sau Simion\u201c.<br \/>\nIar dovada concreta a acestei rasturnari a ritului crestin rom\u00e2nesc o afla A.D. Xenopol \u00een faptul ca p\u00e2na t\u00e2rziu (1456) nu a existat \u00een Transilvania niciun scaun episcopal, iar cele din Moldova si Muntenia tineau direct de jurisdictia Ohridei, a patriarhului bulgar, \u201etocmai ca asupra tarii aduse \u00een chip silnic la crestinismul bulgar\u201c \u201esa fie \u00abpusa \u00een lucrare o supraveghere mai de aproape\u00bb. Conchiz\u00e2nd asupra \u201esubstituirii \u00een chip violent\u201c a formei crestine bulgare \u00een locul \u201ecelei vechi romane\u201c, A.D. Xenopol nota la sf\u00e2rsitul acestui important capitol o asertiune categorica, cum rar au mai fost exprimate altele \u00een cuprinsul cartii: \u201eLa noi slavismul, t\u00e2mpit, orb si lipsit de orice idee, apasa ca un munte asupra cugetului poporului rom\u00e2n, fara sa-i aduca niciun folos, \u00eengros\u00e2nd tot mereu \u00eentunericul care-i cuprinsese mintile, \u00een loc de a-l \u00eemprastia. Limba slavona \u00eenabusi g\u00e2ndirea rom\u00e2neasca\u201c. A se compara cu frumoasele cuvinte rostite de el cu privire la influenta populara slavona \u201estabilita prin contactul direct de la popor la popor\u201c: \u201eAici cuvintele \u00eemprumutate de la slavi ramasera contopite \u00een limba, astfel ca astazi ele sunt cu neputinta de alungat din ea fara a o saraci, fara a rupe din arborele ei multe frunze grase, multe flori mirositoare\u201c.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>\u00cen primul volum din Istoria rom\u00e2nilor din Dacia Traiana de A.D. Xenopol (reeditat de cur\u00e2nd la Editura Saeculum I.O.), o secventa admirabila ni se pare demonstrarea imposibilitatii plecarii \u00eentregii populatii dacoromane din Dacia o data cu retragerea de catre Aurelian a trupelor si a administratiei romane \u00een sudul Dunarii. Pe buna dreptate, autorul arata ca&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/raspunsuri-la-intrebarile-intunecatului-mileniu\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">R\u0103spunsuri la \u00eentreb\u0103rile  \u201e\u00eentunecatului mileniu\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[11041],"class_list":["post-18738","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-istoria-romanilor-din-dacia-traiana-de-a-d-xenopol"],"views":1386,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/18738","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=18738"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/18738\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=18738"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=18738"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=18738"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}