{"id":18734,"date":"2014-04-17T11:22:53","date_gmt":"2014-04-17T09:22:53","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=18734"},"modified":"2014-04-17T11:22:53","modified_gmt":"2014-04-17T09:22:53","slug":"axa-lupului","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/axa-lupului\/","title":{"rendered":"Axa lupului"},"content":{"rendered":"

Stiu ca nu stiu. Cum se aduna anii, devin constient de ignoranta mea. Nu ar vrea sa fie o apoftegma sau o axioma, ci pur si simplu o marturisire. Ar fi multe de pritocit aici. Ce sa marturisesti si cui? Unui prieten, parintilor, iubitei, lui Dumnezeu, organelor de ancheta? tie \u00eensuti? La ce bun? Si te miri iar. Mirarea ca stare existentiala. De mirare s-au ocupat si Eugen Ionescu, si dragul lui prieten Arsavir Acterian. Mirarea ca prim pas. Prim pas spre ce? Catre cine. Z\u00e2mbesc. \u00cen timp ce Panzer-ul sau se \u00eempotmolea prin noroaie, generalul von Paulus scotea capul prin turela si marturisea neputincios: \u201e\u00cen Rusia nu exista drumuri, exista doar directii. \u201eAm citat dintr-o carte care m-a facut sa meditez pe marginea aventurilor istoriei. O carte parcursa cu sufletul la gura. \u00cen marginea destinului popoarelor, a istoriei, a oamenilor, a umanitatii, daca se mai poate spune asa ceva fara sa primim sur\u00e2suri condescendente. Este vorba despre ce am citit \u00een volumul
\nAxa lupului. Din Siberia p\u00eena \u00een India pe urmele evadatilor din Gulag<\/strong>
\nEditura Polirom, 2014, traducerea de Sorina Danila, o carte semnata de un autor necunoscut pentru mine. Sylvain Tesson. Francez la ob\u00e2rsie (n. 1972) geograf ca pregatire, jurnalist si scriitor ca preocupari. Un mare calator, altminteri, s-ar zice ca aceasta curiozitate de a strabate si de a cunoaste lumea este activitatea lui de baza. \u00cen plus, ar vrea sa si \u00eenteleaga ce se \u00eent\u00e2mpla prin jurul lui. Cu el si cu viata lui. Este optiunea unui om lucid, senin si \u00eempacat cu el \u00eensusi. \u00cesi traieste viata cum vrea el. Si cum \u00eei place lui. Sa umble prin timp si prin spatiu. Si se mira mereu, la fiecare pas. Si atunci c\u00e2nd mirarea nu mai poate oferi noutati, ci doar se repeta. Suferinta, suferintele oamenilor nu-i sunt straine. Omul are compasiune, stie sa se revolte c\u00e2nd e cazul, nu-i este indiferenta optiunea etica. Binele si raul sunt prezente si azi. Ca si ieri. Ca si oriunde. \u00cen Siberia, \u00een China comunista, \u00een Tibetul ocupat de chinezi, \u00een India parasita de britanici. Miza acestei carti, pe care am parcurs-o cu \u00eenfrigurarea cu care citeam Robinson Crusoe sau Cei trei muschetari c\u00e2nd eram mic, este o calatorie de mii de kilometri, pornind din Siberia ruseasca p\u00e2na \u00een India. Pe l\u00eenga lacul Baikal \u2013 1.600 de kilometri \u2013 prin Mongolia, Desertul Gobi si Tibet, travers\u00e2nd Himalaya p\u00e2na \u00een c\u00e2mpia Bengalului. De ce face Tesson acest drum? Ca sa dovedeasca \u2013 precum Thor Heyerdahl cu al sau Kon Tiki, ca sud-americanii au traversat Oceanul Pacific cu niste simple plute din lemn de balsa ca sa populeze insulele din Polinezia \u2013 daca a fost posibil ca un grup de evadati dintr-un Gulag aflat dincolo de Cercul Polar putea parcurge sase mii de kilometri \u00een noua luni si \u00een conditii extreme. Este povestea traita si relatata de un ofiter polonez, Slavomir Rawicz, care publica aceasta incredibila aventura \u00een anii \u201950.
\nA marche forc\u00e9e (\u00centoarcerea acasa. Povestea adevarata a unui drum anevoios spre libertate, Editura Corint, 2012) \u00eenflacareaza imaginatia t\u00e2narului francez, care reuseste dupa doua decenii sa refaca traseul. Merg\u00e2nd pe jos, cu bicicleta sau calare, las\u00e2ndu-se dus doar de o directie. Drumul spre libertate. Drumul evadatilor si al fugarilor de tot felul. Al celor proscrisi. Drumul lupilor \u00een cautare de prada. De la nord spre sud. Asta este axa lupului. Nu este o simpla carte de calatorie. Este o demonstratie vie, fizica, traita, o demonstratie ca se poate evada din infern. Ca omul \u00eesi poate depasi propriile limite. Ca voia si nevoia de a trai sunt mai presus de bine si de rau. Nimic de adaugat, doar de citit si, eventual, de meditat, despre ce am facut ieri si ce avem de facut m\u00e2ine.
\nAt\u00e2t.
\n\u00cemi vine greu sa amintesc \/ pomenesc despre carti de istorie care ma impresioneaza pe mine. De ani \u00een sir. De Dosar 1915 ma ocup de douazeci de ani. Ma intereseaza tot ce este legat de rasucirile istoriei. Despre dezastrele razboaielor si nenorocirile prin care au trecut oamenii. Omul. Omenirea. Nobody cares. Cel putin la noi. Interesul pentru suferinta este minim, \u00eentelegerea suferintei o chestie de moment. Poate ca asa am supravietuit ca popor. Sa nu ne pese. Sa uitam repede. Sa acceptam si albul si negrul, si binele si raul, deopotriva. Nu stiu, poate ca ma \u00eensel, poate ca e o senzatie de moment. Poate ca falsa. Subiectiva.
\nTraim. Multe carti ce cuprind povesti si marturii dintre cele mai \u00eengrozitoare ajung astazi p\u00e2na la noi. La mine. E bine, e rau? Nu stiu. Citesc.
\n\u00cent\u00e2i l-au omor\u00eet pe tata. Povestea unei fetite din Cambodgia<\/strong>
\nEditura Corint, 2014, traducere din limba engleza de Alfred Neagu si Junona Tutunea, prefata de Marius Oprea. Este zguduitoare (\u00eenca si iar si iar) marturie despre dramele secolului XX. Despre Holocaust si genocidul armenilor din 1915 s-au scris mii de studii si au aparut zeci de mii de cercetari laborioase. Dar nenorocirile nu s-au oprit \u00een timp. S-au petrecut p\u00e2na \u00een zilele noastre. Si mai continua, vedem ce se \u00eent\u00e2mpla \u00een Siria. Loung Ung, autoarea cartii de fata, a fost direct implicata \u00een tragedia cambodjiana. Propria ei familie a fost distrusa \u00een timpul anilor \u00een care khmerii rosii si regimul criminal al lui Pol Pot \u2013 sprijinit masiv de autoritatile de la Beijing \u2013 au ucis mai mult de 2 milioane de oameni. Si au distrus o tara si au nenorocit un popor \u00eentreg. Despre toate acestea spune totul o fetita care a scapat din acest cosmar si care depune marturie. Povesteste. Ce ar mai fi de imaginat c\u00eend inimaginabilul deja copleseste totul?
\nDespre aceste inimaginabile \u00eent\u00e2mplari care, mereu si mereu, \u00een secolul al XX-lea, au depasit orice \u00eenchipuire, da seama si lituanianca Ruta Sepetys \u00een romanul
\nPrintre tonuri cenusii<\/strong>
\nEditura Epica, 2014, traducerea din engleza de Gabriela Stoica. Despre violentele si deportarile popoarelor baltice de catre sovietici stim prea putine. Ocuparea Letoniei, a Lituaniei si a Estoniei, toate nenorocirile care au urmat (arestari, deportari, abuzuri si crime de tot felul), despre acestea stim prea putin. Nici despre cei 1,5 milioane de moldoveni deportati sau omor\u00e2ti \u00een anii \u201840 nu stim \u2013 sau nu vrem sa stim \u2013 prea multe. Asa cum prea putin s-a vorbit \/ scris \/ citit (nu numai la noi) despre holomodor \u2013 marea foamete din Ucraina din 1934-1935, c\u00e2nd, din cauza unor masuri abuzive, au murit peste 5 milioane de oameni. Exemple se pot adauga. Rwanda, fosta Iugoslavie, Sudan. Despre ce s-a \u00eent\u00e2mplat \u00een Lituania, \u00eencep\u00e2nd cu iunie 1941, se aminteste, se povesteste \u00een romanul Rutei Sepetys. O poveste de familie, dar si o saga a unei \u00eentregi natiuni. Un bestseller New York Times \u2013 dar pot sterge aceste succese literare dramele unor oameni?, it\u2019s just a question \u2013 care arata la urma urmelor ca fiecare depozitie, literara sau istorica, \u00eesi gaseste, si locul si rostul. Unde \u00eencepe marea literatura, unde se termina simpla evocare a unor tragedii, ce este literatura azi, c\u00e2nd stradania si sacrificiul artistic al unor Flaubert sau Radu Petrescu se izbesc de confesiunile, pline de tragism si deseori sinistre, ale unor Varlaam Salamov sau Elie Wiesel? Deportarea unei fete de 15 ani, \u00eempreuna cu mama si fratele ei, din ocupata Lituanie, duse fiind \u00een vagoane de transportat vite \u00een \u00eendepartata Siberie, undeva dincolo de Cercul Polar, la Trofimorsk, ar putea parea un road story. De aceasta data nu mai este o simpla calatorie geografico-istorica, asa cum procedeaza Sylvain Tesson, ci epopeea unui destin colectiv. Vechile rute din vremea lui Dostoievski \u2013 Amintiri din casa mortilor \u2013 ram\u00e2n \u00een continuare un reper pentru cei care sunt interesati de literatura concentrationara: sunt valabile si \u00een anii \u201940. Din Kaunas si Vilnius, din Tallin si Minsk au tot plecat si calatorit \u00een conditii inumane sute de mii de arestati. Unii condamnati \u2013 Articolul 59, dusman al poporului putea fi oricine, altii nici macar. Spre Omsk si Muntii Urali. Acolo se termina Europa. Acolo \u00eencepe nu se stie ce \u00eencepe, fiindca acolo, \u00een Siberia, nimic nu are capat. Imensitatea tundrei si a ceea ce este taigaua, un urias spatiu de bogatii si temperaturi extreme, da masura unei imense tragedii colective care nici azi \u00eenca nu este bine definita. Vorbim despre Kol\u00eema sau Magadan de parca ar fi vorba despre Versailles sau Central Park. Nu si-a asumat nimeni responsabiltatea a zeci si zeci de milioane de morti. Lenin si Stalin, dar si Mao sau Kim Ir Sen mai arata cu degetul de pe statuile rasp\u00e2ndite te miri unde. Prin Federatia Rusa, China cu miliardele ei de dolari sau Coreea de Nord cu milioanele ei de \u00eenfometati. Procesul comunismului nu a avut loc dupa prabusirea URSS, procesul comunismului nu a fost asumat nici de Uniunea Europeana, de SUA \u2013 sau de China, cu at\u00e2t mai putin. Ne aflam \u00eentr-un punct \u00een care fiecare poate crede si judeca dupa propria constiinta. Aventura umana a unei familii de lituanieni r\u00e2nduita sub forma unui roman de catre Ruta Sepetys \u2013 suportul narativ e bazat pe marturii directe si documente de familie \u2013 adauga \u00eenca o fila de istorie la o istorie deja \u00eencarcata de file cu mult prea multe pete de s\u00eenge. Printre tonuri cenusii este un foarte bun roman, care, am toata convingerea, nu va interesa prea mult lumea de culturali din Rom\u00e2nia.
\nVorba lui Stalin, cu care \u00eencheia sedintele de Politbiuro: \u201ePentru azi, numai at\u00e2t!\u201c<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Stiu ca nu stiu. Cum se aduna anii, devin constient de ignoranta mea. Nu ar vrea sa fie o apoftegma sau o axioma, ci pur si simplu o marturisire. Ar fi multe de pritocit aici. Ce sa marturisesti si cui? Unui prieten, parintilor, iubitei, lui Dumnezeu, organelor de ancheta? tie \u00eensuti? La ce bun? Si… Cite\u0219te mai mult »Axa lupului<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[11031,11034,3718,11035,11033,11036,11037,11038,11032],"class_list":["post-18734","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-axa-lupului","tag-editura-corint","tag-editura-polirom","tag-genocidul-armenilor","tag-intai-l-au-omorit-pe-tata-povestea-unei-fetite-din-cambodgia","tag-loung-ung","tag-printre-tonuri-cenusii","tag-ruta-sepetys","tag-sylvain-tesson"],"views":1502,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/18734","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=18734"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/18734\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=18734"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=18734"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=18734"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}