Un manuscris finisat, la fel de curat transcris ca si Acatist, este poemul Ce-ai facut?. Are toate caracteristicile textului definitiv: titlu, acuratete \u00een transcrierea ca ultima versiune, fara taieturi si variante, punctuatie clara (cu unele lacune). Scris marunt, cu o grafie relativ usor descifrabila, acopera o pagina \u00eentreaga, pe doua coloane, pe a doua coloana figur\u00e2nd ultimele zece versuri. Anumite detalii de grafie necesita o atentie sporita, dar nu comporta dubii la descifrare. Versificatia libera este specific argheziana, cu versuri diferite uneori ca numar de silabe, rimate doua c\u00e2te doua. Strofele, bine delimitate prin c\u00e2te un r\u00e2nd alb, contureaza unitatile de sens si realizeaza o constructie retorica si prozodica bine \u00eenchegata. Figurile de stil, rimele, versificatia, lexicul au o ingeniozitate definitorie, din arsenalul celui mai bun Arghezi, \u00een prelungirea tematica si stilistica a volumului Una suta una poeme (1947).
\nNu am nicio ezitare sa situez si acest poem, ca si Acatist, printre capodoperele indubitabile ale liricii argheziene, din sfera nelinistilor metafizice. Dialogul cu divinitatea, acutizat \u00eentr-o insistenta interogativa, transmite nemultumirea fata de conditia umana. Dumnezeu \u00eensusi, inaccesibil omului, \u00eei pune acestuia bariere de acces si de cunoastere, uz\u00e2nd chiar de tertipuri revoltatoare pentru a se ascunde. Speranta fiintei cunoscatoare e sa aiba parte de marea \u00eent\u00e2lnire \u00een ceruri, daca pe pam\u00e2nt i se pun toate piedicile si oprelistile. Dezamagirea si tristetea sunt imense pentru fiinta exploratoare, care constata ca nici pe sine \u00eensusi nu se cunoaste dec\u00e2t ca pe un ghem detestabil de contradictii. Stie ca \u00eel paste marele pacat al \u00eendoielii, dar \u00eencearca ezitant sa se disculpe si sa-si justifice neputinta prin felul \u00een care a fost alcatuit si prin destinul nefericit care i-a fost harazit, de \u201etrestie-n mocirla\u201d, adica de fiinta pascaliana umilita si compromisa \u00een rationalitatea ei esuata. \u00cen \u00eentregime, \u00een sinuozitatea unei g\u00e2ndiri intrigate si ofensive ce-si cere dreptul la cunoastere, poemul transmite esecul omului \u00een cunoasterea divinitatii, dar, \u00een mod paradoxal, comunica acest esec, printr-o adresare ferma, tocmai divinitatii de a carei existenta se \u00eendoieste sau este tentat sa se \u00eendoiasca. Aceasta situatie de comunicare se \u00eent\u00e2lneste si \u00een alte poeme argheziene (de pilda, \u00een unii dintre psalmii cunoscuti), contest\u00e2nd autoritatea careia i se adreseaza cu sentimente contradictorii, de revolta si speranta, de \u00eencredere si \u00eendoiala.
\nInterogatia, meditatia sau protestul celui \u00eenselat \u00een tentativa sa de cunoastere au perioade retorice mari, de mai multe versuri (9 versuri \u00een prima strofa fac o singura fraza; \u00een mijlocul celei de-a doua strofe se afla o fraza din 12 versuri; a treia strofa e toata o singura fraza, alcatuita din 8 versuri). Frazele sunt elaborate ingenios, savant, cumulativ, cu nervul specific arghezian al verbului, articulat \u00eentr-o argumentatie rationala, subiectiva si revendicativa, transpun\u00e2nd o cogitatie convulsionata, precipitata si \u00eentortocheata: \u201eAm cercetat sa stiu, sa bag de seama\/ C-as fi, ca nu as fi, ca par\/ Ca sunt si nu sunt, \u00een zadar\/ Al cui sunt, daca sunt al vre-cuiva?\u201d. Omul arghezian se confrunta profund dezamagit cu limitele cunoasterii, cu at\u00e2t mai mult dezam\u00e3git cu c\u00e2t descopera ca aceste bariere sunt puse de \u00eensusi acela de la care asteapta ajutor sa le depaseasca: \u201eEu nu am fost nici p\u00e2na azi \u00een stare\/ Sa \u00eeti dezleg macar o ghicitoare.\u201d
\nDiscursul poetic cauta si aici un punct de sprijin, revendicativ si revoltat \u00een formula lui de adresare, tipica pentru Arghezi: \u00een Acatist se adreseaza Fecioarei Maria ca unui martor, ca unui model cu care se identifica si ca unui confesor, aici se adreseaza direct \u201estap\u00e2nului\u201d, unui Dumnezeu impasibil, \u00een alte poeme \u00eesi invoca mama. Multe dintre cele mai importante poeme argheziene folosesc aceasta formula retorica de adresare, de invocare sau protest, caut\u00e2ndu-si un martor, un confident sau un subiect al contestatiei, prezent \u00een structura retorica a poemului si orient\u00e2nd discursul poetic.
\n\u00cen editia de la Arad Tudor Arghezi, Anii tacerii, 2010, manuscrisul poemului Ce-ai facut? este reprodus la p. 114, iar transcrierea este realizata la pp. 115-116. Transcrierea altereaza manuscrisul \u00een c\u00e2teva locuri. Inventeaza un semn de \u00eentrebare la sf\u00e2rsitul versului al saptelea, semn de \u00eentrebare care nu exista \u00een manuscris. \u00cen mijlocul strofei a doua, cuv\u00e2ntul \u201eStap\u00e2ne\u201d e un vers separat (editia de la Arad \u00eel contopeste cu versul urmator).
\n\u00cen ultima strofa sunt trei alterari grave de sens \u00een editia de la Arad: 1. Primul cuv\u00e2nt din strofa, corect este \u201eAflu\u201d, la persoana I, nu \u201eAfli\u201d, la persoana a II-a; 2. \u00cen versul 4 din ultima strofa, editia de la Arad transcrie \u201eMa ratacesc\u201d \u00een loc de \u201eMa ratacea\u201d, cum e corect, pentru ca subiectul verbului la persoana a III-a este parintele, adica preotul care nu reuseste sa-l \u00eendrume pe credincios pe calea cea buna; 3. \u00cen sf\u00e2rsit, \u00een versul \u201eFar-a gasi nici urma cu c\u00e2rja si piciorul\u201d, editia de la Arad pune \u201earma\u201d \u00een loc de \u201eurma\u201d. Ar mai fi de notat c\u00e2teva observatii despre punctuatie, perfectibila si fata de manuscris, dar nu mai insist.
\nPrecizez ca \u00een versul \u201eC\u00e2nd plec, c\u00e2nd stau si c\u00e2nd ma-nviersunez\u201d, ultimul verb este scris clar de Arghezi \u201e\u00eenviersunez\u201d, cu diftongarea \u201eie\u201d, nu \u201e\u00eenversunez\u201d (ca si \u00een substantivul \u201eporumbieii\u201d, ca forma de \u00eendulcire a glasului). Acest vers mai solicita o observatie: e singurul care nu are rima pereche \u00een versul alaturat, \u00eenainte sau dupa. \u00cen manuscris, Arghezi a pus deasupra ultimului verb din vers substantivul \u201e(miez)\u201d \u00een paranteza, cu g\u00e2ndul de a realiza o pereche de rima acestui vers razlet. E singura imperfectiune din manuscrisul foarte curat transcris, fara stersaturi sau taieturi. Ar mai fi de notat, totusi, \u00eenca una. \u00cen ultimul vers din penultima strofa: \u201eCe nu sunt la-ndem\u00e2na (nici a) prostiei mele\u201d, paranteza apartine scriitorului, dovada probabila a unei intentii de revenire asupra ei.
\nSa mai adaug ca Arghezi scrie \u00een mod consecvent cu \u00e2 din a, numai \u00een primul vers scrie \u201es\u00eent\u201d exact \u00een aceasta forma, nici \u201es\u00e2nt\u201d, nici \u201esunt\u201d. Dar \u00een strofa a doua, \u00een primele versuri, apare forma \u201esunt\u201d de patru ori. Inconsecventa e a poetului. Cred ca aceste observatii filologice sunt necesare.
\nGlosez o ultima informatie de istorie literara. \u00cen bibliografia poeziei argheziene mai exista un poem cu titlul Ce-ai facut?, \u00eensa nu are nicio legatura cu cel reprodus aici si \u00een editia de la Arad. Acel poem cu acest titlu a fost publicat postum \u00een volumul Deslusiri (1980), iar anterior, ca inedit, datat 1964, \u00een revista Contemporanul, nr. 17 din 19 aprilie 1974, p. 1. El are un continut profan, \u00eentr-o nota de lejera colocvialitate, de dialog al poetului cu v\u00e2ntul, nu fara urma de neliniste si fior al sf\u00e2rsitului, prelungite \u00een umor: \u201eUnde v\u00e2ntul ma arunca\/ Cautu-mi odihna-n munca\u201c.\/\u2013 \u201eTu ce faci?\u201d \u2013 l-am \u00eentrebat,\/ Mi-a raspuns ca sta \u00een pat.\/ \u2013 \u201eEsti bolnav, ma rog frumos?\u201d\/ \u2013 \u201eNicidecum, sunt sanatos.\u201d\/ \u2013 \u201eSanatatea sa te tie\/ Teafar p\u00e2na-n agonie,\/ Ca pe urma, ca \u00een vis,\/ Ai un post \u00een Paradis.\u201d (v. Opere, II. Versuri, editie \u00eengrijita de Mitzura Arghezi si Traian Radu, Ed. Univers Enciclopedic, Bucuresti, 2000, p. 435). \u00cemi fac datoria de a semnala acest fapt (o simpla coincidenta de titlu), pentru a nu crea vreo confuzie: cele doua poeme cu acelasi titlu nu trebuie confundate sau relationate. Sunt \u00eentru totul independente.<\/p>\n
<\/p>\n
Ce-ai facut?<\/strong><\/p>\n
Si daca m-ai facut ce s\u00eent,
\nAmestecat cu aur si pam\u00e2nt,
\nVioara si copaie laolalta,
\nO trestie-n mocirla si putregai, \u00eenalta,
\nUn fulg de v\u00e2rf, nerabdator sa fie
\nSmuls si-aruncat din zm\u00e2rc, \u00een vijelie,
\nOrisice-ai fi, acel ce m-ai facut,
\nOri Dumnezeu ori farmec nestiut,
\nMi-e teama!<\/p>\nAm cercetat sa stiu, sa bag de seama
\nC-as fi, ca nu as fi, ca par
\nCa sunt si nu sunt, \u00een zadar
\nAl cui sunt, daca sunt al vre-cuiva?
\nVrabia stie ca-i \u00een casa mea,
\nC\u00e2inele meu ma vede, ma cunoaste.
\nSi turma care rumega si paste
\nSi porumbieii si albinele ma stiu
\nSi stolurile ma-nsotesc c\u00e2nd viu,
\nC\u00e2nd plec, c\u00e2nd stau si c\u00e2nd ma-nviersunez
\nRaspunderea o porti \u00eentreaga
\nOric\u00e2t mi-ar fi si vraja ta de draga
\nPazeste-ma sa nu cad \u00een pacatul
\nSa ma gasesc pe mine vinovatul,
\nStap\u00e2ne,
\nC\u00e2nd chinul nu poate sa \u00eeng\u00e2ne
\nLa fericirea rece-a maretiei tale
\nSlavite, rugaciuni si osanale.
\nMiscat \u00een leagan cu perdele dese,
\n\u00cen plasa ta de stele, purtata de mirese,
\nDeasupra, peste plopi si peste munti
\nSi ape uriase fara punti,
\nEsti rasfatatul surd si orb si mut
\nAl fostelor nadejdi de-acum si din trecut.
\nMa voi lasa de-a pururi \u00een grije si-n rascoala
\nSa ma g\u00e2ndesc la tine smerit dar cu-ndoiala?<\/p>\nDe-abia pusesesi sc\u00e2nteie, un cr\u00e2mpei,
\n\u00cen graiurile mele, de la batr\u00e2nii mei,
\nCa mi-ai dat drumul \u00eentre fiare,
\nSa ma-nconjoare si sa ma masoare,
\nSa \u00eesi \u00eencerce mintea, unghia si laba
\nPe cel ales din zodii, de tine, stiu, degeaba:
\nEu nu am fost nici p\u00e2na azi \u00een stare
\nSa \u00eeti dezleg macar o ghicitoare.<\/p>\nCa sa ma-ntorc la tine, prin ghimpi, taciuni si spuza,
\nMi-a trebuit sa n-ajung nicic\u00e2nd o calauza,
\nUn prooroc, un schivnic, un priceput \u00een cele
\nCe nu sunt la-ndem\u00e2na (nici a) prostiei mele.<\/p>\nAflu ca nu se-ajunge la tine, la altar,
\nFara dovada scrisa de voie si de har.
\nParintele, nici calea jumatate,
\nMa ratacea pe drumuri mereu \u00eentortocheate,
\nPrin gropi, prin buruiana, prin cremene cu colti,
\nSi tot cresteau-nainte, mai goale, alte bolti.
\nDe teama sa n-apuce sa moara calatorul,
\nFar-a gasi nici urma cu c\u00e2rja si piciorul
\nMa iarta, am lasat-o durerea mea de tine
\nPe seama neamului ce vine,
\nC\u00e2nd fara alta treaba dec\u00e2t sa scurm si c\u00e2nt,
\nTe voi gasi \u00een ceruri, pierdut de pe pam\u00e2nt.<\/p><\/blockquote>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"Un manuscris finisat, la fel de curat transcris ca si Acatist, este poemul Ce-ai facut?. Are toate caracteristicile textului definitiv: titlu, acuratete \u00een transcrierea ca ultima versiune, fara taieturi si variante, punctuatie clara (cu unele lacune). Scris marunt, cu o grafie relativ usor descifrabila, acopera o pagina \u00eentreaga, pe doua coloane, pe a doua coloana… Cite\u0219te mai mult »\u201eCe-ai f\u0103cut?\u201c. Arghezi aproape inedit<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[11028,11030,11029],"class_list":["post-18732","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-manuscris-arghezi","tag-poemul-ce-ai-facut","tag-tudor-argheyi"],"views":1540,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/18732","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=18732"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/18732\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=18732"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=18732"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=18732"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}