{"id":18726,"date":"2014-04-17T11:10:08","date_gmt":"2014-04-17T09:10:08","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=18726"},"modified":"2014-04-17T11:10:08","modified_gmt":"2014-04-17T09:10:08","slug":"bicicleta-fara-ghidon","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/bicicleta-fara-ghidon\/","title":{"rendered":"Bicicleta f\u0103r\u0103 ghidon"},"content":{"rendered":"

Dan Sociu, Vino cu mine \u015ftiu exact unde mergem<\/em>, Editura Tractus Arte, Bucuresti, 2013<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

Un autor destul de productiv, daca-i socotim si traducerile, Dan Sociu a evoluat la pas cu mersul de ansamblu al douamiismului poetic: a \u00eenceput \u00eentr-un discurs de o directete autenticista nervoasa, a facut loc prozei \u00een a doua jumatate a anilor 2000, pentru ca apoi sa revina la poezie mai experimental, mai reflexiv, cu o anumita moderatie de sensibilitate. Spre deosebire \u00eensa de alti colegi de generatie (niste sclipitori la \u00eenceput, Marius Ianus sau Ruxandra Novac, pierduti pe parcurs), lui racirea aceasta de tonus i-a prins bine. Caci, \u00een ciuda unor proze submediocre pe care (doar el stie de ce) insista sa le scrie, Dan Sociu si-a pastrat nu numai capitalul de simpatie, consfintit acum c\u00e2tiva ani \u00een premii\/topuri si ramas activ \u00eentre timp, ci si resursele poetice. Astfel ca dupa o prima revenire indecisa (cu Pavor nocturn, \u00een 2011), cele mai recente doua volume (Poezii naive si sentimentale, 2012, respectiv Vino cu mine stiu exact unde mergem, 2013) duc lucrurile to the next level, arat\u00e2nd un poet care se \u201elucreaza\u201c, fiind dispus sa-si moduleze tehnica (inclusiv pe filiere livresti) si sa iasa din retete sigure. Fireste, cartea de anul trecut a beneficiat si de mediatizarea st\u00e2rnita de refuzul unui premiu cu sustinere \u201eguvernamentala\u201c si concretizata \u00een unele comentarii eroizante, nu stiu c\u00e2t de potrivite intentiei ca atare a gestului. \u00censa dincolo de zarva cu pricina, placheta premiata si-a facut o aparitie deloc impunatoare: a fost data la liber pe net si abia ocupa 23 de pagini de poezie, risc\u00e2nd de aceea sa se piarda pe orice raft. Subtirimea e, totusi, \u00eenselatoare, caci organizarea \u00een corp comun, fara titluri, imprima poemelor un efect de greutate, trag\u00e2nd strategic \u00een aceeasi coerenta de lectura si unele versuri slabe, efect \u00eentarit de frazarea tacticoasa, narativa, de lungimi ivanesciene.
\nImagini suspendate<\/strong>
\nDe altfel, aspectul monolitic vine si din textura depresiva densa a poemelor, generata de imageria meteorologica, dominata de ploaie, si mai ales de tematica alienarii, abordata oarecum \u00een epura, fara prea multa gesticulatie afectiva. \u00centr-adevar, \u00een ciuda titlului direct si angajant al volumului, impresia cea mai puternica la lectura e cea de impersonalitate, servita excelent de cinismul de fond al lui Sociu, pe care, iata, fostul douamiist o obtine acum submin\u00e2nd si re-\u00eencadr\u00e2nd niste registre tipic autenticiste. Semnificativa pentru miscarea asta de la concret la figurativ e \u00een primul r\u00e2nd preferinta pentru imagini suspendate, \u00een care scene prozaice \u00eengheata \u00eentr-o stranietate picturala: patinatoarea ram\u00e2ne \u00een aer \u201ela a doua rotatie a ultimului triplu axel\u201c, ploaia \u201ese opreste la jumatatea ferestrei\/ ca si cum n-ar fi stiut daca sa cada sau nu\u201c; poetul pare ca intra din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd \u00een pielea unui extraterestru sub ochii caruia lucrurile se derealizeaza p\u00e2na la ultimul pixel, \u00eentr-un paroxism absurd: \u201ePe un filmulet cu mine conduc\u00e2nd un ATV\/ am pus \u00een fundal imagini de pe Marte.\/ Apoi din fotografiile cu mine \u00een avion i-am sters pe ceilalti.\/ Am sters si avionul am pus c\u00e2tiva nori si\/ acum sunt numai eu\/ plutind pe cer cu o ceasca de ceai aburinda \u00een m\u00e2na\u201c. Delocalizat este, \u00eentr-un fel, si peisajul urban, profilat aici mai ales prin \u201enon-locurile\u201c sale (cum le spunea Z. Baumann), spatii lipsite de expresie si identitate ca aeroporturile, mallurile, parcarile sau \u2013 daca exista asa ceva \u2013 spatiul unei nesf\u00e2rsite \u201ecaderi \u00een gol\u201c. \u00cen acelasi sens al dezancorarii merge si vocea poetica: ea evita descarcarile expresioniste si ram\u00e2ne la volum minim, pastr\u00e2ndu-si, ca \u00een versurile din \u00eencheierea unui poem, doar r\u00e2njetul imprimat pe filmul radiologic; caci \u00eensasi dimensiunea biografista e filtrata si apare mai ales ca amintire; iar ocazionalul detaliu realist care o coloreaza (\u201eparametrii excitatiei sexuale\u201c, \u201emirosul ciorbei si excrementelor dintre blocuri\u201c) functioneaza mai cur\u00e2nd ca un fel de auto-pastisa (\u201emizerabilista\u201c), primind, \u00een contextul de acum, o anumita stridenta de tablou pop art. Desigur, asta nu \u00eenseamna deloc ca Dan Sociu ar fi trecut peste noapte \u00een tabara stilizantilor (pe care nu o data i-a balacarit), ci doar ca a ajuns sa problematizeze sintaxa concretului \u00eentr-un sens mai generic-uman: poemul, sa zicem, mai social cu \u201esociopatul\u201c, \u201esorecele de laborator\u201c si unii care \u201epornesc zi de zi dusul si spera\/ ca jetul de apa rece sa-i umileasca numai verbal\u201c se efaseaza subtil, avans\u00e2nd spre imagini \u00een efigie, cauterizate, precum: \u201esi n-am mai trecut nicaieri, am ramas \u00eencremeniti \u00een dupa-amiaza de toamna\/ l\u00eenga caloriferele reci, cu norii de creta deasupra capetelor ca \u00eentr-o poza de manual\u201c.
\nPrea cool<\/strong>
\nDe cele mai multe ori, poetul leviteaza somnambulic printr-o lume ca un mecanism defazat (unde p\u00e2na si \u201esaorma\u201c e \u201econfuza, construita din parti imposibile\/la granita cu legile fizicii\u201c), o lume atinsa de o partiala paralizie si, vorba cliseului, \u00eencremenita \u00een proiect. Totusi, el nu trateaza un astfel de malaise cu pansamente vizionare, prin dereglari de simturi si imagini, acest poet de cunoscute afinitati lirice anglo-americane fiind prea cool pentru orice forme de patos. \u00cei face, \u00een schimb, ecou \u00eentr-un registru sec, depersonalizat, cochet\u00e2nd cu versul sapiential (\u201eE vorba de viata bine\u00eenteles\/ si trenul e moartea. Dar ce e tunelul. Tunelul e mama trenului\u201c), cu obscuritatea sau chiar cu abstractizarea (ca \u00een superbul aproape-Zen poem final, terminat \u00een nonsensul unei \u201emelodii chinezesti\u201c). De aceea, starile emotionale (situate pe graficul crizei) se \u00eeneaca sub fluxul indiferent al meteorologiei, \u00eenainte sa intre \u00een faza acuta, iar prezentul verbal, des concurat de formele trecutului, are ceva fantomatic, ireal, cu gesturi \u00een reluare, parca desprinse din \u201ecel mai lung vis al tuturor timpurilor\u201c.
\n\u00cen aceasta poetica spectrala, Cosmin Ciotlos avea dreptate sa foreze dupa asemanari majore (merg\u00e2nd p\u00eena la folosirea unor cuvinte-tema) cu simbolismul; Dan Sociu forteaza \u00een poemele de aici limitele vizibilului, acceseaza imponderabile si se opreste \u00een zone de interstitiu: \u201etot ce ma \u00eenconjoara e usor si dispare cu usurinta\u201c, oamenii sunt condusi de \u201elegi obscure\u201c, formati din \u201ecomponente obscure\u201c, \u201esemnalele\u201c sunt \u00een aer, lucrurile se (dez)leaga, \u00een rezonante bacoviene, ca melodia pe un instrument dezacordat. Desi importanta, asemanarea de recuzita nu e totusi decisiva pentru sensibilitatea autentica a lui Dan Sociu, care rezista confruntarilor cu vreo anxietate a influentei. Aceasta sensibilitate e straina consolarilor metafizice, nu se disperseaza \u00een trairi sinestezice, nu se \u00eembaiaza \u00een senzatii, asa cum fac, cu mai mult sau mai putin fast imaginativ, multi alti poeti congeneri; ea ram\u00e2ne mai concentrata si, \u00eentr-un fel, mai laconica, o sensibilitate la existential \u2013 daca se poate spune asa \u2013, cu un suflu nihilist, resuscitat constant de ciocnirea cu un univers ostil \u00een toate formele sale. Cu o voce dez-afectata, autorul prinde \u00een aceste poeme, \u00een mod pe alocuri parabolic, absurdul existentei: \u201eAcelasi organism metafizic care, \u00eentr-o dimineata ploioasa, a inventat limitele\/ \u00eeti da un fel de bicicleta pentru pierderea controlului.\/ O bicicleta fara ghidon, sa-ti \u00eenveti m\u00e2inile cu nimic de apucat\/ fara pedale, sa uiti de picioare\/ fara roti, sa te obisnuiesti cu nici o directie de urmat.\u201c
\nP\u00e2na la urma, desi zice Vino cu mine.., Dan Sociu nu stie \u00eenca exact unde merge, fapt vizibil acum \u00een unele note false repetitive (\u201eMurisem de ceva vreme (\u2026)\u201c, \u201eMuream \u00een fiecare iarna si c\u00e2inii \u00eemi m\u00e2ncau oasele\u201c \u2013 pe pagini \u00een oglinda) sau \u00een ocazionala impresie ca poetul se recapituleaza stilistic. De aceea, probabil ca nu e cel mai bun volum al sau, daca ne g\u00e2ndim si la cele care au sa vina. E \u00eensa reconfirmarea necesara a unui poet de clasa \u2013 deja nu numai de \u201eclasa\u201c douamiista \u2013 capabil sa se reinventeze chiar si atunci c\u00e2nd parea sa fi facut doi pasi \u00eenapoi.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Dan Sociu, Vino cu mine \u015ftiu exact unde mergem, Editura Tractus Arte, Bucuresti, 2013   Un autor destul de productiv, daca-i socotim si traducerile, Dan Sociu a evoluat la pas cu mersul de ansamblu al douamiismului poetic: a \u00eenceput \u00eentr-un discurs de o directete autenticista nervoasa, a facut loc prozei \u00een a doua jumatate a… Cite\u0219te mai mult »Bicicleta f\u0103r\u0103 ghidon<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[5136,11023,10824],"class_list":["post-18726","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-dan-sociu","tag-editura-tractus-arte","tag-vino-cu-mine-stiu-exact-unde-mergem"],"views":3060,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/18726","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=18726"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/18726\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=18726"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=18726"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=18726"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}