Sa rezumi fara sa strici cartile altora este una dintre cele mai dificile probe pe care cititorul cu aere de profesionist e obligat sa o treaca: de la un moment \u00eencolo al lecturii, acest cititor \u00eencepe sa viseze pe pagina, \u00eennegrind-o si opaciz\u00e2nd-o cu efectele secundare ale propriilor speculatii. Nu-i vorba, precizez, despre o critica de identificare, \u00een care, prin asumare, cartea sporeste vaz\u00e2nd cu ochii, ci de o lectura deformatoare si saraca \u00een rezultate. \u00cencaputa pe m\u00e2na unui astfel de cititor infidel, cartea e ca si pierduta: la capatul lecturii, nici autorul ei nu-si mai recunoaste opera. De aceea rareori vom regasi \u00een cronicile curente, zise \u201ede \u00eent\u00e2mpinare\u201c, cartea iesita de sub m\u00e2na scriitorului, c\u00e2t, mai ales, doar pe aceea din capul cititorului \u00een care demonul (dracul!) interpretarii \u00eesi v\u00e2ra ad\u00e2nc coada: un complex al lui Narcis pluteste fatal asupra oricarei \u201einterpretari\u201c nemultumite cu fidelitatea, \u201esubalterna\u201c, a unui rezumat sobru, exact si corect. Regasesc aceste \u00eensusiri exceptionale ale cititorului profesionist \u00eentr-un grupaj de carti prezentate si comentate cu fidelitate exemplara de Anastasia Dumitru \u00een Dacia literara (martie-aprilie 2014). Cartile sunt jurnalele si confesiunile unor scriitori \u00eensemnati care au trecut, fiecare, prin experienta recluziunii silite ori voluntare: Jurnal \u00een cautarea lui Dumnezeu de Arsavir Acterian, Rugati-va pentru fratele Alexandru de Constantin Noica si Jurnalul de la Paltinis. Un model paideic \u00een cultura umanista de Gabriel Liiceanu. Jurnal \u00een cautarea lui Dumnezeu e scris de armeanul Arsavir Acterian la batr\u00e2nete, \u00eentre 8 iulie 1981 si 18 octombrie 1990, c\u00e2nd \u00eemplinea 83 de ani. Ideea cardinala si obsesiva a jurnalului e \u201econfruntarea cu limita\u201c, ce-i revela \u201efragilitatea vietii\u201c traite sub semnul paradoxal al unei mirari bucuroase: \u201ema mir si ma pierd \u00een nedumerire\u201c, exclama autorul, care, desi \u201epe buza prapastiei\u201c, constata ca se mai poate bucura de frumusetile vietii. \u201eOrice plimbare \u2013 scrie Anastasia Dumitru \u2013 este un prilej pentru Arsavir Acterian de a-i multumi lui Dumnezeu pentru darul de a trai. Admir\u00e2nd natura, se minuneaza de tot ce \u00eel \u00eenconjoara\u201c si ram\u00e2ne nedumerit chiar de puterea de a se \u201eminuna\u201c c\u00e2nd stie ca \u201eavem soarta furnicilor\u201c si \u201echiar si operele sunt sortite pieirii\u201c. Prietenul lui Constantin Noica recurge, ca si autorul Echilibrului spiritual, la rolul si rostul \u00eentrebarii: \u201eDe ce sa mai vorbim despre vesnicie, de eternitatea operei generatiilor creatoare?\u201c. Citeste greu Devenirea \u00eentru fiinta a prietenului sau, lectura e dificila, simte ca \u201enu are puterea comprehensiva de a \u00eentelege sensul acestei filozofii care se adreseaza initiatilor\u201c si, \u00een fine, \u201erecunoaste ca desi nu are puterea de a patrunde \u00een profunzimea sistemului ideatic al lui Noica, \u00eencearca sa-i reciteasca toate cartile. C.N. \u2013 scrie el \u2013 \u00eencearca sa sondeze definind \u00eentruna, cu disperare parca, fiinta\u201c. \u00cencercarea disperata de a defini indefinisabilul \u00eel mira si, cu umor involuntar(?), \u00eel nedumereste pe acest mare sf\u00e2nt al sublimei simplicitati. Si tocmai ad\u00e2ncimea simplicitatii neprefacute \u00eel ajuta sa-si caracterizeze just (!) prietenii: tutea e un \u201egeniu verbal\u201c, Vulcanescu are harul de a-i \u201eelectriza pe ascultatori\u201c, Alexandru Paleologu e \u201eun om de o rara delicatete sufleteasca si de aleasa cultura\u201c, Noica e \u201eplin de doxa filozofica, av\u00e2nd o cultura prodigioasa\u201c, M. Eliade este \u201eun autentic v\u00e2nator de absolut; cu o mare ambitie, cu ascunsa, dar staruitoare vointa, cu o putere de munca fantastica, el a reusit sa ajunga un erudit\u201c etc. Calitatile prietenilor sai \u00eel bucura si-l \u00eencurajeaza sa traiasca, obsesia \u201elimitei\u201c si \u201esoarta furnicilor\u201c \u00eel arunca \u00een disperare, jurnalul e scris \u00eentr-un balans permanent, pe marginea prapastiei, \u00eentre pesimism si optimism, \u201ebucuria trezirii la viata a naturii \u2013 scrie autoarea prezentarii \u2013 este umbrita de frica mortii\u201c, iar \u201eautorul nu este sigur nici de existenta lui Dumnezeu, dar \u00eei place \u00absa creada ca El exista\u00bb\u201c, desi recunoaste ca \u201esimuleaza credinta, o mimeaza\u201c. Dar simularea este un succedaneu al rezistentei, firul de paianjen de care sta agatat deasupra prapastiei ce se casca sub el. Cantitatea de omenesc prea omenesc scaldata de mirarile si nedumeririle profund umane din acest jurnal sublim \u00een \u201emediocritatea\u201c lui neprefacuta sub incidenta livrescului face ca scrierea lui Arsavir Acterian sa surclaseze geniul sigur si atotstiutor din lucrari asemanatoare ale marilor lui coechipieri dintr-o generatie stralucita si chinuita a culturii rom\u00e2ne. A doua carte prezentata-rezumata admirabil de Anastasia Dumitru este Rugati-va pentru fratele Alexandru de Constantin Noica. \u201eNoica nu stia sa-si povesteasca \u00eenchisoarea \u2013 scria Gabriel Liiceanu \u2013, iar c\u00e2nd a facut-o, \u00een Rugati-va pentru fratele Alexandru, a terminat prin a depl\u00e2nge conditia tortionarului, si nu pe aceea a \u00eencarceratului\u201c. De ce e totusi de pl\u00e2ns tortionarul? \u201eC. Noica \u2013 scrie Anastasia Dumitru \u2013 nu urmareste sa prezinte Tortura pe \u00eentelesul tuturor, asa cum si-a propus Florin Constantin Pavlovici, cartea este \u00eensa o pledoarie pentru rugaciune si iertare\u201c si transmite un \u201emesaj pedagogic\u201c: \u201eaceia care taie izvoarele de viata ale oamenilor si le taie lor \u00eensisi; ca daca cineva \u00eeti ia apa vietii si-o ia si siesi; ca acestia care ne chinuiesc, comunistii, nu trebuie ur\u00e2ti, ci pl\u00e2nsi de mila (…) Ce au sa faca ei \u00een viata c\u00e2nd se va sf\u00e2rsi cu povestea asta? (…) Nu-si dau seama ca, \u00eentre oameni, daca anulezi pe celalalt, te anulezi pe tine. (…) Trebuie sa-ti fie mila de el! E un \u00eenvingator deplin, totusi. A biruit asupra ignorantei, a biruit asupra slabiciunii si neputintei umane, p\u00e2na la urma a \u00eenfr\u00e2nt si orice sentimentalism sau iluzionism religios, aliindu-se fara nicio teama cu diavolul. Este \u00een situatia de a putea face orice (…), dar nu stie ce sa faca. Trebuie sa te rogi, nu numai pentru sufletul lui, cum face p\u00e2na la urma Gretchen, dar si pentru fapta lui, pentru riscul de a face nefacute, ca omul modern\u201c. Ca si Faust, scrie Noica, \u201elumea noastra e faustica pentru ca nu stie ce vrea; pentru ca si-a pregatit mijloace si victorii cu care nu are ce face\u201c. Eroarea din lungul sir de speculatii ale filozofului e chiar \u00een punctul lor de plecare: e \u00een prezumtia ca \u201efratele Alexandru\u201c, taind izvorul vietii altora, nu stie ca si-l taie pe al lui \u00eensusi! \u00cen realitate, cum s-a prea vazut, acel \u201eizvor\u201c nu exista, relatia \u00eentru, at\u00e2t de draga lui Noica, era una \u00eenchipuita: tortionarul nu e mai mult dec\u00e2t un \u201emankurt\u201c, fara \u201eizvor\u201c sau viata personala, fara amintiri si, lipsit de relatii, e un \u201edeseu\u201c cu toate legaturile rupte. Enorma, comparatia cu \u201eexcesul faustic\u201c si \u201evictoriile\u201c cu care n-ai ce face ram\u00e2ne o pura speculatie, poate ea \u00eensasi atinsa de umbra nostalgica a altor amintiri filozofice, de mai demult… Cu privire la \u201econceptul de \u00eenstrainare\u201c, Anastasia Dumitru rezuma opinia lui Noica si citeaza cascada speculatiilor care-l duc sa exclame: \u201eRugati-va pentru sufletul fratelui Karl\u201c. Printre cartile necenzurate din biblioteca puscariei se aflau si Operele complete ale lui Karl Marx,\u00a0 \u00eensa si ele erau cenzurate. Lipseau paginile \u201ecu bune intentii\u201c unde se facea referire la conceptia lui despre \u00eenstrainare din manuscrisele de tinerete, cu observatii si previziuni pretuite de filozoful rom\u00e2n: \u201eNoica observa previziunile lui Marx at\u00e2t de actuale despre \u00eenstrainare: mortificarea adusa de munca fortata, reducerea muncitorului la functiile lui animalice, de m\u00e2ncat, baut si procreat; munca \u00eel \u00eenstraineaza de natura si de genul uman; observa ca, surprinzator, se trece lesne, aproape cu \u00abcompasiune si indulgenta peste cei 10 ani de gazetarie la Tribuna din Statele Unite\u00bb. Articolele sunt pasionante ca document cultural si istoric. Este \u00een ele ceva at\u00e2t de complet, \u00eentre 1853 si 1863 cum au fost scrise saptam\u00e2nal, \u00abca o dare de seama a situatiei din Europa pentru cititorul american, si la fel, este \u00een ele ceva at\u00e2t de zbuciumat si de viu, \u00eenc\u00e2t ai putea spune ca e vorba de Jurnalul intim al Europei, al unei Europe care-si desfasura, peste trupul altor continente, manevrele ei \u00abimperialiste\u00bb, scrie Noica, sustin\u00e2nd \u00abCine nu citeste Jurnalul intim al mijlocului de veac trecut se ignora pe sine ca european\u00bb. El remarca ideile lui Marx din \u201eCuv\u00e2ntarea\u201c la comemorarea gazetei The People\u2019s Paper, din 1856, \u00abSe pare ca, pe masura ce omenirea supune natura, omul devine sclavul altui om sau al propriei lui josnicii. Toate inventiile noastre par sa duca la un singur rezultat: sa doteze fortele materiale cu viata spirituala si sa reduca viata omeneasca la o simpla forta materiala\u00bb\u201c. Antimarxistii au de ce sa fie uimiti si\/sau invidiosi… Mai departe, Noica va scrie \u201evad \u00een el, \u00een biruitorul acesta de-o clipa, un adevarat frate Alexandru, \u00eenca unul (…) Fie-va mila de felul cum se \u00eentoarce biruinta sa \u00eempotriva-i (…) Fie-va mila pentru blestemele ce se vor acumula \u00eentr-o zi peste capul lui, nefericitul de \u00eenvingator(…) Iertati-l, a stat si el sub nebunia Binelui! Rugati-va pentru sufletul fratelui Karl\u201c: un alt frate, adauga autoarea, pentru care trebuie sa ne rugam spre a \u201enu fi iarasi \u00eenselat de Mefisto\u201c. Mai trebuie adaugat adevarul banal ca drumul spre Infern e podit totdeauna cu cele mai \u201ebune intentii\u201c. Mai \u00eenainte \u00eensa autoarea din Dacia literara poposeste \u00een Paradis: \u00een Paradisul de la Paltinis din Jurnalul … celebru, pe drept cuv\u00e2nt, al lui Gabriel Liiceanu, carte rara si exemplara \u00een felul sau din seria, relativ bogata, a genului diaristic din literatura rom\u00e2na. Cine a pretins ca utopia, \u00eentrupata, este dezastruoasa?!<\/p>\n
Miracolul existentei Paradisului descris pas cu pas si zi de zi \u00een Jurnalul de la Paltinis desfide o atare prezicere. O desfide \u00een primul r\u00e2nd prin extraordinara lui putere de seductive, rasp\u00e2ndita ca un drog cu efecte imposibil de stavilit \u00een fiecare din paginile unei scrieri ce se citeste ca o poveste de care cititorul nu se poate desparti p\u00e2na la capatul ei si nici dupa aceea. E probabil cea mai valoroasa opera, \u00een multiple sensuri, a filozofului Gabriel Liiceanu, un filozof si un reporter al Paradisului \u201eascuns\u201d \u00een stralucite haine de scriitor de jurnal cum n-avem altul. Daca despre Infern avem, \u00eencep\u00e2nd cu cel dantesc, numeroase descrieri, si sf\u00e2rsind cu \u201einfernurile\u201d rusilor, dar si cele din jurnalele de detentie rom\u00e2nesti aparute \u00een acest sfert de secol XXI, descrierea Paradisului, except\u00e2ndu-le pe acelea ale clasicilor Utopiei, este de o saracie aproape lucie. Jurnalul lui Gabriel Liiceanu, \u201espionul\u201d din Paradisul de la Paltinis!, vine sa reabiliteze utopia, echilibr\u00e2nd, nu deplin, situatia. Ea, utopia, nu e data, ci se cucereste, construind-o: \u201eDin 1975, de c\u00e2nd filozoful Constantin Noica a \u00eenchiriat o camaruta la Paltinis, \u00een preajma Sibiului, de atunci a \u00eenceput \u00abaventura\u00bb discipolilor \u00een cunoasterea de sine, apropierea de mentor, calatoria \u00abdeasupra omenirii, la 4.000 de pasi\u00bb Gabriel Liiceanu si Andrei Plesu \u00eesi \u00eencep calatoria culturala ca o asceza a libertatii interioare si a optiunii pentru transformarea launtrica, o necesitate a evadarii din \u00abimbecilizarea fortata si planificata\u00bb. \u00cen perioada unei teribile cenzuri, \u00een care \u00abviata \u00eesi pierduse idealul si sensul\u00bb, evadarea la Paltinis dovedea ca \u00abparadisul era cu putinta chiar si \u00een Rom\u00e2nia lui Ceausescu\u00bb. Paltinisul a fost universitatea neoficiala, o pepiniera a tinerilor \u00een devenirea lor culturala. \u00abCeea ce scolile si universitatile nu putusera face, facuse de unul singur un singur om\u00bb, sustine Gabriel Liiceanu\u201d, care, \u00een fine, \u201epledeaza pentru carte si lectura, pentru \u00eentoarcerea \u00een biblioteci a studentilor, pentru un mentorat de calitate, iar Paltinisul sa ram\u00e2na un reper si un model pentru tinerii dezorientati \u00een devenirea lor spirituala si \u00een rezistenta lor la \u00abJudecarea de Apoi a culturii universale de catre Dumnezeul culturii\u00bb\u201d. Vom observa mai \u00eent\u00e2i, \u00een treacat, ca paradisul de la Paltinis, necanonic, desi elitist si autarhic, este unul de tip odiseic, cu fete multiple dintre care nu lipseste nici macar dimensiunea ludica si histrionica, a \u201ejocului\u201d si \u201eaventurii\u201d cu mize, fireste, intelectuale, toate petrecute sub patronajul mentorului cumul\u00e2nd functiunile unei veritabile institutii. Ca \u00eentr-o joaca, discipolii sunt ajutati de mentor sa treaca barierele ce nu lipsesc nici din Paradis: \u201ePrietenii se ajuta sa treaca peste blocajele creatiei. Aflam ca Noica era de parere ca pentru a continua efortul de concentrare trebuie sa urci: \u00abC\u00e2nd nu poti sa continui o idee trebuie sa urci un deal. Piedica interioara se \u00eenvinge cre\u00e2ndu-ti o piedica exterioara\u00bb, \u00eei spunea maestrul discipolului sau, \u00eendemn\u00e2ndu-l sa faca plimbari\u201d. Cu privire la sarcinile, ca si nationale, pe care si le ia Paradisul de la Paltinis \u00een numele celor 22 chemati sa faca performanta culturala, c\u00e2teva precizari (corecturi?) se cuvin neaparat facute, chiar si \u00een fuga. Paradisul de la Paltinis nu s-a ivit din neant sau \u00eentr-o \u201eSiberie a spiritului\u201d \u2013 cum lasa a se \u00eentelege Jurnalul ce-i este dedicat. Dezideratele lui Gabriel Liiceanu si-au gasit forme de afirmare si \u00eemplinire nu doar \u00een paradisul de la Paltinis, ci \u00een multe alte locuri; iar \u201epepiniera\u201d a avut, si ea, cu mult mai multe sedii dec\u00e2t (sau pe l\u00e2nga) cel de la Paltinis. Cu aceste sumare precizari, Paltinisul din Jurnal (si din Epistolar !) ram\u00e2ne amintirea vie si stralucita a mentorului unui Paradis cultural din care \u00eengerii au zburat cu aripile \u00eencarcate de \u201e\u00eentelepciunea socratica, maieutica, pentru care a \u00eenvata \u00eenseamna a trezi \u00een oameni fiinta lor culturala uitata\u201d. Noica \u2013 scrie Anastasia Dumitru pe marginea Jurnalului \u2013 le spunea studentilor sai teoria celor trei categorii de cai: de tractiune, cai de circ si cai de curse. \u00abEi bine, pe mine nu ma intereseaza dec\u00e2t caii de curse. Daca vreti sa va preotiti, asta e o chestiune duhovniceasca, \u00een fata careia rolul meu se \u00eencheie. Dar, daca vreti sa ajungeti cai de curse, puteti sa ma cautati mai departe\u00bb. Pentru a gasi tineri talentati, cu aptitudini de cai de curse, el colinda prin toate orasele mari ale tarii cu scopul de a selecta tinerii \u00abde viitor\u00bb \u00eentre 25 si 28 de ani, dar a sf\u00e2rsit \u00een \u00absublimul donchijotesc\u00bb\u201d. Dupa stiinta noastra, niciunul dintre \u201ecei 22\u201d nu s-a preotit: vor fi ajuns cu totii cai de curse? Paradisul acesta \u00eenchipuia un centru de triere si filtrare a unor valori ce promiteau sa prezerve culturii nationale o cale de acces regala. Dar, vorba lui Noica: n-a fost sa fie! Cobor\u00e2ti si \u00eentorsi din calatoria \u201edeasupra omenirii\u201d, discipolii n-au devenit totusi, cu totii, ceea ce promiteau sa devina: diferenta dintre ideal si real, dintre utopie si \u201e\u00eencarnarea\u201d ei ram\u00e2ne, si \u00een aceasta situatie, considerabila. \u00censa tocmai aceasta diferenta sporeste si va spori pretul valoric al Jurnalului de la Paltinis, o carte exemplara, a carei putere de seductie va creste si se va iuti cu c\u00e2t visul Paradisului va \u00eencetini si se va stinge, iar pasii calatoriei (evadarii!) \u201edeasupra omenirii\u201d se vor fi \u00eemputinat.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Sa rezumi fara sa strici cartile altora este una dintre cele mai dificile probe pe care cititorul cu aere de profesionist e obligat sa o treaca: de la un moment \u00eencolo al lecturii, acest cititor \u00eencepe sa viseze pe pagina, \u00eennegrind-o si opaciz\u00e2nd-o cu efectele secundare ale propriilor speculatii. Nu-i vorba, precizez, despre o critica… Cite\u0219te mai mult »Infern \u015fi Paradis \u00een \u201eDacia literar\u0103\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[11010,11012,11011],"class_list":["post-18718","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-anastasia-dumitru","tag-arsavir-acterian","tag-in-dacia-literara"],"views":1647,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/18718","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=18718"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/18718\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=18718"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=18718"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=18718"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}