Matthias Zschokke s-a nascut in 1954 in Elvetia unde a si trait p\u00e2na in 1980 c\u00e2nd s-a instalat la Berlin ca sa-si… schimbe accentul suparator pe care-l avea in germana lui helvetica! El fiind si actor. Accentul nu i-a disparut, in schimb, scrie din ce in ce mai bine, dovada recompensele literare primite pentru cartile sale, de la premiul \u201eRobert Walser\u201c (in 1988), la recentele \u201eSchiller\u201c si \u201eFemina pentru straini\u201c acordate aceluiasi roman. Acesta din urma are un impact la publicul cultivat mult mai mare dec\u00e2t premiul \u201eGoncourt\u201c. Critica straina nu a ezitat sa apropie calitatea scriiturii lui M. Zschokke de aceea a unui Walser sau Beckett.<\/p>\n
Cartea premiata cu \u201eF\u00e9mina \u00e9tranger\u201c pe 2009 atrage imediat atentia cititorului de librarie prin tautologia aviara a titlului si a graficii: de pe prima coperta a romanului \u201eMaurice \u00e0 la poule\u201c (care ar insemna intr-o traducere stricta \u201eMaurice cu gaina\u201c) te fixeaza ochii unui copil blond de vreo 5-6 ani imbracat intr-un sortulet albastru care tine delicat in m\u00e2ini o gaina alba. E vorba de un detaliu reprodus dupa tabloul cu acelasi titlu realizat pe la 1877 de pictorul elvetian Albert Anker. Motto-ul \u201eCorbul nu c\u00e2nta frumos, dar isi tine capul sus dupa ce-a c\u00e2ntat\u201c, prezentat ca proverb (?) continua pe linia zburatoarelor. Intelegem insa repede ca, in afara de c\u00e2teva scene absolut minutioase consacrate unor vrabiute ce-si iau baia de praf, restul nu e dec\u00e2t o poveste despre numitul Maurice, ce-si c\u00e2stiga existenta ca asociat al unui v\u00e2nzator de sampanie, insarcinat cu scrierea de epistole si alte documente, si de felul lui lenes. Peste fire.
\nTrebuie spus de la bun inceput ca, daca vorbim aici despre romanul unui elvetian de limba germana, stabilit la Berlin de vreo douazeci de ani, o facem din pura placere pe care ne-a procurat-o lectura sa, placere care nu e parca suficienta daca nu e si impartasita; cum sa nu savurezi scriitura lui Matthias Zschokke, care seamana enorm cu aceea a unui bun autor din Est(-ul Europei) prin lehamitea personajelor, prin lipsa de poveste, compensata de analiza faptului marunt, prin manipularea naratologica. Iscusinta lui Zschokke e sa te faca sa crezi ca citesti o proza \u201enombrilista\u201c, ca at\u00e2tea altele ce se scriu in ultimii ani, primele pagini sunt, ca in mai toate romanele contemporane, la persoana I, dar precedate de ghilimele si cu o incheiere de tip epistolar. Scrisoarea este a lui Maurice, si-n ea apare, in nuce, caracterul personajului: comod, lipsit de initiative, complac\u00e2ndu-se intr-o viata insipida. De simulare, la nivel naratologic, tine si faptul ca dupa aceste prime sase pagini (c\u00e2te ar contine o scrisoare normala), cele care urmeaza sunt o ciorna (tot) de scrisoare! Semnata de asta-data de unchiul lui Maurice si destinata unei binefacatoare: doamnei S., un embrion de scrisoare elaborat cu un umor deosebit de savuros, unchiul in chestiune apar\u00e2nd fie ca un ingenuu, fie ca un mucalit de mare clasa. La sf\u00e2rsit, indicatia tipografica \u201eFotografie luata dintr-un ziar\u201c simuleaza in continuare romanul epistolar, daca nu ar intra acum in scena si autorul, povestind despre Maurice si trec\u00e2nd, se intelege, de la persoana I la a III-a ce faciliteaza ironia subtila: \u201eIntr-o buna zi, Maurice incepu sa-si elaboreze proriile sale g\u00e2nduri. Cu c\u00e2t se exersa mai tare, cu at\u00e2t ii era mai greu…\u201c.
\n In afara de asociatul caruia ii scrie scrisori de-a lungul intregului roman, Maurice are si un prieten: Flavian Karr, actor care traieste din mici aparitii in filme si la televiziune. Pe l\u00e2nga acestea, mai c\u00e2stiga un ban d\u00e2nd lectii de dictie intr-o scoala particulara infiintata \u201ede un regizor polonez pe vremea c\u00e2nd mai exista ceea ce se chema Cortina de Fier si c\u00e2nd exista si convingerea in Occident ca, in spatele acelei cortine, se practica un teatru veritabil, ca acolo se juca intr-adevar in maniera sincera, radicala, cu imaginatie si forta pentru a putea, pur si simplu, supravietui. Tot pe atunci, indivizi dubiosi trecura frontiera, in timpul unor nopti cu ceata si debarcara la Berlin… Prin uzine parazite si prin alte locuri de acest gen, puteau acum fi vizionate reprezentari de mistere sumbre, aiurite, cu s\u00e2nge, religie, asceza, cu papusi ritualice, totul pe fond de muzica Klezmer.\u201c
\n C\u00e2nd nu scrie scrisori pentru a-si povesti viata lipsita de mari evenimente, Maurice cauta cuvinte in dictionar si transcrie (in roman!) explicatia lor, de cele mai multe ori interesanta chiar si pentru cine nu e atras de etimologie; aflam astfel \u2013 daca nu stiam! \u2013 ca vodka inseamna de fapt \u201eapsoara\u201c (sau \u201eapica\u201c?), in orice caz un diminutiv de la \u201eapa\u201c (in limba rusa voda)…
\nUnele cuvinte ii st\u00e2rnesc fatalmente amintirile si atunci Maurice ii povesteste asociatului Hamid diverse episoade din copilarie, nu neaparat din cele ce ar trebui puse in rama! Este deci clar ca viata lui Maurice e c\u00e2t se poate de statica. Nu fiindca nu ar fi interesat de cele ce se int\u00e2mpla in jurul lui. Daca aude un violoncel c\u00e2nt\u00e2nd in apropiere, e placut intrigat. C\u00e2nd nu-l mai aude se intreaba de ce nu mai c\u00e2nta. Purcede chiar la investigatii, cauta violoncelistul (violoncelista?) cu pricina, fara sanse de reusita; se intereseaza la parterul imobilului in care locuieste, la cafenea, la o galerie. Daca nu am fi atenti la ghilimelele discrete, am crede la un moment dat ca Maurice a rezolvat enigma si a dat peste artistul virtuoz. Era numai o poveste imaginata! Intr-un mod asemanator o descopera Maurice pe t\u00e2nara de 25 de ani care c\u00e2nta la violoncel si care se lasa cucerita (e un eufemism!) de melomanul nostru. Scena e cu desav\u00e2rsire erotica pentru a fi si adevarata: e vorba iarasi doar de fantasmele lui Maurice!
\nMotivul violoncelului omniprezent, dar niciodata descoperit este metafora artistului; \u201ecel care intretine visele fiintei omenesti si-i trezeste nevoia de frumos si adevar. E aproape socanta aviditatea asta cu care Maurice ciuleste urechea de c\u00e2tva timp, cu care suge parca viata notelor auzite; un adevarat vampir auricular\u201c.
\nPentru Maurice ar fi lucru usor, in cele din urma, sa descopere violonistul, dar Maurice nu vrea sa-si dezvaluie identitatea. Fiindca dupa aceea, violoncelul nu i-ar mai procura aceeasi placere. De altfel, instrumentistul (imaginat) e un tip grasut, plesuv, dezgustat de c\u00e2ntat, care doar ca nu-l da pe Maurice pe usa afara. Instrumentista (tot imaginata!) e agreabila, in postura ei de t\u00e2nara ce se ofera pe balcon, in \u2013 poate \u2013 vazul vecinilor…, dar fantasma e repede deconspirata de ironia decapanta: \u201eexista putine sanse de a gasi un balcon veronez in vecinatatea imediata\u201c!
\nComplicitatea cu cititorul ar fi o alta calitate a scriiturii lui Matthias Zschokke, ceva ce ar semana cu situatia unui actor debit\u00e2nd replici presarate cu paranteze adresate publicului. De altfel, Zchokke este el insusi actor in viata de toate zilele! \u201eSunt peste cap de satul de toate ca sa nu-mi permit si eu sa alunec intre doua fraze o formula care, ca si poemul de mai inainte, nu se potriveste nici cu mine, nici cu locul de aici, e clar, dar care a reusit sa-mi descreteasca fruntea in clipa c\u00e2nd mi-a trecut prin cap.\u201c
\nAsadar, autorul se si distreaza, scriind. C\u00e2nd isi face aparitia mama protagonistului, ni se spune: \u201eO batr\u00e2nica asezata la o fereastra da impresia ca ar vrea sa-si asume rolul mamei lui Maurice in aceasta carte. Capul ei minuscul are culoarea unei gume ce a fost altadata alba\u201c. Pentru mai multa siguranta, autorul insista: \u201ebatr\u00e2nica aceasta care joaca rolul maica-sii si care toata viata ei a fost o toanta, o femeie neglijenta, dezagreabila…\u201c.
\nCa dintr-o distributie de roluri necesare rasare si prietena lui Maurice. Personajul se g\u00e2ndeste la el \u201esi la femeia cu care traieste, care de c\u00e2teva zile s-a asezat din nou in fata lui, cu care…\u201c Am\u00e2ndoi citesc diverse brosuri aduse acasa de prin magazine de catre \u201efemeia cu care traieste\u201c. Sau: \u201eMaurice c\u00e2t si femeia de alaturi, cu care traieste, care pare sa fie prietena lui, nu inteleg ce li se povesteste…\u201c
\nIn alt loc, aflam ca \u201eare intetia sa puna in joc un inlocuitor pentru muzician. Un muzician pe care il cunoaste mai demult si pe care ar putea astfel sa-l descrie in mod credibil. Un adolescent frumos cu parul blond care c\u00e2nta la violoncel…\u201c Cine are intentia asta? Maurice sau autorul? Oricum, cel care scrie! Scrisori sau povestea lui Maurice cu gaina in brate… Cu puicuta? Culorile tabloului de pe coperta cartii puncteaza descrierile cu indeajuns de multa insistenta ca sa nu fie observate. Astfel, politistii pe care-i int\u00e2lneste Maurice c\u00e2nd circula pe bicicleta, in uniformele lor de vara: \u201eMa apuca uneori pofta sa-i ciup de bratele lor bronzate acoperite de peri blonzi precum g\u00e2tul cald al unei scroafe pline de purcei. Cei mai multi au pistrui si au asupra mea totdeauna un efect linistitor\u201c. Persiflajul continua: \u201eDaca as fi indeajuns de bogat, as face in asa fel inc\u00e2t sa fiu amendat cel putin o data pe zi pentru a resimti zilnic exaltanta certitudine a dreptatii universale\u201c.
\nAutorul se amuza si ne amuza. Maurice merge din c\u00e2nd in c\u00e2nd s-o viziteze pe mama sa instalata intr-o casa de batr\u00e2ni. C\u00e2nd aceasta e pe patul de moarte ii citeste povesti asiatice; una, de exemplu despre un imparat care, satul de c\u00e2ntecul unei privighetori, o inlocuieste cu o privighetoare artificiala; isi da insa seama ca numai cea adevarata l-ar mai putea salva si atunci porunceste sa fie din nou adusa. \u201ePrivighetoarea adevarata soseste, ii c\u00e2nta, apoi isi ia zborul. Sf\u00e2rsit. Implacabil. Fara de scapare\u201c, spune Maurice. Dar autorul deschide imediat o scurta paranteza, ca pentru a ne impartasi un secret: \u201e(Am recitit \u00abPrivighetoarea\u00bb. Si imparatul nu moare. Dimpotriva, isi revine gratie c\u00e2ntecului privighetorii si se ridica de pe patul de moarte la sf\u00e2rsitul povestii)\u201c. In alta parte, c\u00e2nd e vorba despre un spectacol lung, \u201eFaust\u201c, pus in scena de un regizor actual, ni se spune: \u201eSunt multe versuri ratate in \u00abFaust\u00bb. E normal. Nimeni nu poate evita faptul de a mai fi, din c\u00e2nd in c\u00e2nd si prost…\u201c.
\n Din recuzita complicitatii face parte si marea destainuire (de la pagina 221) despre adevarata natura a protagonistului cartii: \u201eMaurice n-a invatat de fapt niciodata cum sa g\u00e2ndeasca. A ramas prost si traieste cu angoasa continua ca va fi descoperit si demascat ca ceea ce este si ce a fost in realitate: o gaina care ciuguleste graunte de stiinta, o gaina in propriile lui brate\u201c.
\n S-a spus despre Zschokke ca reuseste sa tina cititorul cu sufletul la gura vorbind numai despre nimicurile cotidiene, ceea ce este un compliment si un adevar. Creatorul lui Maurice pare a fi constient de \u201elauda lucrurilor\u201c pe care a transformat-o intr-o practica. Lui ii place repetitia evenimentelor, nu cesura: \u201eIn fiecare secunda se int\u00e2mpla ceva, dar noi nu vedem si credem ca totul e incremenit, oprit. Credem ca interesant este doar ceea ce este deosebit, ce iese din r\u00e2nd, ce sparge ritmul \u2013 intreruperea, ruptura. Dar ceea ce e cu adevarat grandios e tocmai ritmul, curgerea, omniprezenta\u201c. Altfel spus, nu evenimentialul este exploatat de romancier, ci platitudinea, realitatea vietii revalorizata prin alchimia scrisului. Poate de aceea, Matthias Zschokke stie sa vorbeasca at\u00e2t de bine si despre lene: \u201ePrea putine lucruri se stiu despre lene… Lenesului ii lipsesc ambitia si forta necesare pentru a ne da informatii despre starea sa (…) Fiecare dintre noi e lenes; in fond este vorba de chiar principiul de intersanjabilitate: scriitorul de la etajul de sus este asemanator lenesului de la parter\u201c. Doar ca tipul de la etajul superior se poate scutura de acea stare pe care un personaj al lui Proust o numea \u201eprocrastination\u201c.
\nAmbitia fundamentala a lui Zschokke pare sa fie prezentarea fiintei umane dintr-o perspectiva totalizatoare: asa cum se vede ea, cum ar trebui sa fie si cum e perceputa din afara. Rudimentar, dar trebuia spus, scris. Cuceritor \u2013 cum numai Zschokke stie s-o faca fara sa socheze!
\nIata o carte care merita sa retina atentia editorilor rom\u00e2ni in aceste momente c\u00e2nd se publica multa pseudoliteratura. Sa nu uitam ca premiul \u201eF\u00e9mina \u00e9tranger\u201c a fost acordat de juriul francez unei traduceri din germana, de altfel excelenta, semnata de Patricia Zurcher si ca editoarea elvetiana care a publicat versiunea franceza este cunoscuta pentru exigenta si, implicit, calitatea publicatiilor. De altfel, una din colectiile editurii Zoe se numeste \u201eLes classiques du Monde\u201c (\u201eClasicii lumii\u201c) si ambitioneaza sa publice mari opere care nu au fost inca revelate, prin traducere, lumii francofone!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Matthias Zschokke s-a nascut in 1954 in Elvetia unde a si trait p\u00e2na in 1980 c\u00e2nd s-a instalat la Berlin ca sa-si… schimbe accentul suparator pe care-l avea in germana lui helvetica! El fiind si actor. Accentul nu i-a disparut, in schimb, scrie din ce in ce mai bine, dovada recompensele literare primite pentru cartile… Cite\u0219te mai mult »Maurice cu gaina<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[],"class_list":["post-18713","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara"],"views":1122,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/18713","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=18713"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/18713\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=18713"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=18713"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=18713"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}