O frumoasa initiativa revizionista e de citit in \u201eDiscobolul\u201c de la Alba Iulia (director de onoare: Ion Pop). Tintele revizuirii sunt c\u00e2tiva insemnati scriitori rom\u00e2ni si operele lor majore: Ion Ag\u00e2rbiceanu cu \u201eArhanghelii\u201c (Ionel Popa), Geo Dumitrescu si Marin Sorescu (Veronica Buta, \u201eDespre atitudini lirice\u201c), Octav Sulutiu cu \u201eAmbigen\u201c (Mihaela Bija), Anton Holban cu \u201eIoana\u201c si \u201eO moarte care nu dovedeste nimic\u201c (Oana Draia-Fodor). Spre deosebire de multe alte actiuni cu titlu identic dar cu un continut total opus acesteia, revizuirea de la \u201eDiscobolul\u201c nu scurteaza capetele unor importanti scriitori rom\u00e2ni si nici nu reciteste opera acestora cu scopul de a-i gasi cu orice pret noduri politico-ideologice in papura. Dimpotriva, in rubrica \u201eTeme la alegere\u201c din excelenta revista \u201eDiscobolul\u201c, revizuirile literare se fac pe baza unei recitiri temeinice, obiective si atasante cu scopul vadit si marturisit ca atare de a prelungi viata si spori substanta operelor temporar si pe nedrept intrate in conul de umbra si relativism al asa-numitei legi a mutatiei valorilor, actualizabila si actualizata in exces dupa 1989. Ideea generala care se desprinde din asemenea recitiri generoase si corecte este simpla: ceea ce dateaza in legatura cu marile si adevaratele opere literare este nu at\u00e2t\u00a0 valoarea lor, in dese cazuri absoluta, in ciuda scepticismului lovinescian,\u00a0 c\u00e2t mai ales gustul publicului care citeste. Mai sceptic dec\u00e2t se cade, marele critic, parintele sincronismului rom\u00e2nesc, lasa prea mult legea mutatiei si consecutiva revizuire a valorilor la dispozitia gustului public care, desi databil si efemer, poate exercita, pe termen scurt, o adevarata dictatura soldata cu revizuiri teroriste. Amend\u00e2nd de aceea legea lovinesciana si mai ales aplicatiile ei \u201erevizioniste\u201c, G. Calinescu observase de mult: \u201eTeoria lui E. Lovinescu a dus la un sistem critic plin de scepticism, la un fel de istorism care porneste de la ideea de relativitate a frumosului. Frumos este echivalent cu actual si c\u00e2nd ai dovedit ca un scriitor e personal intr-o scoala noua ai stabilit valoarea lui, care insa este efemera, caci numaidec\u00e2t alta scoala va crea alta sensibilitate. Fiindca mutatia valorilor e corelativa cu o schimbare de gust, frumos inseamna ceea ce place unanim la un moment dat.\u201c In consecinta, printr-o ciudata delegare de competenta, criticul \u2013 scrie Calinescu \u2013 \u201enu are nicio parere stabila si nicio responsabilitate. Inregistreaza doar reactiunile gustului public la operele contemporane, fac\u00e2nd lucrare de istoric.\u201c Imping\u00e2nd lucrurile si mai departe si nedreptatindu-l vadit pe Lovinescu, marele critic prevede si descrie revizionismul proletcultist practicat in anii ’50 sub dictatura \u201egustului\u201c ideologic al epocii dar si aplicatiile aceluiasi dogmatism reinviat indata dupa 1989! An dupa care, desi prin definitie promovatori ai \u201eartei pure\u201c, destui critici au lasat la discretia noului gust public \u201eselectarea, comprehensiunea de catre mediu a autorilor care merg in vederile timpului\u201c, cum noteaza malitios G. Calinescu, indeplinind astfel la superlativ legatul gherist al artei cu tendinta, respectiv, in termenii parintelui criticii stiintifice rom\u00e2nesti, respect\u00e2nd neabatut \u201econexiunea fenomenului estetic cu toti ceilalti factori spirituali ai unei epoci\u201c. Ajunsi gheristi fara voie, c\u00e2tiva din vechii critici, pe vremuri maiorescieni si adepti\u00a0 \u2013 fie si pe furis\u00a0 \u2013 ai \u201eartei pentru arta\u201c, au trecut la doar c\u00e2teva ore dupa 21 decembrie ’89 la o ampla actiune de revizuire a valorilor literare, revizuire facuta, desigur, in spiritul si cu gustul timpului nou cu care \u201evechea\u201c literatura urma sa se confrunte. E o revizuire care continua si azi, arat\u00e2ndu-si roadele in spiritul public si chiar in carti, tratate si istorii literare aparute intre timp. Care a fost \u201espiritul vremii\u201c (saeculum!) dupa ’89? M\u00e2nati de iluzia (ca sa nu-i spun altfel!) ca in primele ore dupa Revolutie paradigma \u201evechii\u201c literaturi a sarit in aer impun\u00e2ndu-se una noua, cu totul noua, dar pe care nimeni n-o vedea, unii critici au declansat valul revizuirilor. E greu de inchipuit ca in toiul schimbarilor ce se rasturnau peste toti ei au avut macar timpul necesar pentru efectuarea operatiei elementare si preliminare in orice tip de revizuire: recitirea literaturii rom\u00e2ne scrise si publicate timp de o jumatate de secol, in timpul regimului comunist. Timpul recitirii lipsind in chip obiectiv, autorii de pe copertile cartilor scrise in blestematul regim, respectiv, naratorii au inceput a fi cautati, rapid si lesnicios in… dosare. O seama de mari scriitori in cap cu Marin Preda au fost luati la puricat, urmariti in dosare si judecati dupa \u201eprestatiile\u201c publice din timpul respectivului regim. Unii au beneficiat de noi titulaturi: nomenclaturisti, st\u00e2lpi ai realismului socialist si, in consecinta, revizuiti in cel mai revolutionar spirit cu putinta. \u201eSpiritul timpului\u201c cerea sa cauti cu lum\u00e2narea stigmatele comunismului in cele c\u00e2teva capodopere ale literaturii rom\u00e2ne din vremea comunismului. Si, slava Domnului, cautate cu grija la lumina lum\u00e2narii, s-au gasit acele stigmate. P\u00e2na si un critic de talia lui Nicolae Manolescu a pus m\u00e2na pe lum\u00e2nare ca sa caute ceea ce cerea \u201espiritul epocii\u201c (saeculum-ul blagian!) si, fara a se teme ca-si poate frige degetele la flacara acelei lum\u00e2nari, a gasit ceea ce cauta: stigmatele ideologice ale comunismului in \u201eMorometii\u201c lui Marin Preda. S-a revizuit, in consecinta, radical, revizuindu-l pe \u201enomenclaturistul\u201c Marin Preda in \u201eIstoria critica a literaturii rom\u00e2ne\u201c. Un reper bibliografic al acestei spectaculoase revizuiri l-a constituit lucrarea (era sa zic: v\u00e2natoarea) unui doctorand harnic si constiincios care descoperise nuclee de g\u00e2ndire comunista in capul lui Ilie Moromete, un personaj prea vesel si puturos care, in roman, nu se dovedise in stare sa fructifice economic beneficiile oferite de capitalismul rom\u00e2nesc. In loc sa-si inteleaga fiii cu o g\u00e2ndire economica cu mult mai capitalista dec\u00e2t parintele lor, acest filozof de podisca ii alearga cu biciul si-i cauta prin Bucuresti ca sa-i intoarca acasa, la \u201ecoada vacii\u201c… Ce fel de erou mai este si acest Oblomov din Silistea-Gumesti?! Ram\u00e2ne strigator la cer ca, supus noului canon, un mare scriitor ca Marin Preda s-a vazut (dar nu s-a vazut, din fericire!) supus unor \u201erevizuiri\u201c nedrepte si obtuze. Nu e singurul. Noduri ideologico-estetice in papura scrisului lor li s-au gasit si altor mari prozatori care au avut nesansa de a scrie intr-un timp neprielnic: Augustin Buzura, D. R. Popescu, spre a nu mai vorbi de Fanus Neagu, C. Toiu si alti c\u00e2tiva din, totusi, putinii scriitori ce ram\u00e2n intregi dupa ce au strabatut cu bine, cu cartile lor cu tot, epoca regimului comunist. Pe vremuri, demult, da da mult, se vorbea de \u201ehiatus\u201c-ul pe care schimbarea politica de dupa 1944 l-a produs in cultura rom\u00e2na. O intreaga discutie\u00a0 \u2013 retezata repede\u00a0 \u2013 incepuse despre \u201ecriza culturii\u201c. Ambele, pe fondul unor drastice revizuiri, din care nu scapase nici Eminescu, socotit azi de un excelent critic mai t\u00e2nar \u201eUn om ca toti oamenii\u201c (Apropo: o fi si reciproca valabila, respectiv, \u201eToti oamenii sunt ca Eminescu\u201c?!) In pofida tipului de \u201erevizuiri\u201c de care fu vorba, epoca (!) aceasta, in care mai traim, nu este, din punct de vedere literar, una a \u201ehiatus\u201c-ului, ci a coexistentei, mai mult sau mai putin pasnice, intre \u201evechea\u201c si \u201enoua\u201c literatura, cu polemicile, negarile, revizuirile si nonconformismele inevitabile. Revizuirile au rostul lor, dar sunt revizuiri si \u201erevizuiri\u201c. Recitirea este obligatorie. Nu si \u201ereciclarea\u201c in jos, negativa a operei recitite. Or, dupa cum adesea am constatat, \u201erevizuirile\u201c ultimilor ani se fac \u201ein jos\u201c, mai rar; \u201ein sus\u201c: sensul major al oricarei revizuiri consta, mi se pare, in revederea atenta a articulatiilor unei opere spre a descoperi resursele ei de supravietuire si de a forma (invata!) gustul public sa perceapa longevitatea operei de arta. A \u201erevizui\u201c neantul este, fireste, pierdere de vreme. Doar operele autentice pot fi revizuite. O \u201erevizuire\u201c care nu sporeste viata operei recitite nu mai este revizuire, ci executie. Si, adesea, executiile se dovedesc, in viitorul mereu imprevizibil, \u201ecrime\u201c impardonabile, ucideri din culpa. Scepticismul nostru, natural sau comandat, fata de perenitatea valorilor ne poate sili sa concedem ca singurul criteriu palpabil de apreciere ram\u00e2ne actualitatea \u201efrumosului\u201c care tine, el, de gustul unei epoci. Revizuirea operelor (valorilor) este consecutiva schimbarii gustului, c\u00e2nd insa ar trebui sa fie invers: gustul insusi sa fie consecinta aprehendarii valorilor care nu-si pierd natura si valabilitatea cu scurgerea epocilor istorice. Ba, dimpotriva, timpul lecturii si recitirii le sporeste si le consolideaza statutul de capodopere. Am la indem\u00e2na un foarte frumos si convingator exemplu recent de revizuire spectaculoasa prin recitire, o revizuire in urma careia coroana capodoperei in discutie capata o vizibilitate si o stralucire pe care aceeasi opera n-a avut-o sub condeiul criticilor \u201evechi\u201c care au citit-o si au scris, si ei, despre ea. Intr-o revista al carei nume nu vreau sa-l dezvalui, Daniel Cristea-Enache reciteste pentru cititorii de azi si criticii de ieri romanul \u201eDimineata pierduta\u201c al Gabrielei Adamesteanu si, dupa o ampla analiza a cartii si trecerea in revista a recenziilor de care ea s-a bucurat pe vremuri, constata si noteaza un paradox plin de invataminte: sub condeiul criticilor care au scris numai si foarte laudativ despre el, romanul a suferit un straniu proces de dezimproprietarire, de expropriere fortata, abuziva!<\/p>\n
Ar fi vorba despre cazul unei eroine literare, \u201emahalagioaica\u201c Vica Delca, at\u00e2t de puternica inc\u00e2t si-a dominat tiranic toti comentatorii, ai zice ca dict\u00e2ndu-le ce si cum sa scrie mentin\u00e2nd-o mereu pe ea in prim-planul atentiei: rareori un personaj literar in carne si oase s-a bucurat de at\u00e2ta autoritate, strivitoare, in fata criticilor sai… Noul critic demonstreaza pe larg ca impresia de saracire si imputinare a romanului\u00a0 citit de ceilalti critici vine din neadecvare, ca si c\u00e2nd l-ai confunda pe Proust cu Balzac ori chiar cu Zola: \u201eCitit deseori impropriu, in grila unui realism obiectiv ce pune culoare pe obrajii personajelor si semnificatie in faptele lor, \u201eDimineata pierduta\u201c si-a pierdut pe drum o buna parte din critica noastra: acea parte inertiala si necritica, prefer\u00e2nd sa preia si sa redistribuie etichete, calificative, verdicte literare. Personajul mai \u00abconvingator\u00bb (Vica Delca) umbrindu-le pe toate celelalte si registrul \u00absuburban\u00bb, \u00abmahalagesc\u00bb utilizat cu o arta incomparabila celei puse in constructia verbala a unor Ivona, Sofia, Margo, Titi Ialomiteanu ori Stefan Mironescu: aceste doua \u00abobservatii187 au devenit, printr-o repetare obositoare, clisee care in loc sa reconfigureze romanul, l-au saracit si l-au imputinat\u201c. Reconfigur\u00e2nd locul acestui roman in literatura rom\u00e2na de azi, Daniel Cristea-Enache opereaza o revizuire spectaculoasa in favoarea complexitatii si vizibilitatii unei capodopere. Mi se pare insa ca, obtin\u00e2ndu-si independenta si c\u00e2stig\u00e2ndu-si autonomia prin stralucita analiza a criticului, \u201ealde\u201c Ivona, Sofia, Margo si ceilalti intelectuali din \u201esalonul deschis\u201c al romanului ies, totusi, cu totii din marsupiul at\u00e2t de incapator si cald al nemuritoarei Vica fara de care ele, nu-i asa, aproape ca nici n-ar fi putut pentru ca sa existe. De aceea, ma tem ca sustinatorii sau, ma rog, suporterii Vicai Delca se vor razbuna si revizuirea revizuirilor nu va conteni…<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
O frumoasa initiativa revizionista e de citit in \u201eDiscobolul\u201c de la Alba Iulia (director de onoare: Ion Pop). Tintele revizuirii sunt c\u00e2tiva insemnati scriitori rom\u00e2ni si operele lor majore: Ion Ag\u00e2rbiceanu cu \u201eArhanghelii\u201c (Ionel Popa), Geo Dumitrescu si Marin Sorescu (Veronica Buta, \u201eDespre atitudini lirice\u201c), Octav Sulutiu cu \u201eAmbigen\u201c (Mihaela Bija), Anton Holban cu \u201eIoana\u201c… Cite\u0219te mai mult »Revizuiri<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[1481,1480,1482,1478,1479],"class_list":["post-1869","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-ioana","tag-o-moarte-care-nu-dovedeste-nimic","tag-anton-holban","tag-discobolul-de-la-alba-iulia","tag-ion-pop"],"views":2533,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1869","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=1869"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1869\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=1869"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=1869"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=1869"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}