\u00centr-un ritual al rena\u015fterii \u015fi al prim\u0103verii, Societatea de Filme de la Lincoln Center \u00een colaborare cu Muzeul de Art\u0103 Modern\u0103 (MOMA) a organizat la New York, \u00eentre19 \u015fi 30 martie, festivalul Noi regizori\/Noi filme. Motoul acestui eveniment, Discover your next favorite filmmaker, se concretizeaz\u0103 prin t\u00e2n\u0103rul regizor Tudor Cristian Jurgiu, \u00een primul s\u0103u lung metraj, C\u00e2inele japonez. Autorul a ob\u0163inut premii prestigioase cu scurt metrajele Nunta lui Oli \u015fi \u00cen acvariu, la Festivalul de la Leeds, la Festivalul Anonimul 2009, Gopo, \u015fi Festivalul de la Cannes 2013.
\nFilmul, conciziunea scenariului, mesajul redundant al dialogului \u015fi transcenderea lui \u00een imagine devin art\u0103 poetic\u0103 \u00een superba scen\u0103 a c\u0103l\u0103toriei \u00een c\u0103ru\u0163\u0103 a familiei reunite. A c\u00e2\u015ftigat dou\u0103 premii la Festivalul Interna\u0163ional de Film de la Var\u015fovia, pentru cel mai bun regizor la primul sau al doilea lung metraj \u015fi pentru sensibilitatea cu care sunt prezentate personajele. Scenariul lui Ioan Antoci a ob\u0163inut premiul Krzysztof Kieslowski: Costache \u00ee\u015fi pierde casa \u015fi so\u0163ia (Maria), \u00een urma unei inunda\u0163ii devastatoare. \u00ce\u015fi duce traiul modest \u00eentr-o cas\u0103 p\u0103r\u0103sit\u0103, f\u0103r\u0103 electricitate, \u00eentr-un soi de autism \u00een care respinge cu demnitate gesturile caritabile ale comunit\u0103\u0163ii sau orice contact cu fiul s\u0103u. \u00cen fa\u0163a imprevizibilei ipostaze de bunic, Costache (Victor Rebengiuc) \u00ee\u015fi \u00eentoarce treptat fa\u0163a c\u0103tre lume \u015fi \u00eencearc\u0103 o conciliere cu noua or\u00e2nduire a lucrurilor.
\nDin interviul cu regizorul (sala Walter Reade de la Lincoln Center), afl\u0103m c\u0103 scenariul este modificat pentru a se alinia rigorilor \u015fi t\u0103cerilor imagistice ale peliculei. Dup\u0103 vizionare, audien\u0163a pare interesat\u0103 de manifestul poetic al artistului care vorbe\u015fte despre inten\u0163ia peliculei de a prezenta efectele lucrurilor, nu cauzele lor. Explica\u0163iile, dezbaterile inutile nu fac obiectul c\u0103ut\u0103rilor artistului. Relevant este efectul \u00eent\u00e2mpl\u0103rilor transpus \u00een sunet \u015fi imagine. Poezia imaginii te transpune \u00eentr-un fel de vraj\u0103, ce te integreaz\u0103 \u00een fiin\u0163a eroului \u015fi \u00een spa\u0163iul abisal care-l \u00eenconjoar\u0103; \u00eentr-un fel de v\u0103l al Mayei, \u00een care cele 86 de minute ale lung-metrajului par c\u00e2teva secunde. Stilistic, filmul e comparat cu dramele de familie ale regizorului japonez Yasujiro Ozu, iar ca realizare tipologic\u0103, cu Morome\u0163ii lui Stere Gulea, \u00een interpretarea aceluia\u015fi sublim actor, Victor Rebengiuc.
\nCostache \u00eemparte subtil cu Moromete t\u0103cerile, dar mai ales ideea unui spa\u0163iu \u015fi a unui timp ce aveau nesf\u00e2r\u015fit\u0103 r\u0103bdare cu oamenii. Acest timp, \u00een care eroul tr\u0103ie\u015fte artificial, nu este acela\u015fi cu vremurile actuale ale transform\u0103rilor la sat; el nu poate renun\u0163a la p\u0103m\u00e2nturi, pentru c\u0103 n-ar \u015fti ce s\u0103 fac\u0103 cu at\u00e2\u0163ia bani pe care ar putea s\u0103-i fure cineva. Timpul se define\u015fte ca spa\u0163iul dintre dou\u0103 evenimente. La \u00eentrebarea c\u00e2nd? se r\u0103spunde cu o perifraz\u0103: ultima oar\u0103 c\u00e2nd a b\u0103ut a fost c\u00e2nd s-a b\u0103tut cu Tudorel. S-a b\u0103tut cu Tudorel, c\u00e2nd ne-am b\u0103tut joc de Gabi. Camera urm\u0103re\u015fte satul din dou\u0103 perspective ce se \u00eentretaie imagistic \u015fi se armonizeaz\u0103: spa\u0163iul arhaic, \u00een care tr\u0103ie\u015fte Costache, \u015fi cel al prefacerilor, guvernat de primar \u015fi de inginerul constructor, \u00een care se \u00eenstr\u0103ineaz\u0103 p\u0103m\u00e2nturile. Lumea lui Costache este mitic\u0103, \u00eenc\u0103rcat\u0103 de supersti\u0163ii. Femeia ce aduce laptele poart\u0103 pantofii de \u00eenmorm\u00e2ntare, pentru c\u0103 se scorojesc \u00een dulap. \u00cen felul acesta, or s\u0103-i fie mai comozi pe lumea cealalt\u0103. Comunicarea cu lumea mor\u0163ilor se face prin intermediul viselor: aceea\u015fi vecin\u0103 \u00eel \u00eendeamn\u0103 s\u0103 dea de poman\u0103 pentru c\u0103 a visat-o pe Maria nelini\u015ftit\u0103. Visul e sugestiv relatat cu am\u0103nunte cinematografice: Maria vorbea, dar eu nu auzeam ce spune. Am vrut s\u0103-i deschid, dar nu am g\u0103sit poarta. El readuce tema necomunic\u0103rii \u015fi a \u00eensingur\u0103rii. Urmeaz\u0103 cadrul funest, noaptea \u00een cimitir: Costache, singur, \u00eenconjurat de lum\u00e2n\u0103ri ce p\u00e2lp\u00e2ie misterios, la priveghi, cu moarta. Imaginea st\u0103 \u00een prelungirea satului \u015fi a datinilor lui, ea trimite la matricea stilistic\u0103 abisal\u0103 a lui Blaga.
\nPelicula surprinde cu sensibilitate via\u0163a satului integrat \u00een ritmurile naturii, receptat\u0103 vizual, dar mai ales auditiv, printr-o sinestezie de culori \u015fi sunete; banda sonor\u0103 e un zgomot de fond implicat ce marcheaz\u0103 diverse momente ale zilei \u00een corela\u0163ie cu ritmurile vegetale (vizual) \u015fi animale (auditiv): dimine\u0163ile \u2013 o orchestr\u0103 de coco\u015fi, c\u00e2ini \u015fi p\u0103s\u0103rele; amiezile \u2013 zgomotul pulsatil al insectelor \u015fi canonul p\u0103s\u0103rilor de ograd\u0103; serile \u2013 c\u00e2ntecul penetrant \u015fi vibrant al greierilor, suprapus peste l\u0103tratul domol al c\u00e2inilor \u015fi ciorov\u0103iala g\u0103inilor. Banda muzical\u0103 lipse\u015fte, cu excep\u0163ia scenei \u00een care ne c\u00e2nt\u0103 c\u00e2inele japonez: Twinkle, twinkle little Star. Ea este \u00eenlocuit\u0103 de muzica satului, acel fream\u0103t pulsatil ce vibreaz\u0103 cu imaginea, \u00eentr-o deplin\u0103 sinestezie armonic\u0103, substitut al t\u0103cerilor sau al spiritului taciturn al personajelor. Noi nu prea comunic\u0103m \u00een familia asta, \u00eei spune fiul tat\u0103lui care nu \u015ftie cum s\u0103 intre \u00een leg\u0103tur\u0103 cu el, dup\u0103 moartea Mariei.
\nSub acelea\u015fi imposibile t\u0103ceri \u015fi fruste\u0163i ale dialogului se desf\u0103\u015foar\u0103 \u00eent\u00e2lnirea dintre tat\u0103 \u015fi fiu, dup\u0103 \u015fapte ani de absen\u0163\u0103. T\u0103cerile induc jocul presupunerilor \u00een jurul dramelor \u015fi al enigmelor personajelor; nu se explic\u0103 nimic despre rela\u0163ia fiului cu Gabi, fosta iubit\u0103, cerut\u0103 \u00een c\u0103s\u0103torie \u015fi p\u0103r\u0103sit\u0103. Dialogul fracturat dintre Costache \u015fi Gabi care-i aduce pensia \u015fi o lamp\u0103 de gaz \u2013 Dar ce, te-am pus eu s\u0103 a\u015ftep\u0163i ca proasta? \u2013 , cap\u0103t\u0103 sens abia spre sf\u00e2r\u015fit, c\u00e2nd Costache deap\u0103n\u0103 amintiri cu amicul s\u0103u de pahar. \u00cent\u00e2lnirea dintre fo\u015ftii iubi\u0163i se desf\u0103\u015foar\u0103 tot sub semnul t\u0103cerii: Gabi \u00eel \u00eendeamn\u0103 printre lacrimi pe Ticu s\u0103 tac\u0103; privirea ei e plin\u0103 de dragoste, n-o intereseaz\u0103 cauza demersurilor lui, ci efectele ei, vrea s\u0103 afle despre via\u0163a lui \u00een Japonia. Conciziunea scenariului, mesajul redundant al dialogului \u015fi transcenderea lui \u00een imagine devin art\u0103 poetic\u0103 \u00een superba scen\u0103 a c\u0103l\u0103toriei \u00een c\u0103ru\u0163\u0103 a familiei reunite. Tocmai c\u00e2nd t\u0103cerile se desfac \u015fi personajele se apropie, \u00ee\u015fi vorbesc, gesticuleaz\u0103, r\u00e2d, banda sonor\u0103 este complet t\u0103iat\u0103. Imaginea e mut\u0103, camera deruleaz\u0103 splendide tablouri rurale \u00een goana calului \u015fi focalizeaz\u0103 buzele personajelor ce-\u015fi exprim\u0103 mut bucuria.
\nTablourile de natur\u0103 \u00eenc\u0103rcate de lumin\u0103 se deschid adesea din interioare \u00een clar-obscur cu ferestre c\u0103tre lume. Lumina se reflect\u0103 pe ziduri \u015fi joac\u0103 pe obiecte ca \u00een naturile moarte ale lui Cezanne: se reliefeaz\u0103 pe l\u0103zi cu fructe sau obiecte vechi, solni\u0163e, ulcioare de ceramic\u0103, c\u0103r\u0163i g\u0103lbejite. Camera insidioas\u0103 prive\u015fte mereu din spatele unei ferestre sau al unui cadru de u\u015f\u0103: \u00eel surprinde pe Costache aprinz\u00e2nd o lum\u00e2nare sau sp\u0103l\u00e2ndu-se \u00eentr-un lighean, prive\u015fte din antecamera prim\u0103riei c\u0103tre biroul primarului unde Costache vorbe\u015fte cu Koji\u0163\u0103 la telefon.
\nCamera se deplaseaz\u0103 cu lentoare \u00eentre cele trei locuin\u0163e ale eroului: ruinele vechii case devastate de inunda\u0163ie, c\u0103m\u0103ru\u0163a de la \u015fcoal\u0103 \u015fi casa p\u0103r\u0103sit\u0103, ce-\u015fi desf\u0103\u015foar\u0103 serile la lumina lum\u00e2n\u0103rilor. Lucruri de pripas sunt transportate cu roaba dintr-un loc \u00een altul. Ruinele vechii case reprezint\u0103 un punct recurent de fug\u0103. Camera surprinde \u00eent\u00e2i eroul, mai t\u00e2rziu o femeie \u015fi un copil vorbind o limb\u0103 necunoscut\u0103, scormonind printre ventrele expuse ale ruinelor. \u00cen mod v\u0103dit, nu ne afl\u0103m \u00een fa\u0163a unei specii narative conven\u0163ionale \u00een care o scen\u0103 o predetermin\u0103 pe urm\u0103toarea. \u00centre cele trei repere, camera \u00ee\u015fi schimb\u0103 obiectivul, surprinz\u00e2nd etnografic elemente de nota\u0163ie din via\u0163a satului; un tractor las\u0103 \u00een urm\u0103 o d\u00e2r\u0103 uria\u015f\u0103 de colb ce \u00eempr\u0103\u015ftie un grup de copiii, un stop cadru cartezian, pe care camera insist\u0103 pre\u0163 de c\u00e2teva lungi secunde: un cer de un albastru intens desp\u0103r\u0163it printr-o linie imaginar\u0103 de un c\u00e2mp uniform de gr\u00e2u. Nimic altceva \u00een cadrul perfect geometric dincolo de monotonia cerului \u015fi aurul c\u00e2mpului.
\nMotivele recurente ale filmului sunt izolarea \u015fi singur\u0103tatea; Costache \u00eencepe s\u0103 comunice cu cei din sat numai dup\u0103 ce contactul cu cei apropia\u0163i se restabile\u015fte: se duce la c\u00e2rcium\u0103 s\u0103 bea \u015fi s\u0103 depene amintiri, accept\u0103 cu bucurie la plecare cadoul vecinei, se duce cu nepo\u0163elul s\u0103 aduc\u0103 laptele de la vac\u0103, odinioar\u0103 refuzat cu obstina\u0163ie. Al\u0103turi de micu\u0163ul Koji, Costache redescoper\u0103 minunea \u015fi sensul vie\u0163ii. Se bucur\u0103 cu ochii mira\u0163i ai copilului de puii de g\u0103in\u0103 abia ie\u015fi\u0163i din g\u0103oace, de vecina care mulge vaca.
\nUn alt motiv ce \u0163ine de spa\u0163iul arhaic al satului este f\u00e2nt\u00e2na de piatr\u0103, cu \u015fan\u0163uri pentru vite. Ziua e sc\u0103ldat\u0103 \u00een lumin\u0103; noaptea, jocul de umbre la lumina farurilor ma\u015finii interiorizeaz\u0103 \u015fi mai mult t\u0103cerile celor dou\u0103 siluete: tat\u0103 \u015fi fiu. Misterul sparge t\u0103cerea \u015fi adev\u0103rul este rostit: Am venit s\u0103 te iau. Dup\u0103 plecarea fiului, Costache nu mai face cas\u0103 bun\u0103 cu singur\u0103tatea. C\u00e2inele japonez \u00eel convinge. El trebuie s\u0103 stea \u015fi cu bunicul, \u015fi cu nepotul. Nu \u015ftim dac\u0103 va pleca \u00een vizit\u0103 sau de tot \u015fi dac\u0103 acolo va fi la fel de singur, comenteaz\u0103 artistul \u00een interviu. Finalul marcheaz\u0103 un \u00eenceput, pentru c\u0103 orice \u00eenceput se afl\u0103 la cap\u0103tul unui drum.
\nC\u00e2inele japonez nu \u015ftie japoneza, ne spune Koji. El a fost d\u0103ruit de Maria nepo\u0163elului ei. C\u00e2inele japonez vorbe\u015fte engleza \u015fi s-a \u00eentors s\u0103 aib\u0103 grij\u0103 de bunic pentru c\u0103 Maria nu mai este.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u00centr-un ritual al rena\u015fterii \u015fi al prim\u0103verii, Societatea de Filme de la Lincoln Center \u00een colaborare cu Muzeul de Art\u0103 Modern\u0103 (MOMA) a organizat la New York, \u00eentre19 \u015fi 30 martie, festivalul Noi regizori\/Noi filme. Motoul acestui eveniment, Discover your next favorite filmmaker, se concretizeaz\u0103 prin t\u00e2n\u0103rul regizor Tudor Cristian Jurgiu, \u00een primul s\u0103u lung… Cite\u0219te mai mult »\u00centoarcerea \u201eC\u00e2inelui japonez\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[9583,10952,10951,10953],"class_list":["post-18645","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-cainele-japonez","tag-festivalul-noi-regizorinoi-filme","tag-societatea-de-filme-de-la-lincoln-center","tag-tudor-cristian-jurgiu"],"views":1148,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/18645","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=18645"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/18645\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=18645"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=18645"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=18645"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}