Cum orice elev va fi putut remarca, sintagma titlului acestui serial imit\u0103 celebrul vers eminescian Privitor ca la teatru. Acela care, continu\u00e2nd cu Tu \u00een lume s\u0103 te-nchipui…, sugera indiferen\u0163a sau impasibilitatea emotiv\u0103 a spectatorului. \u00cen contextul poemului budisto-zen, orice aser\u0163iune a Glosei este perfect congruent\u0103, genial\u0103 chiar. Doar c\u0103, \u00een realitate, fostul actor, criticul \u015fi teatrologul care fusese Mihai Eminescu \u015ftia foarte bine: spectatorul unei reprezent\u0103ri nu era, nu este sau nu are cum s\u0103 fie apatic, impasibil, indiferent. Teatrul a fost inventat \u015fi se perpetueaz\u0103 fundamentalmente pe filosofia (sau m\u0103car teoria\/idealismul) conform c\u0103reia spectatorul frecventeaz\u0103 reprezenta\u0163iile pentru o catharsis personal\u00e3. Adic\u0103 pentru o asumare a dramei sau comediei personajelor \u015fi faptelor puse \u00een scen\u0103, pentru a se expune unui proces de oglindire, autoproiectare, identificare sau asociere. Iar drept consecin\u0163\u0103, \u00een instan\u0163\u0103 final\u0103, pentru a ob\u0163ine o sensibil\u0103 ameliorare teoretic\u0103 \u015fi moral\u0103, un fel de reeducare voit\u0103 (acesta fiind adev\u0103ratul sens al anticei idei de purificare).
\n\u00cen realitate, atunci c\u00e2nd strofa din Glos\u0103 care evoc\u0103 teatrul, respectiv arta actorului, se termin\u0103 cu \u015ei-n\u0163elegi din a lor art\u0103 \/ Ce e r\u0103u \u015fi ce e bine, chiar \u015fi Eminescu sugereaz\u0103 un lucru de esen\u0163\u0103: spectatorul vine la teatru pentru a \u00een\u0163elege mai mult dec\u00e2t putea sau \u015ftia deja. La spectacol, publicul este \u00een proximitatea unei realiz\u0103ri edenice (cunoa\u015fterea binelui \u015fi a r\u0103ului). Prin autoreflectare (intim-personal\u0103) \u00een art\u0103, individul din public \u00ee\u015fi poate extinde capacitatea discrimin\u0103rilor radicale.<\/p>\n
Desigur, prin \u201e\u00een\u0163elegerea\u201c a \u201ece e r\u0103u \u015fi ce e bine\u201c din strofa Glosei, Eminescu spunea lucrul acesta de o manier\u0103 simplificat\u0103. T\u0103lm\u0103cirea (sub)\u00een\u0163elesului de acolo r\u0103zbun\u0103 lucrurile \u00eentr-un sens m\u0103car teoretic sau ideal. Teatrul poate ajuta foarte mult, cu condi\u0163ia s\u0103 fie (re)conceput \u00een totalitate ca viz\u00e2nd un rost radical\/ideal, ca \u015fi cu condi\u0163ia existen\u0163ei, \u00een spectator, a unei receptivit\u0103\u0163i maximale, radicale, ideale. Acest ritual\/protocol este redus \u2013 \u015fi astfel mai pu\u0163in marcant subcon\u015ftient \u2013 \u00een cazul celor care au invita\u0163ii sau bilet la loje, fiindc\u0103 toat\u0103 gestualitatea la care sunt obliga\u0163i ace\u015ftia este un pic mai redus\u0103. Iar plasatoarele, care preiau ace\u015fti in\u015fi \u015fi \u00eei conduc elegant, precum ni\u015fte vale\u0163i priva\u0163i, scutesc lumea de deranj mental \u015fi emo\u0163ional. \u00cen plus, cei de la loje nu intr\u0103 \u00een eventuala (posibila ori c\u0103utata) interactivitate efectiv\u0103, impus\u0103 de regizori \u015fi actori, pentru care doar publicul din stal sau din primele gradene este de regul\u0103 accesat\/activat. Ast\u0103zi, interactivitatea este for\u0163at\u0103 prin anularea distan\u0163ei dintre aren\u0103\/scen\u0103 \u015fi stal-uri\/scaune, prin expandarea surprinz\u0103toare a spa\u0163iului de joc actoricesc, prin integrarea actorilor \u00een public sau plimbarea lor pe coridoarele dintre r\u00e2nduri, prin dialogul \u2013 direct sau doar fals\/retoric, \u2013 al actorilor cu spectatorii. Lucrul acesta vizeaz\u0103 aceea\u015fi esen\u0163\u0103 fundamental\u0103 a spectacolului: asumarea de c\u0103tre spectator a dramei sau comediei jucate, intimizarea experien\u0163ei v\u0103zute-auzite, oglindirea-de-sine, catharsisul ca realizare mental-afectiv\u0103 \u015fi \u00eembog\u0103\u0163ire a propriei con\u015ftiin\u0163e. Cum orice elev va fi putut remarca, sintagma titlului acestui serial imit\u0103 celebrul vers eminescian Privitor ca la teatru. Acela care, continu\u00e2nd cu Tu \u00een lume s\u0103 te-nchipui…, sugera indiferen\u0163a sau impasibilitatea emotiv\u0103 a spectatorului. \u00cen contextul poemului budisto-zen, orice aser\u0163iune a Glosei este perfect congruent\u0103, genial\u0103 chiar. Doar c\u0103, \u00een realitate, fostul actor, criticul… Cite\u0219te mai mult »Vorba lui Eminescu<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[10428,10944,10943,4986],"class_list":["post-18637","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-comportamente-spectatori","tag-receptare-spectacol","tag-relatia-teatru-spectator","tag-spectacol-de-teatru"],"views":1432,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/18637","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=18637"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/18637\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=18637"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=18637"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=18637"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}
\n\u00cens\u0103 problema este c\u0103, actualmente, \u00een realul cel mai vizibil, \u00een sociologicul cel mai observabil, \u00een antropologia cea mai u\u015for de analizat, mult prea adesea lucrurile stau, ori cel pu\u0163in decad, mult prea departe, \u00eenspre polul opus. Teatrul a devenit adesea prea solipsist \u015fi autarh, trat\u00e2ndu-\u015fi spectatorii ca pe ni\u015fte consumatori superficiali sau stradali, a\u015fadar indiferent fa\u0163\u0103 de subtilit\u0103\u0163ile sau fragilit\u0103\u0163ile suflete\u015fti ale recept\u0103rii. Iar receptarea publicului, prea pu\u0163in stimulat\u0103 spiritual, a devenit \u015fi ea mai frugal\u0103, superficial\u0103, de contact \u00eentrerupt imediat dup\u0103 prima c\u0103dere a cortinei.
\nRevenind la <\/strong>
\nsociologia\/antropologia concret\u0103<\/strong>
\nChiar \u015fi pe vremea lui Eminescu, sau mai ales atunci, oamenii care veneau la teatru se preg\u0103teau, \u00ee\u015fi d\u0103deau \u00eent\u00e2lnire sau le comunicau altora inten\u0163ia lor cu multe zile \u00eenainte. Pentru eveniment, doamnele se g\u0103teau multe ore, dac\u0103 nu chiar ziua toat\u0103. Spectatorii care s-ar fi decis cu pu\u0163in timp \u00eenainte de spectacol riscau s\u0103 afle casa \u00eenchis\u0103. F\u0103r\u0103 telefoanele contemporane, rezervarea sau pila \u015foptit\u0103 de la distan\u0163\u0103 nu puteau fi efectuate defel, iar curierii sau vale\u0163ii de cas\u0103 aveau de f\u0103cut curse. Ast\u0103zi, rezerv\u0103rile se pot face telefonic sau online, dar \u015fi cu privire la unele dintre aceste facilit\u0103\u0163i trebuie s\u0103 stai sau s\u0103 alergi stresat, fiindc\u0103 pentru non-VIP-uri perioada de re\u0163inere este extrem de limitat\u0103. Biletele trebuie procurate cu anticipa\u0163ie consistent\u0103 (la piesele mari sau celebre, cu s\u0103pt\u0103m\u00e2ni bune \u00eenainte, la cele \u201ecurente\u201c, cu relativ-fix o s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103). Pe scurt: fiindc\u0103 la teatru nu mergi \u201espontan\u201c, preparativele de tot felul, contactele \u015fi a\u015ftept\u0103rile premerg\/agit\u0103\/excit\u0103, cre\u00e2nd st\u0103ri de spirit de diversitate apreciabil\u0103, de intensitate oric\u00e2nd variabil\u0103.
\nApoi, \u00een seara respectiv\u0103, du\u015ful, garderoba, coafura, accesorizarea vestimenta\u0163iei \u015fi odorificarea artificial\u0103 sunt iar\u0103\u015fi evenimen\u0163iale. Ocazie nu doar estetic\u0103, ci \u015fi de exhibare social\u0103, mersul la teatru (oper\u0103, concert, spectacol \u00een genere) a fost mult comentat de c\u0103tre sociologiile marxiste (ori doar analitice, pozitiviste). Dar dincolo de orice instinct aristocrat sau burghez, de formele vanit\u0103\u0163ii sau ale snobismului, frecventarea s\u0103lilor de spectacol r\u0103m\u00e2ne \u00een primul r\u00e2nd, adic\u0103 \u00een profunzimea sau scopul fundamental \u015fi final, o experien\u0163\u0103 psihospiritual\u0103 cu valen\u0163e complexe, f\u0103r\u0103 t\u0103gad\u0103 superioare.
\nNuan\u0163ele receptivit\u0103\u0163ii<\/strong>
\nOmul de teatru este (ori cel pu\u0163in poate s\u0103 fie) un spirit rafinat, c\u0103ut\u00e2nd adic\u0103 o experien\u0163\u0103 sufleteasc\u0103 de rafinament; este insul care se expune experiment\u0103rii unor alternative existen\u0163iale \u00eembog\u0103\u0163itoare. C\u00e2nd st\u0103 la coada intr\u0103rii \u00een edificiu, \u00een coada strungii controlului de bilet din foaier, c\u00e2nd \u00ee\u015fi scoate haina \u015fi se a\u015faz\u0103 \u00een coada garderobei, c\u00e2nd \u00ee\u015fi depune haina sau geanta\/umbrela (mai \u0163ine cont c\u0103 trebuie s\u0103 re\u0163in\u0103 \u015fi unde-\u015fi va fi pus jetonul), apoi st\u0103 ori se t\u00e2r\u00e2ie lent \u00een coada intr\u0103rii \u00een sal\u0103, a inser\u0163iei umile prin spa\u0163iul meschin dintre r\u00e2nduri, a deranj\u0103rii altor spectatori \u015fi a c\u0103ut\u0103rii propriului loc (cifra pitit\u0103 sau \u015ftears\u0103 de pe dosul scaunului), c\u00e2nd \u00een fine se a\u015faz\u0103 \u00een fotoliul achizi\u0163ionat, c\u00e2nd a\u015fteapt\u0103 gongul \u015fi stingerea luminilor, acest spectator efectueaz\u0103 un protocol sau un ritual al smeririi, al anonimiz\u0103rii, al integr\u0103rii \u00eentr-o mas\u0103 depersonalizat\u0103, de receptor pur.<\/p>\n
\nA\u015fadar, revenind la publicul majoritar al s\u0103lii de spectacol (cel mai pu\u0163in izolat prin distan\u0163\u0103 \u015fi compartiment\u0103ri de balcon\/loj\u0103, cel mai \u00eengr\u0103m\u0103dit \u015fi eficient depersonalizat), este de observat c\u0103, \u00een \u00eentuneric, integrat \u00eentr-o mas\u0103 uman\u0103 compact\u0103 \u015fi uniform\u0103, el r\u0103m\u00e2ne doar o sensibilizare vulnerabil\u0103 (abandonarea\u2013\u201euitare de sine\u201c). Pasiv \u015fi receptiv, publicul r\u0103m\u00e2ne doar ca un vas. Tot ce se petrece pe scen\u0103 se va turna peste el precum un diluviu acceptat, a\u015fteptat.
\nEmpatie, participare, interac\u0163iune<\/strong>
\n\u00cen reprezenta\u0163iile clasice, interactivitatea \u0163inea doar de sensibilitatea sau impresionabilitatea m\u0103rit\u0103 a fiec\u0103rui individ. B\u0103nuiesc c\u0103 gradul de implicare sau participare a spectatorilor de odinioar\u0103 era mult mai mare, inclusiv din pricina spa\u0163iului vast al amfiteatrelor din antichitate. \u00cen ele, lumea putea veni pentru o zi sau cel pu\u0163in pentru foarte multe ore, putea intra \u015fi ie\u015fi cam oric\u00e2nd; a\u015fadar, precis se mi\u015fca, m\u00e2nca, se foia\/agita, sporov\u0103ia \u015fi urla cu relativ\u0103 (oricum, destul\u0103) u\u015fur\u0103tate. \u00cen asemenea spa\u0163ii ample zgomotul este inevitabil, deci \u015fi excitabilitatea maximal\u0103 a publicului, aceea care faciliteaz\u0103 vociferarea, rumoarea, agita\u0163ia psihonevrotic\u0103. Exploziile empatice ale in\u015filor \u015fi grupurilor din public nu vor fi fost de a\u015fteptat doar la circ, sport \u015fi lupte, ci \u015fi la comedie sau dram\u0103. Interven\u0163ii sau \u00eentreruperi din public, ca \u015fi crize isterice ori epileptoide au fost remarcate \u015fi \u00een spectacolele mult mai apropiate de epocile moderne. Iar ast\u0103zi, dac\u0103 te duci la spectacolul vreunei opere populare din Shanghai sau Beijing, la un spectacol de dans, muzica \u015fi pantomim\u0103 din India sau Thailanda, la un teatru de p\u0103pu\u015fi sau de oameni masca\u0163i din Indonezia, \u00een general la orice vodevil oriental, vezi \u00een sal\u0103 un comportament egal dezinhibat \u015fi participativ. Adic\u0103 nu doar o febril\u0103 consumare de snack-uri, ba chiar \u015fi pipatul tabagic al unor spectatori, dar mai ales o constant\u0103 foial\u0103\/fo\u015fg\u0103ial\u0103 a publicului; vezi \u015fi auzi din plin comentarii, r\u00e2sete sau \u00eentrist\u0103ri deriv\u00e2nd din asocierea \u015fi empatizarea extrem de extravertit\u0103 a publicului.
\n\u00cen Occident (m\u0103 rog, \u00een Europa \u00eentreag\u0103 \u015fi \u00een acel Vest format dup\u0103 tipicurile civiliza\u0163iei eurocentriste), publicul trebuie s\u0103 fie de o cumin\u0163enie\/supu\u015fenie tipic\u0103 elevului dresat autoritarist. Lui \u00eei este permis\u0103 \u201er\u0103zbunarea\u201c docilit\u0103\u0163ii sale doar prin aplauzele \u2013 preferabil c\u00e2t mai marciale, prelungi \u2013 de la finele spectacolului. Despre ironia \u015fi inutilitatea acestei anul\u0103ri, supu\u015fenii \u015fi uniformiz\u0103ri temporare, dublat\u0103 de pre\u0163ul introvertirii\/inhib\u0103rii \u015fi sustragerii din fa\u0163a particip\u0103rii empatice, teatrul european\/occidental s-a convins doar \u00een ultimele cinci-\u015fase decenii. Iat\u0103 \u015fi pentru ce, \u00een aceste decenii, interac\u0163iunea dintre actori \u015fi public, scen\u0103 \u015fi sal\u0103, a devenit un obiectiv principal.<\/p>\n
\nDar a \u015fti exact dac\u0103 lucrul acesta se \u00eent\u00e2mpl\u0103 sau ba, a aproxima \u00een ce m\u0103sur\u0103 ori cu c\u00e2t\u0103 profunzime se instaleaz\u0103 evenimentul acesta l\u0103untric \u00een f\u0103ptura fiec\u0103rui spectator, este foarte dificil, riscant, dac\u0103 nu chiar imposibil. C\u0103ci instrumentele \u015ftiin\u0163ifice pentru orice form\u0103 de tomografie sau ecografie pot ar\u0103ta doar fluctua\u0163ii neurobiologice de scurt\u0103 durat\u0103, iar orice chestionare sau discursivizare poate s\u0103 decad\u0103 \u00een declarativism, \u00eentr-un speculativ aproape impersonal ori cel pu\u0163in teoretic.
\nTeatrul \u2013 sau mai degrab\u0103 montarea, spectacolul \u2013 trebuie s\u0103 favorizeze aceast\u0103 \u201ecatharsis\u201c ca \u00eembog\u0103\u0163ire sau estetizare a sinelui profund-personal. \u00cens\u0103 \u00een ce m\u0103sur\u0103 insul spectator poate l\u0103sa ca acest miracol s\u0103 se instaleze \u015fi s\u0103 aib\u0103 urm\u0103ri… nu mai e responsabilitatea nim\u0103nui (altcuiva).<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"