{"id":18635,"date":"2014-04-10T11:29:43","date_gmt":"2014-04-10T09:29:43","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=18635"},"modified":"2014-04-10T11:29:43","modified_gmt":"2014-04-10T09:29:43","slug":"nostalgie-si-mobilizare-totala","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/nostalgie-si-mobilizare-totala\/","title":{"rendered":"Nostalgie \u015fi \u201emobilizare total\u0103\u201c"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>C\u00e2ndva, \u00een vremea vechiului \u201evechi regim\u201c, mentorul meu, regretatul profesor Ion Alua\u015f mi-a vorbit despre Claude Karnoouh, cred chiar c\u0103 a apucat s\u0103-mi arate, \u00eentr-o revist\u0103, un articol semnat de cel pe care \u00eel consideram atunci doar \u00eenc\u0103 un etnolog francez. A\u015f putea spune deci c\u0103 pe Claude Karnoouh l-am cunoscut mai \u00eent\u00e2i ca etnolog. De cunoscut cu adev\u0103rat \u00eens\u0103 l-am cunoscut abia dup\u0103 1990 \u015fi, de discutat, am discutat cu totul alte subiecte dec\u00e2t cele strict etnologice. Iar mi\u015fcarea efectiv\u0103 a acestei cunoa\u015fteri a mers de la om spre ideile lui: astfel, l-am cunoscut mai \u00eent\u00e2i pe profesorul \u015fi g\u00e2nditorul Karnoouh, \u015fi abia dup\u0103 aceea c\u0103r\u0163ile sale. Dar \u00een \u00eent\u00e2lnirile \u015fi discu\u0163iile noastre accentul a c\u0103zut mai degrab\u0103 pe temele filosofice ale modernit\u0103\u0163ii \u015fi post-modernit\u0103\u0163ii, dec\u00e2t pe cele privind cultura rom\u00e2n\u0103 \u00een sine \u015fi cu at\u00e2t mai pu\u0163in pe cele etnologice.<\/strong><\/em><br \/>\n\u00cen ce m\u0103 prive\u015fte \u2013 am fost \u015fi r\u0103m\u00e2n nu numai \u015fi nu neap\u0103rat rezervat teoretic \u2013 am frecventat totu\u015fi temeinic antropologia structuralist\u0103, dar poate mai degrab\u0103 blocat \u00een atitudinea fa\u0163\u0103 de realitatea \u201eb\u0103tr\u00e2nei civiliza\u0163ii \u0163\u0103r\u0103ne\u015fti\u201c. Am cu ea o rela\u0163ie foarte complicat\u0103: am o nesf\u00e2r\u015fit\u0103, nostalgic\u0103 afec\u0163iune pentru ea, copil\u0103ria mea e impregnat\u0103 sentimental de amintirea bunicilor \u015fi a unchilor mei, a rudelor din satul Bucea \u015fi a vie\u0163ii lor cotidiene \u2013 ei reprezint\u0103 \u00een ordinea imaginarului meu sociologic adev\u0103rata comunitate, singura posibil\u0103 \u015fi real\u0103 pentru mine. Dar participarea mea la ea a fost mai degrab\u0103 sporadic\u0103, \u015fi plin\u0103 de dorin\u0163a de a-i sc\u0103pa \u015fi de regretul dureros de a fi dorit asta. La fel ca \u015fi al\u0163i nepo\u0163i de \u0163\u0103rani, de acolo am dorit s\u0103 evadez \u015fi am fugit spre mirajul \u015fi comoditatea ora\u015fului. Con\u015ftiin\u0163a mea moral-teoretic\u0103 se simte vinovat\u0103 chiar \u015fi la aceast\u0103 v\u00e2rst\u0103 \u015fi singurele mele nostalgii comunitare sunt ag\u0103\u0163ate de aceast\u0103 lume sub specia c\u0103reia eu g\u00e2ndesc orice utopie social\u0103 sau personal\u0103. Blocajul se simte \u00een aceea c\u0103 eu, din cauza propriei mele origini, \u00een amestec, \u0163\u0103r\u0103ne\u015fti-muncitore\u015fti, dar sigur rurale, ezit s\u0103 aplic instrumentele antropologiei structuraliste acestei realit\u0103\u0163i \u015fi prefer s\u0103 r\u0103m\u00e2n un hermeneut mai mult roman\u0163ios dec\u00e2t implicat.<br \/>\nCu Odiseea bravului soldat Alexa. O cronic\u0103 rimat\u0103 a Primului R\u0103zboi Mondial*, la at\u00e2\u0163ia ani distan\u0163\u0103, Claude Karnoouh m\u0103 \u00eentoarce \u00een acela\u015fi timp la lumea rudelor mele de la sat \u015fi la originile interesului lui etnologic pentru Rom\u00e2nia, dar \u00een cheia unei analize filosofice a confrunt\u0103rii dintre cultura arhaic\u0103 \u2013 de data aceasta \u015fi ea european\u0103, nu extra-european\u0103 \u2013 cu modernitatea european\u0103. Iar analiza st\u0103 din capul locului pe de o parte sub figura Odiseei, figura destinal\u0103 a r\u0103t\u0103cirii \u015fi a \u00eentoarcerii la locurile c\u0103rora sim\u0163i c\u0103 le apar\u0163ii, pe de alt\u0103 parte sub figura asociat\u0103 a bravului soldat \u0160vejk, destinat\u0103 s\u0103 ne aminteasc\u0103 felul \u00een care bunul-sim\u0163 al omului culturii populare se love\u015fte de formalismele, rigorismele \u015fi opera\u0163ionalitatea unui imperiu relativ modern, pornit la r\u0103zboi. Dar, peste toate, pentru mine, om deja al unei genera\u0163ii trecute, exist\u0103 aici \u015fi conota\u0163ia nea\u015fteptat\u0103 a re-utiliz\u0103rii \u00eentreb\u0103rii clasice \u2013 irelevant\u0103 pentru marea mas\u0103 a genera\u0163iilor tinere, dar aproape c\u0103 un cuv\u00e2nt de ordine pentru unii dintre noi \u2013 de ce ne mai place Odiseea \u00een epoca prafului de pu\u015fc\u0103?<br \/>\nDar dac\u0103 \u00een centrul oric\u0103rei odisei se afl\u0103 nostalgia, adic\u0103 durerea \u00eentoarcerii, prima noastr\u0103 \u00eentrebare ar trebui s\u0103 priveasc\u0103 locul de unde pleac\u0103 \u015fi unde se \u00eentoarce bravul soldat Alexa? El pleac\u0103 la un r\u0103zboi modern \u015fi se \u00eentoarce pentru a-\u015fi consemna peripe\u0163iile, acolo \u201eunde triumf\u0103toare r\u0103m\u0103sese b\u0103tr\u00e2na civiliza\u0163ie \u0163\u0103r\u0103neasc\u0103, pentru care via\u0163a se articula \u00een jurul autosuficien\u0163ei produc\u0163iei \u015fi a consumului, unde importan\u0163a trocului \u015fi a ajutorului reciproc (claca) \u0163inea locul schimbului monetar, \u00eent\u0103rind totodat\u0103 structura social\u0103 \u2013 c\u0103ci ansamblul func\u0163ioneaz\u0103 pe tiparul rela\u0163iilor de rudenie \u015fi de vecin\u0103tate\u201c. Astfel stabilit locul \u00een numele c\u0103ruia se deap\u0103n\u0103 povestea, Odiseea&#8230; pare c\u0103 invoc\u0103 tema etnologic\u0103 a dialogului \u015fi a confrunt\u0103rii civiliza\u0163iei europene cu civiliza\u0163ia arhaic\u0103 a trecutului ei istoric. Or, dup\u0103 cum \u015ftim, Occidentul a preferat s\u0103 substituie acestei teme pe cea mult mai frecventat\u0103 de antropologii \u015fi etnologii din a doua jum\u0103tate a secolului trecut, a dialogului \u015fi a confrunt\u0103rii civiliza\u0163iei europene cu civiliza\u0163iile extra-europene.<br \/>\nDar ceea ce ne propune Claude Karnoouh s\u0103 \u00een\u0163elegem este tema \u00eendeajuns de diferit\u0103 a confrunt\u0103rii dintre civiliza\u0163ia arhaic\u0103 \u015fi modernitatea tehno-\u015ftiin\u0163ei \u00een ocuren\u0163a coliziunii dintre mobilizarea total\u0103 din Primul R\u0103zboi Mondial \u015fi arhaismul culturii populare din Europa Central\u0103 \u015fi de Est. \u201eConcep\u0163iei despre lume \u015fi via\u0163\u0103\u201c conex\u0103 acestei civiliza\u0163ii are ocazia de a i se revela modernitatea \u00een contextul militar al mobiliz\u0103rilor \u015fi al luptelor Imperiului Austro-Ungar \u015fi mai ales \u00een contextul mobiliz\u0103rii totale pe care o impune primul r\u0103zboi global. Aceast\u0103 \u201eciocnire a civiliza\u0163iilor\u201c bravul soldat Alexa o simte nu numai post factum, atunci c\u00e2nd \u00ee\u015fi \u00eenregistreaz\u0103 peripe\u0163iile, dar, ca o prim\u0103 consecin\u0163\u0103 a inova\u0163iilor tehnice, ajunge s\u0103 o descopere din primele zile ale r\u0103zboiului \u00een puterea de foc a artileriei pus \u00een lupt\u0103, care a furnizat primului r\u0103zboi cifrele mari ale pierderilor de vie\u0163i omene\u015fti. Dar percep\u0163ia fundamental\u0103 a bravului soldat Alexa e cumva aprioric\u0103, c\u0103ci ancestral\u0103: plecatul \u00een c\u0103t\u0103nie e \u00eenceputul unui drum f\u0103r\u0103 \u00eentoarcere, \u00eenso\u0163it de bocete ca \u015fi drumul \u00een moarte. E un ritual de separare, destul de sincretic, fundamentat de imaginea unui Dumnezeu al destinului \u015fi al necesit\u0103\u0163ii ce st\u0103 deasupra alegerilor individuale, un ritual care caut\u0103 s\u0103 suplineasc\u0103 simbolic \u00eemplinirile unei vie\u0163i normale. \u201eOr \u2013 comenteaz\u0103 Claude Karnoouh, r\u0103zboiul (acela al mobiliz\u0103rii totale \u2013 n. m.) reveleaz\u0103 o imperfec\u0163iune ontologic\u0103 insuportabil\u0103, c\u0103ci aici, \u00een \u015fesurile unei Gali\u0163ii fr\u0103m\u00e2ntate de ghiulele, departe de Breb \u015fi de v\u0103ile Maramure\u015fului, mor\u0163ii nu sunt cu adev\u0103rat mor\u0163i, dup\u0103 cum viii nu-s dec\u00e2t ni\u015fte mor\u0163i-vii&#8230; C\u0103ci dac\u0103 omul e supus fatalit\u0103\u0163ii unui Dumnezeu-destin, iar supravie\u0163uitorii trebuie s\u0103 fac\u0103 totul pentru a urma protocolul s\u0103v\u00e2r\u015firii mor\u0163ii ca \u00eemplinire a ciclului vital \u2013 dezl\u0103n\u0163uirea r\u0103zboiului tehnic z\u0103d\u0103rnice\u015fte \u00eentreg acest scenariu.\u201c<br \/>\n\u00cen miezul acestui ritual, confruntarea dintre modernitatea violent\u0103 a mobiliz\u0103rii totale \u015fi comunit\u0103\u0163ile arhaice din Centrul \u015fi Estul Europei asupra c\u0103rora se exercit\u0103 apare ca o confruntare conceptual\u0103 \u00eentre istoria rece, repetitiv\u0103 \u015fi istoria cald\u0103, cumulativ\u0103. Istoria rece, repetitiv\u0103, tinde s\u0103 integreze faptul cotidian inedit \u00een structurile mitologice ancestrale pentru a p\u0103stra pe c\u00e2t posibil lumea neschimbat\u0103. Istoria cald\u0103, cumulativ\u0103, accept\u0103 noutatea \u015fi transformarea \u015fi amorseaz\u0103 distan\u0163area individului fa\u0163\u0103 de comunitatea de apartenen\u0163\u0103 \u015fi dezvr\u0103jirea lumii, schimbarea rela\u0163iilor \u00eentre sacru \u015fi profan \u00een favoarea profanului. Asupra acestor semnifica\u0163ii se concentreaz\u0103 travaliul etnologico-filosofic care vrea s\u0103 eviden\u0163ieze \u00eempletirea \u00eentre real \u015fi imaginarul mitologico-ritual, \u00eentre strofele de nara\u0163iune obiectiv\u0103 \u015fi strofele cu func\u0163ie de rit funerar simbolic.<br \/>\nP\u00e2n\u0103 \u015fi recursul la vers, la discursul ritmat \u015fi rimat servesc, \u00een interpretarea lui Claude Karnoouh, acestei confrunt\u0103ri \u00eentre modernitatea acut\u0103 a Primului R\u0103zboi Mondial \u015fi \u201eb\u0103tr\u00e2na civiliza\u0163ie \u0163\u0103r\u0103neasc\u0103\u201c, pentru c\u0103 ele servesc produc\u0103torului textului s\u0103 se plaseaze \u00eentr-un topos ritual sau para-ritual. Versifica\u0163ia popular\u0103 ne spune c\u0103 toate aceste evenimente \u015fi reprezent\u0103rile lor \u00ee\u015fi afl\u0103 adev\u0103rul \u00een \u015fi prin vizarea transcendentului \u00een rostirea popular\u0103. \u00cen ceea ce m\u0103 prive\u015fte, cred c\u0103 a\u015f fi formulat problema formei versificate a Odiseei&#8230; \u00een termenii solu\u0163iei tradi\u0163ional-clasice a suportului culturii orale pierz\u00e2nd perspectiva toposului ritual. Pentru a explica un astfel de parti-pris (sc\u0103pare sau omisiune din partea mea?!) cred \u00eens\u0103 c\u0103 e nevoie din capul locului de o autoanaliz\u0103. Cum spuneam mai sus, o astfel de diferen\u0163\u0103 vine de la curajul unei experien\u0163e de iubire care mie mi-a sc\u0103pat: cei pe care mi-i amintesc din copil\u0103rie, cei din satul meu, cu care am mai apucat s\u0103 vorbesc \u00een studen\u0163ia mea c\u00e2nd, poate, m\u0103 consideram un fel de etnolog improvizat, cei pe care i-am ascultat \u015fi cu care am dialogat mai devreme sau mai t\u00e2rziu \u00een cariera mea universitar\u0103 mi-au p\u0103rut adesea mai reali\u015fti \u015fi cu o perspectiv\u0103 general\u0103 mai adecvat\u0103 asupra lumii dec\u00e2t colegii mei universitari c\u00e2t prive\u015fte cariera \u015fi declarat intelectuali \u00een op\u0163iuni \u015fi atitudini, dar cu o con\u015ftiin\u0163\u0103 at\u00e2t de fragmentat\u0103 \u015fi cu o percep\u0163ie at\u00e2t de deformat\u0103 asupra realit\u0103\u0163ii, de parti-pris-urile ideologiilor prost digerate \u015fi de automanipul\u0103rile justificative \u015fi revendicative personale. Cum n-am spus niciodat\u0103 p\u00e2n\u0103 acum \u00een chip public \u015fi teoretic asta, m\u0103 suspectez \u2013 doar la acest punct, \u00een alte situa\u0163ii \u015fi momente universitare sau civice cred c\u0103 nu mi-a lipsit curajul! \u2013 de a nu fi avut destul curaj s\u0103 vorbesc despre cei pe care \u00eei consideram \u201eai mei\u201c, pentru c\u0103 m\u0103 simt aprioric vinovat de a fi preferat s\u0103 p\u0103r\u0103sesc satul.<br \/>\nCred c\u0103 profesorul universitar, cercet\u0103torul \u015fi, mai ales, g\u00e2nditorul \u2013 prietenul meu \u2013 Claude Karnoouh iube\u015fte cu adev\u0103rat b\u0103tr\u00e2na civiliza\u0163ie \u0163\u0103r\u0103neasc\u0103 \u015fi pe \u0163\u0103ranii rom\u00e2ni, la fel de mult cum \u00eei iubesc eu. Diferen\u0163a dintre noi este c\u0103 el are curajul s\u0103 o spun\u0103 \u015fi c\u0103, nesim\u0163indu-se doritor s\u0103 evadeze din aceast\u0103 civiliza\u0163ie, are vocea teoretic\u0103 potrivit\u0103 s\u0103 o \u015fi fac\u0103! \u00a0\u00a0 \u00a0n<\/p>\n<p>* Care invoc\u0103 at\u00e2t de frumos \u2013 \u015fi, desigur, nostalgic! \u2013 colaborarea cu Mihai Pop (autorul este: \u201eClaude Karnoouh cu ajutorul lui Mihai Pop\u201c!) \u015fi aminte\u015fte figuri de oameni din Breb, satul de adop\u0163ie al lui Claude Karnoouh. Edi\u0163ie complex\u0103 sub egida Muzeului Na\u0163ional al Literaturii Rom\u00e2ne (Bucure\u015fti, 2014), unde Claude Karnoouh semneaz\u0103 un \u201eCuv\u00e2nt \u00eenainte\u201c \u015fi o postfa\u0163\u0103: \u201ePrin foc \u015fi sabie \u2013 sau g\u00e2ndirea Totale Mobilmachung-ului \u015fi a Weltb\u00fcrgerkrieg-ului la \u0163\u0103ranii din Carpa\u0163i\u201c, \u015fi \u00eei apar\u0163in \u015fi traducerile Odiseei bravului soldat Alexa \u015fi a Versului lui Bonaparte. \u201eNotele\u201c, \u201ePrefa\u0163a\u201c \u015fi \u201ePostfa\u0163a\u201c sunt traduse de Teodora Dumitru.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>C\u00e2ndva, \u00een vremea vechiului \u201evechi regim\u201c, mentorul meu, regretatul profesor Ion Alua\u015f mi-a vorbit despre Claude Karnoouh, cred chiar c\u0103 a apucat s\u0103-mi arate, \u00eentr-o revist\u0103, un articol semnat de cel pe care \u00eel consideram atunci doar \u00eenc\u0103 un etnolog francez. A\u015f putea spune deci c\u0103 pe Claude Karnoouh l-am cunoscut mai \u00eent\u00e2i ca etnolog.&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/nostalgie-si-mobilizare-totala\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Nostalgie \u015fi \u201emobilizare total\u0103\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[1632,4075,10942],"class_list":["post-18635","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-claude-karnoouh","tag-cultura-romana","tag-ion-aluas"],"views":1245,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/18635","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=18635"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/18635\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=18635"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=18635"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=18635"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}