{"id":1863,"date":"2010-03-17T20:04:47","date_gmt":"2010-03-17T18:04:47","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=1863"},"modified":"2015-01-15T17:29:16","modified_gmt":"2015-01-15T15:29:16","slug":"cultura-de-coviltir","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/cultura-de-coviltir\/","title":{"rendered":"Cultura de coviltir"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>\u00cen vremea din urma, am citit multe lucruri triste despre Rom\u00e2nia si nu numai \u00een presa sau pe bloguri, ci si \u00een c\u00e2teva dintre scrisorile primite de la diversi cititori. Nu-mi face placere sa vorbesc despre ele, dar nici sa traiesc legat la ochi, sa mint ca nu mi-e greata de cele ce se petrec din cauza lasitatii si a lichelismului traditional. Mai ales ca nu am tacut nici atunci c\u00e2nd a fost foarte greu de rostit adevarul. Sigur, nu am aflat nimic nou din textele parcurse. Ele mi-au parut doar niste cronici la un film pe care l-am vazut de mii de ori.<\/strong><\/em><\/p>\n<p>Nu cred ca suntem blestemati si nici ca nu am avea valori care sa merite un tratament mai bun, dar nu stiu cum se face ca, de la ultimul razboi \u00eencoace, indiferent de regim politic, de situatie internationala etc, ne urmaresc mereu aceleasi observatii dureroase din alcatuirea carora nu pot lipsi cuvinte precum: minciuna, hotia, incompetenta, intrigile joase, lenea si incultura. Cei cu adevarat buni, nu au avut niciodata locul ce li s-ar fi cuvenit. De cele mai multe ori imaginea proasta din strainatate este pusa pe seama\u00a0 \u201eetniei \u00eenlocuitoare\u201c, cum se spune. \u00cen Elvetia, \u00eemi atrage atentia un corespondent, se poarta o adevarata campanie \u00eempotriva rom\u00e2nilor, desi din cei 750.000 de muncitori straini, doar 3900 sunt cetateni rom\u00e2ni, adica sub 1%. Din pacate, \u00eensa, aceste adevaruri nu par sa afecteze guvernul sau pe vajnicii luptatori pentru democratie si celelalte. Mi-e tot mai limpede ca raul trebuie cautat acasa, aici unde este batjocorit \u00eenvatam\u00e2ntul, dar si \u00een modul \u00een care ne tratam unii pe altii. Ca sa nu mai vorbim despre cum ne privim trecutul, istoria. Suntem o multime de rom\u00e2ni\u00a0 \u2013 catre 30 de milioane \u2013, dar \u00eenca n-am ajuns sa fim o natiune. O natiune unita, constienta de forta sa, cu idealuri statornice, nu schimbate de la o zi la alta, \u00een functie de veniturile mercenarilor ideologici ori de ignoranta puternicilor clipei. Din nefericire, azi suntem pesedisti, democrati, liberali, stelisti, dinamovisti, rapidisti, regateni, ardeleni, basarabeni si abia la urma rom\u00e2ni, dar cel mult trei zile, \u00een caz de catastrofe naturale. \u00cen timp ce \u00een Europa unita natiunile fac imposibilul sa se impuna prin spirit, prin sport, prin orice poate face diferenta, aici, la noi, ne-am multumit sa transformam internationalismul proletar \u00een europenism&#8230; anticomunist. Adica trec\u00e2nd peste ceea ce ar trebui sa fim \u00eenainte de toate: rom\u00e2ni, cu nuanta intelectuala care, sper, se sub\u00eentelege. O parte din semenii nostri s-au obisnuit cu g\u00e2ndul ca suntem condamnati definitiv la un destin minor si privesc resemnati cum trece istoria pe l\u00e2nga ei. Altii, dimpotriva, se integreaza \u00een marsul pe ritm de manele spre epocile de care ar trebui sa se ocupe numai istoricii si antropologii. \u00cen ceea ce ma priveste, nu am nici cea mai mica \u00eendoiala ca meritam cu prisosinta vremurile pe care le traim. Din moment ce am votat ce am votat, nu trebuie sa ne mire incompetenta clasei politice, agresivitatea si fudulia v\u00e2rfurilor ei. Faptul ca nu-i baga nimeni \u00een seama desi se poarta de parca ar fi principalii consilieri ai Americii, Rusiei si Germaniei la un loc, nu pare sa tulbure constiintele momentului. \u00cen fond, indiferenta, frica, lasitatea, saracia materiala si spirituala nici nu puteau produce altceva. Si apoi, c\u00e2nd toate sunt evaluate \u00een m\u00e2ncare: catedrala, autostrazile, metroul etc., e greu de sperat la mari schimbari la v\u00e2rf. \u00cen plus, din voturi cumparate, furate sau obtinute cu promisiuni infantile, nu putea sa se nasca o clasa politica mai credibila si mai constienta de rostul ei. Experienta celor doua decenii de libertate arata ca \u00een clipa \u00een care dob\u00e2ndesc ceva putere, alesii \u00eesi apara cu strasnicie teritoriul. \u00cesi pierd dintr-odata memoria si se poarta de parca n-ar avea nicio legatura cu diversiunile care se pun la cale zi de zi, sub ochii nostri. Telejustitia, telecatusele, arestarile la marea deruta nu mai conving pe nimeni ca se face dreptate \u00een Rom\u00e2nia.<br \/>\nLumea s-a lamurit de mult ca \u00een spatele eternului circ de prost-gust, al vacarmului si al haosului create cu buna-stiinta, sunt dati afara \u00eenca 15 mii de oameni din \u00eenvatam\u00e2nt, alte mii de la caile ferate, se reduc salariile si pensiile, cresc preturile, se \u00eenmultesc hotiile. Pe vremea Raposatului, toate sacrificiile si aberatiile purtau un nume: \u201e\u00eembunatatiri\u201c, iar hrana rationalizata, cartelele, cozile nesf\u00e2rsite aveau si ele o explicatie: \u201eridicarea nivelului de trai\u201c. \u00centr-o lume deschisa cunoasterii si dialogului, guvernantii de azi nu mai sunt capabili sa \u00eenteleaga democratia si rosturile ei, ram\u00e2n\u00e2nd la practicile mostenite din \u201eepoca de aur\u201c. Adica se \u00eentrec \u00een modificarea ne\u00eencetata a legilor pe care oricum nu le respecta nimeni si \u00een propovaduirea unui egalitarism primitiv, \u00een numele caruia au trecut la reducerea salariilor, la impozitarea a tot ce misca si mai ales la \u00eenvrajbirea tuturor categoriilor sociale. Deocamdata singura lor mare realizare este disparitia oricarei autoritati. Mai mult, un oarecine cu rol de sfetnic merge si mai departe: nu crede \u00een utilitatea partidelor, a Parlamentului si pledeaza pentru consultarea liderului direct cu poporul. Precum monsieur Jourdain, nu a aflat ca asemenea idei nu sunt originale. Le-a aplicat \u00eenaintea lui si Gaddafi. C\u00e2t despre guvernul actual, avem motive sa credem ca nu-l va prinde toamna \u00een birourile din Piata Victoriei, dar p\u00e2na atunci ministrii se multumesc sa fie pseudonime ale celui ce i-a numit, sa faca un karaoke penibil. Sigur, sunt si c\u00e2teva schimbari aparente: \u201em\u00e2na lunga a Revolutiei\u201c nu mai este Securitatea; o reprezinta procurorii aflati sub diferite firme precum: D.N.A., A.N.I., DIICOT etc. Acestea contribuie cu asupra de masura la nesiguranta ce pluteste \u00een aer pe drept sau pe nedrept. Indiferent de pozitia pe care o ocupa \u00een societate, oamenii se simt iarasi amenintati, urmariti, ascultati. Tot mai multe ziare sunt pe cale de disparitie, pe c\u00e2nd tabloidele \u00eesi au siliconatele si agramatele lor tinte. C\u00e2t despre majoritatea televiziunilor \u2013 se revolta unul dintre corespondentii mei din Elvetia \u2013, \u201e\u00een goana lor dupa audienta, care implica scoaterea \u00een prim-plan a nonvalorilor, a manelistilor, au dus Rom\u00e2nia la stadiul de cultura facuta sub coviltirul carutei\u201c. Iar opozitia slabita si dezorganizata aminteste de replica soricelului aflat pe un pod alaturi de elefant: \u201eTropaim, tropaim!\u201c Numai ca adevaratul tropait suna tot mai clar a dictatura. Si nu a dictatura luminata. \u201eCrima cea mai cumplita nu o comit acum cei ce ucid, spunea Ortega y Gasset, ci aceia care nu ucid, dar permit asasinatul\u201c. Iar a-l \u00eendeparta pe om de spirit, de scoala, de carte, a-l transforma \u00eentr-o banala unealta, \u00eentr-o m\u00e2na de vot, tot asasinat se cheama ca e.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>\u00cen vremea din urma, am citit multe lucruri triste despre Rom\u00e2nia si nu numai \u00een presa sau pe bloguri, ci si \u00een c\u00e2teva dintre scrisorile primite de la diversi cititori. Nu-mi face placere sa vorbesc despre ele, dar nici sa traiesc legat la ochi, sa mint ca nu mi-e greata de cele ce se petrec&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/cultura-de-coviltir\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Cultura de coviltir<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[13156],"tags":[1477,14953,4,1375,278],"class_list":["post-1863","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-editorial","tag-adevar","tag-politica","tag-editorial","tag-incultura","tag-societate"],"views":4466,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1863","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=1863"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1863\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=1863"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=1863"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=1863"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}