{"id":18629,"date":"2014-04-10T11:25:01","date_gmt":"2014-04-10T09:25:01","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=18629"},"modified":"2014-04-10T11:25:01","modified_gmt":"2014-04-10T09:25:01","slug":"james-joyce-portret-al-artistului-ca-dramaturg","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/james-joyce-portret-al-artistului-ca-dramaturg\/","title":{"rendered":"James Joyce. Portret al artistului ca dramaturg"},"content":{"rendered":"

James Joyce, Exila\u0163i<\/em>, traducere, cuv\u00e2nt introductiv \u015fi note de Dan Ciobanu, Editura Univers,\u00a0 Bucure\u015fti, 2013<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

 
\nAproape inevitabil, atunci c\u00e2nd se vorbe\u015fte despre James Joyce, titlurile cel mai adesea citate sunt cele ale romanelor Ulise sau Portret al artistului \u00een tinere\u0163e, mai rar, poate, fiind amintite volumul de nuvele Oameni din Dublin, poemele din Muzic\u0103 de camer\u0103 \u015fi doar printre cunosc\u0103tori discut\u00e2ndu-se despre dificila construc\u0163ie din Finnegan\u2019s Wake.\u00a0 Cu toate acestea, chiar dac\u0103 mai pu\u0163in citit\u0103 \u015fi \u00eenc\u0103 \u015fi mai pu\u0163in reprezentat\u0103, Exila\u0163ii, unica pies\u0103 de teatru publicat\u0103 de Joyce, reprezint\u0103 un punct important de reper, at\u00e2t pentru opera, c\u00e2t \u015fi pentru estetica sa. Piesa, publicat\u0103 \u00een 1918, a fost jucat\u0103 pentru prima dat\u0103 \u00een limba german\u0103, la M\u00fcnchen, \u00een anul urm\u0103tor, la insisten\u0163ele lui Stefan Zweig, dar, din cauza primirii nefavorabile de care a avut parte at\u00e2t din partea publicului, c\u00e2t \u015fi a criticii de specialitate, va fi retras\u0103 imediat, pentru ca abia \u00een 1925 s\u0103 fie montat\u0103 \u00een limba englez\u0103, la New York, f\u0103r\u0103 \u00eens\u0103 ca receptarea s\u0103 fie, aici, cu mult mai bun\u0103. Doar dup\u0103 ce textul e pus \u00een scen\u0103 de c\u0103tre Harold Pinter, \u00een 1970, la Mermeid Theatre, Exila\u0163ii lui Joyce dob\u00e2ndesc succesul pe care \u00eel meritau de la bun \u00eenceput.
\nSub semnul lui Ibsen…<\/strong>
\nDintre dramaturgi, Shakespeare a reprezentat \u00eentotdeauna pentru Joyce o preocupare esen\u0163ial\u0103, devenit\u0103, cu timpul, de-a dreptul obsesie. Nu numai c\u0103, aflat la Triest, irlandezul a \u0163inut c\u00e2teva conferin\u0163e despre Hamlet, ci, \u00een plus, Stephen Dedalus, protagonistul din Portret, \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fe\u015fte cu meditativul prin\u0163 al Danemarcei acela\u015fi idealism plin de am\u0103r\u0103ciune pe care Joyce \u00eel considera definitoriu pentru o bun\u0103 parte a operei shakespeariene; iar Harold Bloom, modernul r\u0103t\u0103citor citadin din Ulise, are, pe alocuri, \u00een interven\u0163iile sale, accente ale unei retorici hamletiano-shakespeariene pentru a c\u0103rei elaborare romancierul a muncit foarte mult. Cu toate acestea, atunci c\u00e2nd a fost tentat el \u00eensu\u015fi s\u0103 se apropie de domeniul dramaturgiei, modelul \u00eenspre care s-a \u00eendreptat a fost Henrik Ibsen, Joyce ignor\u00e2nd \u00een mod deliberat experimentele lui Shaw, Yeats sau Synge \u2013 pe care \u00eel considera, totu\u015fi, \u00eenzestrat cu \u201eun uimitor spirit artistic\u201d.
\nPreocuparea lui Joyce pentru opera ibsenian\u0103 este, \u00eens\u0103, mai veche dec\u00e2t primele sale \u00eencerc\u0103ri dramatice. C\u0103ci, \u00een prim\u0103vara anului 1900, t\u00e2n\u0103rul Joyce a publicat, \u00een Fortnightly Review, un eseu \u00een care analiza tehnicile \u015fi strategiile lui Ibsen, pornind de la piesa acestuia, C\u00e2nd noi, mor\u0163ii, vom \u00eenvia. Vorbind despre aceast text dramatic, dar av\u00e2nd \u00een vedere \u00eentreaga crea\u0163ie ibsenian\u0103, Joyce accentua caracterul extrem de pregnant al dramelor autorului norvegian, cel care era mereu fascinat de modul \u00een care marile adev\u0103ruri pot fi (trebuie s\u0103 fie!) exprimate \u00een teatru, mai cu seam\u0103 prin capacitatea personajelor aflate pe scen\u0103 de a rosti ele \u00eensele \u00eentreb\u0103ri fundamentale \u015fi de a r\u0103spunde problemelor de con\u015ftiin\u0163\u0103 care le consum\u0103. Urmarea acestui eseu entuziast a fost o scrisoare de mul\u0163umire pe care Ibsen \u00eensu\u015fi a adresat-o editorului, William Archer, iar pentru Joyce acesta a fost, dup\u0103 cum m\u0103rturisea chiar el, momentul c\u00e2nd a \u00eencetat s\u0103 se simt\u0103 irlandez \u015fi clipa c\u00e2nd a devenit un spirit european. Pentru a-l putea citi pe Ibsen \u00een original, t\u00e2n\u0103rul Joyce a \u00eenceput chiar s\u0103 \u00eenve\u0163e singur limba norvegian\u0103, iar ulterior, \u00eentr-o scrisoare pe care a adresat-o maestrului din \u0163ara fiordurilor, el a elogiat capacitatea creatorului Norei de a transpune la nivelul textului dramatic tensiunile l\u0103untrice care sf\u00e2\u015fie sufletele unor personaje puternice \u015fi de neuitat, \u00een care el \u00eensu\u015fi \u00ee\u015fi recuno\u015ftea \u00eencle\u015ft\u0103rile, \u00eendoielile \u015fi obsesia pentru perfec\u0163iunea formal\u0103, dar \u015fi pentru substan\u0163a con\u0163inutului.
\nPiesa Exila\u0163i (Exiles) a fost definitivat\u0103 \u00een anul 1915, lectura atent\u0103 a acesteia sco\u0163\u00e2nd la iveal\u0103 semnifica\u0163ii altfel neb\u0103nuite ale concep\u0163iei artistice a lui Joyce, c\u00e2t\u0103 vreme elaborarea acesteia dateaz\u0103 din perioada definitorie pentru estetica dominant\u00e3 \u00een Portret al artistului \u00een tinere\u0163e, dar \u015fi munca sus\u0163inut\u0103 la primele fragmente din Ulise. Iar dac\u0103 Stephen vorbea \u00een Portret… despre acea re\u0163ea complicat\u0103 a universului \u00een care fiin\u0163a uman\u0103 risc\u0103 la tot pasul s\u0103-\u015fi piard\u0103 sufletul, personajele din Exila\u0163i par a duce mai departe aceast\u0103 convingere, cu accente ibseniene, cu tonalit\u0103\u0163i \u00eendr\u0103zne\u0163e \u2013 considerate, tocmai de aceea, obscene \u015fi inacceptabile de c\u0103tre unii dintre contemporanii autorului \u2013, dar \u015fi cu un lirism de substan\u0163\u0103 \u015fi cu o rar\u0103 capacitate de a-\u015fi transforma protagoni\u015ftii din simple apari\u0163ii scenice \u00een metafore eterne puse sub semnul tragicului. Cazul lui Richard Rowan este definitoriu \u00een acest sens, cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t \u201esitua\u0163ia metafizic\u0103\u201d, a\u015fa cum au numit-o unii exege\u0163i, \u00een care se g\u0103se\u015fte acesta complic\u0103 \u015fi mai mult contextul \u015fi sensurile textului lui Joyce.
\n… \u015fi dincolo de acesta<\/strong>
\n\u00cen ciuda opiniei cvasiunanime a contemporanilor s\u0103i, James Joyce a insistat nu o dat\u0103 c\u0103 piesa aceasta nu este nicidecum o drama centrat\u0103 pe tema adulterului, ci o medita\u0163ie care are \u00een vedere implica\u0163iile exilului, sentimentul izol\u0103rii \u015fi incapacitatea oamenilor de a mai men\u0163ine \u00eentre ei rela\u0163ii adev\u0103rate. Cu toate acestea, cel pu\u0163in la primul contact cu textul, cititorul nu poate s\u0103 nu simt\u0103 tensiunile inerente unui triunghi conjugal \u2013 mai precis ale unor triunghiuri conjugale care par a se structura ori destructura progresiv. C\u0103ci, \u00een momentul \u00een care cei doi b\u0103rba\u0163i, Richard \u015fi Robert, care fuseser\u0103 lega\u0163i de puternice sentimente de prietenie \u00een copil\u0103rie, se re\u00eent\u00e2lnesc dup\u0103 nou\u0103 ani, ambii constat\u0103 c\u0103 \u00eenc\u0103 \u00ee\u015fi disput\u0103 afec\u0163iunea femeii care devenise so\u0163ia unuia dintre ei, \u015fi anume a lui Richard. Gelozia \u015fi tr\u0103darea posibil\u0103 pot izbucni \u00een orice clip\u0103, amenin\u0163\u0103 chiar s\u0103 nu mai poat\u0103 fi controlate, iar Bertha, enigmatica so\u0163ie a lui Richard \u015fi femeia pe care Robert, orice ar face, nu se poate \u00eempiedica s\u0103 n-o doreasc\u0103, consider\u00e2nd-o acum chiar de nou\u0103 ori mai atr\u0103g\u0103toare dec\u00e2t \u00een urm\u0103 cu nou\u0103 ani, \u00eencearc\u0103 \u00een zadar s\u0103 se transforme \u00een mediatorul perfect, \u00een stare s\u0103 pun\u0103 lucrurile la punct \u015fi s\u0103 men\u0163in\u0103 echilibrul \u00een mijlocul unor asemenea fr\u0103m\u00e2nt\u0103ri. Cu o excelent\u0103 st\u0103p\u00e2nire a tehnicii contrapunctului la nivelul personajului, Joyce o introduce de la bun \u00eenceput \u00een scen\u0103 \u015fi pe Beatrice, cea care, dac\u0103 \u00een urm\u0103 cu ani p\u0103ruse a reprezenta inspira\u0163ia artistic\u0103 pentru scriitorul care Richard dorea s\u0103 ajung\u0103, acum e profesoara de muzic\u0103 a fiului acestuia. Marea provocare la care James Joyce \u00eencearc\u0103 s\u0103 r\u0103spund\u0103 \u00een aceast\u0103 pies\u0103 este modul \u00een care pot fi teatralizate conving\u0103tor din punct de vedere artistic problemele libert\u0103\u0163ii de alegere a fiec\u0103rui individ, dar \u015fi cele legate de demnitatea uman\u0103 \u2013 pe care autorul le pune \u00een leg\u0103tur\u0103 cu tensiunile inerente din cadrul rela\u0163iilor afective \u2013 \u015fi sexuale \u2013 ale oamenilor.
\nAparent inexplicabil, Richard aproape c\u0103 vrea s\u0103 fie tr\u0103dat de Bertha, chiar \u00eencuraj\u00e2ndu-\u015fi so\u0163ia s\u0103 se apropie de Robert, ca \u015fi cum ar dori ca prin intermediul acestei experien\u0163e s\u0103 simt\u0103 toate ad\u00e2ncimile \u2013 pe care, de\u015fi le b\u0103nuie\u015fte abisale, nu crede c\u0103 i-ar putea fi fatale \u2013 \u00eendoielii \u015fi nesiguran\u0163ei \u00een plan matrimonial. Pe de alt\u0103 parte, Robert nu \u00eenceteaz\u0103 s\u0103 o asigure pe Bertha c\u0103 so\u0163ul ei e cel care o \u00eempinge spre infidelitate, vis\u00e2nd s\u0103 fie cumva eliberat de sub domina\u0163ia oric\u0103ror legi, reguli sau lan\u0163uri ale conven\u0163iilor sociale.
\n\u201eTrei personaje juc\u00e2ndu-se de-a \u015foarecele \u015fi pisica\u201d, spunea Joyce pentru a defini aceast\u0103 pies\u0103. Numai c\u0103, dincolo de exprimarea dramaturgului, se vede clar, aici, modul \u00een care, de\u015fi urmeaz\u0103 modelul ibsenian, Joyce reu\u015fe\u015fte s\u0103 se \u015fi deta\u015feze, cu o nea\u015fteptat\u0103 maturitate, de acesta. Una dintre temele esen\u0163iale ale dramaturgiei ibseniene, considerat\u0103 de Joyce ca fiind extrem de profitabil\u0103 din punctul de vedere al semnifica\u0163iilor, este cea a raporturilor dintre sentimentul de vinov\u0103\u0163ie \u015fi con\u015ftiin\u0163a personajelor puse s\u0103 se \u00eenfrunte pe scen\u0103. Dorin\u0163a de eliberare pe care o nutresc majoritatea eroilor lui Ibsen provine din nevoia lor de a anula orice posibil\u0103 vinov\u0103\u0163ie, dar \u015fi de a se \u00eendep\u0103rta de povara nu o dat\u0103 fantomatic\u0103 a propriei con\u015ftiin\u0163e. Modul \u00een care norvegianul a explorat \u015fi a rezolvat toate aceste conflicte \u00een C\u00e2nd noi, mor\u0163ii, vom \u00eenvia, este utilizat de Joyce \u00een Exila\u0163i \u2013 unde acest fundal conceptual e dep\u0103\u015fit, pentru ca Joyce s\u0103 poat\u0103 exprima semnifica\u0163ii adecvate propriei sale sensibilit\u0103\u0163i.
\nDe re\u0163inut, apoi, e faptul c\u0103 Bertha, \u00een ciuda oric\u0103ror posibile apropieri sau asem\u0103n\u0103ri, nu e nicidecum o a doua Hedda Gabler, ea nu \u00eencearc\u0103 s\u0103 st\u00e2rneasc\u0103 pe Robert \u00eempotriva lui Richard, ci d\u0103 senza\u0163ia c\u0103 plute\u015fte, cumva imaterial, asemenea ce\u0163urilor ce se ridic\u0103 din spuma m\u0103rii, pe deasupra realit\u0103\u0163ii de care \u00eentr-adev\u0103r \u00eencearc\u0103 s\u0103 se deta\u015feze. \u00cen schi\u0163ele pe care le f\u0103cea preg\u0103tind versiunea definitiv\u0103 a piesei, Joyce vorbea despre nevoia de independen\u0163\u0103 a Berthei, independen\u0163\u0103 pe care femeia \u015fi-o dorea pentru ca, \u00een cele din urm\u0103, s\u0103 poat\u0103 evalua corect solitudinea din propriul suflet. Numai c\u0103, treptat, cei doi b\u0103rba\u0163i \u00eencep s\u0103 o domine pe Bertha prin lupta lor pentru redob\u00e2ndirea afec\u0163iunii acesteia, sf\u00e2r\u015find prin a fi ei \u00een\u015fi\u015fi domina\u0163i de sensurile neb\u0103nuite pe care aceast\u0103 \u00eencle\u015ftare le prime\u015fte pe parcursul desf\u0103\u015fur\u0103rii ac\u0163iunii. \u00cen plus, \u00een sufletul lui Richard sunt mereu comparate imaginile so\u0163iei sale \u015fi ale mamei \u2013 despre care, de altfel, \u00eei \u015fi vorbe\u015fte frecvent Berthei. Treptat, mama \u00eencepe s\u0103-l obsedeze oarecum asem\u0103n\u0103tor cu strigoii care b\u00e2ntuie personajele ibseniene. Iar dac\u0103 \u00een C\u00e2nd noi, mor\u0163ii, vom \u00eenvia, Ibsen aducea \u00een prim plan preocuparea personajului artist de a transforma via\u0163a \u015fi dragostea \u00een art\u0103, Rowan nu \u00eenceteaz\u0103 s\u0103 vrea ca Bertha s\u0103 devin\u0103 oarecum personajul-so\u0163ie, iar nu so\u0163ia propriu-zis\u0103, ca \u015fi cum ea ar fi, \u00eentr-un anumit sens, tot o crea\u0163ie artistic\u0103 \u2013 \u015fi, desigur, tot a sa.
\nNu pu\u0163ini au fost criticii care au raportat acest text la o serie de date care au marcat biografia lui Joyce, de la plecarea \/ exilul din Dublinul paralizat al adolescen\u0163ei sale, la rela\u0163ia tumultuoas\u0103 cu Nora Barnacle, numai c\u0103, dincolo de orice posibile identific\u0103ri (mai degrab\u0103 formale), sensul Exila\u0163ilor este mai cu seam\u0103 acela de a lega, simbolic, atmosfera din extraordinara povestire The Dead (Cei mor\u0163i), din finalul volumului Oameni din Dublin, de cea a marilor crea\u0163ii joyceene din anii urm\u0103tori. Dovad\u0103 c\u0103, dup\u0103 cum Joyce \u00eensu\u015fi spunea, \u201eelaborarea oric\u0103rei opere de art\u0103 are trei faze \u2013 clarificarea concep\u0163iei artistice, crea\u0163ia propriu-zis\u0103 \u015fi reprezentarea, accidentele biografice nefiind relevante pentru oamenii de geniu\u201d.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

James Joyce, Exila\u0163i, traducere, cuv\u00e2nt introductiv \u015fi note de Dan Ciobanu, Editura Univers,\u00a0 Bucure\u015fti, 2013   Aproape inevitabil, atunci c\u00e2nd se vorbe\u015fte despre James Joyce, titlurile cel mai adesea citate sunt cele ale romanelor Ulise sau Portret al artistului \u00een tinere\u0163e, mai rar, poate, fiind amintite volumul de nuvele Oameni din Dublin, poemele din Muzic\u0103… Cite\u0219te mai mult »James Joyce. Portret al artistului ca dramaturg<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[10936,7616],"class_list":["post-18629","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-exilati","tag-james-joyce"],"views":1762,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/18629","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=18629"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/18629\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=18629"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=18629"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=18629"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}