{"id":18623,"date":"2014-04-10T11:16:46","date_gmt":"2014-04-10T09:16:46","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=18623"},"modified":"2014-04-10T11:16:46","modified_gmt":"2014-04-10T09:16:46","slug":"proza-cinematografica","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/proza-cinematografica\/","title":{"rendered":"Proza cinematografic\u0103"},"content":{"rendered":"

Lauren\u0163iu Or\u0103\u015fanu, Totul pe alb, Editura Semne, Bucure\u015fti, 2014<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

Sunt autori de proz\u0103 care dau lovitura cu prima carte. Uneori, cu o singur\u0103 carte. Alteori, evolu\u0163ia e sinuoas\u0103, lent\u0103, plin\u0103 de meandre, bune \u015fi rele, c\u0103r\u0163i excep\u0163ionale fiind pigmentate de texte ratate. C\u0103 e vorba de povestiri excep\u0163ionale, c\u0103 e vorba de romane mai pu\u0163in \u00eenchegate. Moartea la Vene\u0163ia sau Tonio Kr\u00f6ger apar\u0163in unei alte clase strict valorice dpdv (sic!) literar dec\u00e2t Iosif \u015fi fra\u0163ii s\u0103i. Cele dou\u0103 volume de povestiri de june\u0163e ale lui Augustin Buzura nu configurau prea bine marile romane ale unui prozator de anvergura celui de ast\u0103zi. Mateiu Caragiale, Mihai Sin, Radu Albala, Paul Emil Miclescu, Pu\u015fi Dinulescu, Horia P\u0103tra\u015fcu, Vintil\u0103 Iv\u0103nceanu sau Dumitru Velea sunt foarte buni prozatori f\u0103r\u0103 s\u0103 scrie prea mult. Dar au c\u0103r\u0163i care nu pot fi trecute cu vederea. Chiar dac\u0103 pot fi neglijate, ele, c\u0103r\u0163ile, r\u0103m\u00e2n. Autorii mai \u015fi mor. Exemplele, de toate felurile \u015fi categoriile, se pot \u00eenmul\u0163i, o cercetare riguroas\u0103 a prozei rom\u00e2ne\u015fti postbelice prin c\u0103r\u0163i \u015fi nu neap\u0103rat prin autori ar produce surprize.
\nAm f\u0103cut aceast\u0103 parantez\u0103 pentru c\u0103 am \u00een vedere un prozator (scrie \u015fi poezie, f\u0103r\u0103 s\u0103 aib\u0103 geniul sau nebunia real\u0103 de a fi poet-poet) care ar merita mai mult\u0103 aten\u0163ie din partea criticilor. De ce nu \u015fi a publicului cititor, c\u0103ci \u015fi el exist\u0103. Printre acei cititori care primesc cu bucurie orice carte \u2013 mai nou\u0103 sau mai veche \u2013 ne putem situa \u015fi noi.
\nDespre Lauren\u0163iu Or\u0103\u015fanu \u015fi volumul de proz\u0103 scurt\u0103 Totul pe alb va fi vorba \u00een cele ce urmeaz\u0103. C\u00e2teva impresii de lectur\u0103 \u015fi mai multe observa\u0163ii legate prozele acestui scriitor. Un scriitor care a evoluat de la o carte la alta. Nu era obligatoriu. Lauren\u0163iu Or\u0103\u015fanu face parte \u00eens\u0103 dintre cei care \u00ee\u015fi descoper\u0103 poten\u0163ialul epic \u015fi virtu\u0163ile stilistice din aproape \u00een aproape. La fel ca \u015fi temele care pot s\u0103 b\u00e2ntuie efortul \u015fi munca fiec\u0103rui scriitor. Uneori, ele, temele, vin c\u0103tre noi, alteori, ne ducem noi c\u0103tre ele. C\u00e2nd toate se conjug\u0103, ies c\u0103r\u0163i bune. Ca \u015fi aceasta de fa\u0163\u0103.
\nLa film, povestirea care deschide volumul de \u201epreludii\u201c Totul pe alb \u2013 cum \u00ee\u015fi subintituleaz\u0103 povestirile Lauren\u0163iu Or\u0103\u015fanu \u2013 sugereaz\u0103, era s\u0103 scriu indic\u0103, dar nu-mi pl\u0103cea cum sun\u0103 acest indic\u0103\u00a0 \u2013 ciudat cum sunetul cuvintelor m\u0103 urm\u0103re\u015fte \u00een timpul lecturilor de ultim\u0103 or\u0103 \u2013 una dintre direc\u0163iile de lectur\u0103 ale \u00eentregii c\u0103r\u0163i. O dimensiune cinematografic\u0103, sentimentul c\u0103 un aparat de filmat este plimbat de-a lungul drumului, cum Stendhal propunea un set de oglinzi. Avem 11 proze, de diferite dimensiuni \u015fi cu accente diverse. Imaginarul se confrunt\u0103 cu nonfiction-ul.
\nLa film, Voca\u0163ia unui agent de circula\u0163ie, ca \u015fi Ultima noapte a adolescen\u0163ei sunt introspec\u0163ii \u00een materia candorilor puberal-adolescentine.
\nPana de curent abordeaz\u0103 un alt registru epic. Este o mic\u0103 bijuterie de proz\u0103. O proz\u0103 american\u0103 c\u00e2t un film cehesc din anii \u201960. O poveste dureros-amoroas\u0103 pe fundalul unor bine prinse probleme de serviciu. Atmosfer\u0103 de uzin\u0103 nuclear\u0103, o lume \u00een care nu se prea aventureaz\u0103 prozatorii. Se prefer\u0103 alcovul, iatacul, unde eroii lui Camil Petrescu deslu\u015feau tainele universului \u015fi al ideilor. Uzina vie era o proz\u0103, nu chiar rea, a lui Alexandru Sahia.
\nTotul pe alb este textul care d\u0103 titlul \u00eentregului volum. O schi\u0163\u0103 despre scris, despre geneza unui text \u015fi a unei aventuri. Un Bucure\u015fti familiar, cu tramvaie, imagini, prezen\u0163e, absen\u0163e \u015fi un cer, pe unde apare ca apoi s\u0103 dispar\u0103 te miri cine. R\u0103m\u00e2ne, poate, uneori, o carte. Precum cea de fa\u0163\u0103.
\nCabina telefonic\u0103, o povestire cu parfum SF, dac\u0103 nu ar fi la mijloc doar absurdul vie\u0163ii de zi cu zi. Visul unei zile, cu un EL \u015fi o EA \u2013 cea mai complicat\u0103 tem\u0103, spunea Geo Bogza (oare mai \u015ftim cine a fost, cele 140 de minute la Mizil ale lui sunt o capodoper\u0103!) \u2013, unde fantasmele bat realitatea imediat\u0103.
\nLa ghicitoare, un fel de La \u0163ig\u0103nci adus la zi, o proz\u0103 unde calit\u0103\u0163ile de bun observator ale autorului fermenteaz\u0103 pe marginea unui subiect exotic. Horoscoapele ne domin\u0103 mentalul \u00een lipsa \u00eencrederii \u00een sine. E limpede c\u0103 un Putin prefer\u0103 s\u0103 anexeze Crimeea f\u0103r\u0103 s\u0103 mai consulte oracolul de la Delfi, ci cont\u00e2nd pe generalii ru\u015fi de la Ministerul Ap\u0103r\u0103rii.
\nUn soi de Crai de curte nou\u0103 se vrea Sf\u00e2r\u015fitul lumii. Aventuri bahice afectiv-erotice ce se tranfer\u0103 din pub-urile din Bucure\u015fti prin cluburile califoroniene d\u0103 m\u0103sura lumii globale \u00een care tr\u0103im. La Dublin au r\u0103mas doar eroii lui Joyce. (\u015eti\u0163i c\u0103 exist\u0103 \u00een Bucure\u015fti un asemenea pub?)
\nMadam Giselle \u2013 o c\u0103dere \u00een trecut, o povestire cu patin\u0103 de camee, dac\u0103 nu ar ap\u0103rea anii de la Canal, mizeriile trecutului \u015fi ravagiile b\u0103tr\u00e2ne\u0163ii ce imbin\u0103 Ritz-ul de odinioar\u0103 cu m\u00e2ncarea de arpaca\u015f de la Poarta Alb\u0103. Acum acolo d\u0103m de Gigi Becali.
\nA doua cheie de lectur\u0103 este materialul confesiv generat de o experien\u0163\u0103 personal\u0103 tr\u0103it\u0103 \u015fi asumat\u0103 literar la maturitate.
\nSaint Louis \u015fi New York \u2013 La Vegas \u2013 Marele Canion \u2013 California sunt dou\u0103 pseudo-road-stories care acoper\u0103 narativ un fals jurnal american al unei voci auctoriale. Ea apar\u0163ine \u00eensu\u015fi autorului. Putem b\u0103nui c\u0103 ar putea fi o fic\u0163iune, dar g\u0103sim, totu\u015fi, m\u0103rturia decisiv\u0103, confirmarea lui \u201eAutorul c\u2019est moi\u201c.
\nCele dou\u0103 povestiri, legate \u00eentre ele prin mii de fire, expliciteaz\u0103 drumul unui vis american. Dac\u0103 surorile lui Cehov voiau La Moscova, La Moscova \u2013 nu era Putin la Kremlin pe vremea aceea \u2013, naratorul-autorul nostru se duce \u2013 acel merem la America al miilor de ardeleni ce plecau dintr-o Kakanie f\u0103r\u0103 speran\u0163e pentru ei \u2013 mai \u00eent\u00e2i \u00een Canada, ca abia apoi s\u0103 urmeze aventura din Statele Unite. Numai c\u0103. Numai c\u0103 pretextul travers\u0103rii unei Americi a zilelor noastre, cel pu\u0163in \u00een cazul de fa\u0163\u0103, este mai mult o incursiune \u00een lumea l\u0103untric\u0103 a naratorului. Care vrea s\u0103 priceap\u0103, f\u0103r\u0103 s\u0103 fac\u0103 mari eforturi \u2013 o bun\u0103 \u00eenzestrare de story\u2013teller \u00eel ajut\u0103 \u2013, dar m\u00e2nat de curiozitate permanent\u0103, cine e el \u015fi cine sunt cei din jurul lui. Ce-i cu via\u0163a mea, ce e cu via\u0163a lor, ce e cu via\u0163a asta. A\u015fa cum e. Americani sau rom\u00e2ni, colegi de job sau iubite, str\u0103zi, localuri, st\u0103ri, senza\u0163ii, emo\u0163ii, gagic\u0103real\u0103 \u2013 vagi idile amoroase sunt r\u0103sfirate printre pagini \u2013 femei \u015fi b\u0103rba\u0163i deopotriv\u0103. America nu este un continent de descoperit \u2013 cum \u00eei reu\u015fea lui Romulus Rusan prin intermediul ogarului lui cenu\u015fiu (acel faimos Greyhound, \u00een fond o firm\u0103 de transport interurban care-i m\u00e2n\u0103 pe cei f\u0103r\u0103 prea mult\u0103 dare de m\u00e2n\u0103 s\u0103 mearg\u0103 de colo colo prin uria\u015fa Americ\u0103), care f\u0103cea furori acum c\u00e2teva decenii \u00een fa\u0163a unui public cititor rom\u00e2n ce nu-\u015fi f\u0103cea iluzii c\u0103 ar putea ajunge vreodat\u0103 dincolo de Oceanul Atlantic, ci un spa\u0163iu \u00een care pur \u015fi simplu se tr\u0103ie\u015fte. Just like this. Firescul este una dintre caracteristicile acelui melting pot numit Statele Unite. SUA plus New York City, c\u0103ci NYC este altceva dec\u00e2t SUA. Nu insist pe ideea asta \u2013 tr\u0103it\u0103 \u015fi de mine, c\u0103ci am locuit c\u00e2\u0163iva ani \u00een NYC \u2013, dar merit\u0103 s\u0103 fie nu doar analizat\u0103. Henry Miller are cuvinte grele despre America \u015fi americanii lui din Brooklyn \u015fi Manhattan. Cine vrea s\u0103 iubeasc\u0103 Grecia trebuie neap\u0103rat s\u0103 citeasc\u0103 Colosul din Maroussi al lui Miller. Cea mai tare carte despre greci, grecitate \u015fi Grecia. O Grecie etern\u0103 pe care o iube\u015fte cu fervoare Miller \u015fi pe care acum o bomb\u0103ne Frau Merkel \u015fi nu pu\u0163ini birocra\u0163i euroeuropeni \u2013 a\u015fa cum am scris \u2013 care pap\u0103 banii la Bruxelles f\u0103r\u0103 s\u0103 priceap\u0103 ce e \u015fi cu popoarele astea din sudul \u015fi estul spa\u0163iului numit Europa. E limpede c\u0103 soarele Mediteranei l-a influen\u0163at pe n\u0103b\u0103d\u0103iosul amorez \u015fi prieten al lui Ana\u00efs Nin. E limpede c\u0103 America l-a fascinat pe Lauren\u0163iu Or\u0103\u015fanu, care nu ezit\u0103 s\u0103-\u015fi asume propriul exil de des\u0163\u0103rat \u015fi a\u015fezat pe un continent care-i devine cas\u0103, locuin\u0163\u0103, patrie. Omul nu bomb\u0103ne, nu se revolt\u0103, pur \u015fi simplu \u00ee\u015fi vede de via\u0163a lui. Heimat-ul, c\u0103minul de care se ag\u0103\u0163au bunicii \u015fi str\u0103mo\u015fii europeni, ai no\u015ftri sau ai altora, a devenit, prin mijlocirea experien\u0163ei americane, ceva relativ. Poate fiecare are o alt\u0103 percep\u0163ie. Dar de tr\u0103it se tr\u0103ie\u015fte, cum-necum, \u015fi \u00een aceast\u0103 mitic\u0103 (mistic\u0103?, cel pu\u0163in pentru cei din secolul XX, inclusiv pentru rom\u00e2ni) Americ\u0103. De ce s\u0103 nu ne bucur\u0103m de ce ne ofer\u0103 destinul? A\u015fa cum ne e dat. \u015ei c\u00e2nd se st\u0103 pe loc, pe coasta de Est, \u015fi c\u00e2nd se c\u0103l\u0103tore\u015fte spre coasta de Vest, naratorul lui Lauren\u0163iu Or\u0103\u015fanu este \u00een ve\u015fnic\u0103 alert\u0103. F\u0103r\u0103 s\u0103 fie impresii de c\u0103l\u0103torie sau amintiri\/memorii ale unui timp tr\u0103it \u2013 Timpul tr\u0103irii, timpul m\u0103rturisirii nu coincid, ca la Eugen Simion, poate cea mai bun\u0103 carte a criticului, ca \u015fi \u00een cazul Teritorii-lor lui Mircea Zaciu, ca \u015fi \u00een cazul Teme-lor lui Manolescu \u2013, cartea ar merita inclus\u0103 \u00eentr-o cercetare a prozelor criticilor no\u015ftri, plec\u00e2nd de la Adela lui Ibr\u0103ileanu \u015fi neoprindu-ne la Povestea de iarn\u0103 a lui Mihai Zamfir etc.), c\u0103ci avem aici ceea ce americanii numesc autobiografical fiction. Exist\u0103 multe c\u0103r\u0163i despre America, multe m\u0103rturii despre via\u0163a americanilor, literare sau mai pu\u0163in. Fiecare are dreptul s\u0103 descopere \u015fi asimileze America lui. Asta \u015fi face \u015fi reu\u015fe\u015fte \u00eentr-o bun\u0103 \u015fi mare m\u0103sur\u0103 \u015fi cel care \u00ee\u015fi plimb\u0103 via\u0163a, trecutul \u015fi prezentul de atunci, atent urmat de cel numit pe copert\u0103 Lauren\u0163iu Or\u0103\u015fanu.<\/p>\n

 <\/p>\n

 <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Lauren\u0163iu Or\u0103\u015fanu, Totul pe alb, Editura Semne, Bucure\u015fti, 2014   Sunt autori de proz\u0103 care dau lovitura cu prima carte. Uneori, cu o singur\u0103 carte. Alteori, evolu\u0163ia e sinuoas\u0103, lent\u0103, plin\u0103 de meandre, bune \u015fi rele, c\u0103r\u0163i excep\u0163ionale fiind pigmentate de texte ratate. C\u0103 e vorba de povestiri excep\u0163ionale, c\u0103 e vorba de romane mai… Cite\u0219te mai mult »Proza cinematografic\u0103<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[10932,10933],"class_list":["post-18623","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-laurentiu-orasanu","tag-totul-pe-alb"],"views":1451,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/18623","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=18623"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/18623\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=18623"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=18623"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=18623"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}