{"id":18621,"date":"2014-04-10T10:24:51","date_gmt":"2014-04-10T08:24:51","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=18621"},"modified":"2014-04-10T10:24:51","modified_gmt":"2014-04-10T08:24:51","slug":"augustin-buzura-recviem-pentru-nebuni-si-bestii","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/augustin-buzura-recviem-pentru-nebuni-si-bestii\/","title":{"rendered":"Augustin Buzura Recviem pentru nebuni \u015fi bestii"},"content":{"rendered":"

Am recitit, \u00een edi\u0163ia definitiv\u0103, acest masiv roman, cu titlul s\u0103u incisiv, publicat \u00een seria de Opere complete a prestigioasei edituri RAO, care \u0163ine s\u0103 omagieze opera \u015fi personalitatea unuia dintre cei mai \u00eenzestra\u0163i \u015fi prestigio\u015fi scriitori rom\u00e2ni contemporani. O face la aniversarea celor 75 de ani ai lui Augustin Buzura, cu deplin\u0103 \u00eendrept\u0103\u0163ire pentru opera lui, aflat\u0103 de mult\u0103 vreme pe raftul cel mai \u00eenalt \u00een biblioteca prozei noastre actuale, ca \u015fi pentru personalitatea sa inconfundabil\u0103, de st\u00e2lp rezistent al cet\u0103\u0163ii culturale \u015fi civice.<\/strong><\/em>
\nA\u015f vrea s\u0103 consider r\u00e2ndurile de fa\u0163\u0103 un adaos modest \u015fi subiectiv, de admira\u0163ie \u015fi de dragoste prieteneasc\u0103, la manifest\u0103rile publice din toamna anului trecut, cam anemice, cum le-am putut urm\u0103ri \u015fi \u00een pres\u0103. Le-ar fi meritat altfel omul modest care a fost \u015fi a r\u0103mas Augustin Buzura.
\nDar s\u0103 plec\u0103m deocamdat\u0103 de la c\u00e2teva considera\u0163ii asupra acestui nou \u015fi important volum postdecembrist al lui Augustin Buzura, care continu\u0103 \u015fi \u00eensumeaz\u0103 \u00een mod firesc, seria romanelor sale, intrate de mult \u00een istoria literaturii rom\u00e2ne contemporane, ca \u015fi \u00een toate dic\u0163ionarele de specialitate, cu circula\u0163ie universal\u0103.
\nCa s\u0103 nu risc formul\u0103ri prea simple sau banale despre substan\u0163a volumului, prefer s\u0103 reproduc doar \u00eenceputul studiului introductiv al excelentului critic \u015fi istoric literar Ion Simu\u0163 (care a mai scris de-a-lungul anilor despre c\u0103r\u0163ile lui Augustin Buzura), studiu intitulat Romanul ie\u015firii din totalitarism:
\n\u201eRecviem pentru nebuni \u015fi bestii, ap\u0103rut \u00een 1999, e primul roman postdecembrist al lui Augustin Buzura. Zece ani de a\u015fteptare poate p\u0103rea o perioad\u0103 de expectativ\u0103 sau de reconsiderare a propriei perspective epice. Revenirea se petrece \u00eens\u0103 cu for\u0163a acelora\u015fi teme \u015fi aceluia\u015fi stil, cum s-a \u00eent\u00e2mplat \u015fi \u00een cazul lui Nicolae Breban sau Dumitru Radu Popescu. Accentele noi \u00eenseamn\u0103 intensificarea sau atenuarea unor disponibilit\u0103\u0163i anterioare: nara\u0163iunea e mai dinamic\u0103, prelu\u00e2nd \u015fi elemente de senza\u0163ional; psihologismul e diminuat \u015fi completat de o sarcastic\u0103 panoram\u0103 a moravurilor; atitudinea politic\u0103 insinuant\u0103, subversiv\u0103 din romanele anterioare, e \u00eenlocuit\u0103 cu o virulen\u0163\u0103 jurnalistic\u0103 a opiniei asupra unei actualit\u0103\u0163i revolt\u0103toare prin devia\u0163iile morale. Motiva\u0163ia profund\u0103 a scrisului ca m\u0103rturie a unei epoci, \u00eenf\u0103\u0163i\u015fat\u0103 \u00een toat\u0103 amploarea \u015fi realitatea crud\u0103 a fenomenului social, r\u0103m\u00e2ne aceea\u015fi: \u00abScriu pentru c\u0103 m\u0103 doare teribil ce v\u0103d \u015fi ce simt\u00bb \u2013 afirm\u0103 scriitorul \u00een prefa\u0163a culegerii de publicistic\u0103 din volumul Canonul periferiei (2012)\u201c.
\nDintre toate celelalte analize \u015fi observa\u0163ii pertinente ale lui Ion Simu\u0163, \u00eemi permit s\u0103 mai introduc doar aceste c\u00e2teva r\u00e2nduri care exprim\u0103 \u015fi p\u0103rerea mea: \u201eReticen\u0163a unei bune p\u0103r\u0163i a criticii actuale fa\u0163\u0103 de Augustin Buzura (de la Nicolae Manolescu \u00een Istoria\u2026 sa din 2008 la criticii din genera\u0163iile recente) vine din b\u0103nuiala c\u0103 proza lui ar fi afectat\u0103 de schimbarea conjuncturilor. Dar nu e dec\u00e2t o b\u0103nuial\u0103, o presupunere, adesea neverificat\u0103 printr-o nou\u0103 lectur\u0103, oric\u00e2t de exigent\u0103. Din p\u0103cate, prea pu\u0163ini verific\u0103 asemenea afirma\u0163ii radicale printr-o lectur\u0103 nou\u0103, ajung\u00e2ndu-le \u00eendoiala \u015fi suspiciunea. Paradoxul e c\u0103, fiind de zece ani \u00eencoace din ce \u00een ce mai tradus \u00een str\u0103in\u0103tate, Augustin Buzura e din ce \u00een ce mai contestat de criticii din fostul grup de sus\u0163inere\u201c.
\nO nedreptate nu numai literar\u0103, ci \u015fi una combinat\u0103 cu altele, care i s-au aplicat at\u00e2t scriitorului, c\u00e2t \u015fi conduc\u0103torului prestigios \u015fi generos al Funda\u0163iei Culturale Rom\u00e2ne. \u015ei, fiindc\u0103 tot veni vorba despre vechea Funda\u0163ie, eu, cu experien\u0163a mea de zece ani \u00een diploma\u0163ie, o considerasem un veritabil Minister al Propagandei Culturale \u015fi \u015etiin\u0163ifice \u00een \u0163ar\u0103, dar mai ales \u00een str\u0103in\u0103tate, institu\u0163ie care lipsise \u00eenainte de 1989. Extrapol\u00e2nd, m\u0103 g\u00e2ndesc ce bucuros ar fi fost Lucian Blaga s\u0103 aib\u0103 sprijinul unui asemenea organism \u00een anii str\u0103luci\u0163i \u015fi dificili ai misiunilor sale diplomatice \u015fi culturale \u00een diverse \u0163\u0103ri europene. (Inspirat \u015fi emo\u0163ionant apare motto-ul reprodus din Lucian Blaga \u00een deschiderea volumului cu aceste versuri smulse parc\u0103 \u015fi din fiin\u0163a ad\u00e2nc\u0103 a lui Augustin Buzura, ca \u015fi din a multora dintre personajele sale: \u201eIat\u0103, stelele intr\u0103 \u00een lume\/ deodat\u0103 cu \u00eentreb\u0103toarele mele triste\u0163i.\/ Iat\u0103, e noapte f\u0103r\u0103 ferestre-n afar\u0103.\/ Dumnezeule, de-acum ce m\u0103 fac?\/ \u00cen mijlocul t\u0103u m\u0103 dezbrac. M\u0103 dezbrac de trup\/ ca de-o hain\u0103 pe care-o la\u015fi \u00een drum\u201c. Dar s\u0103 nu uit\u0103m nici unele teme esen\u0163iale din romanul lui Lucian Blaga Luntrea lui Caron, care revin, sub o alt\u0103 form\u0103 \u015fi \u00een alt timp, \u00een c\u0103r\u0163ile lui Augustin Buzura.)
\nNu a\u015f putea \u00eenchide acest ocol prilejuit de soarta Funda\u0163iei pe care a condus-o Augustin Buzura timp de vreo 15 ani f\u0103r\u0103 s\u0103 amintesc c\u0103 el a dotat-o cu o editur\u0103 \u015fi cu reviste culturale puse \u00een serviciul \u201erom\u00e2nilor de pretutindeni\u201c, cum se zice, adic\u0103 a efectuat o ampl\u0103 lucrare patriotic\u0103, nu de vorbe, ci de fapte. P\u0103cat c\u0103, \u00een culmea desf\u0103\u015fur\u0103rii \u015fi des\u0103v\u00e2r\u015firii unor noi proiecte, tocmai c\u00e2nd doctorul din el era nevoit s\u0103 apeleze la al\u0163i doctori, ca s\u0103-\u015fi salveze s\u0103n\u0103tatea \u015fi via\u0163a, ni\u015fte spirite egoiste \u015fi meschine i-au pus g\u00e2nd r\u0103u, au \u0163esut, \u00een stil d\u00e2mbovi\u0163ean, intrigi iscusite, ca apoi s\u0103 se foloseasc\u0103 de ascensiunea la conducerea Rom\u00e2niei a unui \u201epre\u015fedinte juc\u0103tor\u201c (care nu citise nicio carte a lui Augustin Buzura, l\u0103ud\u00e2ndu-se doar cu una de C\u0103rt\u0103rescu), prin incultura \u015fi b\u0103d\u0103r\u0103nia c\u0103ruia s\u0103-l \u00eenlocuiasc\u0103 \u00een grab\u0103 (totul a durat 5 minute) cu o echip\u0103 de oportuni\u015fti, condus\u0103 de Horia-Roman Patapievici, supranumit, de mai mult\u0103 vreme, \u201edetractorul scatolog al poporului rom\u00e2n\u201c.
\nLucr\u0103tura lor murdar\u0103 m-a \u00eentristat \u015fi pe mine, ca \u015fi pe mul\u0163i al\u0163ii. Noroc c\u0103 n-a trecut mult\u0103 vreme p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd, cu puteri \u015fi s\u0103n\u0103tate \u00eennoite, dup\u0103 ce \u015fi-a desc\u0103rcat sufletul \u00een acest roman, Recviem pentru nebuni \u015fi bestii, apoi \u00een c\u0103r\u0163ile de memorii \u015fi autoap\u0103rare (vezi Tenta\u0163ia risipirii), Augustin Buzura, ca rob inspirat al unei tradi\u0163ii \u015fi \u00eenc\u0103p\u0103\u0163\u00e2n\u0103ri de constructor ardelean, s\u0103 refac\u0103 \u201eFunda\u0163ia\u201c, \u00eenl\u0103turat\u0103 de \u201eInstitutul Cultural Rom\u00e2n\u201c (\u00eentr-o continu\u0103 dec\u0103dere de-atunci \u00eencoace, de\u015fi cu buget mai mare dec\u00e2t al Ministerului Culturii), dar a \u015fi lansat seria nou\u0103 a revistei \u201eCultura\u201c, cu paginile ei s\u0103pt\u0103m\u00e2nale, larg cuprinz\u0103toare \u015fi democratice.
\nCer scuze cititorilor c\u0103 nu st\u0103rui mai pe larg, cum au f\u0103cut-o al\u0163ii, asupra Recviemului, scris la persoana \u00eent\u00e2i, \u00een care personajul principal, ziaristul Matei Popa, \u201ec\u0103lare pe dou\u0103 veacuri\u201c, \u00eencercat de o mie de \u00eent\u00e2mpl\u0103ri dramatice, suger\u00e2ndu-ne parc\u0103 ideea c\u0103 \u015fi el poate fi un alter ego al autorului: \u201eMii de articole mi se \u00een\u015firau \u00een fa\u0163\u0103 \u2013 zice Matei Popa \u2013 ca un colaj banal, vechi, peste care m\u00e2na inutilit\u0103\u0163ii scria cu siguran\u0163\u0103: ei \u015fi? Te implici sau nu, propor\u0163ia r\u0103ului nu se modific\u0103. Prostia pe glob r\u0103m\u00e2ne constant\u0103, doar popula\u0163ia e \u00een continu\u0103 cre\u015ftere. Murphy. Suf\u0103r c\u0103 am suferit? Scrie, m\u0103 \u00eendemnam, tot ce-\u0163i trece prin minte, idei neterminate, dureri, spasme, microsenza\u0163ii, pl\u00e2ngi, mori, rena\u015fti \u015fi poate c\u0103 din \u00eentreaga aiureal\u0103 se va desprinde ideea, solu\u0163ia. Motivul real care te-a obligat s\u0103 te opre\u015fti. Caligrafiaz\u0103 de mii de ori \u015fi ce dac\u0103? Banalizeaz\u0103 prin repetarea aceasta ce nu a\u015fteapt\u0103, de fapt, nici un r\u0103spuns. Scrie numele sentimentelor, tr\u0103irilor, mon\u015ftrilor care te-au chinuit cel mai des: moarte, fric\u0103, lehamite, grea\u0163\u0103. Poate c\u0103 sub un alt chip, mult mai perfid, ele sau ei te \u00eenso\u0163esc \u015fi ast\u0103zi\u201c. (Deschid o nou\u0103 parantez\u0103, ca s\u0103 amintesc faptul c\u0103 aceea\u015fi prestigioas\u0103 editur\u0103 RAO a publicat, tot anul trecut, romanul Artemis sau surparea sentimentului, al lui Dumitru Popescu, la aniversarea celor 85 de ani. Personajul s\u0103u principal, un poet-ziarist, prins \u00een v\u00e2rtejul murdar al politicii actuale, de furia c\u0103reia abia scap\u0103, \u00ee\u015fi pune multe \u00eentreb\u0103ri asem\u0103n\u0103toare cu ale lui Matei Popa. Nu m\u0103 feresc s-o spun c\u0103 \u015fi \u00eenainte de 1989, de pe pozi\u0163ii social-politice diferite, \u00een multe romane ale lor, ambii scriitori atacau teme diferite, ale timpului respectiv. Ceea ce explic\u0103, de exemplu, \u015fi faptul c\u0103 Dumitru Popescu, atunci c\u00e2nd nu mai avea func\u0163ii superioare \u00een domeniul culturii \u015fi artelor, a s\u0103rit \u00een ajutorul filmului realizat de Manole Marcus, \u00een 1982, dup\u0103 romanul Orgolii al lui Augustin Buzura, cu Victor Rebengiuc \u00een rolul principal, pe care spiritele dogmatice doreau s\u0103-l interzic\u0103, la fel cum procedaser\u0103 cu unele c\u0103r\u0163i ale incomodului \u015fi curajosului Augustin Buzura.)
\n\u015etiu c\u0103 nu pot abuza prea mult de spa\u0163iul rezervat, dar \u00eendr\u0103znesc s\u0103 adaug c\u00e2teva tr\u0103s\u0103turi de portret caracteristice scrisului \u015fi personalit\u0103\u0163ii lui Augustin Buzura, pe care l-am citit \u015fi cunoscut bine \u00eenc\u0103 de la debutul s\u0103u, c\u00e2nd eram secretar al Uniunii Scriitorilor. El era \u00eenc\u0103 student \u015fi, dintr-o scrisoare dramatic\u0103 pe care mi-o trimisese, desprind doar acest pasaj, care explic\u0103 \u015fi unele st\u0103ri suflete\u015fti ale personajelor din viitoarele lui c\u0103r\u0163i: \u201eM\u0103 v\u0103d obligat s\u0103 \u00eentrerup imediat studiile \u015fi s\u0103 m\u0103 angajez undeva, de\u015fi mai am \u015fcoal\u0103 numai p\u00e2n\u0103 \u00een septembrie. (\u2026) V\u0103 rog s\u0103 m\u0103 crede\u0163i, nu e o bravad\u0103 ieftin\u0103. Am rezistat eroic c\u00e2t am putut, nu am cerut de la nimeni nimic, n-am adulmecat bun\u0103voin\u0163a nim\u0103nui. Dar, de 6 luni nu mai am ce s\u0103 m\u0103n\u00e2nc, mi-e absolut imposibil s\u0103 m\u0103 preg\u0103tesc pentru Examenul de stat, mi-e imposibil s\u0103 scriu \u015fi \u00een cur\u00e2nd \u00eemi va fi la fel de imposibil s\u0103 ies pe strad\u0103 din cauza lipsei de haine. Apoi, nu am nici o surs\u0103 de \u00eentre\u0163inere (\u2026) Tat\u0103l meu a fost muncitor topitor la fostele uzine \u00abPh\u00f6nix\u00bb din Baia Mare, \u00een momentul de fa\u0163\u0103 e suferind \u2013 intoxicat cu plumb \u2013 a\u015fa c\u0103 de aproximativ cinci ani m\u0103 sperie orice scrisoare sau telegram\u0103 de-acas\u0103 (\u2026)\u201c.
\nGreu de \u00eenchipuit r\u00e2nduri mai dramatice, un strig\u0103t mai disperat din partea unui scriitor t\u00e2n\u0103r \u015fi at\u00e2t de talentat, cum o dovedea chiar de la prima sa carte, Capul Bunei Speran\u0163e. M\u0103 impresiona \u015fi \u00eencrederea \u00een puterile mele at\u00e2t de limitate \u00een func\u0163ia respectiv\u0103, chiar dac\u0103 rela\u0163iile mele cu editurile \u015fi revistele literare favorizaser\u0103 unele apari\u0163ii \u015fi debuturi ale colegilor mei mai tineri din Ardeal (Ioan Alexandru, Romulus Rusan, Ana Blandiana \u015fi al\u0163ii). Unii erau simpatiza\u0163i \u015fi apropia\u0163i prietenilor mei de la Cluj \u2013 Mircea Zaciu, Ion Vlad \u015fi cei din cercul revistei \u201eTribuna\u201c, la care avea s\u0103 lucreze, ani \u00eendelunga\u0163i, chiar ca secretar general al redac\u0163iei, Augustin Buzura. O alt\u0103 scrisoare, care urma dup\u0103 interven\u0163ia mea la Fondul Literar, \u00eencepea astfel: \u201e\u00cen primul r\u00e2nd, \u0163in s\u0103 v\u0103 mul\u0163umesc pentru bun\u0103voin\u0163a \u015fi \u00eencrederea ar\u0103tate. Mi-a\u0163i dat speran\u0163e c\u0103 \u00een sf\u00e2r\u015fit voi sc\u0103pa de penibila intreprindere de a umbla cu c\u0103ciula \u00een m\u00e2n\u0103 \u015fi de a bate la por\u0163i\u2026\u201c
\nN-a\u015f fi reamintit aceste triste am\u0103nunte de istorie literar\u0103 dac\u0103 \u00een anii \u015fi deceniile care au urmat, oric\u00e2t de rar intersect\u00e2ndu-se c\u0103r\u0103rile vie\u0163ii noastre, nu m-a\u015f fi sim\u0163it solidar cu lupta literar\u0103 a lui Augustin Buzura, scriitorul \u015fi omul\u00a0 de care m-a apropiat \u015fi faptul c\u0103 am apar\u0163inut am\u00e2ndoi Bisericii Rom\u00e2ne Unite cu Roma, \u0163inut\u0103 \u00een catacombe aproape o jum\u0103tate de veac, credin\u0163ei, educa\u0163iei \u015fi criteriilor morale. Apoi, mai amintesc \u00eenc\u0103 un merit, printre at\u00e2tea altele, al academicianului Augustin Buzura: a \u00eenfiin\u0163at la Cluj-Napoca un Centru de Studii Transilvane, printre operele importante elaborate \u015fi publicate de acesta num\u0103r\u00e2ndu-se \u015fi cele trei volume masive ale lui Francisc Pall, Inochentie Micu-Klein \u2013 Exilul la Roma, 1743-1768.
\nDin nou, dac\u0103 ar mai fi tr\u0103it Lucian Blaga, admiratorul nefericitului \u00eentemeietor al \u201eMicii Rome\u201c, l-ar fi felicitat \u00een mod sigur \u015fi pentru aceast\u0103 ini\u0163iativ\u0103, ca \u015fi pentru multe altele cu care Augustin Buzura \u00ee\u015fi onoreaz\u0103 talentul \u015fi personalitatea.
\nAm auzit sau parc\u0103 am citit c\u0103 \u015fi lui Augustin Buzura i s-a propus s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 \u00een str\u0103in\u0103tate, la Viena, la Copenhaga, la Paris, refuz\u00e2nd s\u0103 o fac\u0103. Nici m\u0103car la Roma, unde Episcopul Inochentie a fost obligat s\u0103-\u015fi a\u015ftepte sf\u00e2r\u015fitul, de-acolo trimi\u0163\u00e2nd la Blaj acest strig\u0103t testamentar: \u201eNumai din p\u0103m\u00e2ntul Patriei po\u0163i \u00eenvia la Judecata de Apoi!\u201c
\nA\u015fadar, dup\u0103 toate acestea, \u00een limba str\u0103mo\u015filor: \u201eDixi et salvavi animam meam!\u201c.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Am recitit, \u00een edi\u0163ia definitiv\u0103, acest masiv roman, cu titlul s\u0103u incisiv, publicat \u00een seria de Opere complete a prestigioasei edituri RAO, care \u0163ine s\u0103 omagieze opera \u015fi personalitatea unuia dintre cei mai \u00eenzestra\u0163i \u015fi prestigio\u015fi scriitori rom\u00e2ni contemporani. O face la aniversarea celor 75 de ani ai lui Augustin Buzura, cu deplin\u0103 \u00eendrept\u0103\u0163ire pentru… Cite\u0219te mai mult »Augustin Buzura Recviem pentru nebuni \u015fi bestii<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[9489,217,10931,10930],"class_list":["post-18621","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-recviem-pentru-nebuni-si-bestii","tag-augustin-buzura","tag-editura-rao","tag-opere-complete"],"views":3654,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/18621","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=18621"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/18621\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=18621"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=18621"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=18621"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}