{"id":18615,"date":"2014-04-10T10:14:44","date_gmt":"2014-04-10T08:14:44","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=18615"},"modified":"2014-04-10T10:14:44","modified_gmt":"2014-04-10T08:14:44","slug":"g-calinescu-si-fapta-vazuta-din-viitor","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/g-calinescu-si-fapta-vazuta-din-viitor\/","title":{"rendered":"G. C\u0103linescu \u015fi \u201efapta v\u0103zut\u0103 din viitor\u201c"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>Se vor \u00eemplini \u00een cur\u00e2nd 115 ani de la na\u015fterea lui G. C\u0103linescu. Nicolae Manolescu scrie undeva: \u201eOlimpianului \u015fi placidului E. Lovinescu \u00eei e dat s\u0103 joace rolul polemistului, al partizanului, al pionierului; impulsivului \u015fi subiectivului G. C\u0103linescu, rolul celui ce construie\u015fte cu deta\u015fare filosofic\u0103 sinteza monumental\u0103\u201c. Dar C\u0103linescu, care lucra \u00eentre 12 \u015fi 15 ore pe zi, \u00eencep\u00e2nd de la 5 diminea\u0163a, a scris enorm \u015fi la gazet\u0103. \u00cenainte de 1990, speram s\u0103 se editeze tot ce a publicat \u201escriitorul total\u201c C\u0103linescu \u00een ziare \u015fi reviste, pentru a avea imaginea nu doar a vastit\u0103\u0163ii publicisticii sale (cum reie\u015fea \u015fi din Biobibliografia alc\u0103tuit\u0103 de Ion B\u0103lu), ci \u015fi a diversit\u0103\u0163ii \u015fi valorii ei. Dispunem acum de publicistica lui C\u0103linescu, editat\u0103 integral \u015fi dup\u0103 toate regulile filologice de Nicolae Mecu \u00eempreun\u0103 cu un colectiv de reputa\u0163i cercet\u0103tori, \u00een colec\u0163ia \u201eOpere fundamentale\u201c, coordonat\u0103 de Eugen Simion, la Funda\u0163ia Na\u0163ional\u0103 pentru \u015etiin\u0163\u0103 \u015fi Art\u0103 a Academiei Rom\u00e2ne. Sunt nu mai pu\u0163in de 10.000 de pagini.<\/strong><\/em><br \/>\nVoca\u0163ia jurnalistic\u0103 a lui G. C\u0103linescu (George Iva\u015fcu spunea c\u0103 avea gazet\u0103ria \u00een s\u00e2nge) se v\u0103de\u015fte de timpuriu. Redacteaz\u0103 singur, \u00eentre altele, revistele Roma \u015fi Capricorn.\u00a0 Dar p\u00e2n\u0103 la 1 ianuarie 1939, c\u00e2nd scoate la Ia\u015fi Jurnalul literar \u015fi c\u00e2nd devenise deja un nume de prim plan, el este prezent \u00een mai multe publica\u0163ii, \u00een primul r\u00e2nd Via\u0163a Rom\u00e2neasc\u0103 \u015fi Adev\u0103rul literar \u015fi artistic. Lucian Blaga semnala \u00eentr-un articol din 1924, intitulat Critica: \u201eLiteratura dinainte de r\u0103zboi a avut o \u00abcritic\u0103\u00bb. Oameni ca Chendi, Ibr\u0103ileanu, au luptat pentru impunerea unui punct de vedere; crea\u0163iunea literar\u0103 avea un ajutor \u00een critica l\u0103muritoare. Publicul se \u015ftia orienta. Ast\u0103zi scriitorii tineri trebuie s\u0103-\u015fi taie singuri drumul, fiindc\u0103 o critic\u0103 (f\u0103c\u00e2nd abstrac\u0163ie de cea a domnului Lovinescu) a modernismului nu avem. \u00centre tinerii de ast\u0103zi sunt prea pu\u0163ini aceia, care reprezint\u0103 \u00abcon\u015ftiin\u0163a critic\u0103\u00bb a genera\u0163iei. Ac\u0163iunea scriitorilor \u00eenainteaz\u0103 f\u0103r\u0103 \u00eendreptar, f\u0103r\u0103 spirit de selec\u0163ie. Totul e l\u0103sat la voia \u00eent\u00e2mpl\u0103rii\u201c (Patria, VI, 1924). Un str\u0103lucit reprezentant al con\u015ftiin\u0163ei critice de care vorbea Blaga avea s\u0103 fie t\u00e2n\u0103rul de 25 de ani la acea dat\u0103, aflat \u00een plin\u0103 \u201eascensiune\u201c, G. C\u0103linescu.<br \/>\n\u00cen pagina de gazet\u0103, C\u0103linescu, nemul\u0163umit de calitatea \u015fi mentalitatea intelectualului rom\u00e2n, ca \u015fi de cea a cititorului de literatur\u0103 autohton, pare s\u0103 aib\u0103 sublima inocen\u0163\u0103 de a crede c\u0103 poate s\u0103 fac\u0103 din cel care \u00eel cite\u015fte m\u0103car un intelectual \u00een sensul etimologic al cuv\u00e2ntului, adic\u0103 s\u0103-l pun\u0103 pe g\u00e2nduri, s\u0103-l pun\u0103 \u00een starea de medita\u0163ie. El denun\u0163\u0103 automul\u0163umirea mic-burghez\u0103 a celor mai mul\u0163i intelectuali (de fapt, ni\u015fte posesori de diplome \u015fi at\u00e2t), snobismul sau ceea ce Nichita St\u0103nescu avea s\u0103 numeasc\u0103 mai t\u00e2rziu mitul n\u0103t\u00e2ng al str\u0103in\u0103t\u0103\u0163ii (\u201eIdeea pe care o avem noi rom\u00e2nii despre \u00abstr\u0103ini\u00bb este de a\u015fa natur\u0103 c\u0103 ne \u00eempiedic\u0103 adesea de la exercitarea propriilor noastre facult\u0103\u0163i\u201c); dezinteresul fa\u0163\u0103 de marile idei \u015fi proiecte privind cultura \u015fi civiliza\u0163ia; goana dup\u0103 profesii lucrative (\u201e&#8230;avem nevoie de creatori, de arhitec\u0163i, de g\u00e2nditori originali, de ingineri inventivi (&#8230;) cultura rom\u00e2n\u0103 nu va \u00eencepe dec\u00e2t \u00een ziua c\u00e2nd va apare \u00eent\u00e2ia crea\u0163ie rom\u00e2n\u0103 tehnic\u0103, fie \u015fi o sf\u00e2rleaz\u0103 automat\u0103 cu proces intermitent\u201c); carierismul (\u201eCine a f\u0103cut o carier\u0103 a renun\u0163at de la \u00eenceput la orice activitate legat\u0103 de contempla\u0163ie, \u00een linii generale el nici nu este un intelectual\u201c); eludarea spiritului critic;\u00a0 incultura sau incapacitatea de a construi durabil. Sunt numai c\u00e2teva dintre subiectele publicisticii lui C\u0103linescu, \u00eendeosebi ale celei din perioada interbelic\u0103, \u201eg\u00e2lceava\u201c sa cu lumea cunosc\u00e2nd o diversitate de formule \u015fi genuri (de la pamflet la poem, de la portretul ocazional, mai mult sau mai pu\u0163in omagial, la schi\u0163a de moravuri, de la nota incisiv\u0103 la demonstra\u0163ia ampl\u0103 \u00eentr-un fascinant discurs).<br \/>\n\u00cen epoca postbelic\u0103, dovedind aceea\u015fi vigoare \u015fi aceea\u015fi tinere\u0163e a spiritului, el continu\u0103 s\u0103 fie un publicist prodigios. Ca director de gazet\u0103, ca scriitor la ziar de care, de altfel, spun cei care i-au fost aproape, era foarte m\u00e2ndru,\u00a0 abordeaz\u0103 varii teme din sfera culturii, dar \u015fi a socialului \u015fi politicului. Rar se \u00eent\u00e2mpl\u0103 ca o personalitate s\u0103 \u00eempleteasc\u0103 at\u00e2t de armonios lini\u015ftea bibliotecii, refugiul \u00eentre c\u0103r\u0163i cu \u201edescinderea\u201c \u00een tumultul Cet\u0103\u0163ii, singur\u0103tatea lecturii, \u0163inuta \u201e\u00een haine somptuoase, cum f\u0103cea Machiavel\u201c cu haina de lucru a lupt\u0103torului pe care nimic \u015fi nimeni nu l-au \u00eengenuncheat vreodat\u0103, cum scria un memorialist care l-a cunoscut bine mai ales \u00een perioada ie\u015fean\u0103, cea mai fecund\u0103 privind crea\u0163ia c\u0103linescian\u0103. \u015ei \u00een publicistica sa C\u0103linescu \u015focheaz\u0103 adeseori sim\u0163ul comun \u015fi chiar bunul sim\u0163, care nu o dat\u0103 se \u00eenso\u0163e\u015fte cu suficien\u0163a sau cu inhibi\u0163ia paralizant\u0103. Astfel, el \u00eei poate deruta pe unii c\u00e2nd postuleaz\u0103 \u201eTr\u0103im mereu \u00een prezent\u201c iar, uneori, chiar \u00een acela\u015fi text, repudiaz\u0103 pur \u015fi simplu \u201eexisten\u0163a \u00een secol\u201c. Aflat \u201e\u00een afara oric\u0103rei prevederi\u201c (cum definea el \u00eensu\u015fi geniul), C\u0103linescu trecea cu dezinvoltur\u0103 din spa\u0163iul eternit\u0103\u0163ii \u00een cel al contingentului, din inactualitatea literaturii \u00een cea mai concret\u0103, imediat\u0103 actualitate. \u015ei invers. Un C\u0103linescu \u00een \u015fort, explic\u00e2nd regulile de balet clasic colaboratorilor s\u0103i de la Institutul de Istorie \u015fi Teorie Literar\u0103, care \u00eei va purta ilustrul nume, nu trebuie s\u0103 surprind\u0103 pe nimeni. E o imagine definitorie privind mobilitatea unui spirit grandios.<br \/>\nCultul muncii \u015fi al creativit\u0103\u0163ii, precum \u015fi pledoaria, explicit\u0103 sau implicit\u0103, pentru spiritul critic se \u00eenscriu printre dominantele publicisticii lui G. C\u0103linescu, inclusiv \u00een epoca posbelic\u0103. \u201eNu exist\u0103 dec\u00e2t o singur\u0103 muncitorime \u2013 scria el \u00een Tribuna poporului \u2013, de la lumina creerului p\u00e2n\u0103 la t\u0103ria bra\u0163ului. \u00centre Michelangelo \u015fi pietrar nu este deosebire \u00een aceast\u0103 lume a materiei. Fire\u015fte, este una, \u00een absolut. Michelangelo nu \u015fi-a p\u0103r\u0103sit o clip\u0103 mentalitatea lui de bresla\u015f\u201c. Semnificativ, \u00eentr-un articol din Na\u0163iunea (30 septembrie 1948) sublinia o idee mai actual\u0103 ast\u0103zi ca oric\u00e2nd: \u201e\u00cenv\u0103\u0163\u0103m\u00eentul practic nu vrea s\u0103 zic\u0103 \u00eenv\u0103\u0163\u0103m\u00eent f\u0103r\u0103 orizont, ci orizontul definit de la puncte reale pe p\u0103m\u00e2nt\u201c. C\u00e2teva propozi\u0163ii dintr-un articol despre N. Iorga din Contemporanul, nr. 11, 1946, exprim\u0103 un tulbur\u0103tor crez: \u201e\u2026 sunt \u00eempotriva cultului f\u0103r\u0103 spirit critic al marilor oameni \u015fi nu socotesc c\u0103 revederea petelor ar fi infamant\u0103 (&#8230;) Omul excep\u0163ional, expus privirilor tuturor, este ca pomul care, cresc\u00e2nd, m\u0103re\u015fte crest\u0103tura ne\u00eensemnat\u0103 \u015fi-i d\u0103 \u00eenf\u0103\u0163i\u015fare de plag\u0103\u201c. Spiritul critic, ne \u00eenva\u0163\u0103 C\u0103linescu, poate fi chiar nociv, atunci c\u00e2nd, incapabil s\u0103 treac\u0103 dincolo de marginea dezagreabil\u0103 a pl\u0103gii, devine justi\u0163iar \u015fi distructiv. Om al prezentului s\u0103u, \u00een epoci ce mai degrab\u0103 i-au fost ostile \u015fi care, de fapt, nu l-au meritat, G. C\u0103linescu g\u00e2ndea mereu la viitor, iar trecutul, oric\u00e2t de \u00eendep\u0103rtat, \u00eei era mereu aproape, \u00eei era familiar: \u201eC\u00e2nd \u00eel crezi iremediabil pierdut \u00een cele mai abstracte considera\u0163ii despre erotica Rena\u015fterii, atunci po\u0163i fi sigur c\u0103 g\u00e2ndul lui G. C\u0103linescu este concentrat la maximum asupra prezentului\u201c (Adrian Marino). \u00cenc\u00e2t implicarea \u00een fluxul istoriei postbelice a \u00eensemnat pentru el o necesitate spiritual\u0103. \u00cen definitiv, C\u0103linescu, om \u015fi scriitor, este un revolu\u0163ionar \u00een sensul cel mai larg al termenului. Nu gre\u015fe\u015fte Dumitru Micu atunci c\u00e2nd afirm\u0103 c\u0103, de\u015fi nu a fost suficient de receptiv fa\u0163\u0103 de poezia lui Blaga, a lui Bacovia, de\u015fi nu l-a \u00een\u0163eles pe Dostoievski, el e \u201eunul dintre scriitorii rom\u00e2ni cei mai moderni \u015fi chiar avangardi\u015fti\u201c. Altminteri e o pur\u0103 tautologie s\u0103 vorbe\u015fti despre voca\u0163ia revolu\u0163iei la un spirit obsedat de monumental. Construc\u0163ia \u015fi evolu\u0163ia presupun cu necesitate revolu\u0163ia. \u00centrebat la \u00eemplinirea v\u00e2rstei de 60 de ani \u201ece \u00eenseamn\u0103 s\u0103 fii t\u00e2n\u0103r?\u201c, C\u0103linescu r\u0103spundea: \u201ea vedea neted esen\u0163a vie\u0163ii, a urma mereu cu spontaneitate sinuozitatea prezentului viu, nu a aceluia superficial, ci a prezentului logic, dedus \u015ftiin\u0163ifice\u015fte din trecut \u015fi totodat\u0103 a vedea viitorul care se desprinde din prezent, a lupta pentru el\u201c. \u015ei ad\u0103uga, \u00een aceea\u015fi \u00eemprejurare, c\u0103 judec\u0103torul suprem este \u201efapta \u00eens\u0103\u015fi, v\u0103zut\u0103 din viitor\u201c. Apropo de viitor, trebuie reafirmat ceea ce, de altfel, este un loc comun: \u00een drumurile noastre, nu numai cele literare, \u00eel vom \u00eent\u00e2lni la fiecare r\u0103sp\u00e2ntie pe C\u0103linescu. Subscriu la ceea ce-i spunea \u00eentr-un interviu<br \/>\nAl. Piru lui Dorin Tudoran: \u201eOrice ar face literatul rom\u00e2n, fie poet, fie prozator, fie el critic ori istoric literar, se love\u015fte cu capul de G. C\u0103linescu\u201c (Biografia debuturilor, 1978).<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Se vor \u00eemplini \u00een cur\u00e2nd 115 ani de la na\u015fterea lui G. C\u0103linescu. Nicolae Manolescu scrie undeva: \u201eOlimpianului \u015fi placidului E. Lovinescu \u00eei e dat s\u0103 joace rolul polemistului, al partizanului, al pionierului; impulsivului \u015fi subiectivului G. C\u0103linescu, rolul celui ce construie\u015fte cu deta\u015fare filosofic\u0103 sinteza monumental\u0103\u201c. Dar C\u0103linescu, care lucra \u00eentre 12 \u015fi 15&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/g-calinescu-si-fapta-vazuta-din-viitor\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">G. C\u0103linescu \u015fi \u201efapta v\u0103zut\u0103 din viitor\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[10924,10923,124],"class_list":["post-18615","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-opere-fundamentale","tag-g-clinescu","tag-nicolae-manolescu"],"views":2445,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/18615","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=18615"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/18615\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=18615"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=18615"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=18615"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}