{"id":1852,"date":"2010-03-10T20:45:04","date_gmt":"2010-03-10T18:45:04","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=1852"},"modified":"2010-03-10T20:46:04","modified_gmt":"2010-03-10T18:46:04","slug":"agassi-o-autobiografie-4","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/agassi-o-autobiografie-4\/","title":{"rendered":"Agassi. O autobiografie (4)"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>Dupa marturisirea ca uraste sportul alb, al doilea motiv pentru care lumea tenisului l-a hulit pe Andre Agassi (sau poate primul, in ordinea greutatii!) s-a referit la dezvaluirea facuta de ex-campionul american cum ca s-ar fi drogat. Folosesc italicele, caci verbul este important, dupa cum vom vedea. Si asta, pentru ca este o diferenta enorma in universul tenisistic intre a te droga si a te dopa.<\/strong><\/em><br \/>\nIn sport in general si in tenis in particular dopajul se refera la utilizarea unor substante energizante prohibite in scopul, ilicit, de a spori randamentul in confruntarea atletica. Iar acest lucru presupune intentie deliberata. Ba de multe ori, p\u00e2na si inocenta\/ignoranta este aspru pedepsita \u2013 vezi cazul gimnastei noastre, Andreea Raducan, careia i s-a retras titlul olimpic de campioana absoluta la individual cucerit la Sidney datorita folosirii banalului Nurofen, produs medical ce contine pseudoefedrina sau, mai recent, cazul fotbalistului rom\u00e2n Adrian Mutu, care a ingurgitat un medicament de slabit ce contine sibutramina. In afara intentiei voluntare, dopajul mai presupune: cunoasterea beneficiilor rezultate in urma dopajului, evitarea controlului anti-doping sau negarea rezultatelor analizei, inclusiv prin minciuna \u2013 toate fiind elemente ale culpabilitatii sportivului care se dopeaza.<br \/>\nDimpotriva, drogul plezirist, slab sau puternic, nu are nici un impact pozitiv, stimulator sau amplificator, asupra potentialului sportiv al atletului care recurge la acest gen de evaziune, strict privata. Curiozitatea, placerea, nevoia sau dependenta motiveaza recursul la aceasta gama de halucinogene, care insa nu amplifica deloc capacitatea de lupta si performanta a sportivului, ci dimpotriva. Dintr-un asemenea punct de vedere, intre dopajul lui Mariano Puerta, sa zicem, si ingurgitarea metamfetaminei de catre Agassi \u2013 nici o apropiere! Argentinianul a folosit etilefrina, un stimulent utilizat in mod normal de persoanele hipotensive. Victor Hanescu se mira de v\u00e2na de joc a splendidului jucator gaucho, care, in 2005, a jucat finala la Roland Garros, dupa meciuri exceptionale, in care i-a eliminat pe Guillermo Ca\u00f1as si Nikolai Davidenko, opun\u00e2nd apoi o rezistenta eroica unui Nadal de 17 ani aflat intr-o forma divina. Puerta a negat initial, apoi a acuzat o confuzie, caci, spunea el, bause din acelasi pahar folosit si de logodnica sa, femeia fiind de fapt cea care luase substanta respectiva. Pe scurt: argentinianul a fost suspendat doi ani, iar cariera lui s-a fr\u00e2nt definitiv.<br \/>\nDar sa revenim. Suntem in anul 1997. Andre lucra deja de trei ani sub supravegherea lui Brad Gilbert, pe vremea aceea inca jucator de top, iar rezultatele colaborarii lor se vedeau. In 1995 minunea din desert ramasese treizeci de saptam\u00e2ni la r\u00e2nd pe primul loc ATP, c\u00e2stig\u00e2nd in premiera Australian Open si juc\u00e2nd finala US Open, pierduta, fireste, in fata eternului sau \u201enas\u201c , Pete Sampras. In 1996, indragostit de actrita Brooke Shields, fostul-copil minune al tenisului yankeu aluneca incet, dar sigur din elita tenisului, pierz\u00e2nd surprinzator in tururile incipiente la Roland Garros si Wimbledon, in fata slab cotatilor Chris Woodruff si Ken Flach, dar ajung\u00e2nd totusi in penultimul act la Melbourne si Flushing Meadows. Ca o reparatie morala, el isi adjudeca titlul olimpic la Atlanta, fac\u00e2nd fericita o tara intreaga si \u201erazbun\u00e2ndu-l\u201c pe Mike Agassi, boxeurul ghinionist care ratase medalia la doua turnee olimpice, cele de la Londra si Helsinki, sub culorile Iranului.<br \/>\nInsa declinul nu-si incetinea deloc alunecusul. Andre nu doar ca o iubea pe Brooke, dar dorea si sa faca parte din lumea ei. De aici vizite dese pe platoul de filmare, serate cu actori, regizori, scenaristi si producatori de la Hollywood, cine in tot felul de baruri si restaurante sic si underground din New York, Los Angeles si Las Vegas. Si totusi, ceva nu merge. La un moment dat, Agassi paraseste jignit platoul de televiziune, c\u00e2nd Brooke trebuie sa se sarute si sa traga n-spe mii de duble in scena respectiva. Gelos si neinteles, intuind ca lucrurile nu vor merge prea bine, el o cere totusi in casatorie la Paris, pe cheiul Senei, intr-o seara c\u00e2nd ii daruieste o bratara fina simboliz\u00e2nd tenisul. Romantic incapat\u00e2nat, Andre sfideaza evidenta si ignora glasul demonului launtric. Insa toate astea se vad in jocul lui, in rezultate, in prabusirea in clasament. De aici, depresia. Iata ce scria comentatorul din \u201eThe Washington Post\u201c (16 iulie 1997): \u201eIn aceasta dupa-amiaza il vom vedea din nou in teren pe Andre Agassi&#8230; Il mai tineti minte? Acum doi ani era numarul unu mondial. Si a ramas in topul clasamentului timp de treizeci de saptam\u00e2ni consecutive. Toata lumea a crezut ca rivalitatea dintre Agassi si Pete Sampras va fi asemanatoare cu cea dintre Borg si McEnroe. Dar acum Agassi este un jucator cu jumatate de norma. Suntem deja in iulie, el are abia douasprezece meciuri jucate in sapte luni si asa ceva este absurd\u201c.<br \/>\nAndre pierde tot mai des in primul tur, in fata unor jucatori pe care altadata nu i-ar fi luat cu nici un pret in serios. Evita turneele importante, declara forfait din ce in ce mai des. Colac peste pupaza, fata lui Gil Reyes, preparatorul sau fizic si un adevarat al doilea tata pentru el, sufera o fractura de coloana cervicala la ski. La acea vreme, Andre asista impreuna cu Brooke la ceremonia Golden Globe Awards, c\u00e2nd primeste vestea. Lasa totul balta, se arunca in avion si ajunge direct la spital, imbracat in smoking. Reyes este disperat, Agassi se ocupa de tot, merg\u00e2nd p\u00e2na la a-si aduce in parcarea spitalului rulota de lux, pentru ca incapat\u00e2natul de Reyes sa inchida o jumatate de ora ochii in conditii omenesti. Parkingul se plateste cu monede de 25 de centi, iar Andre are buzunarul greu de metal. Si tenisul? Ei bine, clasamentul ATP il plasa pe Agassi undeva, dincolo de locul 100.<br \/>\nAceasta este imprejurarea in care ex-liderul mondial recurge la drog. Dar iata cum descrie Agassi episodul in cauza: \u201eMa gasesc acasa, in apartamentul din Vegas, privind la televizor impreuna cu Slim, asistentul meu. Nu vad prea bine. Kacey sfata lui Reyes, n.m.t are probleme dupa interventia chirurgicala, iar medicii nu pricep de ce. Gil este la capatul puterilor. Data casatoriei mele se apropie si nu incetez sa-mi spun ca ar trebui sa o am\u00e2n sau chiar sa o anulez, dar habar n-am cum sa fac asta. Slim este si el stresat. Deunazi, c\u00e2nd facuse dragoste cu prietena lui, prezervativul s-a rupt. Acum este in deruta. Intre el si iubita lui tocmai a intervenit o cearta, consumata public, la bar, urmata de o despartire dramatica. Slim nu vrea dec\u00e2t sa se ameteasca. Asa ca imi propune: \u2013 Vrei sa luam ceva, ca sa ne ametim?- Ce, sa ma droghez? \u2013 Mda. \u2013 Cu ce? \u2013\u00a0 Cu gack. \u2013 Ce-i aia? \u2013 Cristal sCrystal methamphetamine n.m.t. Metamfetamina. \u2013 Dar de ce se numeste asa, gack? \u2013 Asta este zgomotul pe care-l face c\u00e2nd te ia de cap. Mintea incepe sa functioneze at\u00e2t de rapid, ca nu mai poti sa spui dec\u00e2t gack, gack, gack. \u2013 Dar asa functioneaza mintea mea mereu. De ce m-as lua? \u2013 Te face sa te simti Superman, omule. Crede-ma. Si-atunci, ca si cum cuvintele ar fi fost rostite de cineva din spatele meu, nu de mine, ma pomenesc spun\u00e2nd: \u2013 Stii ceva? La naiba. De acord. Hai sa ne luam! Slim scoate putin praf, apoi il pune pe masuta. Taie o linie, o trage pe nas. Mai taie una, si trag si eu. Ma las pe divan si astept sa vad Rubiconul pe care trebuie sa-l trec. Pentru o clipa imi pare rau, apoi ma cotropeste o profunda tristete. Dupa aceea ma cuprinde un nesf\u00e2rsit val de euforie, ceva enorm, care-mi alunga toate g\u00e2ndurile negative, p\u00e2na si pe cele pe care nu le-am avut vreodata. Totul se petrece de parca as fi primit o injectie cu cortizon in subcortex. Nu m-am simtit niciodata at\u00e2t de viu, at\u00e2t de plin de speranta \u2013 si, mai presus de orice, simt cum debordez de energie. O forta colosala ma impinge sa fac ordine. Ma reped in toate colturile casei, adunind si ordon\u00e2nd, curat\u00e2nd si spal\u00e2nd. Curat baia. Fac patul. Sterg pe jos. C\u00e2nd nu mai am ce sa spal, trec la lenjerie. Apoi la garderoba. Impaturesc fiecare tricou, fiecare sort, iar energia imi ram\u00e2ne neschimbata. Nici vorba sa ma asez. Daca as fi avut argintarie, as fi frecat-o. Daca as fi avut incaltari din piele, le-as fi curatat&#8230; Nu am dormit atunci vreme de doua zile. C\u00e2nd, in cele din urma, am reusit, m-am ad\u00e2ncit in somn ca un mort plin de inocenta\u201c (op. cit., ed. fr., pp. 321-322).<br \/>\nDar mai multe despre acel episod nefericit, saptam\u00e2na viitoare, c\u00e2nd voi analiza c\u00e2ta vinovatie reala ascunde o asemenea int\u00e2mplare, dar si consecintele formale, ascendentul asupra formei sportive si, nu in ultimul r\u00e2nd, ecourile in r\u00e2ndul jucatorilor dupa ce autobiografia lui Agassi a vazut lumina tiparului.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Dupa marturisirea ca uraste sportul alb, al doilea motiv pentru care lumea tenisului l-a hulit pe Andre Agassi (sau poate primul, in ordinea greutatii!) s-a referit la dezvaluirea facuta de ex-campionul american cum ca s-ar fi drogat. Folosesc italicele, caci verbul este important, dupa cum vom vedea. Si asta, pentru ca este o diferenta enorma&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/agassi-o-autobiografie-4\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Agassi. O autobiografie (4)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[1469,1470,1468,898],"class_list":["post-1852","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-agassi","tag-autobiografie","tag-dopaj","tag-tenis"],"views":2352,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1852","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=1852"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1852\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=1852"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=1852"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=1852"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}