{"id":18519,"date":"2014-04-03T09:21:04","date_gmt":"2014-04-03T07:21:04","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=18519"},"modified":"2014-04-03T09:21:04","modified_gmt":"2014-04-03T07:21:04","slug":"the-grand-budapest-hotel-dantelarii-si-fineturi-nostalgice","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/the-grand-budapest-hotel-dantelarii-si-fineturi-nostalgice\/","title":{"rendered":"The Grand Budapest Hotel,  dantel\u0103rii \u015fi fine\u0163uri nostalgice"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>Cel mai bun exemplu de patiserie vizual\u0103 este oferit de cel mai recent lungmetraj al lui Wes Anderson, The Grand Budapest Hotel, \u00eenc\u0103 de pe posterul s\u0103u oficial, \u00een care cl\u0103direa marelui hotel unguresc are nuan\u0163e de fri\u015fc\u0103 \u015fi de bomboane roz fondante, \u00een timp ce, la orizont, sunt vizibile piscuri la fel de aspectuoase ca bezelele proasp\u0103t scoase din cuptor. Ambi\u0163iosul film e inspirat din lucr\u0103rile scriitorului Stefan Zweig, mai cu seam\u0103 din biografia acestuia, intitulat\u0103 The World Of Yesterday, \u015fi mizeaz\u0103 pe o melancolie aparte, atribuit\u0103 Europei \u00eenainte ca aceasta s\u0103 fie zguduit\u0103 de fascism \u015fi de furtunile grele ale r\u0103zboaielor. De\u015fi ideea ini\u0163ial\u0103 a lui Wes era s\u0103 plaseze povestea filmului \u00een zilele noastre, odat\u0103 cu descoperirea mai am\u0103nun\u0163it\u0103 a scriitorului \u015fi a lucr\u0103rilor sale, aceasta a luat o alt\u0103 turnur\u0103. Filmul este repozi\u0163ionat pe platforma melancolic\u0103 a unui europenism demult uitat, \u00een care must\u0103cio\u015fi de toate felurile \u015fi activit\u0103\u0163i luxuriante specifice perioadei interbelice ofer\u0103 o imagine de ansamblu sentimental\u0103 \u015fi bine asezonat\u0103 cu realismul magic al regizorului.<\/strong> <\/em><br \/>\nWes Anderson creeaz\u0103 filmului s\u0103u o structur\u0103 de tip poveste \u00een ram\u0103, cu bucle narative pe care le coase cu migal\u0103. \u00ce\u015fi \u00eemparte filmul \u00een capitole livre\u015fti, a c\u0103ror importan\u0163\u0103 cronologic\u0103 \u015fi emo\u0163ional\u0103 ofer\u0103 informa\u0163ii cruciale, prin care \u00ee\u015fi caracterizeaz\u0103 personajele. Ca \u00een oricare alt film de Anderson, personajele sunt definitorii pentru genul pove\u015ftii \u015fi pentru m\u0103sura de umor creat\u0103 \u00een raport cu amprenta regizoral\u0103 \u015fi cu ideea central\u0103 a filmului. Pentru c\u0103 The Grand Budapest Hotel relateaz\u0103 aventurile unui recep\u0163ioner de hotel a c\u0103rui imagine o \u00eentrece p\u00e2n\u0103 \u015fi pe cea a musafirilor, povestea este construit\u0103 \u00een jurul acestui om, dar, prin intermediul flashback-urilor, ne prezint\u0103 \u015fi perspectivele altor personaje.<br \/>\nPrima ram\u0103 narativ\u0103 introduce spectatorul \u00een ideea de la care a pornit povestea originar\u0103, ilustr\u00e2nd o perspectiv\u0103 a c\u0103r\u0163ii intitulate The Grand Budapest Hotel \u015fi a fetei care de\u0163ine aceast\u0103 carte. Firul narativ continu\u0103 cu imaginea autorului c\u0103r\u0163ii, care, ajuns la b\u0103tr\u00e2ne\u0163e, este \u00eentrerupt \u00een timpul discursului adresat spectatorilor de c\u0103tre nepotul s\u0103u pus pe \u015fotii. Bucla narativ\u0103 reintr\u0103 \u00een mecanismul flashback-ului \u015fi-l ipostaziaz\u0103 pe acela\u015fi scriitor, mai t\u00e2n\u0103r, interpretat de Jude Law, care popose\u015fte finalmente \u00een hotel \u015fi intr\u0103 \u00een contact cu faimosul posesor al acestuia, domnul Moustafa (F. Murray Abraham). P\u00e2n\u0103 \u00een acest punct, filmul introduce personajele principale, care dau startul fiec\u0103reia dintre buclele narative.<br \/>\nRefugiat \u00een urma r\u0103zboiului care \u00eei ucisese \u00eentreaga familie, visul cel mai mare al t\u00e2n\u0103rului Moustafa aka Zero (Tony Revolori) fusese cel de a deveni un lobby boy la The Grand Budapest Hotel, atribuindu-i acestei meserii o prestan\u0163\u0103 venit\u0103 de la calitatea excep\u0163ional\u0103 a serviciilor \u015fi tradi\u0163ia bine p\u0103strat\u0103 de c\u0103tre recep\u0163ionerul M. Gustave (Ralph Fiennes). \u00cent\u00e2lnirea cu domnul Gustave este cirea\u015fa de pe tortul filmului prin faptul c\u0103 personajul s\u0103u reprezint\u0103 o imagine melancolic\u0103 a perioadei interbelice, prin ipostazierea unui tip de existen\u0163ialism glam. M\u0103re\u0163ia cl\u0103dirii este, de fapt, m\u0103re\u0163ia recep\u0163ionerului care se ridic\u0103 la statutul de amfitrion al hotelului prin prestan\u0163a sa galant\u0103, a gentleman-ului care prefer\u0103 blondele (mai b\u0103tr\u00e2ne ca el) \u015fi recit\u0103 ca un romantic incurabil poezii semi-kitsch, indiferent de situa\u0163ia \u00een care se afl\u0103.<br \/>\nCe e de mirare, dup\u0103 primele minute de vanitate \u015fi ospitalitate \u015farmant\u0103 atribuite domnului Gustave, este c\u0103 imaginea \u015fi caracterul s\u0103u nu afecteaz\u0103 cu nimic dorin\u0163a acestuia de a-l ajuta pe t\u00e2n\u0103rul b\u0103iat \u015fi de a ajunge s\u0103-l \u00eendr\u0103geasc\u0103, \u00een cele din urm\u0103. Acela\u015fi lucru se \u00eent\u00e2mpl\u0103 \u015fi \u00een cazul b\u0103iatului, pentru c\u0103 M. Gustave ac\u0163ioneaz\u0103 ca un model demn de urmat. Toat\u0103 stima t\u00e2n\u0103rului atinge cote maxime, ajung\u00e2nd \u00een punctul \u00een care \u00eel va ajuta pe domnul Gustave, odat\u0103 ce acesta, acuzat de moartea uneia dintre b\u0103tr\u00e2nele bogate pe care le iubea \u015fi b\u0103gat la \u00eenchisoare, va evada \u015fi va \u00eencerca s\u0103-\u015fi g\u0103seasc\u0103 un ad\u0103post. Surpriza pove\u015ftii, elementul de tip artificiu care explodeaz\u0103 \u015fi arunc\u0103 sc\u00e2ntei fascinante, este zona de murder-mystery pe care o propune regizorul.<br \/>\nMai complex \u015fi mai profund ca A Moonrise Kingdom, filmul ofer\u0103 cele mai dinamice secven\u0163e tip Wes Anderson \u015fi mizeaz\u0103 pe elemente clasice ale filmului noir, precum urm\u0103rile care au ca scop demascarea r\u0103uf\u0103c\u0103torului, g\u0103sirea elementelor cheie \u015fi a punctelor de intrig\u0103, ritmul alert \u015fi folosirea obiectelor ca semnifica\u0163ii importante \u00een solu\u0163ionarea conflictelor pove\u015ftii. P\u00e2n\u0103 aproape de final to\u0163i sunt ni\u015fte mici Sherlock care alearg\u0103 dincolo \u015fi dincoace ca ni\u015fte marionete umane.<br \/>\nFilmul lui Wes Anderson nu ilustreaz\u0103 doar o melancolie fa\u0163\u0103 de excentricitatea spa\u0163iului european interbelic, ci are \u015fi puterea de a vorbi, la fel de melancolic, despre stereotipurile filmelor noir \u2013 prin teatralitatea \u015fi caricatura personajelor construite, prin centrarea exacerbat\u0103 a aparatului de filmat \u015fi prin mici comploturi narative, de tip replici cli\u015feistice amuzante \u015fi secven\u0163e moralizatoare. O astfel de secven\u0163\u0103, care va ap\u0103rea de dou\u0103 ori pe parcursul filmului, este cea din tren, c\u00e2nd autorit\u0103\u0163ile maghiare verific\u0103 actele domnului Gustave \u015fi ale lui Zero, opri\u0163i \u00een mijlocul unui c\u00e2mp de orez. Secven\u0163a merge cu sentimentalismul p\u00e2n\u0103 \u00een punctul \u00een care abia atunci con\u015ftientiz\u0103m c\u0103 vanitatea \u015fi prestan\u0163a interna\u0163ional\u0103 a domnului Gustave nu sunt dec\u00e2t o pelerin\u0103 care \u00eel fere\u015fte de ploaie.<br \/>\nAcoperit de p\u0103turi narative \u0163esute cu migal\u0103, plasat \u00een trei epoci diferite, povestit \u00een flashback-uri \u015fi ajut\u00e2ndu-se de anima\u0163ie \u015fi stop-motion photography, filmul lui Wes Anderson mai ofer\u0103, \u00een mod subtil, pe l\u00e2ng\u0103 schemele de culoare deja recognoscibile, \u015fi trimiteri contemporane de tip instagram, notabile \u00een c\u00e2teva secven\u0163e \u00een care marginile cadrelor respective par a fi blurate\/\u00eence\u0163o\u015fate cu scopul de a eviden\u0163ia, \u00eenc\u0103 o dat\u0103, centralitatea decupajului s\u0103u cinematografic. Dar, pe l\u00e2ng\u0103 aceste merite vizuale, melancolia lui Wes Anderson, redirec\u0163ionat\u0103 c\u0103tre melancolia domnului Gustave, prin alura omului a c\u0103rui lume pare s\u0103 se fi spulberat \u00eenainte ca acesta s\u0103 fi p\u0103\u015fit \u00een ea, este justificat\u0103 prin dorin\u0163a universului cinematografic de a redescoperi, \u00een fiecare moment al cre\u0103rii sale, un astfel de \u201efanfaron\u201c de bun augur.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Cel mai bun exemplu de patiserie vizual\u0103 este oferit de cel mai recent lungmetraj al lui Wes Anderson, The Grand Budapest Hotel, \u00eenc\u0103 de pe posterul s\u0103u oficial, \u00een care cl\u0103direa marelui hotel unguresc are nuan\u0163e de fri\u015fc\u0103 \u015fi de bomboane roz fondante, \u00een timp ce, la orizont, sunt vizibile piscuri la fel de aspectuoase&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/the-grand-budapest-hotel-dantelarii-si-fineturi-nostalgice\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">The Grand Budapest Hotel,  dantel\u0103rii \u015fi fine\u0163uri nostalgice<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[],"class_list":["post-18519","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media"],"views":1223,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/18519","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=18519"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/18519\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=18519"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=18519"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=18519"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}