{"id":18474,"date":"2014-04-03T08:27:01","date_gmt":"2014-04-03T06:27:01","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=18474"},"modified":"2015-01-15T14:53:20","modified_gmt":"2015-01-15T12:53:20","slug":"cine-mai-suntem","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/cine-mai-suntem\/","title":{"rendered":"Cine mai suntem?"},"content":{"rendered":"

Thomas Watson, pre\u015fedintele IBM-ului, f\u0103cea \u00een 1943 o afirma\u0163ie care, dup\u0103 71 de ani, nou\u0103, celor de azi, \u00een plin\u0103 er\u0103 a civiliza\u0163iei computerizate, ne pare hilar\u0103: \u201eEu cred c\u0103 exist\u0103 o pia\u0163\u0103 mondial\u0103 poate pentru cinci computere\u201c. <\/strong><\/em>Afirma\u0163ia sa a r\u0103mas la fel de celebr\u0103 precum r\u0103spunsul\u00a0 \u00eenainta\u015fului s\u0103u, H.M. Warner, cofondator \u015fi pre\u015fedinte al nu mai pu\u0163in celebrei Warner Bros Pictures: \u201eCine dracu vrea s\u0103 aud\u0103 actori vorbind?\u201c, \u00een 1927, c\u00e2nd i s-a propus s\u0103 revolu\u0163ioneze industria cinematografic\u0103\u00a0 renun\u0163\u00e2nd la filmul mut \u00een favoarea celui sonor. Ce-ar putea avea, \u00eens\u0103, \u00een comun spusele celor doi? \u00cen 2012,Technisches Museum din Viena a g\u0103sit, se pare, motivul pentru a le aduce \u00eempreun\u0103 la cuno\u015ftin\u0163a publicului s\u0103u, tip\u0103rindu-le,\u00a0 printre alte asemenea \u201emaxime\u201c, pe biletele de intrare. Dar nu ca pe ni\u015fte abera\u0163ii, ci drept ni\u015fte curiozit\u0103\u0163i. \u015ei nu pentru amuzament \u2013 chiar dac\u0103, \u00een absen\u0163a contextului din care au fost extrase \u015fi \u00een raport cu realit\u0103\u0163ile noastre, obtuzitatea lor este, pe bun\u0103 dreptate, comic\u0103 \u2013, ci pentru a-\u015fi \u00eenc\u00e2nta vizitatorii amintindu-le c\u00e2t de rapide au fost evolu\u0163iile din istoria tehnicii \u00een respectivele domenii, \u00een mai pu\u0163in de un veac.<\/strong> <\/em><\/p>\n

Observ\u0103m, la r\u00e2ndul nostru, \u015fi cu aceast\u0103 ocazie, c\u00e2te fe\u0163e are adev\u0103rul, c\u00e2te schimb\u0103ri suport\u0103 \u00een func\u0163ie de contextul istoric, ce amplific\u0103ri negative poate cunoa\u015fte el odat\u0103 cu trecerea timpului. C\u0103ci se \u00eent\u00e2mpl\u0103 ca tocmai nesperatele \u00eempliniri ale viitorului s\u0103 \u00eence\u0163o\u015feze parc\u0103 \u015fi mai mult \u2013 retrospectiv vorbind \u2013 judecata \u015fi orizontul vizionarilor.
\n\u00cemi amintesc \u00eens\u0103 c\u0103 un fapt banal, dar\u00a0 \u00eentotdeauna reconfortant, la Viena, este prezen\u0163a masiv\u0103 a copiilor \u00een muzee. Un curent de energie face s\u0103 vibreze orice sal\u0103 c\u00e2nd irump bucuro\u015fi, \u00eenso\u0163i\u0163i de p\u0103rin\u0163i sau de profesori. Cu toate acestea, nu neap\u0103rat energia \u015fi bucuria, altminteri proprii copiilor, de la noi \u015fi de aiurea, m\u0103 impresioneaz\u0103 la ei, c\u00e2t familiaritatea cu care ocup\u0103 orice muzeu \u015fi cu care se apropie de exponate, ca \u015fi cum adev\u0103rata ra\u0163iune a prezen\u0163ei lor acolo este s\u0103-\u015fi viziteze ni\u015fte bunuri de pre\u0163. De altfel, ele c\u00e2\u015ftig\u0103 cu at\u00e2t mai mult \u00een valoare cu c\u00e2t se dovede\u015fte c\u0103 au fost prezentate pe \u00een\u0163elegerea, pe gustul \u015fi la \u00eendem\u00e2na lor. Este c\u00e2t se poate de evident c\u0103 accesul la exponate este o invita\u0163ie ingenioas\u0103 supus\u0103 mereu inova\u0163iei, \u00een ideea c\u0103 toate piesele de aici sunt parte din universul lor \u00eempreun\u0103 cu ora\u015ful. Vizitatorii nu trebuie dec\u00e2t s\u0103 fie deschi\u015fi, sensibili, s\u0103 vin\u0103, adic\u0103, instrui\u0163i din \u015fcoal\u0103, capabili, cum ar spune Pessoa, s\u0103 se abandoneze pl\u0103cerii de a se \u201e\u00eempodobi\u201c cu ele \u201epe din\u0103untru\u201c. O disciplin\u0103 a experimentului, a cunoa\u015fterii, dar \u015fi a jocului \u015fi a imagina\u0163iei, a libert\u0103\u0163ii de mi\u015fcare \u015fi de exprimare creativ\u0103 deprind deopotriv\u0103, \u00een muzee, copiii \u015fi adul\u0163ii; o educa\u0163ie prin care curiozitatea, emo\u0163ia, afectele \u015fi respectul pentru trecut \u015fi pentru prezent le sunt stimulate \u015fi alimentate pe m\u0103sur\u0103, c\u0103l\u0103uzindu-i din aproape \u00een aproape spre \u00eens\u0103\u015fi \u00een\u0163elegerea sensului existen\u0163ei. De altfel, sentimentul unei continuit\u0103\u0163i a apartenen\u0163ei \u015fi a propriet\u0103\u0163ii, siguran\u0163a c\u0103 nimic nu este sau nu se face \u00eent\u00e2mpl\u0103tor, \u00een interiorul \u015fi \u00een exteriorul institu\u0163iilor, surpriza pl\u0103cut\u0103, adesea, c\u0103 totul a fost g\u00e2ndit spre a-\u0163i servi \u0163ie, ca om, a-\u0163i asigura confortul \u015fi a-\u0163i aduce o\u00a0 satisfac\u0163ie, le ai doar \u00een \u0163\u0103rile civilizate. Nu te mai miri cum de func\u0163ioneaz\u0103 lucrurile, e\u015fti pur \u015fi simplu p\u0103rta\u015f la aceast\u0103 normalitate pe care sim\u0163i c\u0103 o meri\u0163i \u015fi, oricum, o tr\u0103ie\u015fti \u00een mod natural. E\u015fti dator doar s\u0103 respec\u0163i regulile pentru a fi beneficiarul unei politici sociale \u015fi culturale coerente, al unei rutine s\u0103n\u0103toase care face ca un mecanism nev\u0103zut s\u0103 asigure mi\u015fcarea coordonat\u0103 a \u00eentregii societ\u0103\u0163i. Concordan\u0163a \u2013 \u015fi concordia \u2013\u00a0 pe care le percepem \u00een alte p\u0103r\u0163i, unde \u015fi via\u0163a este mai tihnit\u0103,\u00a0 ne lipsesc ast\u0103zi cel mai mult \u00een spa\u0163iul rom\u00e2nesc. Consecin\u0163\u0103, probabil, a unui defect general al educa\u0163iei primite \u00eenc\u0103 din\u00a0 \u015fcoala primar\u0103, care sl\u0103be\u015fte voin\u0163a comun\u0103 \u015fi \u00eent\u0103re\u015fte, \u00een loc s\u0103 extirpe, sl\u0103biciunile de caracter. Dac\u0103 \u00eenainte de \u201989 cre\u015fteam duplicitari \u2013\u00a0 de coniven\u0163\u0103 cu p\u0103rin\u0163ii, dar \u015fi cu dasc\u0103lii \u2013 \u00eenv\u0103\u0163\u00e2nd de mici cum s\u0103 nu ne \u00eensu\u015fim \u201elumina\u201c propagandei comuniste, ast\u0103zi, la r\u00e2ndul nostru, p\u0103rin\u0163i, unii \u015fi dasc\u0103li, suntem \u00een situa\u0163ia de a ne instrui copiii astfel \u00eenc\u00e2t s\u0103 nu se lase converti\u0163i de propaganda banului. Dar putem? Nu ne dirijeaz\u0103, \u015fi pe noi, banul, precum bastonul pe orbi? Cu toate c\u0103 \u015ftim c\u0103 el, bastonul,\u00a0 nu este organul vederii noastre, ci \u00eenlocuitorul lui, pip\u0103itul \u00eempleticit prin care ne am\u0103gim c\u0103 suntem st\u0103p\u00e2ni pe noi \u015fi ne conducem singuri. Vorbim \u00een ambele cazuri de o educa\u0163ie negativ\u0103 care \u00eencurajeaz\u0103 cu perfidie rezisten\u0163a fa\u0163\u0103 de \u00eenv\u0103\u0163\u0103tur\u0103 \u015fi lipsa de respect pentru \u00eenv\u0103\u0163\u0103tor \u015fi pentru autoritate. Ajutat\u0103 fiind din plin de presiunea climatului familial \u015fi social nes\u0103n\u0103tos, climat \u00een care copiii nu au nicio sc\u0103pare: sunt fie martori, fie obiect al f\u0103r\u0103delegilor adul\u0163ilor, al evenimentelor \u015fi teleevenimentelor toxice, morbide, nocive.
\nCe s\u0103 \u00eenve\u0163e atunci copiii \u015fi de la cine? Avem valori, dar nimic nu le leag\u0103 \u00eentre ele, nu se mai sus\u0163in unele pe altele prin continuitate, nu constituie un medium, r\u0103m\u00e2n\u00a0 disparate, insuficient cunoscute pentru a fi apreciate, adeseori mai presus de puterea de \u00een\u0163elegere a politicienilor \u015fi \u00een afara interesului activi\u015ftilor culturali. Asumarea fragmentar\u0103 \u015fi par\u0163ial\u0103 a trecutului istoric \u015fi cultural, amputarea lui la comand\u0103 ideologic\u0103 \u00een func\u0163ie de regimul politic instalat la conducerea \u0163\u0103rii \u015fi transmiterea unei mo\u015fteniri denaturate genera\u0163iilor urm\u0103toare au avut \u015fi continu\u0103 s\u0103 aib\u0103 efecte tulbur\u0103toare asupra con\u015ftiin\u0163ei noastre identitare \u015fi na\u0163ionale. Doar dou\u0103 lucruri mai au \u00een comun, ast\u0103zi, la noi, cultura si educa\u0163ia \u2013 marginalizarea \u015fi subfinan\u0163area. Aceast\u0103 degradare este raiul individualismului primitiv, al imposturii \u015fi al ambi\u0163iei f\u0103r\u0103 margini a celor care \u00ee\u015fi consum\u0103 priceperea \u015fi energia pentru a-\u015fi croi prin orice mijloace drum spre putere. Spre orice form\u0103 de putere. \u015ei, din p\u0103cate, nici oamenii de cultur\u0103 \u2013\u00a0 aceia dintre ei care \u0163in afi\u015ful scenei publice \u2013 nu au o \u0163int\u0103 mai nobil\u0103. Tenta\u0163ia de a fi tenore primo \u2013 dac\u0103 s-ar putea \u00eencep\u00e2nd chiar din culise \u2013 se v\u0103de\u015fte \u015fi \u00een r\u00e2ndurile lor, ca \u015fi \u00een ale politicienilor, mai puternic\u0103 dec\u00e2t onestitatea. Iar c\u00e2nd au norocul s\u0103-i ajute \u015fi talentul, nimic nu-i mai opre\u015fte s\u0103-\u015fi c\u00e2nte aria. Au \u00een jurul lor partide \u015fi nanny-organiza\u0163ii, au adulatori, prieteni \u015fi jurnali\u015fti care \u00eei spal\u0103, \u00eei perie, \u00eei promoveaz\u0103 negre\u015fit \u00een rolurile principale; \u015fi tot ei \u00eei \u015fi aplaud\u0103. Cu toate acestea, graba ascensiunii, preocuparea pentru masc\u0103, vedetismul, inconsisten\u0163a moral\u0103 \u015fi spiritual\u0103\u00a0 \u00eei priveaz\u0103 de statutul de modele reale; performan\u0163a de a-\u015fi fi c\u00e2\u015ftigat o anume suprafa\u0163\u0103 \u00eei men\u0163ine, \u00eens\u0103, \u00een pozi\u0163ia privilegiat\u0103 de lideri de grup. Pentru orgoliul lor, o pozi\u0163ie, totu\u015fi, umilitoare.
\nDar, \u00eentr-un moment ca acesta, de mari fr\u0103m\u00e2nt\u0103ri, c\u00e2nd lumea \u00eentreag\u0103 se mobilizeaz\u0103 \u00een cu totul alte direc\u0163ii, mai conteaz\u0103 micul bovarism al liderilor no\u015ftri locali? Opinia public\u0103 e prigonit\u0103 prin cetate, abia mai ofteaz\u0103 pe la col\u0163uri: a r\u0103mas f\u0103r\u0103 glas \u015fi nu se \u00een\u0163elege prea bine de ce n-o ajut\u0103 nimeni s\u0103 se ridice. La fel de n\u0103p\u0103stuite sunt educa\u0163ia \u015fi cultura, iar f\u0103r\u0103 \u00eendemnul lor \u015fi f\u0103r\u0103 protec\u0163ia lor se sting \u00een noi con\u015ftiin\u0163a binelui, a frumosului, aspira\u0163iile nobile, stima de sine. R\u0103m\u00e2nem \u00een bezn\u0103 \u00een n\u0103dejdea bastonului. Acolo, \u00een singur\u0103tatea ei atroce, insensibili, cu instinctul supravie\u0163uirii a\u0163ipit, auzim parc\u0103 \u00een vis, \u015fi auzim o dat\u0103, auzim de dou\u0103 ori, auzim de nu \u015ftiu c\u00e2te ori, auzim de ani de zile cum se taie cu drujba p\u00e2n\u0103 \u015fi trilul p\u0103s\u0103rilor. Auzim cum ne fuge p\u0103m\u00e2ntul de sub picioare, cu sutele de mii de hectare; cum dispar cl\u0103diri de patrimoniu \u015fi se str\u0103mut\u0103 \u015fcoli, colegii, licee, facult\u0103\u0163i, focare vechi de cultur\u0103. Dar, oare, de ce? Pentru c\u0103 \u2013 ne \u015fopte\u015fte \u00een vis cineva, un str\u0103in mai degrab\u0103 dec\u00e2t propria con\u015ftiin\u0163\u0103 \u2013, ce n-am v\u00e2ndut retroced\u0103m precum noi \u00een\u015fine am hot\u0103r\u00e2t sau, poate,\u00a0 liderii no\u015ftri: \u0163ara asta e prea bogat\u0103 \u015fi prea frumoas\u0103 ca s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 a noastr\u0103. Un v\u00e2nt \u00eenghe\u0163at m\u0103tur\u0103 foile unui manuscris, de nu cumva vreo carte funciar\u0103 r\u0103mas\u0103 de izbeli\u015fte \u00een pustiu, undeva pe un drum desfundat de \u0163ar\u0103, un nebun aprinde tor\u0163a din m\u00e2na furat\u0103 a muzei lui Eminescu \u015fi o azv\u00e2rle hohotind peste gardul unei foste prim\u0103rii, apoi \u015fi statuia. Sunt oameni de fa\u0163\u0103, sunt martori \u015fi nimeni nu spune nimic. Nimeni nu are nicio reac\u0163ie. Sunt mor\u0163i? Sunt doar legume. Sunt \u2013 ne lini\u015fte\u015fte str\u0103inul, \u015fi poate c\u0103 e doctor \u2013 sunt dup\u0103 o opera\u0163ie ca aceasta, grea, de rezec\u0163ie cultural\u0103, a\u015fa cum trebuie s\u0103 fie: iner\u0163i \u015fi f\u0103r\u0103 identitate. De un singur lucru ne d\u0103m seama singuri: suntem \u00eentre dou\u0103 co\u015fmare. Bine ar fi s\u0103 nu ne mai trezim:\u00a0 nici eu, nici tu, nici el… Fiindc\u0103 mai rea dec\u00e2t orice co\u015fmar nu poate fi dec\u00e2t \u00eentrebarea pe care am fi sili\u0163i s\u0103 ne-o punem unii altora: \u201eTu cine mai e\u015fti?\u201c Iar r\u0103spunsul ar pr\u0103v\u0103li atunci asupra noastr\u0103 o \u00eentrebare \u015fi mai teribil\u0103: \u201eRom\u00e2nia mai este?\u201c<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Thomas Watson, pre\u015fedintele IBM-ului, f\u0103cea \u00een 1943 o afirma\u0163ie care, dup\u0103 71 de ani, nou\u0103, celor de azi, \u00een plin\u0103 er\u0103 a civiliza\u0163iei computerizate, ne pare hilar\u0103: \u201eEu cred c\u0103 exist\u0103 o pia\u0163\u0103 mondial\u0103 poate pentru cinci computere\u201c. Afirma\u0163ia sa a r\u0103mas la fel de celebr\u0103 precum r\u0103spunsul\u00a0 \u00eenainta\u015fului s\u0103u, H.M. Warner, cofondator \u015fi pre\u015fedinte… Cite\u0219te mai mult »Cine mai suntem?<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[13156],"tags":[10807,4,1374,10806,2794,8543,10805,10804],"class_list":["post-18474","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-editorial","tag-apropierea-de-produse-culturale","tag-editorial","tag-educatie","tag-metode-educative","tag-muzee","tag-politici-culturale","tag-politici-de-marketing-cultural","tag-technisches-museum-din-viena"],"views":1883,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/18474","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=18474"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/18474\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=18474"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=18474"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=18474"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}