{"id":1842,"date":"2010-03-10T20:36:46","date_gmt":"2010-03-10T18:36:46","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=1842"},"modified":"2010-03-10T20:38:21","modified_gmt":"2010-03-10T18:38:21","slug":"tradarea-criticii-si-justitiarii-calomniosi","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/tradarea-criticii-si-justitiarii-calomniosi\/","title":{"rendered":"Tradarea criticii si… justitiarii calomniosi"},"content":{"rendered":"

Av\u00e2nd girul dlui N. Manolescu \u2013 unul dintre cei mai importanti critici rom\u00e2ni din perioada postbelica, care trece, iata, de douazeci de ani, prin conul unei ezitari destinale greu de neglijat \u2013 dl Gh. Grigurcu scrie un text pretins polemic, incarcat de inexactitati, adevaruri spuse pe jumatate, adica evidente calomnii, sustinute cu numeroase citate, extrase tendentios din paginile unuia dintre cele mai incomode volume ale lui N. Breban, \u201eTradarea criticii\u201c, publicat, in toamna anului trecut la Editura Ideea Europeana. (Gh. Grigurcu, \u201eTradarea criticii?\u201c, in \u201eRom\u00e2nia literara\u201c, nr. 2\/ 29 ianuarie 2010). Comentariul incepe neindoios \u2013 vorba eminentului critic \u2013 cu o inexactitate: editura care publica crispantul volum se numeste Ideea Europeana si nu Biblioteca Ideea Europeana. Numele editurii coincide \u2013 dl Grigurcu, se vede limpede, a uitat acest amanunt \u2013 cu subtitlul revistei \u201eContemporanul \u2013 Ideea Europeana\u201c, adaugat programatic de romancierul Breban, dupa ce, in 1990, dl Andrei Plesu i-a oferit aceasta revista, al carei redactor retribuit lunar, in rastimp de sase ani, a fost, dupa 1990, Gheorghe Grigurcu.
\nEseul dlui Grigurcu debuteaza in felul urmator: \u201eNeindoios importantul romancier Nicolae Breban arunca manusa criticii rom\u00e2nesti actuale, chiar din titlul ce nu lasa loc nici unei relativizari\u201c. (s.n.) Recunosc\u00e2nd brutalitatea si violenta evidente continute in titlu \u2013 violenta fiind una dintre grifele brebaniene, cel putin de la \u201eAnimale bolnave\u201c incoace \u2013 iata ce sustin, apropo de titlu, unii dintre participantii la dezbaterea organizata sub sigla Ideii Europene; si nu numai ei: Razvan Voncu: \u201eTradarea criticii suna dur, suna evocator (\u2026). Nicolae Breban a vrut, evident, sa ne zg\u00e2lt\u00e2ie putin, sa ne trezeasca din confortul unor certitudini care se dovedesc a fi, la o analiza mai atenta, niste spectre, niste iluzii\u201c. (s.n.) Ion Ianosi: \u201e\u00abTradarea criticii\u00bb este un titlu jucaus si ambiguu. Nu se stie cine pe cine tradeaza; nu se stie daca critica e tradata, daca critica tradeaza, pe cine anume tradeaza, daca se refera la situarea criticii sau la extrateritorialitatea ei, respectiv, la parasirea ei de catre at\u00e2tia fosti m\u00e2nuitori ai condeiului.\u201c (s.n.) Daniel Cristea-Enache: \u201eTitlul \u00abTradarea criticii\u00bb ascunde o capcana: este diferenta dintre dativ si genitiv, \u00abtradarea criticii\u00bb la genitiv, adica facuta de catre critica in ansamblul ei \u2013 tradare a criticii \u2013 sau tradarea cui? \u2013 la dativ \u2013 \u00abtradarea criticii\u00bb de catre cine? De catre unii dintre criticii care ar trebui sa configureze acest ansamblu.\u201c (\u201eContemporanul. Ideea Europeana\u201c, nr. 1, 694, 2010) Eugen Simion: \u201eUn titlu provocator (inadins, deliberat provocator): \u00abTradarea criticii\u00bb\u201c. (Eugen Simion, \u201eT\u00e2rgurile de carte si discursurile tunatoare\u201c, in \u201eCultura\u201c, nr. 49, 15 decembrie, 2009).
\nLa trahison des clercs<\/strong>
\nCit\u00e2ndu-l pe N. Breban, care sustine premonitoriu in \u201eTradarea…\u201c ca \u201enu putini vor fi, probabil, oarecum socati, daca nu chiar iritati de titlul acestui eseu\u201c, Gabriel Dimisianu mentioneaza in eseul d-sale, intitulat ca si cel al dlui Grigurcu \u201eTradarea criticii?\u201c (\u201eRom\u00e2nia literara\u201c, nr. 42, 23 octombrie 2009), urmatoarele: \u201eNu stiu daca va soca (irita) acest titlu, dar nedumereste intruc\u00e2tva. \u00abTradarea criticii\u00bb este o exprimare echivoca si nu poti sa nu te intrebi: in fond cine pe cine a tradat? Critica a tradat sau critica a fost tradata?\u201c (s.n.) Calm si echilibrat, nelipsindu-i spiritul fin, nuantat, colegul de revista al dlui Grigurcu, domnul Dimisianu, continua: \u201eTrec\u00e2nd de titlu, ne dam totusi seama repede cine a tradat pe cine, in viziunea lui N. Breban, mai ales ca de la inceput prozatorul ne trimite la faimoasa \u00abLa trahison des clercs\u00bb a lui Julien Benda. Un reper lamuritor\u201c. Si iata din ce motive, precizeaza, in continuare, domnul Dimisianu: \u201eEseistul francez depl\u00e2nsese, in anii ’30 ai veacului trecut, angajarea intelectualilor, a carturarilor (les clercs) in disputele politice ale vremii, tot mai inversunate, in polemicile sociale, in loc sa se ocupe mai departe, cum ar fi fost bine, si cum crede si Nicolae Breban, \u201ede principiile artei lor, de litera si spiritul etern al imperiului cultural\u201c. \u201eReferirea\u201c \u2013 nuanteaza domnul Dimisianu \u2013 e mai mult dec\u00e2t stravezie la starea de lucruri de la noi, de dupa 1989, c\u00e2nd politicul a confiscat atentia tuturor si nu in ultimul r\u00e2nd pe a oamenilor scrisului. S-au dezinteresat, tocmai ei, de literatura, de cultura, le-au tradat, la fel cum facusera odinioara intelectualii dezaprobati de Benda (si de Breban)\u201c. (s.n.)
\nIn continuare, ca si domnul Dimisianu, dl Grigurcu face, in op-ul
\nd-sale, pe urmele (si ale) domnului Breban, o paralela cu eseul lui Julien Benda, care \u2013 citeaza Grigurcu din autorul \u201eBuneivestiri\u201c \u2013 \u201edepl\u00e2nge faptul ca unii clercs, in spiritul cartii, intelectualii si creatorii de v\u00e2rf ai momentului, in loc sa se ocupe de principiile artei lor, de litera si spiritul etern al imperiului cultural, \u00abcoboara\u00bb in arena tuturor patimilor si stratagemelor politice\u201c, pentru a continua sa citeze din autorul \u201eTradarii\u2026\u201c, intervenind c\u00e2teodata, nu intotdeauna pertinent: \u201eSi atunci \u2013 citeaza Grigurcu din Breban \u2013 la inceputul anilor saizeci, c\u00e2nd puscariile politice au eliberat in sf\u00e2rsit sute si sute de martiri si personalitati ale tuturor disciplinelor umaniste, noi, in felul nostru, am atacat. Prietenii nostri, tinerii critici si comentatori, ne-au simtit si ni s-au aliat si, e drept sa spunem, numai cu ajutorul lor a fost posibila renasterea literaturii si artelor, sf\u00e2sierea, chiar si partiala, a valului de fum si p\u00e2cla densa ideologica care cuprinsese nu numai Estul Europei, ci si parca intreg continentul\u201c. Dl Grigurcu ii da dreptate, p\u00e2na la un punct, lui N. Breban, sustin\u00e2nd, apoi, cu aerul ca il contrazice, aer pe care si-l aroga nu o data, ca \u201eistoria nu poate fi suspendata, politica nu putea fi tratata ca si cum n-ar fi existat in real\u201c (Gh. Grigurcu).
\nDovada celei din urma asertiuni, in acceptia dlui Grigurcu, este \u201ecaracterul politic (s.a.) al amplului discurs al lui Breban, implicarea d-sale in materia inevitabil politizata, in vitregile circumstante date, a vietii culturale\u201c. Exprimarea este voit ambigua, imprecisa, cresc\u00e2nd din sam\u00e2nta reavointei, mai exact, din reziduurile furiei neconsumate sau poate a resentimentului, perceput de noi in cheie nietzscheana. La care discurs face referire dl Grigurcu? La cartile publicate sub dictatura de autorul \u201eBuneivestiri\u201c, roman atacat in Plenara CC, atac preluat iute de foile culturale, cele importante in primul r\u00e2nd, ale tarii, unul dintre putinii, daca nu singurul care a scris elogios despre roman, la vremea respectiva, fiind Nicolae Manolescu, pe atunci prieten apropiat al lui Breban? \u201eDupa am\u00e2nari si tracasari prelungite datorate cenzurii comuniste \u2013 scrie Laura Pavel \u2013 la Editura Junimea din Iasi apare \u00abBunavestire\u00bb, roman scris intre anii 1972-1974. Cartea fusese refuzata, pe r\u00e2nd, de Editurile Cartea Rom\u00e2neasca si Eminescu. Acest \u00abroman exceptional\u00bb, cum fusese caracterizat cu promptitudine de catre Nicolae Manolescu, \u00abscris cu verva, sarcastic, grotesc, stilistic inepuizabil si original\u00bb, este incununat cu Premiul Uniunii Scriitorilor. Dupa aparitie, romanul este incriminat cu vehementa in plenara CC al PCR din 28-29 iunie.\u201c; in aceasta ordine de idei, vezi un dosar, inclusiv un fragment din atacul brutal la adresa romanului si a autorului, proferat in Plenara CC al PCR de catre Titus Popovici (dupa care de indata au urmat atacuri in cele mai importante foi culturale si de partid), inserat in Editia a IV-a a romanului, cu un argument al autorului, prefata, tabel cronologic si note de Laura Pavel (Editura Paralela 45, 2002).
\nApropo, acelasi roman \u2013 foarte interesant detaliu, atacat in Plenara CC in plina dictatura \u2013 a fost atacat si la Radio Europa Libera! Iar autorul atacului, facut public de dna Lovinescu la Radio Europa Libera, a fost un informator al Securitatii!
\nLa mauvaise conscience<\/strong>
\nReferindu-se la \u201eimplicarea d-sale sa lui N. Breban \u2013 n.n.t in materia inevitabil politizata, in vitregile circumstante date\u201c etc. \u2013 brrr, ce limbaj alambicat, ambiguu; parca dezglegam niste rebusuri \u2013 dl Grigurcu, probabil, face trimitere la faptul ca Nicolae Breban a fost membru supleant al CC-ului? Este acesta un segment din biografia autorului \u201eDrumului la zid\u201c, asumat si regretat nu o data public, in scris (vezi tetralogia memorialistica \u201eSensul vietii\u201c, ca sa dam un exemplu din cele c\u00e2teva existente, in special ultimul volum al acesteia). Apoi, dl Grigurcu continua: \u201eImplicare in raport cu care apolitismul clamat (s.n.) e ca o batista alba fluturata zadarnic in rastimpuri si pe care chiar cel ce-o m\u00e2nuieste cu o m\u00e2na n-o mai ia in serios\u201c. Din nou avem in fata ochilor un limbaj cifrat, aparent cifrat. Dar, in sf\u00e2rsit, putin c\u00e2te putin, ca sa vezi, se face lumina: \u201eDe facto, avem a face, asa cum vom arata mai jos, cu un anti-anticomunism. Acesta e, din pacate, substratul pledoariei scriitorului (\u2026). Un antianticomunism, adica o atitudine politica!\u201c
\nSa traducem. Intelegem ca un scriitor important, care devine membru in structurile de v\u00e2rf ale statului, membru supleant al CC, si isi da, ulterior, peste circa un an, daca nu gresesc, in paginile \u201eLe monde\u201c, la Paris fiind, demisia, reintorc\u00e2ndu-se acasa, un scriitor ca Breban, asadar, departe de a fi, litotic vorbind, un necunoscut in propria tara, inclusiv in deceniile sapte si opt av\u00e2nd aura unui disident sub Ceausescu, este calificat \u2013 in plina libertate! \u2013 drept anti-anticomunist? (Demisia lui Breban, adica actul d-sale de disidenta, este omisiunea facuta din reavointa de dl Grigurcu, care, un excelent scriitor fiind, brusc scrie prost, simpatic, admirabil, amuzant de\u2026 prost, b\u00e2lb\u00e2indu-se scriptic si moralmente \u2013 spune o jumatate de adevar, deci minte, aluneca usor-usor pe p\u00e2rtia calomniei, si criticul din T\u00e2rgu Jiu, fireste, stie asta!!, in consecinta, evident, se simte vinovat, are constiinta incarcata, iar peana ii tradeaza, nietzschean vorbind, \u201ela mauvaise conscience\u201c.
\nDl Grigurcu, asadar, devine echivoc, ambiguu, fiindca omite cealalta jumatate a adevarului, si anume, spuneam, ca Breban si-a dat demisia, reintorc\u00e2ndu-se acasa si devenind un disident intr-un regim restrictiv, dictatorial; apropo, este o omisiune calomnioasa facuta curent, de douazeci de ani, si de N. Manolescu, si de G. Adamesteanu, si de Doina Uricaru s.a.. C\u00e2t de acasa se simte absurdul in curtea dlui Grigurcu! E vorba de o triserie de ordin factologic? Mai grav: de o calomnie. Pe aceasta \u2013 si alte calomnii, aberatii, ticalosii (da, imi c\u00e2ntaresc bine cuvintele!), b\u00e2lb\u00e2ieli de ordin moral si semantic si, iar si iar, calomnii, unele dintre ele ignobile, ca, de pilda, acuza conform careia \u201eatacurile d-sale sale lui N. Breban \u2013 n.n.t le continua direct pe cele din \u00abSaptam\u00e2na\u00bb si \u00abLuceafarul\u00bb\u201c sau ca \u201eNicolae Breban e surprinzator de tolerant cu comunismul\u201c (at\u00e2t de tolerant, inc\u00e2t, dupa Tezele din Iulie 1971\u2026 si-a dat, spuneam, demisia!!) \u2013 e inaltata scheluta intregului discurs al dlui Gigurcu, nu rareori penibil, din paginile 10 si 11 ale \u201eRom\u00e2niei literare\u201c.
\nSa-l compari pe Breban cu turnatorii, cu securistii care publicau in \u201eSaptam\u00e2na\u201c barbiana inseamna fie ca te-ai ticalosit de tot, fie ca, orbit de furie, devenind \u2013 cu vorbele lui Aristotel \u2013 \u201eun om orb\u201c, din punct de vedere moral orb, fireste, ti-ai pierdut orice simt al masurii si al dreptei judecati. Sau sa-i reprosezi, de exemplu, relatiile cu sus-pusii regimului ceausist, cum ar fi, de pilda, secretarul CC Cornel Burtica, activist care a intervenit pentru publicarea romanului \u201eBunavestire\u201c, blocata la Cartea Rom\u00e2neasca de un ilustru coleg, Marin Preda, fiindca nu era\u2026 suficient de marxist. Cine dintre cei trei \u2013 Breban, un scriitor care lupta, intr-un regim dictatorial, fiind in plina si atroce marginalitate, fiind \u201eun lepros social\u201c, sa-i apara o carte, \u201eBunavestire\u201c se numeste si figureaza printre primele zece romane ale secolului al XX-lea intr-o ancheta initiata de revista \u201eObservatorul cultural\u201c (nr. 45-46, 3-15 ianuarie, 2001), Burtica, un activist de partid, care intervine pentru aparitia romanului, sau Marin Preda, un coleg, poate cel mai important creator de proza rurala dupa Rebreanu, care ii reproseaza inconsistenta marxista a op-ului, bloc\u00e2ndu-l in calitate de director al Editurii Cartea Rom\u00e2neasca \u2013 asadar, cine dintre cei trei vizati e mai vinovat? Breban? Burtica? Preda?
\nCum sa nu-mi aduc aminte de r\u00e2ndurile in care autorul romanului \u201eCrima si pedeapsa\u201c \u2013 pastrez, fireste, proportiile in comparatii \u2013 ii marturisea fratelui sau, intr-o scrisoare, ca ar fi in stare sa ingenuncheze in fata cenzorului, numai sa nu i se taie din roman!? Breban nu a ingenunchiat in fata cenzorului, l-a amenintat pe dl Burtica, activist de partid, ca va fugi in Occident, va gasi un editor si-i va plimba catelul\u2026 p\u00e2na c\u00e2nd acesta, editorul, ii va publica \u201eBunavestire\u201c. Punct.
\n\u201eE adevarat ca Breban a jucat tenis cu generalul Plesita?\u201c, se intreaba dl Grigurcu. \u201eNu este adevarat\u201c \u2013 acesta a fost raspunsul dat de romancierul Breban Ilenei Malancioiu (int\u00e2mplarea face ca am asistat la scena respectiva de pe terasa USR-ului; da, sunt un martor incomod, stiu si asta), care isi pusese aceeasi intrebare, e drept, in scris, fara sa revina dupa ce aflase raspunsul, adevarul, proced\u00e2nd asa cum se obisnuieste uneori-adeseori pe malurile D\u00e2mbovitei, c\u00e2nd falsele legende sunt sustinute si alimentate de unii colegi resentimentari, in sens nietzschean resentimentari. \u201eIn consecinta \u2013 insista dl Grigurcu \u2013 cum i s-ar putea cere sa condamne mai ferm regimul comunist?\u201c (s.n.) In traducere libera a textului dlui Grigurcu: de vreme ce, ca si alti scriitori importanti, Breban avea sporadic, mai degraba nevr\u00e2nd, sub Ceausescu, relatii cu sus-pusii regimului ceausist, prin urmare, judeca grosier, calomnios, dl Grigurcu, \u201ee de-al lor\u201c, \u201ea jucat tenis cu generalul de securitate Plesita\u201c, in consecinta, cum sa-i ceri, acum, in plina libertate, aceluiasi Breban \u201esa condamne mai ferm regimul comunist\u201c? Breban a condamnat regimul fara sa i se ceara, sub dictatura, dom’le, sub dictatura, d\u00e2ndu-si demisia din structurile de v\u00e2rf ale unui stat politienesc, c\u00e2nd risca sa fie inchis, condamnat etc., si, mai mult dec\u00e2t at\u00e2t, d\u00e2ndu-si demisia, n-a fugit ca Petru Dumitriu, de pilda, cu care il compara insistent si nedrept Eugen Simion, ci s-a intors in tara; \u201emi-am adus trupul acasa, l\u00e2nga prieteni\u201c, sustine obsesiv Breban insusi. De ce ar condamna Breban comunismul mai ferm acum: in plina libertate? Si la cerinta cui? A GDS-ului? Din ce motive dl Grigurcu si altii aidoma d-sale n-au condamnat comunismul p\u00e2na in 1989? Si s-au trezit sa o faca acum, c\u00e2nd e voie, c\u00e2nd se poate?! Nu e un piculet jenant acest soi de eroism profund interesat al dlui Grigurcu, al unor GDS-isti, dupa ce razboiul cu dictatura s-a consumat? Nu e lipsit de demnitate? De barbatie, dle Grigurcu? De onoare?
\n\u201eDictatorul innebunise\u201c<\/strong>
\nN. Breban a avut, ca si alti scriitori importanti angrenati, fara voie, in mecanismele unui stat dictatorial, relatii cu indivizi din structurile de v\u00e2rf ale statului ceausist, fiindca: 1. Era un important scriitor t\u00e2nar, care dupa trei romane publicate consecutiv (\u201eFrancisca\u201c, \u201eIn absenta stap\u00e2nilor\u201c, \u201eAnimale bolnave\u201c) \u201ea cunoscut in tinerete o glorie si o maretie greu de egalat\u201c. (Eugen Negrici); 2. Era un t\u00e2nar scriitor important, in plina ascensiune, si facea parte dintr-un puternic grup coagulat: Matei Calinescu, Nichita Stanescu, Cezar Baltag, Grigore Hagiu, ei insisi scriitori de marca in plina ascensiune; 3. Devenise (cunosc cirumstantele in amanuntime) membru supleant in CC si \u2013 nu in ultimul r\u00e2nd \u2013 4. Se numeste Breban (Oric\u00e2t de egocentric, \u201emegaloman\u201c ar fi, nimeni, absolut nimeni nu-i poate contesta Vocatia de Romancier, Vocatie reala, de prim rang). A beneficiat, da, de c\u00e2teva privilegii: vila la sosea, masina la scara pe c\u00e2nd era redactor-sef al \u201eRom\u00e2niei literare\u201c. Dar, spre deosebire de alti scriitori importanti, care s-au apropiat de putere in perioada de liberalizare, dar si mai t\u00e2rziu (!), si au ramas acolo (unii dintre ei cu rubrici permanente, bine remunerate p\u00e2na in 1989, fac\u00e2nd astfel parte din nomenklatura) p\u00e2na c\u00e2nd a fost rasturnat regimul, Breban si-a dat demisia, a rupt contractul incheiat cu puterea, fiindca, spune Breban, \u201edictatorul innebunise\u201c, iar semnele \u201enebuniei\u201c Breban le-a intuit fiind la Paris, in vara lui \u201871, citind Tezele din Iulie.
\nApropo de scriitorul si puterea, scriitorul si dictatorul, sa invoc aici \u2013 pastr\u00e2nd din nou, evident, proportiile \u2013 dejunul luat de Goethe cu Napoleon? Sau admiratia enorma a lui Dostoievski fata de acest \u201eulceros\u201c urias, numit Napoleon Bonaparte, intre altele fie spus, si modelul unui student sarac, pierdut in urbea sanktpetersburgheza, Rodion Raskolnikov, intr-o camaruta sordida, unde descopera ca poti ucide in numele unei idei, amoralitate prin care se inrudeste cu un alt proroc, neamt de origine, Nietzsche, da, Nietzsche cel hulit, interzis, iar acum studiat si citat la tot pasul, cu asupra de masura? Admiratie, apropo, nestraina nici lui Stendhal, pe numele lui real Henry-Marie Beyle, care a scris o carte formidabila despre corsicanul incapat\u00e2nat si genial, \u201eNapoleon\u201c, publicata acum c\u00e2tiva ani sub sigla Ideii Europene, pe care v-o recomand, dle Grigurcu; si asta, evident, ca sa aveti lecturile la zi, un detaliu greu de neglijat. Admiratie familiara, dupa cum se stie, si lui Cioran, poate ultimul mare ucenic al lui Schopenhauer, e adevarat, mai cobitor ca maestrul sau, dar ce importanta are aceasta, de vreme ce stilul lui de cobe metafizica a modificat un pic, ei, un piculet lumea?!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Av\u00e2nd girul dlui N. Manolescu \u2013 unul dintre cei mai importanti critici rom\u00e2ni din perioada postbelica, care trece, iata, de douazeci de ani, prin conul unei ezitari destinale greu de neglijat \u2013 dl Gh. Grigurcu scrie un text pretins polemic, incarcat de inexactitati, adevaruri spuse pe jumatate, adica evidente calomnii, sustinute cu numeroase citate, extrase… Cite\u0219te mai mult »Tradarea criticii si… justitiarii calomniosi<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[1461,1462,1463,1179,1464],"class_list":["post-1842","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-tradarea-criticii","tag-contemporanul--ideea-europeana","tag-gheorghe-grigurcu","tag-n-breban","tag-razvan-voncu"],"views":3570,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1842","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=1842"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1842\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=1842"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=1842"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=1842"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}