{"id":18367,"date":"2014-03-27T10:44:53","date_gmt":"2014-03-27T08:44:53","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=18367"},"modified":"2014-03-27T10:44:53","modified_gmt":"2014-03-27T08:44:53","slug":"sentimentul-lumii-si-vocatia-poeziei","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/sentimentul-lumii-si-vocatia-poeziei\/","title":{"rendered":"Sentimentul lumii \u015fi voca\u0163ia poeziei"},"content":{"rendered":"

Carlos Drummond de Andrade, Ma\u015fina lumii \u015fi alte poeme,<\/em> traducere, prefa\u0163\u0103, tabel cronologic \u015fi note de Dinu Fl\u0103m\u00e2nd, Bucure\u015fti, Editura Humanitas Fiction, 2012<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

\u00cen Europa, epoca marelui modernism a fost interpretat\u0103 drept perioada unei acute con\u015ftiin\u0163e critice. Perfect raportabil\u0103 la estetica modernismului, fie el \u015fi transpus pe t\u0103r\u00e2m brazilian \u015fi c\u0103p\u0103t\u00e2nd, deci, noi atribute, poezia lui Carlos Drummond de Andrade e marcat\u0103 de o accentuat\u0103 con\u015ftiin\u0163\u0103 de sine, poetul fiind, cu siguran\u0163\u0103 \u2013 iar acest am\u0103nunt \u00eel individualizeaz\u0103 din nou extrem de profund \u2013, cel mai lucid critic al propriei crea\u0163ii.<\/strong><\/em>
\nDincolo de modernism<\/strong>
\nInteresant este, apoi, c\u0103 \u00een poezia sa dimensiunile conceptuale sunt \u00een general mai accentuate \u015fi mult mai importante dec\u00e2t aspectele vizuale sau chiar dec\u00e2t cele sonore \u015fi de tonalitate. Permanenta medita\u0163ie domin\u0103 imaginea \u015fi chiar semnifica\u0163iile simbolice, c\u0103ci poetul caut\u0103 \u00eentotdeauna cele mai nea\u015fteptate \u015fi provocatoare combina\u0163ii de cuvinte \u2013 sau de sensuri. De aceea, versul s\u0103u nici nu este extrem de muzical, \u00een accep\u0163iunea strict\u0103 a vechiului simbolism, \u015fi nici extrem de armonic \u2013 ca expresie a vreunei monotonii care ar afecta domeniul auditiv. Afirma\u0163ia poate p\u0103rea paradoxal\u0103, c\u00e2t\u0103 vreme se \u015ftie c\u0103 unele dintre poemele lui au fost puse pe muzic\u0103 \u015fi au devenit extrem de cunoscute \u00een Brazilia \u015fi nu numai. \u00cens\u0103 nu e vorba niciodat\u0103 despre o muzicalitate exterioar\u0103, ci despre arta (\u015fi \u015ftiin\u0163a!) poetului de a construi dimensiuni ce provoac\u0103 cu vehemen\u0163\u0103 vechile armonii \u015fi uneori \u015focheaz\u0103 urechea, impun\u00e2ndu-se tocmai \u00een acest fel. Iar repertoriul poetului va ajunge s\u0103 \u00eencorporeze totul, de la epigrama minimalist\u0103 la lungile poeme \u00een proz\u0103, \u015fi s\u0103 abordeze at\u00e2t registrul prin excelen\u0163\u0103 liric, c\u00e2t \u015fi pe cel marcat de teatralitate ori de o tendin\u0163\u0103 spre structura pseudo-narativ\u0103. Critica literar\u0103 a apropiat maniera direct\u0103 \u015fi aparent simpl\u0103 a lui Andrade de a se adresa cititorului de reac\u0163ia unora dintre personajele lui Hemingway care, \u015ftiind c\u0103 totul e complicat, preferau s\u0103 se exprime simplu. Numai c\u0103 \u00een cazul poetului brazilian aceast\u0103 simplitate e nu doar aparent\u0103, ci \u015fi un loc geometric de unde lectorul poate ajunge, ca printr-un efect al periculoaselor nisipuri mi\u015fc\u0103toare ale sensurilor, exact spre acele zone asupra c\u0103rora pu\u0163ini creatori contemporani au \u00eendr\u0103znit s\u0103 z\u0103boveasc\u0103 \u015fi care au \u00een vedere tocmai esen\u0163a existen\u0163ei fiin\u0163ei umane pe un p\u0103m\u00e2nt care, de multe ori, pare a nu-i mai putea apar\u0163ine. Numai c\u0103, pentru ca lucrurile s\u0103 nu ia o expresie prea \u00eennegurat\u0103, poetul adopt\u0103 chiar \u015fi \u00een asemenea texte masca ironiei sau pe aceea a umorului, f\u0103c\u00e2ndu-ne s\u0103 z\u00e2mbim pentru a uita c\u0103 doar cu o clip\u0103 \u00eenainte am c\u0103zut pe g\u00e2nduri.
\nDrummond de Andrade provoac\u0103 \u00eens\u0103 chiar \u015fi prin poemele cele mai banale. De pild\u0103, \u00cen mijlocul drumului, cu trimiterea clar\u0103 la celebra formul\u0103 a lui Dante (\u201enel mezzo del camin di nostra vita…\u201d), autorul enun\u0163\u0103, \u00een cele zece versuri ale textului, c\u0103 nu va uita nicic\u00e2nd piatra din mijlocul drumului: \u201e\u00cen mijlocul drumului era o piatr\u0103\/ era o piatr\u0103 \u00een mijlocul drumului\/ era o piatr\u0103\/ \u00een mijlocul drumului era o piatr\u0103.\/\/ Niciodat\u0103 nu voi uita acest eveniment\/ din via\u0163a retinelor mele at\u00e2t de obosite.\/ Niciodat\u0103 nu voi uita c\u0103 \u00een mijlocul drumului\/ era o piatr\u0103\/ era o piatr\u0103 \u00een mijlocul drumului\/ \u00een mijlocul drumului era o piatr\u0103.\u201d Mul\u0163i cititori s-au amuzat pur \u015fi simplu, al\u0163ii au c\u0103utat sensurile ascunse dincolo de aceste cuvinte \u015fi de banalitatea \u00eent\u00e2mpl\u0103rii care nici m\u0103car nu pare transfigurat\u0103 artistic, ci efectiv relatat\u0103. Critica academic\u0103 a clamat nici mai mult, nici mai pu\u0163in dec\u00e2t c\u0103 am avea de-a face aici cu \u201eexpresia clar\u0103 a unei sensibilit\u0103\u0163i ultragiate, schizofrenice sau psihotice.\u201d Dimensiunile pe care dezbaterea aceasta le-a luat l-au determinat chiar pe autor, ani dup\u0103 aceea, s\u0103 adune o colec\u0163ie a interpret\u0103rilor de care textul acesta, la fel ca \u015fi alte c\u00e2teva, a avut parte de-a lungul timpului. Textul \u00eens\u0103,poate fi citit \u015fi ca o adev\u0103rat\u0103 dram\u0103 a obsesiei pentru idei \u015fi deopotriv\u0103 ca o expresie a unei existen\u0163e umane care nu e doar banal\u0103, ci \u015fi monoton\u0103. De aici accentele specifice care nu se situeaz\u0103 prea departe de estetica tragicului contemporan.
\nPoemul cu \u015fapte fe\u0163e <\/strong>
\n\u015fi peisajele braziliene<\/strong>
\nIar dac\u0103 \u00cen mijlocul drumului doar prefigura calea pe care Drummond de Andrade avea s-o urmeze, expresia plenar\u0103 a acestei orient\u0103ri se g\u0103se\u015fte \u00een magistralul Poem cu \u015fapte fe\u0163e: \u201eDoamne, de ce m-ai p\u0103r\u0103sit\/ dac\u0103 \u015ftiai c\u0103 eu nu eram Dumnezeu,\/ dac\u0103 \u015ftiai c\u0103 sunt sl\u0103b\u0103nog.\u201d \u00cenceputul poemului marcheaz\u0103 sentimentul acut al respingerii, al marginalit\u0103\u0163ii, al situ\u0103rii mereu la grani\u0163a dintre lucruri (aspecte care caracterizaser\u0103 \u015fi crea\u0163ia de p\u00e2n\u0103 acum a poetului). Dar \u00een acest text \u00eent\u00e2lnim pentru prima dat\u0103 la intensitatea maxim\u0103 acel eu specific al lui Drummond de Andrade, mereu situat \u00eentre dou\u0103 realit\u0103\u0163i, dou\u0103 ordini existen\u0163iale, dou\u0103 lumi. \u00cen plus, autorul adopt\u0103 un soi de elaborat\u0103 masc\u0103, apropiindu-se, spre finalul textului, de structura unui poem neoclasic \u015fi prefigur\u00e2nd, \u015fi \u00een acest fel, aspecte ale poeticii sale de mai t\u00e2rziu: \u201eLume lume vast\u0103 lume,\/ dar mai vast\u0103-i inima mea.\u201d Canoanele riguroase ale rimei \u015fi ritmului sunt \u00eens\u0103 supuse unui demers subversiv \u015fi \u00ee\u015fi v\u0103d stabilitatea subminat\u0103, tocmai pentru c\u0103 ele ar reprezenta elemente ce \u00eempiedic\u0103 expresia liber\u0103 \u015fi plenar\u0103 \u015fi func\u0163ionarea deplin\u0103 a mecanismelor ce caracterizeaz\u0103 noul tip de sensibilitate pe care poetul acesta \u00eencearc\u0103 \u2013 \u015fi reu\u015fe\u015fte \u2013 s\u0103-l impun\u0103 \u00een spa\u0163iul cultural brazilian \u015fi nu numai.
\n\u00cens\u0103 scriitorul e preocupat \u015fi de un alt proiect \u2013 de-a dreptul personal. \u015ei anume acela de a oferi cititorului o imagine caleidoscopic\u0103 \u015fi poetic\u0103, \u00een cel mai complet sens, a Braziliei. De aceea, el vorbe\u015fte despre peisaje \u2013 f\u0103r\u0103 a face peisagistic\u0103 \u2013 \u015fi descrie, dar f\u0103r\u0103 a efectua simple copieri mimetice ale unor spa\u0163ii cunoscute. Realitatea exterioar\u0103 \u015fi diversitatea lumii braziliene reprezint\u0103 doar pretextul de care poetul are nevoie pentru a medita din nou asupra condi\u0163iei umane, dar folosind, acum, alte mijloace artistice \u015fi adopt\u00e2nd alte perspective, c\u00e2t \u015fi pentru a-\u015fi exersa tehnicile ironiei. Iar aceasta, devenit\u0103 pe fragmente chiar expresie a \u201emeta-ironiei\u201d teoretizate de Octavio Paz, e \u015fi semnul independen\u0163ei poetului \u00eentr-o lume a permanentelor \u00eencorset\u0103ri \u015fi a eternelor condi\u0163ion\u0103ri. Tot de aici va rezulta \u015fi acel \u201esentiment al lumii\u201d pe care poetul \u00eel are, \u00een \u00eencercarea de a cuprinde \u00eentreaga lume \u2013 acum, deci, nu neap\u0103rat \u00eentregul univers, ci \u00eentreaga lume cultural\u0103 \u015fi social\u0103 specific brazilian\u0103: \u201eEu nu am dec\u00e2t dou\u0103 m\u00e2ini\/ \u015fi sentimentul lumii,\/ dar pe din\u0103untru sunt plin cu sclavi,\/ amintirile se scurg din mine\/ iar trupul meu cedeaz\u0103\/ dac\u0103 e intersectat de iubire.\/\/ C\u00e2nd m\u0103 voi ridica, cerul\/ va fi mort \u015fi pr\u0103dat,\/ voi fi mort eu \u00eensumi,\/ moart\u0103 dorin\u0163a mea, moarte\/ \u015fi dezacordatele sm\u00e2rcuri.\u201d Dar C\u00e2ntecul pentru omul din popor Charlie Chaplin este expresia cea mai realizat\u0103 a acestei noi atitudini, situ\u00e2ndu-se, prin intensitatea lirismului \u015fi prin capacitatea expresiv\u0103 a autorului, al\u0103turi de mari crea\u0163ii ale reprezentan\u0163ilor liricii universale, de la Whitman la Caeiro: \u201e\u015etiu prea bine c\u0103 discursul, leag\u0103n burghez, nu-\u0163i st\u00e2rne\u015fte vanitatea,\/ \u015ftiu c\u0103 ai obiceiul s\u0103 dormi \u00een timp ce vehemen\u0163ii dezvelesc statui,\/ \u015fi c\u0103 dintre at\u00e2tea cuvinte ce alearg\u0103 pe str\u0103zi ca ma\u015finile,\/ doar cele mai umile, de s\u0103rut sau de \u00eenjur\u0103tur\u0103, te ating pe tine.\/\/ Eu nu-\u0163i ofer nici salutul fidelilor nici pe cel al fanilor,\/ ei nu exist\u0103, \u00ee\u0163i ofer salutul oamenilor de r\u00e2nd, dintr-un ora\u015f oarecare.\u201d A oferi ceva cititorului \u015fi, implicit, celui de l\u00e2ng\u0103 tine reprezint\u0103 una dintre preocup\u0103rile de c\u0103p\u0103t\u00e2i ale lui Drummond de Andrade din acest punct de vedere, iar atitudinea aceasta estetic\u0103 trebuie pus\u0103, desigur, \u015fi \u00een leg\u0103tur\u0103 cu pozi\u0163ia clar antifascist\u0103 a lui Andrade \u00een anii celui de-al Doilea R\u0103zboi Mondial.
\nAcesta este contextul \u00een care poetul scrie unele dintre cele mai profunde arte poetice ale sale, mai cu seam\u0103 C\u0103utarea poeziei. Poezia nu poate fi construit\u0103 din \u00eent\u00e2mpl\u0103ri, din relat\u0103ri, din descrieri, ci, \u00een loc de a\u015fa ceva, Drummond cere ca adev\u0103ratul creator s\u0103 intre \u00eencet \u00een \u00eemp\u0103r\u0103\u0163ia cuvintelor \u015fi s\u0103 contemple de acolo, cumva din interior, nenum\u0103ratele fa\u0163ete ale realit\u0103\u0163ii \u2013 \u015fi, deopotriv\u0103, ale umanit\u0103\u0163ii: \u201eS\u0103 nu faci versuri despre \u00eent\u00e2mpl\u0103ri.\/ Pentru poezie nu exist\u0103 nici crea\u0163ie \u015fi nici moarte.\/ \u00cen prezen\u0163a ei, via\u0163a este un soare extatic,\/ nu \u00eenc\u0103lze\u015fte \u015fi nici nu lumineaz\u0103.\/ Afinit\u0103\u0163ile, anivers\u0103rile, incidentele personale n-au importan\u0163\u0103.\/ S\u0103 nu faci poezie cu corpul,\/ acest excelent, \u00eentreg \u015fi confortabil corp, at\u00e2t de incompatibil cu efuziunile lirice.\u201d Experien\u0163a uman\u0103, \u00eentotdeauna necesar\u0103 pentru poezie, trebuie \u00eens\u0103 de fiecare dat\u0103 transfigurat\u0103, recreat\u0103, reconfigurat\u0103 \u015fi reconstruit\u0103, nu pur \u015fi simplu fotografiat\u0103. Doar astfel simpla \u00eent\u00e2mplare se poate transforma \u00een art\u0103, iar coinciden\u0163a, \u00een mare poezie.
\nTenta\u0163ia neoclasicismului <\/strong>
\n\u015fi revela\u0163ia iubirii<\/strong>
\n\u00cencep\u00e2nd cu anii \u201950, crea\u0163ia lui Drummond de Andrade \u00eembrac\u0103 o form\u0103 nou\u0103, poetul renun\u0163\u00e2nd par\u0163ial la versul liber \u015fi la poemul \u00een proz\u0103 \u015fi adopt\u00e2nd adesea forma (\u015fi formula) unui neoclasicism care \u00eenseamn\u0103, \u00een cazul s\u0103u, \u015fi o c\u0103utare permanent\u0103 a esen\u0163elor; \u015fi, din nou, a adev\u0103rului artei. El va redescoperi acum sonetul \u015fi \u00eel va practica \u00een mod str\u0103lucit, ca \u015fi alte poeme cu form\u0103 fix\u0103 \u015fi se va axa asupra dimensiunii filosofic-meditative, l\u0103s\u00e2nd cumva la o parte preocup\u0103rile pentru ironie, faptul (aparent) divers sau \u00eent\u00e2mplarea \u015focant\u0103.
\nAlte poeme reprezint\u0103 \u00eentreb\u0103ri la care poetul nu mai \u00eencearc\u0103 s\u0103 r\u0103spund\u0103, sau experien\u0163e oarecum digresive \u00eenzestrate cu semnifica\u0163ii lirice care transform\u0103 de fiecare dat\u0103 observa\u0163ia \u00een contempla\u0163ie. Treptat, specula\u0163ia filosofic\u0103 e temperat\u0103, atmosfera \u00eencepe s\u0103 fie dominat\u0103 de \u201eboitempo\u201d (\u201ebou-timp\u201d: cuv\u00e2nt compus, inventat de autor pentru a sugera lenta scurgere a timpului, parc\u0103 \u00een pas de animal), dar \u015fi de extraordinare poeme de dragoste care confirm\u0103, dac\u0103 mai era nevoie, c\u0103 fiin\u0163a uman\u0103 poate avea experien\u0163a absolutului \u2013 atunci c\u00e2nd \u015fi dac\u0103 o poate avea \u2013 doar prin intermediul tr\u0103irii erotice plenare. Acestea, toate, sunt evidente \u00een volume precum Nevoia care iube\u015fte (1968), Corp (1984) sau Iubirea se \u00eenva\u0163\u0103 iubind (1985).
\nTextul poetic devine autoreflexiv, iar \u00een acest context iubirea reprezint\u0103 o adev\u0103rat\u0103 form\u0103 de sublimare a instinctului \u015fi de conectare a fiin\u0163ei umane cu energiile cosmice. Ma\u015fina lumii este, poate, poemul cel mai cunoscut al lui Drummond de Andrade: \u201e\u015ei cum eu str\u0103b\u0103team la-nt\u00e2mplare\/ un drum pietros prin \u0163inutul Minas, pietros,\/ iar la amurg un clopot suna ruginit\/ <…> Iat\u0103 c\u0103 ma\u015fina lumii s-a deschis dinaintea ochilor mei obosi\u0163i\/ de c\u00e2t \u00eencercaser\u0103 s-o p\u0103trund\u0103\/ \u015fi care pl\u00e2ngeau numai la ea g\u00e2ndindu-se.\u201d Dar textul acesta nu trebuie \u00een\u0163eles ca \u00eencercare de expresie a vreunei structuri sociale sau ca aventur\u0103 strict personal\u0103, ci ca expresie a unei totalit\u0103\u0163i fenomenologice \u00eenzestrat\u0103 cu dimensiuni mitice \u015fi arhetipale: \u201emi-am plecat privirile, plictisit, obosit,\/ refuz\u00e2nd s\u0103 primesc acest dar care, iat\u0103,\/ i se oferea gratis discern\u0103m\u00e2ntului meu.\/\/ \u00cens\u0103 beznele cele mai stricte deja c\u0103zuser\u0103\/ pe acel drum din \u0163inutul Minas, pietros.\u201d Este, desigur, vorba \u015fi despre o trezire, de o simbolic\u0103 de\u015fteptare \u015fi de (re)conectarea fiin\u0163ei la noi ritmuri. Dar e \u015fi o poezie a enigmei \u015fi a paradoxului, \u00een care referentul e mereu ambiguu, iar sensurile, \u00eentotdeauna deschise.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Carlos Drummond de Andrade, Ma\u015fina lumii \u015fi alte poeme, traducere, prefa\u0163\u0103, tabel cronologic \u015fi note de Dinu Fl\u0103m\u00e2nd, Bucure\u015fti, Editura Humanitas Fiction, 2012   \u00cen Europa, epoca marelui modernism a fost interpretat\u0103 drept perioada unei acute con\u015ftiin\u0163e critice. Perfect raportabil\u0103 la estetica modernismului, fie el \u015fi transpus pe t\u0103r\u00e2m brazilian \u015fi c\u0103p\u0103t\u00e2nd, deci, noi atribute,… Cite\u0219te mai mult »Sentimentul lumii \u015fi voca\u0163ia poeziei<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[8318,3977,8319],"class_list":["post-18367","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-carlos-drummond-de-andrade","tag-editura-humanitas-fiction","tag-masina-lumii-si-alte-poeme"],"views":1585,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/18367","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=18367"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/18367\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=18367"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=18367"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=18367"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}