{"id":18365,"date":"2014-03-27T10:43:14","date_gmt":"2014-03-27T08:43:14","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=18365"},"modified":"2014-03-27T10:43:14","modified_gmt":"2014-03-27T08:43:14","slug":"trimisi-ai-substantelor-interzise","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/trimisi-ai-substantelor-interzise\/","title":{"rendered":"Trimi\u015fi ai substan\u0163elor interzise"},"content":{"rendered":"<blockquote><p><strong>Liviu Ioan Stoiciu, <em>Substan\u0163e interzise,<\/em> Editura Tracus Arte, Bucure\u015fti, 2012<\/strong><\/p><\/blockquote>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p><em><strong>Liviu Ioan Stoiciu, unul dintre cei mai reprezentativi poe\u0163i optzeci\u015fti, situat \u00een capul listei de c\u0103tre Nicolae Manolescu, \u00een Istoria critic\u0103, continu\u0103 netulburat maniera de crea\u0163ie poetic\u0103 a grup\u0103rii postmoderniste \u015fi \u00een volumul Substan\u0163e interzise, explor\u00e2nd \u201etot mai curajos limitele biografismului, ale tranzitivit\u0103\u0163ii \u015fi ale descotorosirii de \u00abpoezie\u00bb\u201d (Daniel Cristea-Enache), anaboliz\u00e2nd cu mijloace poetice personale lumea copil\u0103riei, \u015fi nu numai, at\u00e2t de diferit\u0103 \u00een arealul rustic. \u00cent\u00e2mpl\u0103ri, evenimente existen\u0163iale, tr\u0103iri naive ale inocen\u0163ei sau din sfera maturit\u0103\u0163ii citadine, bine fixate anamnezic. O perpetu\u0103 sondare a unei vie int\u00e9rieure, f\u0103r\u0103 \u00eens\u0103 a ignora rela\u0163ionarea cu aceea exterioar\u0103, expandat\u0103 de la lumea primelor cuvinte naive, p\u00e2n\u0103 la cea a senectu\u0163ii\u00a0 subsumate vremurilor de acum, nelipsind anumite verisme critice ale epocii tulburi la care ne str\u0103duim s\u0103 ne adapt\u0103m.<\/strong> <\/em><br \/>\nBiografismul imanent este filtrat prin alegorie, prin transvazarea faptelor vie\u0163ii \u00een retorte lirico-epice, lu\u00e2ndu-le \u00een r\u0103sp\u0103r, ironiz\u00e2ndu-le, \u00eent\u00e2mpin\u00e2ndu-le tarele cu z\u00e2mbetul pe buzele str\u00e2nse. Prins, \u00eenc\u0103tu\u015fat \u00een destinul implacabil al omenirii, \u201e\u00een propria cu\u015fc\u0103 elctromagnetic\u0103\u201d, este lovit de dezabuzare, disforie \u015fi de futilitatea luptei cu existen\u0163a: \u201e\u00ab &#8230; nu \/ mai am, parc\u0103,\u00a0 nimic la ce m\u0103 concentra, oare chiar nimic-nimic \/ nu mai merit\u0103? \u00bb \u2013 ecou. Aici \/\/ \u00een ora\u015ful acesta \u00een care moartea \u0163ine \u00een gur\u0103 sperma \/ unui zeu prins \u00een la\u0163&#8230;\u201d (Prins).<br \/>\nPoezia lui L.I.S este supus\u0103 democratiz\u0103rii expresiei \u00eentr-un mod firesc, f\u0103r\u0103 ostenta\u0163ie, uzit\u00e2nd non\u015falant limbajul colocvial, dezvolt\u00e2nd aparente dialoguri simple, comune, \u00een care se strecoar\u0103 pe nea\u015fteptate reflec\u0163ii, practici \u015fi precepte din filozofia existen\u0163ial\u0103. Angoasele v\u00e2rstei \u015fi ale interiorit\u0103\u0163ii sunt privite \u015fi primite calm, f\u0103r\u0103 lamenta\u0163ii jenante: \u201eM\u0103 afund \u00een interiorul meu, \u00eenghe\u0163 de frig, d\u00e2rd\u00e2i, \/ pe zi ce trece mi se \u00eencetinesc mi\u015fc\u0103rile, nu mai am niciun motiv s\u0103 \/ ies la suprafa\u0163\u0103. M\u0103 rad, m\u0103 \u00eembrac frumos, nimeni nu \/ b\u0103nuie\u015fte c\u00e2t de departe am ajuns\u201d. Prime\u015fte cu stoicism apropierea marii treceri: \u201eM\u0103 v\u0103d \u00eentins \u00een pat. Plutesc \/ la doi metri deasupra mea. Acum mor de cald, \/ nu m\u0103 mai afund, acum m\u0103 \u00eenal\u0163. \u015ei tot a\u015fa, p\u00e2n\u0103 prind un \/ moment de trecere, a\u015ftept aprobare\u201d (A\u015ftept aprobare).<br \/>\nAsta nu \u00eenseamn\u0103 c\u0103 poetul a depus definitiv armele sale insurgente, recunoscute, reac\u0163ion\u00e2nd la pericolul actual de mancurtizare a popula\u0163iei, de depersonalizare continu\u0103 din cauza anomiei organiz\u0103rii sociale de factur\u0103 capitalist\u0103 \u015fi de democra\u0163ie prost \u00een\u0163eleas\u0103, a unui marche arri\u00e8re insesizabil, dar destul de tu\u015fant. Lumea inocent\u0103 a copil\u0103riei este suprapus\u0103 peste cea hidoas\u0103 a prezentului dec\u0103zut, cu un incipit cosmic alegoric: \u201eLa sf\u00e2r\u015fitul c\u0103ii. Unde planeta Marte \u015fi-a pierdut c\u00e2mpul \/ magnetic \u015fi atmosfera. \/ Be\u0163ivi. Pe scara blocului, sc\u0103p\u0103ta\u0163i, cu \/ sticle de rachiu golite \u015fi miros greu, \u015fobolani ce le trec \/ pe piept, speria\u0163i c\u00e2nd ne v\u0103d, chi\u0163c\u0103ind. \/ Droga\u0163i. Excremente de c\u00e2ini, ne ferim, lift defect, ruginit, \/ seringi, pastile, porc\u0103rii scrise\u00a0 \/ pe pere\u0163i, \u00abla al c\u00e2telea etaj st\u0103 moartea\u00bb? Cine ?\/\/ Ea care are o proiec\u0163ie a energiei \/ noastre cerebrale&#8230;\u201d (Vezi lumini\u0163ele). Descrierea cvasinaturalist\u0103 a lumii imunde, \u00een care se pare c\u0103 ne afund\u0103m \u00eentr-o propor\u0163ie na\u0163ional\u0103 din ce \u00een ce mai mare, reclam\u0103 perceperea unei atitudini sociale specifice unei sensibilit\u0103\u0163i poetice c\u0103reia \u00eei pas\u0103.<br \/>\nPe un ton familiar, simplu, poetul \u00ee\u015fi etaleaz\u0103 sim\u0163ul justi\u0163iar asiduu, milit\u00e2nd \u00eentru ap\u0103rarea echit\u0103\u0163ii \u015fi drept\u0103\u0163ii sociale c\u0103lcate \u00een picioare de potenta\u0163ii democra\u0163iei noastre originale. Eroul liric, motivat r\u0103zvr\u0103tit, este ignorat \u015fi bruscat atunci c\u00e2nd t\u00e2nje\u015fte dup\u0103 balan\u0163a corect\u0103 a justi\u0163iei: \u201eR\u0103sucit \u00een loc, p\u0103truns de importan\u0163a sa, hulit, \/ mirosindu-i a c\u0103rnuri crude, feliate, \u00ee\u015fi \/ introduce dou\u0103 degete \u00een gur\u0103 \u015fi fluier\u0103: huo, bandi\u0163ilor, \/ fura\u0163i la c\u00e2ntar \u2013 pe c\u00e2nd nu era la pia\u0163\u0103, ci \/ la tribunal\u201d (P\u0103truns de importan\u0163a sa).<br \/>\nOamenii simpli, de la \u0163ar\u0103, sunt privi\u0163i cu empatie \u015fi readu\u015fi \u00een aten\u0163ia public\u0103 relev\u00e2nd problemele lor ignorate de noua societate, de noul regim, care se pare c\u0103 obnubileaz\u0103 \u00eensemn\u0103tatea acestei componente na\u0163ionale, \u00een prelungirea netrebniciei ceau\u015fiste ce o dorea desfiin\u0163at\u0103 cu sate cu tot: \u201enimic nu mai e cum a fost, a pierdut \u015fi ce n-a avut \/ acum st\u0103 \u00een ograd\u0103 cu ochii \u00een gol \u015fi \/ \u00eembat\u0103 ciorile cu \u0163uic\u0103 (&#8230;) \u015ei-a dat seama c\u0103 \/ nu mai e dec\u00e2t o adun\u0103tur\u0103 de acte vechi, \/ pe care nu le poate citi, c\u0103-l \/ apuc\u0103 pl\u00e2nsul\u201d ( Ce i-a mai r\u0103mas). Numeroase personaje din lumea satului care \u015fi-au pierdut busola \u00een iepoc\u0103 nu o pot reg\u0103si nici acum din cauza \u015fi datorit\u0103 crasei ignoran\u0163e a noii oligarhii post-decembriste. Unele drame sociale din arealul rustic sunt \u00eendulcite prin transferarea lor \u00een planuri umoristico-fantastice. P\u0103durarul \u015fi v\u00e2n\u0103torii prind \u00een capcan\u0103 pe Dracul \u00eensu\u015fi: \u201eNu m\u0103 crezi matale, dar uite \/ cum a fost: eu veneam spre caban\u0103 \u00eempreun\u0103 cu p\u0103durarul\u00a0 \u015fi \/ cu v\u00e2n\u0103torii, \u00eemi vopsisem corpul \u00een ro\u015fu, plecat \/ la r\u0103zboi \u00eempotriva mea, c\u00e2nd \u00eel v\u0103z \/ \u00een lan\u0163 pe \u0103sta, drac-drac, \u00een agonie. P\u0103durarul \u015fi v\u00e2n\u0103torii au luat-o la fug\u0103, n-o fi p\u0103cat c\u0103 l-am jupuit ? Face a lehamite: ce e scris s\u0103 se \/ \u00eent\u00e2mple, s\u0103 se \u00eent\u00e2mple.<br \/>\nN-are dec\u00e2t.\u201d (Ce hram por\u0163i?). Ceea ce e \u015fi mai grav e c\u0103 popula\u0163ia rural\u0103 este obligat\u0103 \u015fi acum la resemnare. Pe canavaua \u015fi \u00een textura universului \u201eVale-Deal\u201d, cu \u201eun stil post-modern epicizat\u201d (Adrian G. Romila), L.I.S. introspecteaz\u0103 lumea copil\u0103riei \u00een tandem cu cea de azi intrat\u0103 \u00een derut\u0103 ireversibil\u0103, \u00eengenuncheat\u0103 sub vremuri potrivnice, cu deteriorarea fizic\u0103 \u015fi psihic\u0103 ajunse la paroxism, asumate de ego-ul poetului, care se subsumeaz\u0103 mul\u0163imii: \u201e\u00een genunchi, apoi \u00eencovrigat \u015fi \u00eentins, \u00een sf\u00e2r\u015fit, c\u00e2nd \/ pe burt\u0103, c\u00e2nd pe spate \u2013 crezi \/ c\u0103 mai am vreo speran\u0163\u0103? M-au n\u0103p\u0103dit noi sentimente, \/ noi parazi\u0163i, noi entit\u0103\u0163i str\u0103lucitoare, noi \/ viermi intestinali, noi \u00eengeri vindec\u0103tori, noi viru\u015fi, \/ noi \u00eencerc\u0103ri pline de mister, care m\u0103 \/ c\u0103piaz\u0103, de unde-or fi ap\u0103rut?\u201c (M-am stricat). Nici nu poate exista o mai incisiv\u0103 oglind\u0103 a noii epoci, a noii societ\u0103\u0163i care b\u00e2jb\u00e2ie spre o civiliza\u0163ie de \u00eemprumut.<br \/>\n\u00centre obsesiile poetului \u015fi ale crea\u0163iei sale, Andrei Botez demanteleaz\u0103, la r\u00e2ndul s\u0103u, dou\u0103 esen\u0163iale: prima, impus\u0103 din afar\u0103, artificial\u0103, duc\u00e2nd \u00een lumea actual\u0103 la un \u201eexhibi\u0163ionism grotesc\u201d, respectiv a doua, de natur\u0103 interioar\u0103, veche \u015fi comun\u0103 chiar cu \u201eoriginalitatea paradisiac\u0103\u201d, obsesie care este \u00eempiedicat\u0103 s\u0103 se afirme din cauza concep\u0163iei sociale actuale. O ironie elevat\u0103, exprimat\u0103 simplu, se degaj\u0103 propor\u0163ionat din fiecare poem. Structurile narative realiste sunt impregnate de alunec\u0103ri meditative ontologice. Sensurile \u00eent\u00e2mpl\u0103rilor existen\u0163iale sunt ascunse ini\u0163ial, sau \u00een cursul expunerii, \u00een spatele unor draperii alegorice, u\u015for decodabile \u00een final. Trecerea dintr-un plan de factur\u0103 cosmic\u0103 \u00een altul teluric se face non\u015falant, expresiv, cre\u00eend o atmosfer\u0103 de elansare a percep\u0163iei mentale \u015fi senzoriale intens participativ\u0103.<br \/>\nPoetul nu-\u015fi poate reprima nostalgia unor vremuri revolute, c\u00e2nd oamenii satului tr\u0103iau \u00eentr-o oarecare armonie, c\u00e2nd \u00ee\u015fi trimiteau tradi\u0163iile de la o genera\u0163ie la alta, \u201erepet\u00e2nd \u00eentocmai gesturile \/ \u00eenv\u0103\u0163ate de la p\u0103rin\u0163ii lor, care le aveau \u00eenv\u0103\u0163ate de la \/ p\u0103rin\u0163ii p\u0103rin\u0163ilor lor, de la \/ facerea lumii&#8230;\u201d ( R\u0103m\u00e2ne doar truda).<br \/>\nDe\u015fi degaj\u0103 o t\u00e2ng\u0103 \u00eentoars\u0103, aparent paseist\u0103, acest mod de exprimare se constituie doar \u00eentr-un mijloc poetic de a demonstra c\u0103 \u201emie \u00eemi pas\u0103 de oamenii viitori\u201d, a\u015fa cum o mai spune \u015fi \u00een alte circumstan\u0163e. \u00cen sfera culpabilit\u0103\u0163ii sunt inclu\u015fi \u015fi \u201etrimi\u015fii substan\u0163elor interzise\u201d: \u201e&#8230;ai n\u0103lucirii, \/ ce vin pe urmele tale, vin bubuind (&#8230;) Cine sunt ? Sunt \/ trimi\u015fi ai substan\u0163elor interzise, din ad\u00e2ncuri, \u00een luna \/ mai. Nu-s substan\u0163e minerale?\u00a0 \u00abSunt trimi\u015fi \/ ai substan\u0163elor interzise\u00bb &#8230;Ezi\u0163i, ce faci nu intri \u00een colib\u0103? \/ Intr\u0103 s\u0103 le gu\u015fti, s\u0103 le tragi pe \/ nas sau s\u0103 \u0163i le injectezi, prin \/ fumul vetrei str\u0103mo\u015fe\u015fti \u015fi prin lic\u0103rirea fl\u0103c\u0103rilor. Care le \/ lumineaz\u0103 chipurile \u00eenflorite\u201d (Substan\u0163e interzise). Aceste substan\u0163e nu sunt doar drogurile, molima civiliza\u0163iei moderne, ci \u015fi alte substan\u0163e care ies din sfera celor minerale \u015fi intr\u0103 \u00een cea ancestral\u0103, psihosomatic\u0103 \u015fi socio-cultural\u0103, care-\u015fi trimite de-a pururi solii r\u0103ului \u00een luna mai, a regener\u0103rii naturii fizice \u015fi metafizice.<br \/>\nCartea reu\u015fit\u0103 a lui Liviu Ioan Stoiciu, considerat\u0103 u\u015for antipatic\u0103, se cite\u015fte cu pl\u0103cere, lectorul fiind cople\u015fit de cursul molcom \u00een\u015fel\u0103tor (minimalist\u0103 pe alocuri \u00een sensul less is more); fracturat\u0103 par\u0163ial, ea ascunde \u00eens\u0103 un vulcan latent de nelini\u015fti, angoase, dezabuz\u0103ri, revolte \u00een\u0103bu\u015fite, zboruri fr\u00e2nte, speran\u0163e de\u015farte.<br \/>\nCercet\u00e2nd receptarea critic\u0103, am selectat unele proces\u0103ri evaluative: \u201eLiviu Ioan Stoiciu n-are vreme de\u00a0 \u00abdr\u0103g\u0103l\u0103\u015fenii\u00bb verbale, rostindu-\u015fi abrupt \u015fi f\u0103r\u0103 re\u0163inere tr\u0103irile. El se afund\u0103 \u00een interiorul ideal, chiar dac\u0103 \u00ab\u00eenghe\u0163at de frig d\u00e2rd\u00e2i, pe zi ce trece mi se \u00eencetinesc mi\u015fc\u0103rile\u00bb, motiv pentru care \u00abamintirile \u00ee\u015fi dau duhul\u00bb. Cu alte cuvinte, are vreme s\u0103 sesizeze convulsia timpului care-l \u00eemb\u0103tr\u00e2ne\u015fte \u015fi-l determin\u0103\u00a0 s\u0103 \u00een\u0163eleag\u0103 de unde s-a ivit \u00abc\u00e2inele galben\u00bb, de care nu poate s\u0103-\u0163i fie dec\u00e2t fric\u0103\u201d (Ion Beldeanu); \u201eRuralism \u00eenseamn\u0103 aici comunicarea (destul de conflictual\u0103 pe alocuri) cu datele ancestrale, cu str\u0103mo\u015fii, cu precursorii (care nu vin s\u0103 aduc\u0103 \u00een\u0163elepciune sau s\u0103 readuc\u0103 ordinea, ci s\u0103 violeze, s\u0103 \u00eensp\u0103im\u00e2nte, s\u0103 produc\u0103 infuzie de energie \u00een ordinea natural\u0103 a prezentului), iar realitatea cyberpunk este adoptat\u0103 tocmai pentru c\u0103 permite abordarea universului din punctul de vedere al unui Eu destr\u0103mat, care-\u015fi contempl\u0103 trupul \u00eentr-o oglind\u0103 spart\u0103 \u015fi al c\u0103rui discurs este \u015fi el rupt, fragmentat, sacadat. Un neoexpresionism lipsit de substratul activist, care vine doar s\u0103 \u00eenveleasc\u0103 discursiv o reac\u0163ie \u00een fa\u0163a timpului lipsit de temporalitate \u015fi a spa\u0163iului privat de spa\u0163ialitate\u201d (Bogdan Alexandru St\u0103nescu); \u201ePentru Liviu Ioan Stoiciu, poezia este un mod de \u00eentrebuin\u0163are a Sf\u00e2r\u015fitului. Instrumentele poetice de cercetare sufleteasc\u0103 sunt puse \u00een noua sa carte, Substan\u0163e interzise, \u00een slujba \u015fi \u00een b\u0103t\u0103lia pentru terapia de sine. C\u0103ci ce sunt, \u00een fond, aceste substan\u0163e interzise? Fa\u0163\u0103 c\u0103tre fa\u0163\u0103 cu consumismul, g\u00e2ndirea sl\u0103bit\u0103 \u015fi autobiografismul cel mai mizer, substan\u0163ele interzise sunt de c\u0103utat \u015fi de g\u0103sit \u00een energiile spirituale \u015fi for\u0163ele mantrice ale cuv\u00e2ntului vestitor de poezie \u015fi de Judecata de Apoi. Liviu Ioan Stoiciu a scris o carte cutremur\u0103toare f\u0103r\u0103 a fi un insurgent!\u201d (Dan Mircea Cipariu).<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Liviu Ioan Stoiciu, Substan\u0163e interzise, Editura Tracus Arte, Bucure\u015fti, 2012 &nbsp; Liviu Ioan Stoiciu, unul dintre cei mai reprezentativi poe\u0163i optzeci\u015fti, situat \u00een capul listei de c\u0103tre Nicolae Manolescu, \u00een Istoria critic\u0103, continu\u0103 netulburat maniera de crea\u0163ie poetic\u0103 a grup\u0103rii postmoderniste \u015fi \u00een volumul Substan\u0163e interzise, explor\u00e2nd \u201etot mai curajos limitele biografismului, ale tranzitivit\u0103\u0163ii \u015fi&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/trimisi-ai-substantelor-interzise\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Trimi\u015fi ai substan\u0163elor interzise<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[12,10724],"class_list":["post-18365","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-liviu-ioan-stoiciu","tag-substante-interzise"],"views":1099,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/18365","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=18365"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/18365\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=18365"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=18365"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=18365"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}