{"id":18349,"date":"2014-03-27T10:28:42","date_gmt":"2014-03-27T08:28:42","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=18349"},"modified":"2014-03-27T10:28:42","modified_gmt":"2014-03-27T08:28:42","slug":"americanul-la-nevoie-se-cunoaste","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/americanul-la-nevoie-se-cunoaste\/","title":{"rendered":"Americanul la nevoie se cunoa\u015fte"},"content":{"rendered":"<blockquote><p><strong>Dumitru Crudu, Un american la Chi\u015fin\u00e3u, prefa\u0163\u00e3 de Liviu Antonesei, Bucure\u015fti, Casa de Pariuri Literare, 2013<\/strong><\/p>\n<p>&nbsp;<\/p><\/blockquote>\n<p><em><strong>Literatura a func\u0163ionat dintotdeauna livresc. A\u015fa au stat lucrurile \u015fi p\u00e2n\u0103 la institu\u0163ionalizarea alfabetelor. Pu\u0163ini scriitori de limb\u0103 rom\u00e2n\u0103 au priceput mecanismul. Pentru mine, acesta reprezint\u0103 principalul criteriu de valorizare a operei. Aici fac diferen\u0163a \u00eentre text \u015fi literatur\u0103, \u00eentre scriere \u015fi art\u0103 literar\u0103. Intertextul define\u015fte tradi\u0163ia, \u00een sens eliotian \u015fi c\u0103linescian, la fel anxietatea influen\u0163ei, conceptul lui Harold Bloom.<\/strong><\/em><br \/>\nRomanul lui Dumitru Crudu Un american la Chi\u015fin\u0103u e pe potriva gustului meu. Iar gustul meu accept\u0103 fic\u0163iunea \u00een cadrele iluziei realiste. Iluzia realist\u0103 se nume\u015fte autenticitatea livrescului: aventur\u0103, glorie, avere, iubire absolut\u0103, r\u0103sturn\u0103ri de situa\u0163ie. Pe toate le \u00eent\u00e2lnim \u00een c\u0103r\u0163i. Ele \u00eensumeaz\u0103 dorin\u0163ele \u00eentre\u0163inute de creierul reptilian. Se dospesc iute. Au persisten\u0163\u0103. Se reduc la formula \u201evia\u0163a mea e un roman\u201c. Dar nu fiindc\u0103 avem senza\u0163ia c\u0103 \u00eent\u00e2mpl\u0103rile \u015fi personajele sunt singulare. Ci pentru c\u0103 ne trimit c\u0103tre literatura citit\u0103 sau povestit\u0103 de al\u0163ii.<br \/>\n<strong>Experien\u0162\u00e3 \u015fi lectur\u00e3<\/strong><br \/>\nDumitru Crudu urm\u00e3re\u015fte, cu sarcasm \u015fi tandre\u0162e, majoritatea cus\u00e3turilor din p\u00e2nza prozei virtuoase: manuscrisul g\u00e3sit, raportul dintre istoria major\u00e3 \u015fi cea minor\u00e3, valoarea de pia\u0162\u00e3 a literaturii (neav\u00e2nd niciun cost, ea devine nepre\u0162uit\u00e3), condi\u0162ia intelectualului, ciocnirea dintre mentalit\u00e3\u0162i. Firul care une\u015fte cli\u015feele respective este naivul \u015farlatan. A\u015fa se na\u015fte Anton \u015eleahti\u0162chi \u2013 trisckster, majordom, frate-de-cruce, \u00eencurc\u00e3-lume \u015fi Pink Panther. Originar din R. S. Moldoveneasc\u00e3, protagonistul, r\u00e3u-platnic, ziarist feroce la Monitorul de Bra\u015fov, absolvent de filologie \u015fi poet cu oarecare faim\u00e3 (autor al culegerii Falsul Anton, i. e. Falsul Dimitrie, 1994), trece, \u00een anul 1999, prin situa\u0162ii imprevizibile, influen\u0162ate de alinierea planetelor. Eclipsa de soare de atunci are efecte bizare asupra lui. El va str\u00e3luci \u00een hainele n\u00e3t\u00e3rului. P\u00e2n\u00e3 la sf\u00e2r\u015fitul romanului, nimeni nu observ\u00e3 am\u00e3nuntul c\u00e3 jurnalistul \u00eensceneaz\u00e3 spectacolul puterii \u015fi al servitu\u0162ii.<br \/>\nProzatorul crede \u00een arta scrisului. Un prim plus. Mai mult: arta scrisului const\u00e3 \u00een lipsa ostenta\u0162iei. Ac\u0162iunea decurge fluid, dispens\u00e2ndu-se de cauze profunde \u015fi\/ sau for\u0162ate. Tehnica din spate este stabil\u00e3. Nu \u015fi rigid\u00e3. Un al doilea plus. Ageamiu \u00een plan social, Anton r\u00e3m\u00e2ne expert din punct de vedere literar. \u00cen aceast\u00e3 dispropor\u0162ie afl\u00e3m o disput\u00e3 veche \u015fi nerezolvat\u00e3. Ce primeaz\u00e3: \u015fcoala vie\u0162ii sau \u00eenv\u00e3\u0162\u00e3tura? B\u00e3rb\u00e3\u0162ia sau preg\u00e3tirea intelectual\u00e3? \u00cen ochii femeilor, Anton este impotent. Pentru prieteni, un fraier. Indiferent la critici, b\u00e3iatul cuminte tr\u00e3ie\u015fte ca s\u00e3-i mul\u0162umeasc\u00e3 pe c\u00e2rcota\u015fi. Se \u00eendr\u00e3goste\u015fte irevocabil de Lora, cea mai cea \u015fi cea mai h\u00e3is femeie din Bra\u015fov, care \u00eel batjocore\u015fte cu lascivitate. Accept\u00e3 s\u00e3-l conduc\u00e3 pe American (cu majuscul\u00e3, asemenea Naratorului din Craii de Curtea-Veche sau a Autorului din Patul lui Procust) la Chi\u015fin\u00e3u, de\u015fi \u201eextraneul\u201c \u2013 cum \u00eel nume\u015fte povestitorul \u2013 le cucere\u015fte succesiv pe Lora \u015fi pe Olga, pasiunea de rezerv\u00e3 a poetului. Lec\u0162ia: pa\u015faportul Americanului e mai viril dec\u00e2t pa\u015faportul de rom\u00e2n. \u00cel aciueaz\u00e3 \u00een garsoniera \u00eenchiriat\u00e3 pe Vlad, pretins militant unionist basarabean, dovedit apoi a fi Vovcic, un racket necru\u0162\u00e3tor, presupus r\u00e3pitor sau asasin al Americanului sosit \u00een capitala Republicii Moldova. \u00cengrijindu-se de imaginea sa de p\u00e3mp\u00e3l\u00e3u cu patalama \u2013 la propriu \u015fi la figurat \u2013 Anton atrage simpatia, prin refuzul principial de a se asocia tipologiei macho. Un al treilea plus.<br \/>\nPoz\u00e2nd \u00een omul bun \u015fi amabil, t\u00e2n\u00e3rul scriitor se str\u00e3duie\u015fte s\u00e3 ajute, c\u00e2nd i se cere. \u00cens\u00e3 nu izbute\u015fte s\u00e3-\u015fi \u00eemplineasc\u00e3 \u00eendatoririle. Interpret\u00e2ndu-l pe valet, se erijeaz\u00e3 \u00een st\u00e3p\u00e2nul care nu cere tribut. Miza \u015fi devotamentul s\u00e3u par complete. Neposed\u00e2nd nimic (deoarece nu are instinctul propriet\u00e3\u0162ii), arunc\u00e3 totul \u00een joc. Romanul \u00een sine ajunge adev\u00e3rata miz\u00e3. El se sf\u00e2r\u015fe\u015fte cu ie\u015firea din iluzia \u00eentre\u0162inut\u00e3. Plecat la Chi\u015fin\u00e3u, s\u00e3 cerceteze ce s-a petrecut cu Americanul, Anton dezv\u00e3luie cum niciun stimulent financiar nu satisface necesit\u00e3\u0162ile artistice. Astfel, personajul \u00eencheie simetric volumul, respect\u00e2nd \u201eNota autorului\u201c, unde Dumitru Crudu sus\u0162ine c\u00e3 prima versiune a romanului i-a fost sechestrat\u00e3 \u00een contul unei datorii: \u201eDup\u00e3 ce trenul se puse \u00een mi\u015fcare, \u015fi-a scos din buzunar \u015fumuiugul de bani pe care i-l d\u00e3duse C\u00e3t\u00e3, \u015fi zbang, l-a aruncat pe fereastra larg deschis\u00e3. \u015ei, \u00een timp ce bancnotele alea verzi dansau sarabanda \u00een h\u00e3ul nop\u0162ii, trenul, brusc, o c\u00e2rni la st\u00e2nga, l\u00e3s\u00e2nd Bra\u015fovul departe \u00een urm\u00e3\u201c (p. 316).<br \/>\n<strong>Miza pe art\u00e3<\/strong><br \/>\nMinor \u015fi major sunt termenii relativi ai romanului. \u015ei ei apar \u00een machet\u00e3 c\u00e2nd unul dintre personaje trebuie s\u00e3 ajung\u00e3 la o vespasian\u00e3. Mutatis mutandis, cuv\u00e2ntul cap\u00e3t\u00e3 acelea\u015fi rezonan\u0162e ca \u201eAcademia\u201c pentru Gore Pirgu. \u00cei mul\u0162umim \u00eemp\u00e3ratului roman Vespasian pentru faptul c\u00e3 a introdus toaletele publice \u015fi taxa pe folosirea lor. \u00cens\u00e3 tot lui i se datoreaz\u00e3 construirea Colosseumului, \u00eencheiat\u00e3, ce-i drept, de fiul s\u00e3u, Domi\u0162ian. Centrul \u015fi periferia constituie doar ni\u015fte preconcep\u0162ii. Americanul, rom\u00e2nii \u015fi basarabenii arunc\u00e3 verdicte rasiale, f\u00e3r\u00e3 s\u00e3 \u0162in\u00e3 cont de corectitudinea politic\u00e3. Lupta pentru supravie\u0162uire elimin\u00e3 orice percep\u0162ie ra\u0162ional\u00e3. \u00cen jungla uman\u00e3, str\u00e3inul \u2013 indiferent de provenien\u0162\u00e3 \u2013 aduce dezechilibre. Nu teama visceral\u00e3, ci repulsia este reac\u0162ia fireasc\u00e3. Diferen\u0162ele de limb\u00e3 genereaz\u00e3, \u00een ambele tabere, b\u00e3nuiala c\u00e3 interlocutorul \u00eencearc\u00e3 s\u00e3 recurg\u00e3 la \u00een\u015fel\u00e3torie. Apari\u0162ia outsiderului, chiar din State, st\u00e2rne\u015fte simpatie c\u00e2nd personajul poate fi purtat ca ursul prin sat.<br \/>\nPrintre at\u00e2tea conflicte, Anton \u00ee\u015fi p\u00e3streaz\u00e3 degajarea \u015fi b\u00e3\u015fc\u00e3lia autoironic\u00e3, demonstr\u00e2nd c\u00e3 \u015ftie s\u00e3 se fac\u00e3 de r\u00e2s f\u00e3r\u00e3 s\u00e3 cer\u015feasc\u00e3 empatie. Un al patrulea plus: \u201eTipul intr\u00e3 la bud\u00e3 cu rucsacul s\u00e3u voluminos \u00een spate. Auzindu-l cum se pi\u015f\u00e3, Anton trase o linie c\u00e3 nu e nicio deosebire melodic\u00e3 \u00eentre susurul urinei unui american \u015fi murmurul pi\u015fatului unui rom\u00e2n. Ce mai, cu to\u0162ii se pi\u015f\u00e3 la fel. Totu\u015fi, se pare c\u00e3 americanii un pic mai mult. Un pic mai mult dec\u00e2t rom\u00e2nii. \u015ei nu pe ei, se mai g\u00e2ndi Anton \u015fi o convinsese pe Lora s\u00e3 se \u00eentoarc\u00e3 \u00een compartiment ca s\u00e3 nu dea americanul peste ei\u201c (p. 32). \u00cent\u00e2mplarea cu Americanul se transform\u00e3 \u00eentr-o \u00eent\u00e2mpinare a Craiului, pentru c\u00e3, de\u015fi nu exist\u00e3 deosebiri fiziologice, respectul cuvenit unei \u0162\u00e3ri superioare atrage \u015fi delimitarea clar\u00e3 \u00eentre \u015ftiin\u0162ific \u015fi popular. Din ru\u015fine pref\u00e3cut\u00e3, naratorul, care \u00eel \u00eenso\u0162e\u015fte pe Anton \u00een cele mai neprev\u00e3zute \u015fi insalubre momente, nu pomene\u015fte nimic despre boala insinuat\u00e3, incontinen\u0162a. \u00cen schimb, defec\u0162iunea moral\u00e3 a cona\u0162ionalilor este \u00eenf\u00e3\u0162i\u015fat\u00e3 direct printr-o expresie de ocar\u00e3. Anton \u00ee\u015fi \u00eembog\u00e3\u0162e\u015fte experien\u0162a prin confirmarea unor senza\u0162ii descoperite \u00een c\u00e3r\u0162i. Iat\u00e3 arta! Un al cincilea plus.<br \/>\n\u00cen\u0162elesurile eterului (sic!) feminin Anton le capteaz\u00e3 din literatur\u00e3. Rezult\u00e3 imediat ironia sor\u0162ii. Cunoa\u015fterea biblic\u00e3 \u00eei cam lipse\u015fte, substituind-o cu informa\u0162ia romanesc\u00e3: \u201eAnton \u015fi-a aprins o \u0162igar\u00e3 \u015fi a tras un fum \u00een piept, g\u00e2ndindu-se c\u00e3 fetele vorbeau ca-ntr-o proz\u00e3 de Mihail Celarianu. Adic\u00e3 cu foarte mul\u0162i \u00abtu\u00bb. Cu mult mai mul\u0162i dec\u00e2t ar fi fost normal\u201c (p. 18).<br \/>\nFiecare eveniment se integreaz\u00e3 \u00eentr-un sistem de lectur\u00e3, ale c\u00e3rui extremit\u00e3\u0162i geografice sunt Alexandru Vakulovski \u015fi Saul Bellow. Nu exist\u00e3 nicio inadecvare \u00een al\u00e3turarea celor dou\u00e3 nume. Pe de o parte, st\u00e3 Bra\u015fovul universitar orgiastic, recuperat din Pizde\u0162. Pe de alt\u00e3 parte, st\u00e3 metropola Chicago, la fel de sacralizat\u00e3 ca Bucure\u015ftiul lui Mircea Eliade. Apoi, s\u00e3 nu omitem erotizarea excesiv\u00e3 practicat\u00e3 de autorii aminti\u0162i. Dar, \u00een opinia mea, ancora cea mai statornic\u00e3 este, pentru Dumitru Crudu, proza interbelic\u00e3. Insist cu un exemplu din Jocurile Daniei (Anton Holban), \u00een care t\u00e2n\u00e3ra pasional\u00e3 (aici Lora) \u00eel sun\u00e3 pe Sandu (aici Anton) din camera de baie, excit\u00e2ndu-l ca o animatoare a liniei fierbin\u0162i: \u201eStau \u00een cad\u00e3 \u015fi apa cre\u015fte \u00een jurul meu. Deja mi-a acoperit \u0162\u00e2\u0162ele. Uite, am dat robinetul mai tare. Auzi cum clipoce\u015fte apa \u00een jurul meu?\u201d.\/ Da, o auzea, bine\u00een\u0162eles c\u00e3 o auzea.\/ \u015ei uite c\u00e3 acum mi-am s\u00e3punit \u0162\u00e2\u0162ele. Nu ai vrea s\u00e3 vii s\u00e3-mi faci o vizit\u00e3?, \u00eel invit\u00e3 ea, cu o voce suav\u00e3\u201c (p. 37). Totu\u015fi, ceea ce Sandu accept\u00e3 ca un r\u00e3sf\u00e3\u0162 sinestezic, Anton se simte obligat s\u00e3 onoreze.<br \/>\nExtinz\u00e2nd re\u0162eta toposului favorit, Dumitru Crudu celebreaz\u00e3 Flutura natal\u00e3 \u2013 a lui \u015fi a lui Anton \u2013 atribuindu-i \u00eensu\u015firi neobi\u015fnuite, nev\u00e3zute nici la Paris. Elogiul \u00ee\u015fi va deconspira caracterul de antifraz\u00e3. Flutura echivaleaz\u00e3 cu Mizilul lui Caragiale, Bogza \u015fi I. A. Bassarabescu (p. 258). Identific\u00e2nd mitografia cu mitomania, scriitorul deschide \u015fi piste \u00een\u015fel\u00e3toare, specul\u00e2nd v\u00e2n\u00e3toarea de referin\u0162e. Nu orice aluzie se transform\u00e3 \u00een indiciu. De pild\u00e3, m\u00e3 \u00eendoiesc c\u00e3 titlul c\u00e3r\u0162ii porne\u015fte de la romanul Un american la Paris. Denumirea precedent\u00e3 apar\u0162ine unei compozi\u0162ii muzicale de George Gershwin (1928) \u015fi apoi unei pelicule din 1951, cu Gene Kelly \u00een rolul principal. De asemenea, Sting a inclus pe albumul &#8230;Nothing Like the Sun (1987) melodia Englishman in New York. Sau poate c\u00e3, potrivit conven\u0162iei, manuscrisul confiscat pentru neplata chiriei era tocmai Un american la Paris.<br \/>\nConteaz\u00e3 numai c\u00e3 romanul m-a convins prin dou\u00e3 lucruri specifice literaturii: inadecvarea discursului la context \u015fi incorectitudinea politic\u00e3.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Dumitru Crudu, Un american la Chi\u015fin\u00e3u, prefa\u0163\u00e3 de Liviu Antonesei, Bucure\u015fti, Casa de Pariuri Literare, 2013 &nbsp; Literatura a func\u0163ionat dintotdeauna livresc. A\u015fa au stat lucrurile \u015fi p\u00e2n\u0103 la institu\u0163ionalizarea alfabetelor. Pu\u0163ini scriitori de limb\u0103 rom\u00e2n\u0103 au priceput mecanismul. Pentru mine, acesta reprezint\u0103 principalul criteriu de valorizare a operei. Aici fac diferen\u0163a \u00eentre text \u015fi&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/americanul-la-nevoie-se-cunoaste\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Americanul la nevoie se cunoa\u015fte<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[10711,10712],"class_list":["post-18349","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-dumitru-crudu","tag-un-american-la-chisinau"],"views":1588,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/18349","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=18349"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/18349\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=18349"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=18349"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=18349"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}