Un portret extraordinar, printre cele dint\u00e2i dac\u0103 nu primul de acest fel dup\u0103 \u201990 al marelui intelectual trecut prin epoci furtunoase \u015fi contradictorii f\u0103r\u0103 s\u0103-\u015fi schimbe pielea, ideile \u015fi credin\u0163a cu care pornise la drum, este datorat Martei Petreu, autoarea str\u0103lucit\u0103 \u015fi infatigabil\u0103 a unor c\u0103r\u0163i \u015fi studii despre cele mai controversate personalit\u0103\u0163i ale culturii rom\u00e2ne moderne, Mircea Eliade \u015fi Emil Cioran, Eugen Ionescu \u015fi Mihail Sebastian. Portretul intelectualului r\u0103mas \u00een picioare sub rafalele de v\u00e2nt ale c\u00e2torva epoci care l-au b\u0103tut f\u0103r\u0103 s\u0103-l doboare dedicat de Marta Petreu lui Ion Iano\u015fi este scris \u00een 1991 \u015fi publicat \u00een revista \u201eApostrof\u201c, pe care o \u00eenfiin\u0163ase \u00eendat\u0103 dup\u0103 1989. \u00cel reproduce spre a ni-l reaminti dl Leonard Gavriliu, \u00een mica \u015fi vioaia lui revist\u0103 de la Pa\u015fcani, \u201eSpiritul critic\u201c. Sare \u00een ochi din primele r\u00e2nduri empatia, simpatia \u015fi comprehensiunea dintr-un portret pe c\u00e2t de dedicat \u015fi de \u201e\u00eendr\u0103gostit\u201c, pe at\u00e2t de insolit la data apari\u0163iei lui \u015fi r\u0103mas a\u015fa, insolit \u015fi bizar prin neasem\u0103nare, p\u00e2n\u0103 azi. Era epoca marilor r\u0103fuieli \u015fi a radicalelor \u201eschimb\u0103ri la fa\u0163\u0103\u201c ale unor intelectuali care n-au \u00eencetat s\u0103 se dea \u00een spectacol, un spectacol copios demn de mari p\u00e2nze epice, dac\u0103 vreun Marin Preda ar mai fi tr\u0103it. \u00cen toiul acestei gr\u0103bite \u015fi violente \u201edesp\u0103r\u0163iri\u201c a fiec\u0103ruia de fiecare, venea Marta Petreu cu neasemuitul \u015fi neasem\u0103n\u0103torul s\u0103u portret, propun\u0103torul implicit, atunci \u015fi dup\u0103 aceea, ca \u015fi acum, al unei imposibile concordii \u015fi al neverosimilei solidarit\u0103\u0163i intelectuale \u00een numele unei concilieri capabile s\u0103 surclaseze normalele \u015fi fatalele diferen\u0163e accentuate ce caracterizeaz\u0103 \u00een orice vreme \u015fi or\u00e2nduire \u201eclasa intelectualilor\u201c, elita unei societ\u0103\u0163i r\u0103mase f\u0103r\u0103 busol\u0103. Elita n-a prea avut timp s\u0103 ia \u00een seam\u0103 asemenea \u201eidealisme\u201c, o astfel de pornire plin\u0103 de respect filial \u015fi considera\u0163ie colegial\u0103 fa\u0163\u0103 de prototipul intelectualului ie\u015fit dintre furcile unei lungi \u015fi contradictorii forme de dictatur\u0103 ideologic\u0103 \u015fi nu numai. Elita \u015fi-a declarat r\u0103zboi sie\u015fi, desp\u0103r\u0163indu-se \u00een buc\u0103\u0163i cu \u201earmele\u201c pamfletului \u015fi ale excomunic\u0103rii \u00een loc s\u0103 cad\u0103 la o dreapt\u0103 \u00eenvoial\u0103, cu \u201earma\u201c fin\u0103 \u015fi compatibil\u0103 cu ea \u00eens\u0103\u015fi a polemicii de idei, a \u201epolemicii cordiale\u201c, cum o visa un alt utopic, ca \u015fi Ion Iano\u015fi, al vremii ce se \u00eencheiase, Octavian Paler. Portretul lui Ion Iano\u015fi f\u0103cut atunci de Marta Petreu \u00eencepe \u00een stil romanesc: \u201eUmbl\u0103 \u00eembr\u0103cat ca un docher, dar se vede de la o po\u015ft\u0103 c\u0103 este intelectual, \u015fi nu unul oarecare, ci Profesor. Haina, neconform\u0103 vreunui conformism, trebuie s\u0103 fi fost, la origine, simptomul revoltei sale de fiu, al neg\u0103rii \u00eenaltei burghezii maghiaro-iudaice ardelene din care descinde\u201c. Simptomul \u201edocherului\u201c, sesizat cu ascu\u0163ime de viitoarea romancier\u0103, nu este singular: \u00een ordine r\u0103sturnat\u0103, fusese resim\u0163it, tr\u0103it \u015fi schi\u0163at de mul\u0163i, poate de cei mai mul\u0163i intelectuali c\u0103rora ideea \u201eoriginii s\u0103n\u0103toase\u201c, sociale, etnice \u015fi politice le scosese peri albi, mai \u00eent\u00e2i \u00een epoca ascu\u0163irii luptei de clas\u0103, apoi \u00eentr-aceea a \u00eendelungilor h\u0103r\u0163uieli politico-ideologice care au marcat descump\u0103nitor p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t epoca dominat\u0103 de conduc\u0103tori politici \u201emarca\u0163i\u201c ei \u00een\u015fi\u015fi de ascu\u0163itul \u015fi nevindecabilul \u201ecomplex al originii\u201c, un complex de inferioritate, r\u0103scump\u0103rat prin decizii arbitrare \u015fi numeroase pusee dictatoriale cu ample \u015fi dureroase r\u0103sfr\u00e2ngeri asupra tuturor. Portretul Martei Petreu continu\u0103 cu fa\u0163a aparent\u0103, \u201edomestic\u0103\u201c, a neasem\u0103n\u0103rii prototipului ei: \u201eNu s-ar putea spune, cum \u00eensu\u015fi a remarcat despre un alt Profesor \u2013 despre Profesorul Clujului, Mircea Zaciu \u2013 c\u0103-i plac bucatele alese … c\u0103ci m\u0103n\u00e2nc\u0103 orice, cu o poft\u0103 care camufleaz\u0103 perfecta sa indiferen\u0163\u0103 gastronomic\u0103\u201c. Pofta care \u201ecamufleaz\u0103\u201c perfecta indiferen\u0163\u0103 gastronomic\u0103 nu e dec\u00e2t pragul peste care prozatoarea \u00ee\u015fi \u00eempinge prototipul s\u0103 treac\u0103 acolo unde \u00eei este de fapt locul, casa \u015fi masa: \u00eentr-un imaginar-real \u201eturn de filde\u015f\u201e sau bordei m\u0103n\u0103stiresc unde Profesorul tr\u0103ie\u015fte cu adev\u0103rat ca la el acas\u0103: \u201eDomnului Profesor Ion Iano\u015fi nu-i plac dec\u00e2t dou\u0103 lucruri: c\u0103r\u0163ile bune \u015fi ideile. O carte r\u00e2vnit\u0103 \u00eel imobilizeaz\u0103 ca pe al\u0163ii o mas\u0103 fin\u0103: \u00ee\u015fi scoate, cu un gest mecanic, ochelarii, at\u00e2rn\u00e2ndu-le bra\u0163ul \u00een col\u0163ul gurii, apoi r\u0103sfoie\u015fte cartea cu poft\u0103; dac\u0103 nu-l tulburi, chiar cite\u015fte. Poate citi oriunde: \u00een tren, \u00een metrou \u2013 Sf\u00e2ntul Augustin \u00eenghi\u0163it \u00een dou\u0103 c\u0103l\u0103torii cu metroul \u2013 sau, cum a fost v\u0103zut la Cluj, pe strad\u0103, \u00een a\u015fteptarea unui prieten\u201c. Deodat\u0103, cum se vede, prototipul \u2013 o idee sau o schem\u0103 \u2013 coboar\u0103 \u00een tip, este conturabil \u015fi conturat, are ochelari, are \u201egur\u0103\u201c \u00een col\u0163ul c\u0103reia at\u00e2rn\u0103 bra\u0163ul ochelarilor, merge cu metroul sau tramvaiul, \u00ee\u015fi a\u015fteapt\u0103 un prieten: chipul intelectualului plute\u015fte \u00een (\u00eentre) dou\u0103 lumi, e real, fizic \u015fi himeric, metafizic \u015fi spiritual \u00een acela\u015fi timp, une\u015fte \u015fi conciliaz\u0103 \u00eentre contraste imposibil de str\u00e2ns laolalt\u0103, \u00eenc\u00e2t, privindu-l, ai zice c\u0103-l \u201em\u0103n\u00e2nc\u0103\u201c pe Sf\u00e2ntul Augustin \u00eentre dou\u0103 sta\u0163ii! De aici \u00eencolo portretul intelectualului \u2013 tot timpul Profesor, deci \u00eenv\u0103luit permanent \u00een aura pedagogic\u0103 a func\u0163iunii sale primordiale \u2013 \u00ee\u015fi joac\u0103 sub ochii prozatoarei rolul func\u0163ional, social, spiritual: \u201eO \u00eentrebare bine \u0163intit\u0103 \u00eei pune \u00een mi\u015fcare imensul edificiu al memoriei sale c\u0103rtur\u0103re\u015fti \u015fi \u00eei declan\u015feaz\u0103 reflexul didactic indiferent de circumstan\u0163e. Drept urmare, \u00eentreb\u0103torul devine beneficiarul unui curs: clar, \u00eensufle\u0163it, erudit \u015fi patetic\u201c. Este momentul \u00een care intelectualul devine robul propriei sale func\u0163iuni \u015fi \u00een care se ded\u0103, pierdut pentru gastronomie, exercit\u0103rii \u201esclavagiste\u201c a meseriei al c\u0103rei organ a devenit cu orice risc sau cu orice pre\u0163: \u201ePentru Domnul Profesor, ideile sunt valori \u00een numele c\u0103rora se bucur\u0103 sau sufer\u0103, pentru care \u00ee\u0163i po\u0163i risca existen\u0163a, pentru care \u015fi-a pus existen\u0163a drept gaj. Degradarea lor pragmatic\u0103 \u00eel dezoleaz\u0103, \u00eel doare\u201c. Risc\u0103 enorm, nu pentru \u201eidei\u201c \u00een general, desc\u0103rnate, ci pedagogic, pentru ideile \u00eencarnate spre care presimte c\u0103 \u015fi orbii aspir\u0103 \u015fi pe care ace\u015ftia le pot chiar vedea sau \u00eentrevedea cu o vedere pe care mul\u0163i dintre cei cu ochii larg deschi\u015fi n-o au. Ce \u201ep\u0103\u0163e\u015fte\u201c acest intelectual, pedagog al unui idealism \u00eentre\u0163inut de visul solidarit\u0103\u0163ii intelectuale \u00eentr-o vreme f\u0103r\u0103 \u201eprezent\u201c conturat \u015fi \u00een care ce a fost n-a murit, iar ce va fi e at\u00e2t de departe \u00eenc\u00e2t nici nu se vede? \u201eIube\u015fte solidaritatea intelectual\u0103 \u2013 scrie Marta Petreu \u2013 dar n-are parte de ea: fiindc\u0103, a\u015fa cum singur s-a numit, el este \u00abomul de la mijloc\u00bb: evreu \u015fi ungur pentru rom\u00e2ni, dar rom\u00e2n pentru evrei \u015fi unguri; marxist pentru nemarxi\u015fti, antimarxist pentru marxi\u015fti, filozof pentru scriitori, scriitor pentru filozofi; \u015fi peste toate, scriitor rom\u00e2n. Nu cred c\u0103 se simte prea confortabil \u00een existen\u0163\u0103, dar o transcende prin generozitate practic\u0103 ori o reconstruie\u015fte prin c\u0103r\u0163ile proprii. Are voca\u0163ia prieteniei, \u00een\u0163eleg\u00e2nd prin asta c\u0103 ori de c\u00e2te ori poate face c\u00e2te un bine: prietenilor, cunoscu\u0163ilor sau pur \u015fi simplu necunoscu\u0163ilor\u201c. A f\u0103cut acest mare intelectual oximoronic, Ion Iano\u015fi, c\u00e2te un bine ori de c\u00e2te ori poate, \u015fi a f\u0103cut bine \u015fi atunci c\u00e2nd \u201ebinele\u201c nu se putea face. A f\u0103cut bine cunoscu\u0163ilor, dar \u015fi necunoscu\u0163ilor: ca lui Noica, pe care nu l-a cunoscut \u015fi l-a \u201ecunoscut\u201c mai bine ca al\u0163ii, doar din c\u0103r\u0163i \u015fi din coresponden\u0163a cu un necunoscut. Solidar, marele \u201enecunoscut\u201c i-a mul\u0163umit c\u0103lduros, \u00een timp ce aceia prea cunoscu\u0163i, fo\u015fti studen\u0163i sau discipoli pe care i-a \u00eenv\u0103\u0163at carte, uneori \u00een casa lui, nu l-au mai cunoscut. \u00cen introducerea sa la cele 20 de scrisori dintr-un \u201eDosar\u201c al Apostrofului (1996), Ion Vartic scria: \u201eIon Iano\u015fi apare din aceste scrisori (ale lui Noica \u2013 n.n) a\u015fa cum \u00eel cunosc to\u0163i prietenii s\u0103i: un om pe care cultura \u00een genere \u015fi actul creator \u00eel pasioneaz\u0103 \u015fi-l umple de entuziasm, un intelectual comprehensiv, cordial \u015fi dornic de dialog, c\u0103ruia orice dogm\u0103 \u015fi orice prejudecat\u0103 filistin\u0103 \u00eei sunt str\u0103ine… Noica \u015fi Iano\u015fi nu s-au v\u0103zut niciodat\u0103 la fa\u0163\u0103. \u00cen schimb, s-au cunoscut prin scris din ce \u00een ce mai bine, cu un interes reciproc crescut; dialogul i-a \u00absporit\u00bb \u2013 ca s\u0103 folosesc formula lui Noica \u2013 pe am\u00e2ndoi deopotriv\u0103. \u00cemi permit s\u0103 v\u0103d \u00een aceste pre\u0163ioase scrisori ale lui Noica una din rarele sale lec\u0163ii de moral\u0103: o lec\u0163ie despre cum se poate dialoga, respect\u00e2ndu-\u0163i partenerul care se afl\u0103 pe o pozi\u0163ie filozofic\u0103 diferit\u0103. Iepura\u015fii mai juni ori mai b\u0103tr\u00e2iori care, dup\u0103 1989, au ie\u015fit cu un aer fioros \u00een aren\u0103, \u00eempro\u015fc\u00e2nd, tam-nisam, invective gratuite, au ceva de \u00eenv\u0103\u0163at de aici\u201c. Poarta \u00eenv\u0103\u0163\u0103rii ar\u0103tat\u0103 de Ion Vartic n-a fost deschis\u0103 de \u201eiepura\u015fi\u201c ori \u201eb\u0103tr\u00e2iori\u201c: dimpotriv\u0103, adesea poarta le-a fost tr\u00e2ntit\u0103 \u00een nas acestor mari \u00eenv\u0103\u0163a\u0163i \u015fi necunoscu\u0163i \u00eenv\u0103\u0163\u0103tori.
\nLec\u0163ia lor a r\u0103mas f\u0103r\u0103 ecou, a r\u0103sunat \u00een pustiu. Ba nu, gre\u015fesc: discipolii s\u0103i l-au sf\u0103tuit (somat?) pe Profesor s\u0103 devin\u0103, el, un \u201eanticomunist visceral\u201c. Dezam\u0103git, dar civilizat, a refuzat. inal\u0103. \u015ei o vreme a\u015fa va \u015fi r\u0103m\u00e2ne. De ce totu\u015fi este Ion Iano\u015fi \u201e\u00een continuare\u201c un intelectual de st\u00e2nga? \u201eR\u0103spund: din cauza nedrept\u0103\u0163ilor \u015fi a nedrept\u0103\u0163i\u0163ilor\u201c. Din aceast\u0103 cauz\u0103, st\u00e2nga lui \u2013 dup\u0103 ce \u201est\u00e2nga tradi\u0163ional\u0103 a disp\u0103rut\u201c, cum \u00eensu\u015fi constat\u0103 \u015fi spune \u2013 este o st\u00e2ng\u0103 dubitativ\u0103 \u015fi condi\u0163ionat\u0103: \u201eC\u0103ci \u00eenainte de a fi ideologic\u0103, st\u00e2nga este (sau ar trebui s\u0103 fie) social\u0103. Asta pentru c\u0103, dac\u0103 lumea de ieri, tr\u0103it\u0103 de mine, a fost rea, nici cea pe care \u00eenc\u0103 o contemplu azi nu e bun\u0103… Acum ea este marg
\nNu-i un motiv suficient pentru ca un om de st\u00e2nga s\u0103-\u015fi renege a\u015ftept\u0103rile\u201c. Practicienii ori profitorii st\u00e2ngii, nu \u015fi ideali\u015ftii ei,\u00a0 g\u0103sesc \u00eens\u0103 c\u0103 marginalizarea \u015fi marginalitatea acesteia sunt mai mult dec\u00e2t suficiente ca s\u0103-\u015fi renege op\u0163iunea \u015fi r\u0103splata ei mult a\u015fteptat\u0103. Pentru renega\u0163i timpul e prea scurt: n-au timp s\u0103 a\u015ftepte \u015fi-\u015fi dau arama pe fa\u0163\u0103. \u201eArama omului la be\u0163ie s\u2019arat\u0103\u201c, zicea Anton Pann… Tr\u0103g\u00e2nd linie \u015fi adun\u00e2nd, Marta Petreu \u00ee\u015fi \u00eencheie superbul portret dedicat lui Ion Iano\u015fi cu o admirabil\u0103 \u201edezarmare\u201c \u015fi nobil\u0103 \u201ec\u0103dere\u201c (\u00een\u0103l\u0163are!) \u00een bra\u0163ele unui idealism pe crucea c\u0103ruia mul\u0163i st\u00e2ngaci au jurat cu tot at\u00e2ta u\u015furin\u0163\u0103 cu c\u00e2t\u0103 l-au \u015fi c\u0103lcat \u00een picioare: \u201eAre o generozitate nefireasc\u0103, deoarece atinge idealul \u2013 pe cel cre\u015ftin sau pe acela utopic-marxist, nu prea \u015ftiu bine; \u00een numele ei, familia Iano\u015fi poate s\u0103-\u015fi \u00eempart\u0103 casa, m\u00e2ncarea, c\u0103r\u0163ile \u015fi timpul, a\u015fadar \u00eentreg spa\u0163iul vital, cu cel ce are nevoie. (…) Are umor \u015fi nelini\u015fti, are patos \u015fi temeri, are o polite\u0163e care, \u00een agresivitatea stradal\u0103, \u00eel poate l\u0103sa adesea dezarmat; \u00eei place s\u0103 fac\u0103 profe\u0163ii politice, dar nu se bucur\u0103 \u00eentotdeauna c\u00e2nd i se \u00eemplinesc. Nu cred c\u0103-\u015fi d\u0103 seama c\u0103 este un personaj, un fel de cavaler al cauzelor bune-drepte, descins, din utopia pur\u0103, \u00een cea mai prozaic\u0103 \u015fi mai gregar\u0103 din toate lumile posibile\u201c. Personajul de elit\u0103, cavalerul cauzelor drepte-bune descins din utopie \u015fi re\u00eent\u00e2lnit \u00een portretul extraordinar al Martei Petreu, r\u0103m\u00e2ne \u00een ochii unora ca \u015fi necunoscut: l-am c\u0103utat \u00eentr-un Dic\u0163ionar esen\u0163ial din anul de gra\u0163ie 2000 \u015fi nu l-am g\u0103sit. R\u0103m\u00e2ne pentru cei de m\u00e2ine un model rar \u015fi ne\u00eentrecut. Generos \u015fi civilizat, Profesorul iese \u00een lume \u00eenv\u0103luit \u00eentr-un sur\u00e2s politicos, un sur\u00e2s care, cum spune undeva Henry Michaux despre sur\u00e2sul lui Paul Celan, trecuse prin multe naufragii.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Un portret extraordinar, printre cele dint\u00e2i dac\u0103 nu primul de acest fel dup\u0103 \u201990 al marelui intelectual trecut prin epoci furtunoase \u015fi contradictorii f\u0103r\u0103 s\u0103-\u015fi schimbe pielea, ideile \u015fi credin\u0163a cu care pornise la drum, este datorat Martei Petreu, autoarea str\u0103lucit\u0103 \u015fi infatigabil\u0103 a unor c\u0103r\u0163i \u015fi studii despre cele mai controversate personalit\u0103\u0163i ale culturii… Cite\u0219te mai mult »Profesorul<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[10687,8068,5802,1309],"class_list":["post-18335","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-spiritul-critic","tag-ion-ianosi","tag-leonard-gavriliu","tag-marta-petreu"],"views":1505,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/18335","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=18335"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/18335\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=18335"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=18335"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=18335"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}