{"id":1829,"date":"2010-03-10T20:24:06","date_gmt":"2010-03-10T18:24:06","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=1829"},"modified":"2010-03-10T20:24:48","modified_gmt":"2010-03-10T18:24:48","slug":"invatatura","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/invatatura\/","title":{"rendered":"Invatatura"},"content":{"rendered":"<p><em><strong><br \/>\nAm citit intr-unul dintre cotidienele noastre un titlu de articol: \u201eMilionarii VIP: n-ai carte, ai parte\u201c. La pagina urmatoare, in acelasi numar, alt titlu: \u201eJay-Z si Richard Branson, fara studii liceale\u201c (in articol ni se explica faptul ca Branson \u201ea abandonat liceul la v\u00e2rsta de 16 ani\u201c). Un cotidian cu sute de mii de cititori apare ca un propagator al neinvatarii! In realitate, periodicul cauta sa se alinieze la parametrii unor mentalitati care tind treptat sa se instaleze in societatea noastra. Nu putini sunt tinerii care, indemnati la invatatura, au replica pregatita: \u201ela ce bun ?!\u201c, iar argumentele sunt de tipul articolului referitor la Branson:\u201cN-ai nevoie de studii pentru a reusi si mai ales pentru a face bani!\u201c.<\/strong><\/em><\/p>\n<p>Generatii succesive au fost preocupate sa invete, sa se ridice la dimensiunile unor modele de reusita in domeniile mersului inainte al omenirii. Tinerii care invatau doreau sa se califice in ramurile stiintelor, sa-si depaseasca\u00a0 inaintasii, sa se afirme prin cunostinte si prin contributia lor la treptata constructie a zestrei umanitatii sau, mai modesti, sa-si dob\u00e2ndeasca un loc c\u00e2t mai bun in ierarhia sociala, iar fiecare isi gasea pozitia in societate in raport cu gradul sau de pregatire. \u201eAi carte, ai parte\u201c nu era o lozinca, ci aceste c\u00e2teva cuvinte reflectau o realitate.<br \/>\nIn perioada stalinist-dogmatica a avut loc un adevarat cutremur. \u201eOriginea sanatoasa\u201c si evident implicarea politica au luat locul calificarii si multe cadre valoroase, daca n-au fost supuse unor teribile actiuni de represiune, s-au vazut inlaturate ori incadrate nu la locul cuvenit potrivit pregatirii si priceperii lor, ci pe pozitii inferioare, \u201ela munca de jos\u201c. C\u00e2nd, in toamna anului 1952, am fost \u201eeliberat\u201c din functie la Institutul de Istorie si Filosofie, am avut norocul \u2013 in nenoroc! \u2013, ca Petre Constantinescu-Iasi a obtinut sa-mi schimbe o litera (din e in d) din articolul in temeiul caruia fusesem eliminat ca \u201enecorespunzator\u201c, deoarece cu e-ul n-as fi putut lucra si nici nu as fi fost angajat dec\u00e2t la pavarea strazilor! Si datorita acestui salvator d am putut lucra \u2013 p\u00e2na mi-am gasit alt rost si apoi am putut reveni de unde fusesem izgonit \u2013, la o cooperativa, unde am confectionat zeci de mii de placheuri pentru pantofi.<br \/>\nMulti s-au pierdut in urma izgonirii lor din profesiunile pe care le exercitau, dar altii au rezistat si au reusit sa revina in locurile lor de munca initiale si ma pot m\u00e2ndri ca m-am numarat printre acestia, alaturi de alti colegi care au putut face fata \u201efurtunii\u201c, prin munca si staruinta.\u00a0 Timpurile s-au mai linistit si din nou criteriul pregatirii si-a putut relua locul, desi, din vreme in vreme, \u201edosarul\u201c isi recapata functiile nefaste, mai ales c\u00e2nd era vorba de o \u201eierarhizare\u201c. Dar oricum, multi tineri valorosi au reusit nu doar sa faca studii in care s-au evidentiat prin silinta si stiinta, dar chiar sa dob\u00e2ndeasca si c\u00e2te un post corespunzator prin sistemul repartizarii in functie de rezultatele la invatatura. Multi faceau scoala pentru a invata si se straduiau sa atinga cote mai inalte, pentru ca dupa fapta urma si rasplata: posibilitatea de a ocupa o functie mai buna. Fiinta si o emulatie. Imi aduc aminte cum un satean dintr-un sat teleormanean a venit sa-i dau sfat ce sa faca, deoarece pe ulita satului sau toti tinerii ajunsesera studenti la c\u00e2te o facultate spre deosebire de fiul sau!<br \/>\nA venit si decembrie 1989, cu toate iluziile sale! Am avut marea bucurie de a fi chemat sa predau la facultate, ceea ce imi fusese interzis aproape o jumatate de veac. Am luat contactul direct cu studentii si, marturisesc, a fost una dintre bucuriile vietii mele. Eram inca intr-o situatie de normalitate in ceea ce privea invatatura. Nu intervenise inca ceea ce va avea loc in perioada urmatoare. Majoritatea celor tineri voiau sa invete si isi vedeau propriul viitor in functie de\u00a0 rezultatele muncii lor pe acest plan. Unii erau excelenti, altii mai buni, unii erau mai slabuti, dar pentru toti reperele se gaseau in invatatura.<br \/>\nAu mai trecut c\u00e2tiva ani, societatea s-a integrat mai departe in noi mentalitati, cu bunele, dar si cu relele lor. Am fost invitat sa tin cursuri si la o universitate privata. Aici am int\u00e2lnit si alt fel de studenti. In afara celor \u201enormali\u201c, erau acum si unii \u201ede bani gata\u201c si mai ales tinere aflate in aceasta situatie, elegante, unele venind\u00a0 \u2013 eram inca in anii 90! \u2013, cu masinile proprii la cursuri&#8230; daca veneau. Cu oarecare mirare mi-am dat seama ca pentru acestia si pentru acestea invatatura nu insemna mare lucru. O vedeau ca pe o necesitate doar pentru a obtine o diploma. Mai mult dec\u00e2t at\u00e2t, erau foarte surprinsi sau surprinse, c\u00e2nd nu luau un examen sau obtineau o nota scazuta, consider\u00e2nd ca din moment ce platisera taxele la facultate&#8230; li se cuvenea si examenul cu o nota buna!<br \/>\nStacheta s-a cobor\u00e2t. Universitatile private s-au inmultit si coruptia s-a instalat si in acest domeniu ca un cancer. Pentru multi dintre studenti calea de a ajunge la diploma nu mai era staruinta la invatatura, ci recurgerea la \u201emijloace colaterale\u201c, de la \u201evorbe bune\u201c la acte de corupere. In trecut, evident, au mai existat astfel de cai necurate, dar ca fenomene de exceptie. Treptat, s-a asistat in societatea noastra \u2013 ca o fata ur\u00e2ta a libertatii! \u2013, la o inmultire grava a lor, lucru facilitat si de calitatea indoielnica a unor cadre didactice aparute peste noapte.<br \/>\n\u201eRepartizarea\u201c nemaifiint\u00e2nd, in nu putine r\u00e2nduri obtinerea unui post avea si are la temei \u201erelatiile\u201c si \u201epila\u201c, daca nu chiar mijloace si mai neortodoxe. Cel care obtine postul nu este totdeauna cel mai bun, ci acela care a reusit sa gaseasca, nu-i asa?, calea \u201eoptima\u201c pentru a ajunge la tel. Invatatura si calitatea ei nu mai sunt temeiul firesc al reusitei sau nereusitei; de prea multe ori, alte cai se dovedesc mai eficiente. De aici, o degradare a valorii studiilor. Daca mai adaugam la aceasta si argumentele reusitei celor fara studii sau cu ele intrerupte sau minimale, intregim tabloul unei situatii ingrijoratoare.<br \/>\nDin pacate, societatea nu reactioneaza si cu at\u00e2t mai putin mass -media. Nimeni nu se straduieste sa demonstreze tinerilor utilitatea si necesitatea unor studii temeinice pentru devenirea si afirmarea lor. Dimpotriva, se dau exemplele celor care n-au avut nevoie de invatatura pentru a reusi! Grava este si relativa nepasare sau insemnatate minima care se acorda de catre fortele politice, ca si de catre guverne, actului de cultura si in primul r\u00e2nd procesului de invatam\u00e2nt. Traim fara indoiala o situatie de decadere in aceasta privinta, mai ales in privinta calitatii. Intre altele, s-a trecut la o simplificare a materiilor si a examenelor. Faceti doar o comparatie intre ce insemna si ce se pretindea la bacalaureat in Rom\u00e2nia in perioada interbelica si ce a ajuns astazi!<br \/>\nNecontenit, ca in toate domeniile, se vorbeste de reforma a invatam\u00e2ntului, care se tot reformeaza&#8230; dar rezultatele sunt departe de a implini asteptarile. Nimeni nu se g\u00e2ndeste sa mai priveasca inapoi la devenirea Rom\u00e2niei in curs de 150 de ani, la experienta ce ne-o dezvaluie, la un proces de crestere organic, izvor\u00e2t inainte de toate din realitatile si necesitatile noastre. Imitam, executam, iar imitam, cladim societatea noastra cu materialele altora, cu situatiile altora. Lasam tineretul nostru sa se piarda de matricea lui fireasca, il formam intr-un sistem de invatam\u00e2nt inca nefunctional la parametrii necesari, fara a avea de asemenea preocuparea ca acest tineret sa fie mai departe un ziditor de tara. In loc de a face dintr-un t\u00e2nar un rom\u00e2n deschis catre lume, ajutam chiar noi, pe toate caile, la instrainarea acestei nepretuite comori: tineretul! At\u00e2t de importantei invataturi nu reusim sa-i dam locul care i se cuvine in complicatele procese prin care trecem in aceasta extrem de complexa tranzitie infinita, necorespunzator c\u00e2rmuita. Asa inc\u00e2t ajungem sa ne intrebam: unde ne va duce p\u00e2na la urma ?!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Am citit intr-unul dintre cotidienele noastre un titlu de articol: \u201eMilionarii VIP: n-ai carte, ai parte\u201c. La pagina urmatoare, in acelasi numar, alt titlu: \u201eJay-Z si Richard Branson, fara studii liceale\u201c (in articol ni se explica faptul ca Branson \u201ea abandonat liceul la v\u00e2rsta de 16 ani\u201c). Un cotidian cu sute de mii de cititori&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/invatatura\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Invatatura<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[3],"tags":[1450,1454,1448,1453,1451,1449,1455,1452],"class_list":["post-1829","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-politica","tag-cadre-politice","tag-functii","tag-milionarii-vip","tag-posturi","tag-profesori","tag-richard-branson","tag-studii","tag-universitati"],"views":4847,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1829","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=1829"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1829\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=1829"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=1829"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=1829"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}