{"id":1819,"date":"2010-03-10T20:13:19","date_gmt":"2010-03-10T18:13:19","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=1819"},"modified":"2010-03-10T20:13:19","modified_gmt":"2010-03-10T18:13:19","slug":"primul-dramaturg-este-compozitorul","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/primul-dramaturg-este-compozitorul\/","title":{"rendered":"Primul dramaturg este compozitorul"},"content":{"rendered":"

COSTIN POPA in dialog cu JAMES CONLON<\/strong>
\nCu sufletul si inima<\/strong><\/p>\n


\nCOSTIN POPA: Maestre Conlon, ne aflam la Milano, unde dirijati actuala serie de spectacole cu \u201eRigoletto\u201c. Sunteti pentru prima data la Scala?<\/em>
\nJAMES CONLON: <\/strong>Nu, dar este prima productie pe care o conduc integral. Am debutat in 1993 cu \u201eOberon\u201c de Weber, apoi in 2001 am dirijat \u201eWozzeck\u201c de Berg iar in 2003 \u201eEine florentinische Trag\u00f6die\u201c de Zemlinsky, in cuplaj cu \u201eGianni Schicchi\u201c de Puccini.<\/p>\n

C. P.: Dar acum, in premiera, Verdi. Cum il g\u00e2nditi?<\/em>
\nJ. C.:<\/strong> Nu am nici o conceptie particulara, dirijez asa cum imi spun sufletul si inima. L-am iubit toata viata. Prima mea experienta in muzica clasica a fost un spectacol cu \u201eLa Traviata\u201c, c\u00e2nd aveam 11 ani. La 12 ani m-am indragostit de \u201eRigoletto\u201c si p\u00e2na acum am dirijat 14 titluri verdiene in 44 de productii, in total cam 330 spectacole. Daca adaug \u201eMessa da Requiem\u201c si \u201eQuattro pezzi sacri\u201c sunt aproape 350 de aparitii. Intreaga viata am dirijat Verdi si c\u00e2nd fac muzica ma g\u00e2ndesc numai la ea, indiferent daca ma aflu la Scala sau la Metropolitan. Incerc sa redau totul c\u00e2t pot de bine, cu intelectul, sufletul si trupul meu. La fel a fost mereu, la fel este si acum, si oriunde.<\/p>\n

C. P.: Cum gestionati totusi specificitatile de la Scala, de la Metropolitan?<\/em>
\nJ. C.:<\/strong> C\u00e2nd ai dirijat at\u00e2t de multe orchestre ca mine, esti obisnuit cu orice situatie, cu natura sunetului, a ansamblului, cu relatia dintre lucrare si realizarea dramatica. La Scala toata lumea stie \u201eRigoletto\u201c, a crescut cu el. Aici simti intr-adevar fluxul muzicii in complexitatea lui…<\/p>\n

C. P.: … si sunetul orchestrei… <\/em>
\nJ. C.: <\/strong>… superba moliciune a corzilor, extraordinar de frumos c\u00e2ntatele solo-uri de violoncel, de oboi s.a.m.d.
\n\u201eM-am indragostit de Europa\u201c<\/strong>
\nC. P.: Ati dirijat ani de zile in Germania Orchestra G\u00fcrzenich din K\u00f6ln, ati fost director muzical al Operei Nationale din Paris, deci ati avut functii foarte importante. Cum au interferat cele doua pozitii, in doua tari diferite, cu propriul dumneavoasta. stil? <\/em>
\nJ. C.:<\/strong> Sunt foarte interesat de cultura, nu numai de muzica. M-am nascut la New York si prima mea calatorie in strainatate a fost la 21 de ani, c\u00e2nd m-am indragostit de Europa, de Austria si Germania. Asta m-a facut sa accept primul job, prima orchestra europeana. Am vrut sa ma cufund in particularitatile stilurilor, sa invat la fata locului. Am ales Germania pentru ca voiam sa dirijez toate operele lui Wagner, apoi Mozart si Richard Strauss. Sigur ca si noi faceam muzica valabila in America, dar cei 13 ani petrecuti in Germania au insemnat imens pentru cunoasterea muzicii de acolo, pentru sensibilitatea mea fata de ea. Acelasi lucru s-a petrecut si in Franta, unde am inceput sa studiez muzica franceza in 1980, c\u00e2nd aveam 30 de ani. Asa ca in 1995, c\u00e2nd am ajuns la Opera din Paris, dob\u00e2ndisem destula experienta in stilistica franceza. De altfel, la New York, in timpul studiilor, am avut un profesor francez de dirijat, Jean Morrel, pedagog faimos care l-a invatat si pe Leonard Bernstein, deci am avut multa influenta franceza. Cum spuneam, sunt foarte interesat de cultura, limba, relatiile dintre sunetele limbii si ale muzicii. Traind in Europa mai mult de 20 de ani am avut posibilitatea sa ma perfectionez.<\/p>\n

C. P.: Acum sunteti director muzical al Operei din Los Angeles, director al Festivalurilor Ravinia si Cincinnati din Statele Unite. Vorbeati de Wagner. In acesti ani ati avut mari proiecte la Los Angeles, mai precis \u201eRing\u201c-ul. <\/em>
\nJ. C.:<\/strong> L-am terminat. In aprilie vom monta \u201eAmurgul zeilor\u201c, in mai vom repeta intreaga \u201eTetralogie\u201c pe care o vom da de trei ori, incep\u00e2nd cu luna iunie. Aceasta va fi prima integrala a \u201eRing\u201c-ului la Los Angeles.<\/p>\n

C. P.: Cum ati lucrat cu regizorul german pe care l-ati ales, Achim Freyer?<\/em>
\nJ. C.: <\/strong>A fost foarte stimulativ. Este realmente un artist, bun cunoscator al subiectului, cu remarcabil vocabular vizual. C\u00e2t despre productiile lui wagneriene, unora le plac, altora nu, dar eu am gasit extrem de interesanta colaborarea cu el.
\nArmonia cu natura muzicii<\/strong>
\nC. P.: Credeti in regizorii care vin din mediul teatral? Este un subiect controversat, unii nu cunosc, nu simt muzica. Cred ca ati avut de-a face si cu asemenea persoane. <\/em>
\nJ. C.: <\/strong>Este in primul r\u00e2nd o chestiune de chimism. Iubesc teatrul si cred ca un regizor venit din acel spatiu poate monta bine opera. De fapt, extinz\u00e2nd, nu-mi place nici termenul de dirijor de opera pentru ca inainte toti sefii de orchestra faceau si opera, si repertoriu simfonic. Nu cred ca cineva il intreba pe Mahler daca este dirijor de opera sau de muzica simfonica. Sau pe Toscanini, Klemperer, Bruno Walter. In zilele noastre Levine, Abbado, Muti dirijeaza ambele genuri. Toata viata am facut cam 50% simfonic, 50% opera. Daca insa nu ai nicio sensibilitate pentru teatru, daca nu iubesti dramaticul, vocea umana sau poezia textului, desigur ca nu ar trebui sa dirijezi opera. Sa revin la intrebarea dumneavoastra despre regizori. Cred in arta teatrala si ma declar pentru inovatii. In mod absolut.<\/p>\n

C. P.: Chiar asa?<\/em>
\nJ. C.:<\/strong> O secunda! Cu anumite restrictii: se poate face orice pe scena cu interpretii, cu conditia sa fie in armonie cu intentiile compozitorului, cu natura muzicii. Din pacate, se int\u00e2mpla si invers si atunci rejectez orice productie unde totul este aleatoriu, fara nicio legatura cu partitura. Pentru mine, drama trebuie sa mearga in pas cu sunetul, trebuie sa fii onest si sa recunosti ca primul dramaturg este intotdeauna compozitorul. Desigur ca int\u00e2lnesti regizori care merg contra muzicii sau, cum spuneati, care nu au cunostinte si, chiar mai mult, sunt complet insensibili la modul in care o scena este construita din punct de vedere muzical. Totusi nu trebuie neaparat sa fie muzician. Dar eu apreciez un regizor sensibil la arta sonora, la cerintele c\u00e2ntaretilor sau ale dirijorului. Ideal este atunci c\u00e2nd teatrul si muzica merg perfect impreuna. Dar asta ar fi intr-o lume ideala.<\/p>\n

C. P.: La Los Angeles, in momentul in care selectati regizorii, sunteti atent la acest lucru? Impreuna cu directorul general Pl\u00e1cido Domingo aveti grija sa nu produceti ceva prea controversat? Desi \u201eRing\u201c-ul de acum…<\/em>
\nJ. C.:<\/strong> La Los Angeles publicul este diferit. \u201eRing\u201c-ul este un lucru de calitate si spectatorii au venit, chiar au revenit la spectacole. Orasul nu are traditie de opera, am sarbatorit abia 25 de ani de existenta a companiei, deci este si o atmosfera t\u00e2nara, cu idei foarte puternice, asa ca suntem capabili sa prezentam lucruri foarte diferite fata de Europa. In maniera controversata sau nu.<\/p>\n

C. P.: O sansa.<\/em>
\nJ. C.: <\/strong>Da, probabil stiti ca am depus mari eforturi si multa energie sa revigorez muzica interzisa de nazisti, demers care este foarte dificil de indeplinit in multe orase de la noi. Suntem singura mare companie din Statele Unite care a prezentat asemenea opere.
\nUn proiect important<\/strong>
\nC. P.: Ciclul \u201eRecovered Voices\u201c, care a intrat in al patrulea an de derulare.<\/em>
\nJ. C.: <\/strong>Existase doar o realizare ocazionala cu \u201eDie tote Stadt\u201c, pentru ca Erich Wolfgang Korngold este un compozitor vestit in America, dar nu pentru partiturile lirice, ci pentru muzica de film. Sunt foarte m\u00e2ndru ca Los Angeles Opera a fost primul teatru care a produs-o. Am reprezentat titluri de Alexander von Zemlinsky (\u201eEine florentinische Trag\u00f6die\u201c si \u201eDer Zwerg\u201c), Viktor Ullmann (\u201eDer zerbrochene Krug\u201c, dupa Kleist), Walter Braunfels (\u201eDie V\u00f6gel\u201c, dupa Aristofan), in aprilie urmeaza \u201eDie Gezeichneten\u201c de Franz Schreker, prima productie a unei opere a compozitorului austriac in cele doua Americi. In primul an, am inceput prin a prezenta fragmente din sase opere care urmau a fi montate, am tinut prelegeri publicului, ca sa stie despre ce este vorba.<\/p>\n

C. P.: Veti continua anul viitor?<\/em>
\nJ. C.:<\/strong> Asa cum fac multe companii lirice, vom implica tineri c\u00e2ntareti care vor interpreta\u00a0 \u201eDer Kaiser von Atlantis\u201c de Ullmann, opera compusa intre 1943 si 1944 in lagarul de concentrare Theresienstadt. La scurt timp dupa ce a terminat-o, compozitorul a murit la Auschwitz. Cred ca este important sa introducem tineri in aceasta muzica, pentru ca ei sunt cei care o vor transmite urmatoarelor generatii. Vom folosi si orchestre de studenti de la Juilliard School of Music si Tanglewood Institute. Ori de c\u00e2te ori am ocazia sa lucrez cu ansambluri de tineri, le prezint aceasta muzica.<\/p>\n

C. P.: Prietenul meu George T. Zorapapel de la Los Angeles, mare fan de opera, mi-a spus ca proiectul \u201eRecovered voices\u201c a fost foarte bine primit. <\/em>
\nJ. C.:<\/strong> C\u00e2nd am vazut publicul la sf\u00e2rsitul lui \u201eDer Zwerg\u201c, opera necunoscuta, strig\u00e2nd cu acelasi entuziasm ca dupa \u201eBoema\u201c, trebuie sa recunosc, nu din vanitate, ca am avut o mare satisfactie.
\nMarele Leo Nucci, maiastra Elena Mosuc si formidabilul Pl\u00e1cido Domingo<\/strong><\/p>\n


\nC. P.: Maestre Conlon, sa revenim la Milano. Spuneti-mi c\u00e2teva cuvinte despre distributia din \u201eRigoletto\u201c.<\/em>
\nJ. C.:<\/strong> L-am avut pe unul dintre cei mai mari baritoni ai epocii, Leo Nucci, care nu mai necesita nicio prezentare. Nu este numai un mare c\u00e2ntaret, ci si un mare artist, muzician, o uriasa personalitate si un fenomen ca la 68 de ani sa fie capabil de asemenea performanta. Sunt extraordinar de norocos sa-i cunosc pe acesti doi mari artisti, Leo si Pl\u00e1cido, am\u00e2ndoi campioni de longevitate artistica. Am facut impreuna cu Nucci acum multi ani, la Chicago, \u201eForta destinului\u201c si de atunci suntem prieteni, ca si sotia lui, Adriana, cu sotia mea, Jennifer. Pe Elena Mosuc am int\u00e2lnit-o pentru prima oara. Este o c\u00e2ntareata mai t\u00e2nara, dar cu mare maiestrie in orice aspect al c\u00e2ntului, al muzicii. Ceea ce m-a impresionat este ad\u00e2nca muzicalitate si preocuparea de a fi exact cum trebuie din toate punctele de vedere artistice. Am lucrat cu ea si este formidabil cum isi aminteste cele mai mici detalii. Este o mare artista si ati vazut ce mare succes a avut la public. Pe deplin meritat.<\/p>\n

C. P.: Este la ea acasa in acest repertoriu, combin\u00e2nd rafinamentul expresiei cu spectaculozitatea acutelor…<\/em>
\nJ. C.:<\/strong> Sunt evidente pasiunea si puternica ei personalitate in c\u00e2nt, ori asta nu se invata, vine din interior.<\/p>\n

C. P.: Si tenorii?<\/em>
\nJ. C.: <\/strong>Stefano Secco si mai t\u00e2narul Gianluca Terranova; cu Stefano Secco am lucrat de mai multe ori, am facut \u201eLuisa Miller\u201c, \u201eSimon Boccanegra\u201c, \u201eMessa da Requiem\u201c, \u201eRigoletto\u201c. Pe Terranova l-am int\u00e2lnit pentru prima data, este un t\u00e2nar promitator.<\/p>\n

C. P.: Zilele acestea Pl\u00e1cido Domingo a fost Simon Boccanegra la Metropolitan. Ce parere aveti despre aceasta intoarcere a lui la rolurile de bariton, in fond a mai c\u00e2ntat ca bariton pe c\u00e2nd era foarte t\u00e2nar?<\/em>
\nJ. C.: <\/strong>Cred ca este formidabil. N-am fost de fata la spectacolele de la Berlin sau New York, dar toti prietenii, inclusiv sotia mea, mi-au spus ca a fost absolut incredibil ceea ce a reusit sa faca in rol. Personal sunt foarte fericit, pentru ca \u201eSimon Boccanegra\u201c este una din operele mele favorite. De c\u00e2nd lucram impreuna la Los Angeles, il cunosc bine pe Pl\u00e1cido, este foarte inteligent, stie ce poate, asa inc\u00e2t… de ce nu?<\/p>\n

C. P.: Are Domingo suficient timp sa conduca simultan Operele din Los Angeles si Washington, sa c\u00e2nte, sa dirijeze?<\/em>
\nJ. C.: <\/strong>Pl\u00e1cido a fost intotdeauna asa, este o personalitate formidabila, extrem de iubita la Los Angeles si lucram minunat impreuna. De fapt unul dintre lucrurile extraordinare la Opera din Los Angeles este modul minunat in care oamenii lucreaza unii cu altii, iar Pl\u00e1cido si cu mine incercam sa mentinem lucrurile asa, cu entuziasm, prietenie, disciplina, muncim din greu, dar intr-o atmosfera placuta, ca intr-o familie. Toata lumea are grija de toata lumea. Pl\u00e1cido, ca simbol, este parte din asta, este foarte prietenos, amical, iar c\u00e2nd este plecat, toti lucram si mai intens. Am variate responsibilitati, mi le asum, exista si multa creativitate, pentru mine este o situatie minunata.
\nPe urmele
\n\u201eOedipe\u201c-ului enescian<\/strong>
\nC. P.: Sotia dvs., soprana Jennifer Ringo, a fost in Rom\u00e2nia acum c\u00e2tiva ani, a c\u00e2ntat rolul Antigona in \u201eOedipe\u201c sub bagheta lui Lawrence Foster la o editie a Festivalului Enescu. <\/em>
\nJ. C.: <\/strong>Asa este, acum s-a retras de pe scena, preda lectii de canto. In weekend-ul c\u00e2nd a fost in Rom\u00e2nia, eu a trebuit sa merg la Venetia cu fiica mea cea mare, care avea atunci\u00a0 noua ani si juca intr-un film prezentat la Bienala de la Venetia.<\/p>\n

C. P.: Vorbind de \u201eOedipe\u201c, cunoasteti lucrarea?<\/em>
\nJ. C.: <\/strong>Da, Larry Foster imi este prieten si coleg, vorbea mereu despre \u201eOedipe\u201c si Rom\u00e2nia. Am urmarit c\u00e2teva concerte la Paris, dar cunoasterea mea este destul de superficiala, nu am dirijat niciodata Enescu.<\/p>\n

C. P.: Intentionati sa va uitati mai atent in partitura? Poate pentru o productie, undeva?<\/em>
\nJ. C.:<\/strong> Ar trebui int\u00e2i sa vad daca as fi capabil sa o fac, dar deocamdata stiu pe cineva mult mai bun, Larry Foster.<\/p>\n

C. P.: Va multumesc mult pentru interviu, am fost fericit sa discutam.<\/em>
\nJ. C.: <\/strong>Domnule Popa, sunt inc\u00e2ntat ca ne-am int\u00e2lnit si, daca vreodata o sa am ocazia sa vin in Rom\u00e2nia, unde nu am fost p\u00e2na acum, m-as bucura sa ne revedem.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

COSTIN POPA in dialog cu JAMES CONLON Cu sufletul si inima COSTIN POPA: Maestre Conlon, ne aflam la Milano, unde dirijati actuala serie de spectacole cu \u201eRigoletto\u201c. Sunteti pentru prima data la Scala? JAMES CONLON: Nu, dar este prima productie pe care o conduc integral. Am debutat in 1993 cu \u201eOberon\u201c de Weber, apoi in… Cite\u0219te mai mult »Primul dramaturg este compozitorul<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","footnotes":""},"categories":[66],"tags":[],"class_list":["post-1819","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media"],"views":2774,"jetpack_featured_media_url":"","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1819","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=1819"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1819\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=1819"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=1819"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=1819"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}