{"id":18174,"date":"2014-03-20T12:15:44","date_gmt":"2014-03-20T10:15:44","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=18174"},"modified":"2014-03-22T02:43:07","modified_gmt":"2014-03-22T00:43:07","slug":"abdulah-binevoitorul","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/abdulah-binevoitorul\/","title":{"rendered":"Abdulah, binevoitorul"},"content":{"rendered":"<p><strong>Sau \u201ecum se rom\u00e2nizeaz\u0103 un turc\u201d. La el acas\u0103, \u00een Istanbul <\/strong><br \/>\n\u00cel \u00eent\u00e2lnesc pe aeroport, la ie\u015fire. \u0162ine \u00een m\u00e2n\u0103 un carton, pe care scrie numele institu\u0163iei. Un b\u0103rbat sl\u0103bu\u0163, t\u00e2n\u0103r, a\u015f zice un b\u0103iat ajuns la maturitate. Cred c\u0103 are o mam\u0103 frumoas\u0103, de la care a mo\u015ftenit gropi\u0163e-n obraji. \u015ei ochi vii, extrem de expresivi. Spune \u201ebun\u0103 ziua\u201d cu un accent agreabil, spune \u201ebine a\u0163i venit\u201d cu sinceritate.<br \/>\nCeea ce impresioneaz\u0103 \u00eens\u0103 din primul moment este agilitatea. Se mi\u015fc\u0103 repede, \u00een permanen\u0163\u0103, este eficient, \u00eemi ia geamantanul, se strecoar\u0103 printre ma\u015fini, ajunge la locul unde este parcat\u0103 a lui, \u00eemi deschide galant u\u015fa, are grij\u0103 s\u0103 m\u0103 a\u015fez confortabil. D\u0103 drumul la motor, conduce vesel \u00een imbulzeala de nedescris a acestui ora\u015f fabulos, cu o grij\u0103 permanent\u0103 pentru musafirul lui, s\u0103 nu cumva s\u0103 fie vreun geam deschis care s\u0103-l incomodeze, s\u0103 nu fie muzica de la radio nepotrivit\u0103 pentru gustul lui, s\u0103 ia drumul cel mai pu\u0163in aglomerat dintre multele posibilit\u0103\u0163i, pentru a nu r\u0103m\u00e2ne ostatic \u00een circula\u0163ie. Aceast\u0103 agilitate a lui \u00eemi aduce aminte de primele mele impresii la contactul cu Istanbulul, \u00een urm\u0103 cu vreo 20 de ani. Mi-a r\u0103mas pe retin\u0103, ca element statornic, pe l\u00e2ng\u0103 m\u0103re\u0163ia palatelor \u015fi a moscheilor, un peisaj al str\u0103zii: fuga de colo-colo pe ulicioarele \u00eenguste \u015fi aburcate a copiilor care \u00eempingeau ni\u015fte c\u0103rucioare sui-generis, v\u00e2nz\u00e2nd orez fiert. Orezul era cald, amestecat cu nuci \u015fi cu stafide. Muezinul \u00ee\u015fi \u00eenst\u0103p\u00e2nea vocea peste forfota ora\u015fului, era ora pr\u00e2nzului, v\u00e2nz\u0103torii bazarului, de la un cap\u0103t la altul al cartierului de peste podul Galata, ie\u015feau s\u0103-\u015fi ia masa; printre picioarele cump\u0103r\u0103torilor, cu o agilitate de pisici neostoite, b\u0103ie\u0163eii cu orezul cald \u015fi cei cu ceaiurile pe tipsii at\u00e2rnate-n l\u0103n\u0163ucuri treceau de la o u\u015f\u0103 la alta a magazinelor de c\u00e2\u0163iva metri p\u0103tra\u0163i, de unde puteai cump\u0103ra tot ce-\u0163i trecea prin cap. Ro\u0163ile c\u0103rucioarelor cu orez se hurducau pe str\u0103zile pavate cu piatr\u0103 de r\u00e2u, c\u0103lc\u00e2iele goale ale copiilor-v\u00e2nz\u0103tori sf\u00e2r\u00e2iau de colo-colo, pline de neast\u00e2mp\u0103r.<br \/>\n\u201eUnde te-ai n\u0103scut, Abdulah?\u201d \u00eel \u00eentreb pe \u00eenso\u0163itorul meu, convins\u0103 aproape de r\u0103spunsul lui, \u00eenainte de a-l fi rostit.<br \/>\n\u201eAici, \u00een Istanbul\u201d, \u00eemi r\u0103spunde.<br \/>\nE \u00eembr\u0103cat ca to\u0163i tinerii din ziua de ast\u0103zi, cu ni\u015fte blugi \u015fi o c\u0103ma\u015f\u0103 \u015fuie, care \u00eens\u0103, la fel ca tuturor tinerilor din ziua de ast\u0103zi, \u00eei st\u0103 \u015fi lui bine, pe trupul sub\u0163irel \u015fi parc\u0103 \u00een permanent zv\u00e2cnet. E tot timpul bine dispus, o rupe bini\u015for rom\u00e2ne\u015fte, c\u00e2nd i se pare c\u0103 nu e \u00een\u0163eles mai amestec\u0103 \u015fi c\u00e2teva cuvinte \u00een limba englez\u0103, c\u00e2nd e \u00een \u00eencurc\u0103tur\u0103 spune \u201escuza\u0163i, asta nu \u00een\u0163eleg\u201d \u015fi, c\u00e2nd exprim\u0103 el ceva, se opre\u015fte \u00een mijlocul frazei \u015fi te-ntreab\u0103: \u201e&#8230;the grammar&#8230; e bine?\u201d<br \/>\nM\u0103 uit \u00een jur, v\u0103d cartiere \u00eentregi de blocuri, \u00eel \u00eentreb dac\u0103 sunt locuin\u0163e. Da, sunt locuin\u0163e, confirm\u0103 el, dar sunt foarte scumpe.<br \/>\nNu se pl\u00e2nge \u00eens\u0103 de bani, a\u015fa cum sunt eu obi\u015fnuit\u0103 cu \u015foferii din Grecia sau din Rom\u00e2nia, nu se vait\u0103, nu ia un ton pl\u00e2ng\u0103re\u0163. Ba chiar \u00eemi spune c\u0103 e mul\u0163umit de munca lui, e mul\u0163umit de salariu.<br \/>\nCea mai mare bucurie o are \u00eens\u0103 s\u0103 m\u0103 anun\u0163e c\u0103 de la ultima noastr\u0103 \u00eent\u00e2lnire are un \u201ebebe\u201d. E o feti\u0163\u0103 de cinci luni \u015fi \u00eel v\u0103d \u00een stare ca \u00eentreaga or\u0103, c\u00e2t mai avem de parcurs Istanbulul de la aeroport p\u00e2n\u0103 \u00een \u201eMaidan Taxim\u201d, s\u0103-mi vorbeasc\u0103 numai pe acest subiect. Las\u0103 volanul ca s\u0103-mi arate cum duce m\u00e2nu\u0163ele la ochi c\u00e2nd pl\u00e2nge, r\u00e2de plin de veselie, aproape cu lacrimi \u00een ochi, c\u00e2nd \u00eemi poveste\u015fte cum se joac\u0103 cu ni\u015fte zdr\u0103ng\u0103neli din plastic f\u0103cute anume pentru a le atrage aten\u0163ia micu\u0163ilor, m\u0103 sperii c\u0103 ar putea ridica talpa \u015fi de pe pedal\u0103, ca s\u0103-mi arate cum d\u0103 din picioare. E bucuros c\u0103 are o feti\u0163\u0103, de\u015fi, \u00een partea noastr\u0103 de lume, atunci c\u00e2nd nevasta nu na\u015fte b\u0103iat e triste\u0163e \u00een cas\u0103.<br \/>\nFata lui Abdulah are dou\u0103 nume, complet rom\u00e2ne\u015fti am\u00e2ndou\u0103. Fiindc\u0103 Abdulah este \u00eensurat cu o rom\u00e2nc\u0103. S-au cunoscut la lucru. Au fost \u201eprieteni\u201d trei ani, \u00eemi poveste\u015fte, \u015fi recunosc c\u0103 nici aceast\u0103 \u201eprietenie\u201d nu vine din canoanele religiei lui. S-au \u00eensurat dup\u0103 perioada de prob\u0103.<br \/>\n\u201eE\u015fti credincios, Abdulah?\u201d, \u00eel \u00eentreb, c\u00e2nd din minaret se \u00eenst\u0103p\u00e2ne\u015fte peste ora\u015f vocea grav\u0103 a muezinului. Da, este credincios, \u00eemi r\u0103spunde. Dar nu la modul bigot, nu se duce de cinci ori pe zi la moschee, nu e necesar, important este s\u0103-\u015fi vad\u0103 de lucru \u015fi s\u0103-\u015fi \u00eentre\u0163in\u0103 familia.<br \/>\n\u201e\u015ei nevasta ta? Nu a fost nici o problem\u0103 \u00een familie c\u00e2nd te-ai \u00eensurat cu o cre\u015ftin\u0103?\u201d<br \/>\nNevasta lui a trecut la musulmanism, \u00eemi poveste\u015fte. Din propria ei voin\u0163\u0103. Fiindc\u0103 religia mahomedan\u0103 nu i-o cerea. \u00cen religia mahomedan\u0103 nu exist\u0103 aceast\u0103 obligativitate. Dar ea a crezut c\u0103 e mai bine a\u015fa, dac\u0103 tot vor tr\u0103i toat\u0103 via\u0163a lor printre musulmani.<br \/>\nCeea ce nu \u00eenseamn\u0103 \u00eens\u0103 c\u0103 bucuria cea mai mare a lui Abdulah nu este s\u0103 se duc\u0103 vara \u00een Rom\u00e2nia. A fost deja de trei ori, \u00eei place la nebunie. \u015ei viseaz\u0103 s\u0103 se duc\u0103 \u015fi-n vara asta, \u00eempreun\u0103 cu \u201ebebe\u201d. C\u0103l\u0103toresc greu, multe ore de drum, cu autobuzele care fac curse regulate \u00eentre Istanbul \u015fi Bucure\u015fti. \u015ei drumurile prin Bulgaria sunt \u00eenc\u0103 foarte proaste, \u00eemi poveste\u015fte. Dar nu se sperie din at\u00e2ta lucru. \u00ce\u015fi face planuri, vrea s\u0103 mearg\u0103 s\u0103 stea cu \u201ebebe\u201d c\u00e2teva zile \u00een Mun\u0163ii Carpa\u0163i. La Sinaia, unde a fost odat\u0103 pentru c\u00e2teva ore \u015fi a r\u0103mas cu sufletul at\u00e2rnat de frumuse\u0163ea acelui loc.<br \/>\n\u201eCum de \u015ftii at\u00e2t de bine rom\u00e2ne\u015fte, Abdulah?\u201d, \u00eel \u00eentreb. \u201eVorbi\u0163i rom\u00e2ne\u015fte \u00een cas\u0103?\u201d<br \/>\nNu, \u00een cas\u0103 vorbesc turce\u015fte, fiindc\u0103 so\u0163ia lucreaz\u0103, iar la lucru trebuie s\u0103 cunoasc\u0103 turca. Dar el, Abdulah, s-a \u00eenscris la ni\u015fte cursuri de limba rom\u00e2n\u0103, pe care le face la locul lui de munc\u0103, la Institutul Cultural din Istanbul.<\/p>\n<p>M\u0103 despart de el dup\u0103 ce ajungem la destina\u0163ie. Ceea ce nu \u00eenseamn\u0103 c\u0103-l pierd din raza mea vizual\u0103. El r\u0103m\u00e2ne prin preajm\u0103, agil, s\u0103 vad\u0103 dac\u0103 \u00een discu\u0163ia mea cu Silvana, directoarea, \u015fi cu Sheilla, adjuncta ei, nu avem nevoie de o cafea, de un pahar de ap\u0103, de orice, dac\u0103 jos, la subsol, lucr\u0103rile de repara\u0163ii merg bine, dac\u0103 nu cumva sun\u0103 cineva la u\u015fa masiv\u0103 din strad\u0103 \u015fi nu are cine s-o deschid\u0103.<\/p>\n<p>\u00cel reg\u0103sesc pe Abdulah la recep\u0163ia de seara. \u00cembr\u0103cat \u00een costum \u00eenchis, ca un lord. Cu o c\u0103ma\u015f\u0103 alb\u0103 ca spuma, sp\u0103lat\u0103 \u015fi c\u0103lcat\u0103 cu drag de m\u00e2inile unei so\u0163ii iubitoare. E numai voie bun\u0103, st\u0103 la poarta impun\u0103toare a palatului Cantemir \u015fi prime\u015fte invita\u0163ii, se \u00eenclin\u0103 frumos \u00een fa\u0163a tuturor rom\u00e2nilor care vin la seara organizat\u0103 de ICR. \u00cel cunosc to\u0163i, \u00eel salut\u0103 cu drag. El vorbe\u015fte rom\u00e2ne\u015fte cu fiecare \u00een parte, e atent dac\u0103 \u015ftie omul unde e garderoba ca s\u0103-\u015fi lase haina, dac\u0103 nu cumva mai dore\u015fte s\u0103 afle ceva. E gazd\u0103 \u00eentr-o zi de s\u0103rb\u0103toare, \u00eemi spune c\u0103 domnul ambasador a sosit deja, c\u0103 Sheilla a aranjat pe o m\u0103su\u0163\u0103 c\u0103r\u0163ile pe care le-am adus pentru prezentare, c\u0103 Silvana a preg\u0103tit o surpriz\u0103. \u015etie tot, e implicat \u00een totul, \u015fi mai ales este trup \u015fi suflet ca totul s\u0103 ias\u0103 cum trebuie.<br \/>\n\u201eAm spus bine? A\u015fa este corect? M\u0103 g\u00e2ndesc la grammar&#8230;\u201d<br \/>\n*<br \/>\n\u00cen sociologia emigra\u0163iei acest fenomen se nume\u015fte acultura\u0163ie. Adic\u0103 procesul \u00een care dou\u0103 culturi intr\u0103 \u00een contact \u015fi fiecare \u00eemprumut\u0103 de la cealalt\u0103 c\u00e2te ceva. Nevasta lui Abdulah a devenit musulman\u0103 \u015fi vorbe\u015fte \u00een familie turca fiindc\u0103 are nevoie de aceast\u0103 limb\u0103 la munc\u0103. Abdulah lucreaz\u0103 printre rom\u00e2ni, face cursuri de limb\u0103 \u015fi se poart\u0103 cu o grij\u0103 de parc\u0103 el ar fi Dimitrie Cantemir, \u00een palatul \u00een care a avut norocul s\u0103 g\u0103seasc\u0103 de lucru, printre rom\u00e2ni.<br \/>\nAni de zile am studiat acest fenomen. Am citit c\u0103r\u0163i despre el, am f\u0103cut cercetare prin cartierele de emigran\u0163i de prin multe ora\u015fe ale lumilor noastre amestecate.<br \/>\nCeea ce am \u00een\u0163eles \u00eens\u0103 doar acum, de la Abdulah, este c\u0103 prima cerin\u0163\u0103 pentru ca acest fenomen (care ar contribui la mult-visata coeziune social\u0103) s\u0103 se \u00eent\u00e2mple este de natur\u0103 psihologic\u0103. Oamenii trebuie s\u0103 fie mul\u0163umi\u0163i de condi\u0163ia lor, ea, acultura\u0163ia, neput\u00e2ndu-se cl\u0103di dec\u00e2t pe o baz\u0103 comun\u0103 de trai decent, bucurie de via\u0163\u0103 \u015fi bun\u0103voin\u0163\u0103.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Sau \u201ecum se rom\u00e2nizeaz\u0103 un turc\u201d. La el acas\u0103, \u00een Istanbul \u00cel \u00eent\u00e2lnesc pe aeroport, la ie\u015fire. \u0162ine \u00een m\u00e2n\u0103 un carton, pe care scrie numele institu\u0163iei. Un b\u0103rbat sl\u0103bu\u0163, t\u00e2n\u0103r, a\u015f zice un b\u0103iat ajuns la maturitate. Cred c\u0103 are o mam\u0103 frumoas\u0103, de la care a mo\u015ftenit gropi\u0163e-n obraji. \u015ei ochi vii, extrem&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/abdulah-binevoitorul\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Abdulah, binevoitorul<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[56],"tags":[8708,7488,2434],"class_list":["post-18174","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-antropologica","tag-artisti-romani-in-europa","tag-emigranti-roamni","tag-romani-emigranti"],"views":1522,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/18174","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=18174"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/18174\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=18174"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=18174"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=18174"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}