Estetician, critic literar \u015fi istoric al culturii, poet, memorialist, traduc\u0103tor (a tradus din lirica lui Lucian Blaga \u00een spaniol\u0103), Alexandru Husar era, \u00eenainte de toate, Profesorul (cu majuscul\u0103), magistrul, cum \u00eei spuneam noi, dar \u015fi cum ni se adresa el \u00eensu\u015fi cu cordialitate, \u00een diverse colocvii, dezbateri pe diverse teme sau la examene. \u00cemi aduc aminte de examenul la Estetic\u0103, \u00een anul al IV-lea, care a constat practic \u00eentr-un dialog de neuitat \u00een ce m\u0103 prive\u015fte. Profesorul s-a bucurat de modestele mele r\u0103spunsuri \u015fi comentarii produse sub imperiul emo\u0163iei fire\u015fti \u015fi le-a apreciat \u00een consecin\u0163\u0103. Marii dasc\u0103li ai almei mater sunt profesori de g\u00e2ndire. Este bine \u015ftiut c\u0103, de pild\u0103, G. C\u0103linescu era un adversar intratabil al celor care \u00een sala de curs notau cu con\u015ftiinciozitate, cuv\u00e2nt cu cuv\u00e2nt, ceea ce spunea el. C\u0103linescu propunea un model de g\u00e2ndire, convoc\u00e2nd, incit\u00e2nd spiritul reflexiv \u015fi creativ al celor care \u00eel ascultau. Devenea de-a dreptul furios c\u00e2nd, de pild\u0103, \u0163in\u00e2ndu-\u015fi celebrele prelegeri la Universitatea din Ia\u015fi \u2013 neegalate de nimeni vreodat\u0103 \u015fi devenite substan\u0163a admirabilei c\u0103r\u0163i Principii de estetic\u0103 \u2013 \u00eei descoperea cu privirea \u00een numerosul auditoriu, format \u00eentotdeauna din studen\u0163i de la diverse facult\u0103\u0163i, dar nu numai, pe cei care, \u00een loc s\u0103-i urm\u0103reasc\u0103 demonstra\u0163ia, spectacolul g\u00e2ndirii \u015fi al rostirii, erau preocupa\u0163i de consemnarea c\u00e2t mai fidel\u0103 a discursului s\u0103u sc\u00e2nteietor.
\nAlexandru Husar face parte din categoria acelor c\u0103rturari erudi\u0163i pe care, pentru a-i cunoa\u015fte cu adev\u0103rat, trebuie s\u0103-i cau\u0163i nu numai \u00een biblioteci, ci \u015fi \u00een sufletele \u015fi caracterul zecilor de promo\u0163ii de studen\u0163i. Acolo \u00eei g\u0103se\u0103ti poate mai vii ca oriunde. Unul dintre exemplele care \u00eemi vin \u00een minte este \u015fi cel al Zoei Dumitrescu Bu\u015fulenga. Pentru mine \u015fi pentru mul\u0163i colegi, ast\u0103zi scriitori, critici \u015fi istorici literari, jurnali\u015fti de prim plan, al\u0163ii profesori, imaginea definitorie a lui Alexandru Husar este cea a omului de la catedr\u0103 sau, dac\u0103 vre\u0163i, de la tribun\u0103. Cu un discurs nu o dat\u0103 \u00eenfl\u0103c\u0103rat, a\u015f spune un discurs \u00eendr\u0103gostit, ca s\u0103 preiau sintagma lui Roland Barthes, el te \u0163inea, a\u0103a-zic\u00e2nd, captiv \u2013 o captivitate reconfortant\u0103 \u2013 indiferent de tema pe care o aborda. \u015ei asta pentru c\u0103 \u2013 dincolo de informa\u0163ia revelatoare, dincolo de ideile \u015fi de formul\u0103rile inspirate, de retorica rafinat\u0103, de judec\u0103\u0163i, acestea din urm\u0103 uneori excesiv de generoase \u2013 impresionau pasiunea, implicarea sufleteasc\u0103 a magistrului. Oralitatea \u015fi scrisul s\u0103u erau ale unui erudit la care ideile deveneau personaje \u00eentr-o frumoas\u0103 nara\u0163iune, fiindc\u0103 erau mai \u00eent\u00e2i tr\u0103ite \u015fi apoi exprimate. Se asem\u0103na cu un alt neuitat profesor al nostru de la Facultatea de filologie a Universit\u0103\u0163ii ie\u015fene: romanistul \u015etefan Cuciureanu. Nu demult, un cunoscut critic \u015fi istoric literar \u2013 ardelean, ca \u015fi cel pe care \u00eel evoc aici \u2013 dar netrecut, precum el, prin proba intelectual\u0103 a tuturor celor trei mari provincii rom\u00e2ne\u015fti, \u00eendeosebi prin cea a Moldovei, cu melancolia \u015fi poezia ei, dar \u015fi cu voca\u0163ia spiritului critic \u00eentemeietor, \u00eel trecea pe Alexandru Husar \u00een r\u00e2ndul \u201eautorilor de raftul al doilea\u201c. Astfel de situ\u0103ri sunt cel pu\u0163in riscante. Fie \u015fi numai dac\u0103 avem \u00een vedere c\u0103 depinde de ce \u015fi cine ocup\u0103 raftul \u00eent\u00e2i. Dac\u0103 pe acesta stau, de exemplu, \u015fi stau neclinti\u0163i, Hasdeu, Iorga, P\u00e2rvan, Ibr\u0103ileanu, C\u0103linescu sau Lovinescu, cine nu ar fi bucuros s\u0103 poat\u0103 fi distribuit pe raftul al doilea? Dar asemenea judec\u0103\u0163i frivole nu-\u015fi au rostul. Ceea ce conteaz\u0103 e c\u0103 studiile \u015fi eseurile lui Alexandru Husar, fostul doctorand la Universitatea din Cluj al lui Lucian Blaga, care \u00eel r\u0103sf\u0103\u0163a numindu-l \u201et\u00e2n\u0103rul filosof\u201c; asistent, tot acolo, al lui D.D.Ro\u015fca \u2013 autorul antologicului eseu Existen\u0163a tragic\u0103 -, dar \u015fi al marelui istoric David Prodan; discipol, \u00een fine, la Bucure\u015fti, al lui Tudor Vianu, sunt de referin\u0163\u0103. Fatalmente, le lipse\u015fte poate ceva din flac\u0103ra rostirii autorului, \u00eens\u0103 \u00een austeritatea literei tip\u0103rite ele nu sunt mai pu\u0163in convocatoare spiritual, mai pu\u0163in profitabile, \u00een primul r\u00e2nd pentru istoricul culturii \u015fi al mentalit\u0103\u0163ilor.
\nLucr\u0103rile lui Alexandru Husar sunt ale unui analist, teoretician, estetician, dubla\u0163i de istoricul riguros documentat. Privea consecvent faptul de cultur\u0103, opera artistic\u0103 din perspectiva tradi\u0163iei. \u00cen concep\u0163ia sa, a vorbi despre modernitate \u00een afara tradi\u0163iei este un nonsens. Sunt elocvente din acest punct de vedere \u015fi c\u00e2teva din c\u0103r\u0163ile sale: Noi \u015fi Europa (Istorie, cultur\u0103 \u015fi civiliza\u0163ie), Periplu prin memorie (O, tempora!), Tradi\u0163ii na\u0163ionale (\u00een estetic\u0103 \u015fi filosofia artei).
\nAlexandru Husar \u00eembin\u0103, nu o dat\u0103, hermeneutica cu memorialistica, precum \u00eentr-un volum ap\u0103rut \u00een 2008, intitulat Lucian Blaga \u00eentre amintire \u015fi actualitate. Citez un fragment din textul \u00een care autorul schi\u0163eaz\u0103 un portret al poetului \u015fi filozofului: \u201e\u00cel cunoscusem c\u00e2ndva, cu ani \u00een urm\u0103, personal la Bra\u015fov (la conferin\u0163a sa despre \u015eaguna) \u015fi-l vizitasem, \u00een culmea gloriei, \u00een goetheana sa a\u015fezare de la Sibiu. \u00cel \u00eent\u00e2lnisem apoi, ani de-a r\u00e2ndul, adesea, la Cluj, fostul s\u0103u Weimar, de care se leag\u0103 dac\u0103 nu cei mai buni, \u00een orice caz cei mai rodnici ani ai vie\u0163ii poetului. Pe str\u0103zi laterale, unde-l purtau pa\u015fii rari, parc\u0103 aerieni, \u00een micul s\u0103u cabinet de la Institutul de filosofie, \u00een cofet\u0103ria de al\u0103turi, unde venea diminea\u0163a la o cafea, ori pe culoarele bibliotecii centrale, sau \u00een marea sal\u0103 de la etaj, unde-\u015fi claustrase biroul de bibliotecar, era o bucurie \u00eent\u00e2lnirea cu d\u00e2nsul, un ceas al reculegerii \u00een \u00abmarea trecere\u00bb, o \u00eenfiorare de spa\u0163ii sub bol\u0163i sofianice, ceva de transcendent ce coboar\u0103… Citindu-mi cu glasul s\u0103u de violoncel, ca un adolescent: \u201e\u00centr-un regat l\u00e2ng\u0103 mare, pe care \/ Poate c\u0103 ai s\u0103-l cuno\u0103ti \u00eentr-o zi, \/ Tr\u0103ia odat\u0103, de mult, o fat\u0103 \/ Pe nume Annabel Lee\u201c \u2013 traducerea sa din Edgar Poe \u2013 sau Od\u0103 la o urn\u0103 greceasc\u0103 de Keats (pe atunci nepublicate), vorbind de o lucrare ce avea s\u0103 \u00eencheie, ca o cupol\u0103, sistemul s\u0103u filosofic, ori de a doua sa tinere\u0163e, \u00eel ascultam \u00een t\u0103cere contempl\u00e2nd cu sfial\u0103, sub arcadele vii ale spr\u00e2ncenelor lui luciferice, ochii s\u0103i mari de pas\u0103re a \u00een\u0163elepciunii sau privind cu fereal\u0103, dac\u0103 nu cu discre\u0163ie, m\u00e2inile sale de cardinal. Voinic \u015fi \u00eenalt, ca un Oscar Wilde, \u00een des\u0103v\u00e2r\u015fita-i elegan\u0163\u0103 moral\u0103, un Prin\u0163 fericit, urm\u0103rind r\u00e2ndunelele \u015fi gloria-i postum\u0103, cu ochii \u00een z\u0103ri, poetul avea o noble\u0163e a t\u0103cerii \u015fi-n toate \u2013 m\u0103re\u0163ia calm\u0103 \u015fi simplitatea nobil\u0103 a unei statui antice\u201c.
\nTradi\u0163ia culturii noastre este proiectat\u0103 de Alexandru Husar \u00een context european. Ideea european\u0103 \u2013 distinge apoi istoricul culturii \u2013 se bazeaz\u0103, la r\u00e2ndul ei, pe trei mari tradi\u0163ii: \u015ftiin\u0163ific\u0103, filosofic\u0103 \u015fi moral\u0103 de surs\u0103 elenic\u0103; juridic\u0103 \u015fi politic\u0103 de surs\u0103 roman\u0103; religioas\u0103 de surs\u0103 cre\u015ftin\u0103. Privind diacronic, istoricul constat\u0103 c\u0103 la noi ideea european\u0103 \u201en-a fost \u015fi n-a r\u0103mas o idee izolat\u0103. N-a fost apanajul unei grup\u0103ri efemere, al unei mi\u0103c\u0103ri de moment, al unei publica\u0163ii cu acest titlu. Aceast\u0103 idee, av\u00e2nd antecedentele str\u0103vechi \u015fi o \u00eendelungat\u0103, vie posteritate, \u00een perioada dintre cele dou\u0103 r\u0103zboaie, a constituit o constant\u0103 a g\u00e2ndirii \u00eenaintate, o preocupare a noilor genera\u0163ii, care-o impun cu str\u0103lucire \u015fi for\u0163\u0103. Dup\u0103 cum ea nu a fost un produs tardiv al istoriei noastre, reac\u0163ie spontan\u0103 a unor min\u0163i izolate \u00eentr-un veac luminos, ci rezultanta organic\u0103 a unei evolu\u0163ii \u00een pas cu evolu\u0163ia culturii autohtone, emblema ei. Nu e o surpriz\u0103, deci, un accident, ci o idee ce br\u0103zdeaz\u0103 istoria eroic\u0103, de secole a poporului nostru, \u00een decursul c\u0103reia a ars mereu vie flac\u0103ra luptei pentru libertate \u015fi neat\u00e2rnare, pentru progres, pentru afirmare deplin\u0103 \u015fi ne\u00eengr\u0103dit\u0103 a geniului s\u0103u creator \u00een consens cu aceea a popoarelor europene\u201c.
\nA\u015f \u00eencheia aceste \u00eensemn\u0103ri \u2013 \u00een chip de omagiu, acum, la cinci ani de la plecarea definitiv\u0103 a lui Alexandru Husar \u2013 cu o confesiune. \u00cei datorez \u00eentre multe altele deschiderea fa\u0163\u0103 de un mare curent artistic. Este vorba de neorealism. Mi-a r\u0103mas \u00een memorie pentru totdeauna ceea ce ne-a revelat profesorul Husar vorbindu-ne despre acest poate cel mai fecund curent din \u00eentreaga istorie a artei filmului, unul care a influen\u0163at puternic \u015fi literatura, \u00eendeosebi pe cea din a doua jum\u0103tate a secolului trecut. Prelegerile lui Alexandru Husar pe aceast\u0103 tem\u0103, referirile sale la capodopere cinematografice ilustr\u00e2nd curentul amintit, \u00eentre care Ho\u0163ii de biciclete a lui Vittorio de Sica, au stimulat profund interesul celor care eram atunci tineri \u201eucenici la clasici\u201c. Peste ani, c\u0103l\u0103torind de mai multe ori la Roma \u015fi vizit\u00e2nd faimoasa Cinecitta, unde au fost create binecunoscutele capodopere neorealiste, primul meu g\u00e2nd s-a \u00eendreptat spre ceea ce ne spusese c\u00e2ndva cu at\u00e2ta pasiune \u015fi molipsitoare emo\u0163ie fermec\u0103torul magistru.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Estetician, critic literar \u015fi istoric al culturii, poet, memorialist, traduc\u0103tor (a tradus din lirica lui Lucian Blaga \u00een spaniol\u0103), Alexandru Husar era, \u00eenainte de toate, Profesorul (cu majuscul\u0103), magistrul, cum \u00eei spuneam noi, dar \u015fi cum ni se adresa el \u00eensu\u015fi cu cordialitate, \u00een diverse colocvii, dezbateri pe diverse teme sau la examene. \u00cemi aduc… Cite\u0219te mai mult »Alexandru Husar, farmecul discret al erudi\u0163iei<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[10614,3396],"class_list":["post-18148","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-alexandru-husar","tag-estetica"],"views":1245,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/18148","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=18148"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/18148\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=18148"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=18148"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=18148"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}