{"id":18146,"date":"2014-03-20T11:10:46","date_gmt":"2014-03-20T09:10:46","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=18146"},"modified":"2014-03-22T00:45:00","modified_gmt":"2014-03-21T22:45:00","slug":"calcaiul-invulnerabil","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/calcaiul-invulnerabil\/","title":{"rendered":"C\u0103lc\u00e2iul invulnerabil"},"content":{"rendered":"

Octavian Soviany, C\u0103lc\u00e2iul lui Magellan<\/em>, Editura Cartea Rom\u00e2neasc\u0103, Bucure\u0103ti, 2014, 120 p.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

S-a sf\u00e2r\u015fit o lume. Se apropie sf\u00e2r\u0103itul lumii. Aceasta e senza\u0163ia transmis\u0103 de toate volumele lui Octavian Soviany. Predispozi\u0163ia c\u0103tre figuri \u015fi imagini ale disolu\u0163iei s-ar explica prin afinitatea autorului, virtuoz \u015fi antivirtuos, cu ideea nostalgic\u0103 de Mitteleuropa. Decaden\u0163a \u015fi existen\u0163a fantomatic\u0103 zg\u00e2l\u0163\u00e2ie \u00eentreaga literatur\u0103 a unuia dintre mae\u0103trii rom\u00e2ni contemporani.<\/strong><\/em>
\nMar\u015ful lui Radetzky<\/strong>
\nO carte a umbrelor este \u015fi C\u0103lc\u00e2iul lui Magellan. \u00cen pofida aluziei, c\u0103l\u0103toria nu se desf\u0103\u015foar\u0103 pe mare, ci pe uscat. P\u0103m\u00e2ntul cr\u0103pat \u015fi sf\u0103r\u00e2micios, a\u015ftept\u00e2nd s\u0103 se transforme \u00een de\u015fert, domin\u0103 perspectiva. Drume\u0163ul nu a pornit ca s\u0103-\u015fi \u00eendeplineasc\u0103 misiunea vie\u0163ii, ca ilustrul navigator portughez. El se \u00eentoarce \u00een pelerinaj la locurile dragi. Salut\u00e2nd monumentele, onoreaz\u0103 mormintele \u015fi ruinele Imperiului Austro-Ungar. Doar triumfalismul men\u0163ine, din punct de vedere ideologic, vitalitatea structurilor chezaro-cr\u0103ie\u015fti. Aici, placheta se intersecteaz\u0103 cu Mar\u0103ul lui Radetzky, minun\u0103\u0163ia scris\u0103 de Joseph Roth. \u00cen roman se insinua faptul c\u0103, \u00een absen\u0163a pove\u015ftilor de vitejie, gloria se preschimbase \u00eentr-o melodie tic\u0103it\u0103 \u015fi complezent\u0103, func\u0163ion\u00e2nd pe post de memento al tiraniei \u015fi al cruzimii de la 1848, deci al m\u0103re\u0163iei r\u0103posate: \u201eC\u0103ut\u0103m potcoavele calului \/ cu care prin\u0163ul \/ eugeniu de savoia \/ a intrat \/ pentru prima oar\u0103 \/ \u00een timi\u015foara\u201c (p. 21). Sintagma idiomatic\u0103, ascuns\u0103 \u00een citatul anterior, nu necesit\u0103 comentarii suplimentare.
\nCiviliza\u0163ia este denun\u0163at\u0103 ca impostur\u0103, ca travestire pervers\u0103 a descompunerii. Imagina\u0163ia re\u00eenvie cutume care statorniciser\u0103 buna organizare a rela\u0163iilor interumane. Protocolul stabilea morala. Pentru c\u0103 legea se confunda cu etica. Este excep\u0163ional\u0103 abilitatea lui Octavian Soviany de a sugera c\u0103 omul de lume, cumsecade, se comporta pe m\u0103sura exigen\u0163elor imperiale. Ce se \u00eent\u00e2mpla \u00een public \u00eei st\u00e2rnea pe pudibonzi, \u00eens\u0103 nu trezea suspiciunile autorit\u0103\u0163ilor. De la Mateiu Caragiale nimeni n-a st\u0103p\u00e2nit cu at\u00e2ta fervoare tehnica evoc\u0103rii: \u201etrebuie s\u0103 fi fost pe vremuri \/ \u015fi un bordel cu nem\u0163oaice blajine, \/ care \u015ftiau s\u0103 c\u00e2nte la pian valsul m\u0103garilor \/ \u015fi ascultau r\u0103bd\u0103tor povestea t\u00e2mplarului v\u0103duv, \/ a adolescentului ne\u00een\u0163eles de p\u0103rin\u0163i \/ sau a birta\u015fului \u00een\u015felat de nevast\u0103. \/ \u00cen salon se beau probabil rachiuri de cas\u0103, \/ iar fetele tricotau, sorbind \u00een t\u0103cere ve\u015ftile de la viena sau \/ pesta, aduse de vreun surugiu obosit, \/ care mirosea a sudoare de cal \u015fi le d\u0103ruia mar\u0163ipan. \/ Totul se petrecea cuviincios, ca \u00eentr-o fotografie de epoc\u0103, \/ cu domni must\u0103cio\u015fi \u015fi doamne dr\u0103gu\u0163e la picnic. \/ Patroana se \u00eenchina c\u00e2nd b\u0103teau clopotele la radna\u201c (\u00eengerul de la lipova, p. 18).
\nCu Valsul m\u0103garilor se termina ultima poezie din placheta Pulberea, praful \u015fi revolu\u0163ia (Casa de Editur\u0103 Max Blecher, 2012). Era invectiva adresat\u0103 celor care au tr\u0103dat caracterul insubordonat al poeziei. Scena precedent\u0103 pare desprins\u0103 tot din Mar\u015ful lui Radetzky, c\u00e2nd c\u00e2\u0163iva militari, \u00eendruma\u0163i de c\u0103pitanul von Taittinger, descind \u00een lupanarul doamnei Horv\u00e1th. Preg\u0103tirea artistic\u0103, gospod\u0103reasc\u0103 \u015fi politic\u0103 a damelor prisosea. Spa\u0163iile infame erau tolerate din pricina efectelor soporifice: istovirea \u015fi irosirea. Dirijarea popula\u0163iei c\u0103tre viciu diminua posibilitatea declan\u0103\u0103rii r\u0103zmeri\u0163elor. Pacea habsburgic\u0103 se \u00eentre\u0163inea prin devitalizarea supu\u0103ilor.
\nUn mare merit al versurilor lui Octavian Soviany const\u0103 \u00een transferarea moravurilor din domeniul ierarhiei sociale \u00een sfera utopiei. Cadrul fic\u0163iunii \u2013 din C\u0103lc\u00e2iul lui Magellan, dar \u015fi din Via\u0163a lui Kostas Venetis \u2013 este amurgul noble\u0163ii de s\u00e2nge. Poten\u0163ialul fic\u0163iunii este nostalgia revolu\u0163iei mesianice, neimplicate \u00een schimbarea formelor de guvernare. Produsele caracteristice al acestei proiec\u0163ii r\u0103m\u00e2n Rudolf de Habsburg, fiul lui Franz Joseph (cu apari\u0163ie consistent\u0103 \u00een Via\u0163a lui Kostas Venetis), aventurier, antimonarhist, sus\u0163in\u0103tor al proletariatului, gazetar influent \u00een Viena (folosind pseudonime), mort \u00een circumstan\u0163e dubioase \u015fi Arhiducele Franz Ferdinand, nepot de frate lui Franz Joseph, asasinat de un militant bosniac \u00een 1914: \u201eLa sarajevo \/ vara \u00eencepe \/ totdeauna \/ cu c\u00e2teva \/ focuri de \/ revolver. \/ L\u00e2ng\u0103 tine \/ o femeie \u00ee\u015fi \/ roade unghiile \u015fi \/ pe fa\u0163a ei, \/ ca un cartof \/ proasp\u0103t scos din \/ p\u0103m\u00e2nt, ura e \/ mai puternic\u0103 \/ dec\u00e2t frica. \/ \u0162i se arat\u0103 strada pe unde \/ a venit princip, locul \u00een care \/ a fost g\u0103sit\u0103 \/ de un copil \/ (dup\u0103 aproape 100 de ani) \/ verigheta arhiducesei\u201c (vara la sarajevo, p. 41). Complicitatea cu mentalitatea apocaliptic\u0103 a sf\u00e2r\u015fitului de secol XIX, cu anarhismul din spa\u0163iul germano-balcanic mi se pare o ripost\u0103 la adresa f\u0103c\u0103turii fran\u0163uze\u015fti, unde, tot \u00een acea perioad\u0103, se proclamase \u201eLa Belle \u00c9poque\u201c.
\nPoezia: epitaf<\/strong>
\nHistoria magistra vitae \u015fi \u00een condi\u0163iile \u00een care se destram\u0103 toate institu\u0163iile: monarhia, armata, breselele \u015fi c\u0103s\u0103toria. Stafiile \u00eenchipuite de Soviany se isc\u0103 \u015fi se alungesc precum \u00een p\u00e2nzele lui Goya. Amintirea puterii se concreteaz\u0103 \u00een efigii g\u0103lbejite, a\u0103a cum era \u015fi portretul \u00eemp\u0103ratului Franz Joseph din capodopera lui Roth: \u201e\u015ei se aude mar\u015ful lui radetzky. O calf\u0103 de \/ m\u0103celar se preg\u0103te\u015fte s\u0103 \/ plece la viena, cu un cuf\u0103r vechi \/ \u015fi c\u00e2teva bijuterii de familie. \/ Sus la castel isabela, regina ungariei, \/ viseaz\u0103 \u00een limba italian\u0103, rena\u015fterea \/ care seam\u0103n\u0103 cu o pictur\u0103 de giorgione. \/ Numai mure\u015ful e la fel \u2013 curge \u015fi ast\u0103zi \/ tot spre pusta maghiar\u0103, \/ dar mara \/ nu mai trece \/ de mult pe aici. \/ Doar umbra ei \/ neagr\u0103 \/ \u0163in\u00e2nd \u00eentre buze \/ un crei\u0163ar ruginit, \/ pe care chipul caiserului \/ e str\u00e2mbat de triste\u0163e\u201c (\u00eengerul de la radna, pp. 12-13). Pentru str\u0103lucirea de alt\u0103dat\u0103 depun m\u0103rturie personajele invocate, spirite protectoare ale teritoriilor. Aluzia la Slavici reabiliteaz\u0103 planul confedera\u0163iei statale posthabsburgice. Poezia devine cel mai frumos epitaf.
\nTimpul cre\u015fte \u00een urma c\u0103l\u0103torului, l-a \u00eentrecut de nenum\u0103rate ori, a\u015fa cum a p\u0103\u0163it \u015fi Ahile. Vizitatorul a\u015fteapt\u0103 stingerea care, n\u0103b\u0103d\u0103ioas\u0103, \u00eent\u00e2rzie. Ca atare, memoria personal\u0103 se contamineaz\u0103 cu memoria colectiv\u0103. Relatarea individual\u0103 se pierde \u00een t\u0103v\u0103lugul frescei istorice. Multiculturalismul provoac\u0103 amnezia \u015fi treze\u015fte versul alchimic: \u201eAici s-a n\u0103scut \/ bunicul meu \/ johan feller, \/ care a fost ofi\u0163er de husari \/ \u015fi vorbea o german\u0103 rural\u0103 \/ cu vag accent \u015fvab, \/ nu \u015ftia bine \/ nici rom\u00e2ne\u015fte, \/ nici ungure\u015fte. \/ S-a \u00eensurat \/ cu elena toma \/ din ormeni\u015f \u015fi \/ odat\u0103 pe an \/ mergea la ada-kaleh \/ s\u0103 cumpere \/ rahat \u015fi rom \/ de la \/ turci. \/ Poate din pricina lui \/ \u00een seara asta c\u00e2nd \/ la televizor \/ b\u0103sescu se ceart\u0103 cu \/ opozi\u0163ia \/ m\u0103 simt ca o \/ broasc\u0103 \u0163estoas\u0103 b\u0103tr\u00e2n\u0103 \/ din lenauheim \/ care tace de sute \u015fi sute de ani \/ \u015fi num\u0103r\u0103 numai \u00een g\u00e2nd \/ pic\u0103turile de ploaie \/ de pe p\u0103l\u0103riile \u0163\u0103ranilor\u201c (\u00eengerul de la lenauheim, p. 23). Cele trei genera\u0163ii \u2013 bunic, tat\u0103, nepot \u2013 trimit la dispari\u0163ia familiei von Trotta din Mar\u015ful lui Radetzky. La fel se \u00eent\u00e2mpl\u0103 cu prezen\u0163a agasant\u0103 a cultului personalit\u0103\u0163ii, manifestat prin excesiva mediatizare. Atunci, tablouri. Ast\u0103zi, cablul \u015fi antena.
\nSecven\u0163ele crispate \u015fi \u00eencr\u00e2ncenate sunt exemplare. Schizoidia \u00eentre public \u015fi privat rezult\u0103 din observarea unei demarca\u0163ii nete \u00eentre \u201edatorie\u201c \u2013 asumat\u0103 ca slujb\u0103 comunitar\u0103 \u2013 \u015fi \u201edevo\u0163iune\u201c \u2013 acceptat\u0103 ca dimensiune obligatorie a intimit\u0103\u0163ii \u015fi a educa\u0163iei. Poezia lui Octavian Soviany e valoroas\u0103 \u015fi prin prisma faptului c\u0103 al\u0103tur\u0103 imagini care denot\u0103 c\u0103, indiferent de cauza servit\u0103 (profan\u0103 sau sacr\u0103), umanitatea \u00ee\u015fi fixeaz\u0103 practicile \u015fi tabieturile cu acela\u0103i fanatism. P\u00e2ntecul, exaltat \u00een Via\u0163a lui Kostas Venetis, \u00eempiedic\u0103 orice leg\u0103tur\u0103 cu ra\u0163ionalul: \u201eVizitez \/ muzeul torturilor. \/ V\u0103d pentru prima oar\u0103 \/ \u00een via\u0163a mea \/ cum ar\u0103ta \/ o centur\u0103 de \/ castitate. \/ Apoi m\u0103n\u00e2nc un hot-dog, \/ golesc o stacan\u0103 de bere \/ \u015fi m\u0103 g\u00e2ndesc la m\u00e2inile p\u0103roase \/ ale b\u0103tr\u00e2nilor tor\u0163ionari \/ care-\u015fi f\u0103ceau \/ semnul crucii \u00eentotdeauna \/ \u00eenainte s\u0103 taie \/ cu cu\u0163itele lor lungi, \/ ale c\u0103ror pl\u0103sele erau me\u015fterite \/ din coarne de cerb, \/ o felie de p\u00e2ine\u201c (Praga. Muzeul torturilor, p. 47). Volumul se bazeaz\u0103 pe efortul de a completa concretul, perceput instantaneu \u015fi global, cu iluzia experien\u0163ei atavice.
\n\u015ei n-ar fi fost o carte me\u015fterit\u0103 \u015fi d\u0103ltuit\u0103 \u00eentru totul dac\u0103 poetul nu ar fi inclus \u015fi c\u00e2teva poeme despre feminitate. \u00cen atmosfera v\u00e2n\u0103t\u0103 a Vienei, arta se supune sacrilegiului. O biseric\u0103 din capitala austriac\u0103 devine o femeie ispititoare \u015fi p\u0103c\u0103toas\u0103, ca Eva dup\u0103 ce a m\u00e2ncat din pomul cuno\u0103tin\u0163ei binelui \u015fi a r\u0103ului: \u201eMi-ar pl\u0103cea \/ s\u0103 am o iubit\u0103 \/ pe care s-o cheme \/ maria gr\u00fcn \/ s\u0103 poarte o rochie din frunze \/ \u015fi s\u0103 aib\u0103 tot timpul \u00een \/ buzunar \/ ni\u015fte fructe proaspete de \/ p\u0103dure. \/ Ce bine ar fi \/ s\u0103 te cheme maria gr\u00fcn! \/ \u015ei s\u0103 ai sub p\u00e2ntece \/ o ghind\u0103 de stejar \/ cafenie. \/ At\u00e2t: \/ doar o ghind\u0103 \/ cafenie \u015fi \/ de stejar\u201c (maria gr\u00fcn, p. 66). Re\u0163eta: o sinestezie alc\u0103uit\u0103 din memorie, istorie \u015fi religios.
\nC\u0103lc\u00e2iul lui Magellan: o carte invulnerabil\u0103.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Octavian Soviany, C\u0103lc\u00e2iul lui Magellan, Editura Cartea Rom\u00e2neasc\u0103, Bucure\u0103ti, 2014, 120 p.   S-a sf\u00e2r\u015fit o lume. Se apropie sf\u00e2r\u0103itul lumii. Aceasta e senza\u0163ia transmis\u0103 de toate volumele lui Octavian Soviany. Predispozi\u0163ia c\u0103tre figuri \u015fi imagini ale disolu\u0163iei s-ar explica prin afinitatea autorului, virtuoz \u015fi antivirtuos, cu ideea nostalgic\u0103 de Mitteleuropa. Decaden\u0163a \u015fi existen\u0163a fantomatic\u0103… Cite\u0219te mai mult »C\u0103lc\u00e2iul invulnerabil<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[10613,3051,4458],"class_list":["post-18146","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-calcaiul-lui-magellan","tag-editura-cartea-romaneasca","tag-octavian-soviany"],"views":1209,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/18146","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=18146"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/18146\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=18146"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=18146"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=18146"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}