{"id":18142,"date":"2014-03-20T11:07:25","date_gmt":"2014-03-20T09:07:25","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=18142"},"modified":"2014-03-22T00:35:17","modified_gmt":"2014-03-21T22:35:17","slug":"ion-d-sirbu-printre-clasici","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/ion-d-sirbu-printre-clasici\/","title":{"rendered":"Ion D. S\u00eerbu printre clasici"},"content":{"rendered":"

Ion D. S\u00eerbu, Opere. I. Jurnalul unui jurnalist f\u0103r\u0103 jurnal. II. Coresponden\u0163\u0103<\/em>, edi\u0163ie \u00eengrijit\u0103, cronologie \u015fi note de Toma Velici, \u00een colaborare cu Tudor Nedelcea; introducere de Eugen Simion, Academia Rom\u00e2n\u0103, Funda\u0163ia Na\u0163ional\u0103 pentru \u015etiin\u0163\u0103 \u015fi Art\u0103, Bucure\u0103ti, 2013<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

Colec\u0163ia de \u201eOpere fundamentale\u201d, coordonat\u0103 de Eugen Simion sub egida Academiei Rom\u00e2ne \u015fi realizat\u0103 \u00een cadrul Funda\u0163iei Na\u0163ionale pentru \u015etiin\u0163\u0103 \u015fi Art\u0103 (FNSA), s-a \u00eembog\u0103\u0163it \u00een 2013 cu noi apari\u0163ii: volumele III \u015fi IV din seria de Opere Mihail Sebastian, cuprinz\u00e2nd o prim\u0103 parte din publicistica scriitorului; un prim volum din jurnalul lui Titu Maiorescu \u015fi dou\u0103 volume din opera lui Ion D. S\u00eerbu. Ar mai fi \u015fi altele de amintit, dar s\u0103 sper\u0103m c\u0103 vom reu\u015fi, \u00een s\u0103pt\u0103m\u00e2nile urm\u0103toare, s\u0103 d\u0103m o idee despre evolu\u0163ia acestei colec\u0163ii de editare sistematic\u0103 \u015fi \u015ftiin\u0163ific\u0103 a scriitorilor no\u015ftri clasici \u015fi contemporani, completat\u0103 cu edi\u0163ii recapitulative de traducere din opera marilor scriitori din literatura universal\u0103 (Proust, Shakespeare; urmeaz\u0103 Baudelaire). S\u0103 not\u0103m deocamdat\u0103 c\u0103, \u00een 2014, cu alte apari\u0163ii promise (Ibr\u0103ileanu I-II, Top\u00eerceanu I-II, Arghezi XI, Ag\u00e2rbiceanu I-II, Slavici XI-XII, Lovinescu I-II), colec\u0163ia \u201eOpere fundamentale\u201d va ajunge la realizarea cifrei rotunde de 150 de volume. De 15 ianuarie 2014, Ziua lui Mihai Eminescu \u015fi Ziua Culturii Na\u0163ionale, FNSA a editat un catalog complet al colec\u0163iei de \u201eOpere fundamentale\u201d, descriind toate apari\u0163iile, de la \u00eenceput, din anul 2000, \u015fi p\u00e2n\u0103 \u00een 2014, la cele aflate \u00een preg\u0103tire \u015fi preconizate s\u0103 fie tip\u0103rite c\u00e2t mai cur\u00e2nd. E un ghid util pentru oricare iubitor al restituirii operelor din patrimoniul nostru cultural \u00een regim de edi\u0163ie critic\u0103 sau edi\u0163ie recapitulativ\u0103, sumativ\u0103 sau selectiv\u0103.
\nFluctua\u0163ia valoriz\u0103rilor<\/strong>
\nOpera lui Ion D. S\u00eerbu, editat\u0103 \u00een colec\u0163ia \u201eOpere fundamentale\u201d, intr\u0103 \u00een biblioteca esen\u0163ial\u0103 a clasicilor. Nu ar fi fost o surpriz\u0103 dac\u0103 se \u00eent\u00e2mpla \u00een urm\u0103 cu mai mult de zece ani \u015fi este o relativ\u0103 surpriz\u0103 pentru c\u0103 se \u00eent\u00e2mpl\u0103 acum. De ce? Am impresia c\u0103 lucrurile sunt prea bine cunoscute. Imediat dup\u0103 1990, proza (romanele Adio, Europa! \u015fi Lupul \u015fi Catedrala), jurnalul \u015fi coresponden\u0163a lui Ion D. S\u00eerbu au fost dintre cele mai importante dezv\u0103luiri ale literaturii de sertar. Nu au fost prea multe, dar nici nesemnificative descoperirile postdecembriste ale unei literaturi de sertar, de\u015fi de atunci \u00eencoace s-a tot \u00eencercat minimalizarea lor: romanul lui Lucian Blaga, confesiunile lui Petre Pandrea, jurnalul lui N. Steinhardt \u015fi multe altele din categoria m\u0103rturiilor din interiorul infernului comunist. Nu fac acum un bilan\u0163, pentru c\u0103 s-au f\u0103cut destule, at\u00e2t \u00een cheie pozitiv\u0103, c\u00e2t \u015fi \u00een cheie negativ\u0103, sceptic\u0103. Ion D. S\u00eerbu a oferit surpriza de cea mai mare amploare, pentru c\u0103 opera sa postum\u0103 \u015fi postdecembrist\u0103 (scriitorul a murit \u00een 17 septembrie 1989) era dovada celui mai virulent rechizitoriu al comunismului rom\u00e2nesc. Din acest motiv, evaluarea sa critic\u0103 a \u015fi urcat \u00een mod spectaculos \u00een primul deceniu postdecembrist, p\u00e2n\u0103 la a fi considerat unul dintre cei mai importan\u0163i scriitori rom\u00e2ni din perioada comunist\u0103, cu o tentativ\u0103 ce p\u0103rea s\u0103 aib\u0103 sor\u0163i de izb\u00e2nd\u0103 de a fi promovat \u00eentr-un canon revizuit, dup\u0103 un criteriu moral al rezisten\u0163ei \u015fi al opozi\u0163iei. Dac\u0103 \u00een acest interval, p\u00e2n\u0103 \u00een 2000, ar fi ap\u0103rut o serie de Opere Ion D. S\u00eerbu nu ar fi fost pentru nimeni de mirare: surpriza ne cople\u015fise pe to\u0163i.
\nDup\u0103 2000, lupta dintre criteriul moral \u015fi criteriul estetic \u00een stabilirea ierarhiei valorilor literaturii din perioada comunist\u0103 dob\u00e2nde\u015fte un oarecare echilibru, cu o tendin\u0163\u0103 de favorizare \u015fi restaurare a criteriului estetic. Dup\u0103 2000, romanele lui Ion D. S\u00eerbu nu mai ob\u0163in aprecieri superlative, dar jurnalul \u015fi coresponden\u0163a r\u0103m\u00e2n \u00een aten\u0163ia maxim\u0103 a criticii literare \u015fi a opiniei publice sau a unui interes mai larg dec\u00e2t cel literar. Opera lui Ion D. S\u00eerbu prime\u015fte, mai recent, o apreciere moderat\u0103. Atitudinea anticomunist\u0103 din romane, tezist\u0103 \u015fi retoric\u0103, nu este suficent de bine sus\u0163inut\u0103 \u015fi de o imagina\u0163ie epic\u0103 pe m\u0103sur\u0103, de un conflict, de o tram\u0103 \u015fi de o tensiune, de o diversitate de personaje, suficient de bine strunite, orchestrate \u015fi investite simbolic. Romanele sunt prea discursive, eseistice, pamfletare \u015fi prea firave narativ. Scriitorul este \u00eent\u00e2mpinat mai cu rezerve, \u00eempins \u00een planul secund de critica estetic\u0103. \u00cen Istoria… sa din 2008, Nicolae Manolescu \u00eel recupereaz\u0103 consolator pe Ion D. S\u00eerbu numai \u00een ultimul capitol, Memoriali\u015fti de ieri \u015fi de azi, cu aceast\u0103 observa\u0163ie a fenomenului de fluctua\u0163ie a valoriz\u0103rii: \u201eI.D. S\u00eerbu (1919-1989) a publicat prea pu\u0163in \u00eenainte de 1989 \u015fi prea mult dup\u0103 aceea. Cota lui a crescut enorm \u00een ultimele decenii. Ast\u0103zi pl\u0103te\u015fte, se pare, tribut pentru exagerarea valorii unei opere onorabile, dar nu mai mult. Omul a fost incontestabil superior operei, prin caracter, dar \u015fi printr-o biografie ie\u015fit\u0103 din comun, care ar fi putut oferi material at\u00e2t pentru fic\u0163iune, c\u00e2t \u015fi pentru memorialistic\u0103\u201d
\n(p. 1431). Diagrama axiologic\u0103 este descris\u0103 exact, dar c\u00e2teva men\u0163iuni sau apostile se cer f\u0103cute. I.D. S\u00eerbu a publicat destul de mult \u015fi \u00een timpul vie\u0163ii: dou\u0103 romane (tot at\u00e2tea \u015fi postume), multe piese de teatru \u00een dou\u0103 volume masive (nicio pies\u0103 postum\u0103), patru-cinci volume de proze scurte (dou\u0103 reeditate dup\u0103 1989, dar cu nicio proz\u0103 scurt\u0103 inedit\u0103). Dac\u0103 postumitatea a editat multe volume, mai ales cu secven\u0163e din coresponden\u0163\u0103, nu-i de vin\u0103 scriitorul, ci aura creat\u0103. Nu e mai mare opera postum\u0103 dec\u00e2t opera antum\u0103, dar e, f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103, mai important\u0103. Biografia excep\u0163ional\u0103 a scriitorului a trecut \u00een propria fic\u0163iune\u00a0 (mai ales \u00een romanul Adio, Europa!), dar \u015fi a altora (Victor Petrini al lui Marin Preda). Problematizarea ei insistent\u0103, explicit\u0103, \u00een jurnal \u015fi coresponden\u0163\u0103, a atras un interes maxim fa\u0163\u0103 de scriitor. A\u015fa \u00eenc\u00e2t, indiferent c\u0103 \u00eel consider\u0103m pe I.D. S\u00eerbu un scriitor important sau un scriitor secundar, editarea lui \u00eentr-o serie de \u201eOpere fundamentale\u201d este pe deplin justificat\u0103, pentru c\u0103 interesul \u00een jurul s\u0103u a fost dup\u0103 1990 maxim. Despre niciun alt scriitor rom\u00e2n postbelic nu s-au scris at\u00e2tea monografii ca despre I.D. S\u00eerbu \u2013 semn sigur al focaliz\u0103rii unei curiozit\u0103\u0163i mai mult dec\u00e2t estetice.
\nRomanul confesiv: jurnalul <\/strong>
\n\u015fi coresponden\u0163a<\/strong>
\nCare e profitul evident al acestei edi\u0163ii? Dup\u0103 un sfert de secol de la moartea scriitorului se pune, \u00een sf\u00e2r\u0103it, ordine \u00eentr-o zon\u0103 derutant\u0103 cum este aceea a coresponden\u0163ei lui I.D. S\u00eerbu. Restituit\u0103 \u00een zeci de ocazii (\u00een presa literar\u0103 \u015fi \u00een volume restr\u00e2nse, \u00een func\u0163ie de destinatar), avem acum \u00eentreaga coresponden\u0163\u0103, c\u00e2t\u0103 se cunoa\u015fte p\u00e2n\u0103 \u00een acest moment, sistematizat\u0103 \u00eentr-un singur volum (volumul II al acestei edi\u0163ii) \u015fi ordonat\u0103 alfabetic dup\u0103 numele destinatarilor. E un mod de a contribui la clasarea\/ clasificarea (adic\u0103 ordonarea) pieselor dintr-un dosar, dac\u0103 nu la clasicizarea autorului. Putem avea, \u00een sf\u00e2r\u015fit, o imagine de ansamblu asupra unui teritoriu \u00een care s-au adus numeroase contribu\u0163ii \u015fi restitu\u0163ii secven\u0163iale. \u00centreaga perspectiv\u0103 o aveau p\u00e2n\u0103 de cur\u00e2nd numai speciali\u015ftii subiectului \u2013 nu pu\u0163ini, e adev\u0103rat, dar, totu\u015fi, nesubstituibili unui public larg, \u00een imposibilitate de a pune cap la cap toate fragmentele. Pe de alt\u0103 parte, \u00eengrijitorul edi\u0163iei, Toma Velici, \u00een colaborare cu Tudor Nedelcea, ofer\u0103 suficiente informa\u0163ii despre destinatari \u015fi \u00eemprejur\u0103rile coresponden\u0163ei, ca \u015fi suficiente garan\u0163ii c\u0103 restituirea a fost f\u0103cut\u0103 cu respectarea fidel\u0103 a documentului. \u00cen foarte multe cazuri, I.D. S\u00eerbu a p\u0103strat \u00een arhiva proprie al doilea exemplar al scrisorii b\u0103tute la ma\u015fin\u0103. E ciudat \u00eens\u0103 c\u0103 multe finaluri de scrisori s-au pierdut, poate pentru c\u0103 autorul rezerva \u00eencheierea, ultima fil\u0103, pentru o continuare de c\u00e2teva r\u00e2nduri \u00een manuscris, ad\u0103ugat\u0103 numai primului exemplar, cel expediat. Dar faptul c\u0103 \u015fi-a p\u0103strat \u00een copii o bun\u0103 parte din coresponden\u0163\u0103 dovede\u015fte c\u0103 era con\u015ftient de importan\u0163a acestor pagini pentru posteritate. De altfel, a \u015fi corespondat cu N. Carandino, mai ales, dar \u015fi cu Virgil Nemoianu, cu g\u00e2ndul de a alc\u0103tui volume speciale de confesiuni \u00een dialog, m\u0103rturii semnificative pentru o oper\u0103 postum\u0103, oper\u0103 ce se constituia v\u0103dit din aceast\u0103 voin\u0163\u0103 de m\u0103rturisire, din datoria de martor \u015fi mai mult dec\u00e2t orice cauz\u0103, din presiunea interioar\u0103 a unui spirit independent a c\u0103rui luciditate critic\u0103 nu suport\u0103 s\u0103 fie cenzurat\u0103. Opera sa confesiv\u0103 sau fic\u0163ional\u0103 izvor\u0103\u015fte camilpetrescian din aceast\u0103 dram\u0103 a lucidit\u0103\u0163ii.
\nAre dreptate Eugen Simion \u00een prefa\u0163a la volumul de coresponden\u0163\u0103 s\u0103 considere \u00eentreg acest documentar epistolar romanul autobiografic al unui scriitor incomod. De unde at\u00e2ta sarcasm \u015fi ironie la I.D. S\u00eerbu, spirit format \u00een cultul lui Lucian Blaga? O via\u0163\u0103 profund marcat\u0103 de nenoroc, un destin nefast ar fi cauza cauzelor. Urmeaz\u0103, \u00eentre pricini, situa\u0163ia ingrat\u0103 a unui st\u00e2ngist dezam\u0103git, ca Petre Pandrea (cum bine observ\u0103 iar\u0103\u015fi Eugen Simion) \u0103i, am putea ad\u0103uga, ca alt mare dezam\u0103git, Miron Radu Paraschivescu, \u00eens\u0103 f\u0103r\u0103 ced\u0103rile \u015fi compromisurile acestuia. Filoanele dramaticei sale existen\u0163e pot fi reconstituite \u00een mare m\u0103sur\u0103 (dar nu \u00een totalitate) din aceste scrisori. \u00cen acest roman autobiografic se \u00eentretaie planurile vie\u0163ii intime, sociale \u015fi existen\u0163iale a lui I.D. S\u00eerbu: \u201eroman de familie, romanul unui destin care nu se \u00een\u0163elege \u00een niciun moment \u015fi niciun chip cu o istorie haotic\u0103 \u015fi violent\u0103, roman acut existen\u0163ial, romanul unui ardelean revoltat exilat \u00een mediu valah de un regim ideologic la care aderase \u00eenainte ca regimul s\u0103 vin\u0103 la putere, \u00een fine, romanul indirect, subiectiv, dramatic, al unei genera\u0163ii (genera\u0163ia pierdut\u0103)\u201d \u2013 dup\u0103 cum constat\u0103 Eugen Simion, cu o deplin\u0103 claritate a g\u00e2ndului.
\nTabloul coresponden\u0163ilor este mai bine configurat \u00een aceast\u0103 restituire sistematic\u0103 a scrisorilor lui I.D. S\u00eerbu. Cui i se confeseaz\u0103 el mai mult, \u00een cine are mai mult\u0103 \u00eencredere, cine \u00eel stimuleaz\u0103 s\u0103 se confeseze? Am putea stabili o ierarhie a destinatarilor, dup\u0103 num\u0103rul de pagini confesive care le sunt trimise. Pe primele trei locuri se situeaz\u0103 Virgil Nemoianu (cu 49 de scrisori, \u00een aproape dou\u0103 sute de pagini \u00een aceast\u0103 edi\u0163ie), Ion Negoi\u0163escu (c\u0103ruia \u00eei sunt adresate 34 de scrisori, totaliz\u00e2nd o sut\u0103 cincizeci de pagini) \u015fi Nicolae Carandino (cu 11 scrisori lungi, eseistice, \u00eentr-o sut\u0103 de pagini de coresponden\u0163\u0103). Printre confesorii prefera\u0163i sunt \u015fi Eta Boeriu \u015fi so\u0163ul ei (c\u0103rora le sunt adresate \u00eempreun\u0103 17 scrisori, iar dup\u0103 moartea Etei, numai so\u0163ului ei, alte \u015fase scrisori, cu un total de aproape o sut\u0103 de pagini), Mariana \u015eora (28 de scrisori \u00een \u015faptezeci de pagini), profesorul Liviu Rusu (16 scrisori \u00een \u0103aizeci de pagini), Deliu Petroiu (39 de scrisori \u00een cincizeci de pagini). \u00centr-un al treilea e\u0103alon i-am situa pe Viorica Guy Marica (18 scrisori \u00een patruzeci de pagini), Dorli Blaga (11 scrisori \u00een treizeci \u015fi cinci de pagini), Delia Cotru\u0103 (16 scrisori mai scurte, tot \u00een treizeci \u015fi cinci de pagini), \u015etefan Aug. Doina\u015f (10 scrisori, \u00een acela\u0103\u015fi spa\u0163iu confesiv de treizeci \u015fi cinci de pagini), Elisabeta Pop, secretar literar la Teatrul din Oradea (20 de scrisori \u00een treizeci de pagini). O men\u0163iune special\u0103 merit\u0103 grupajul de 18 scrisori, cu un total de aproape \u015faptezeci de pagini, adresate \u00een comun prietenilor din Germania Elisabeth Axmann-Mocanu, Edmund Poll\u00e1k \u015fi Ion Negoi\u0163escu. Nu intru \u00een temele \u015fi problemele de con\u0163inut ale scrisorilor, pentru c\u0103 ar necesita o exegez\u0103 \u00eentins\u0103, \u00een bun\u0103 parte dezvoltat\u0103 \u00een numeroasele studii consacrate scriitorului (monografii sau articole). Remarc faptul \u00eembucur\u0103tor c\u0103 edi\u0163ia aduce c\u00e2teva zeci de scrisori inedite, deci ea \u00eenseamn\u0103 mai mult dec\u00e2t suma restituirilor par\u0163iale anterioare. Sunt restituite, de asemenea, o sut\u0103 cincizeci de pagini de jurnal inedit, dintr-un manuscris al anilor 1952-1953, ce-\u015fi a\u015fteapt\u0103 integrarea \u00een interpretarea de ansamblu a operei confesive a lui I.D. S\u00eerbu. Prin urmare, edi\u0163ia \u00eengrijit\u0103 de Toma Velici \u015fi Tudor Nedelcea ofer\u0103, pe l\u00e2ng\u0103 sistematizarea unui vast fond documentar, \u015fi surpriza unui bogat material inedit (jurnal \u015fi coresponden\u0163\u0103) din romanul autobiografic al m\u0103rturisirilor lui I.D. S\u00eerbu, fapt ce-i spore\u015fte importan\u0163a.
\nEdi\u0163ia nu va continua?<\/strong>
\nPrivit\u0103 \u00een \u00eentregul ei, edi\u0163ia de jurnal \u015fi coresponden\u0163\u0103 din opera lui I.D. S\u00eerbu are numeroase avantaje \u015fi calit\u0103\u0163i, puse \u00een valoare de realizatorii ei: dou\u0103 studii introductive de Eugen Simion, jalon\u00e2nd principalele idei critice (unul la fiecare volum); o cronologie detaliat\u0103, bazat\u0103 pe toate sursele documentare cunoscute p\u00e2n\u0103 acum, echival\u00e2nd cu o schi\u0163\u0103 biografic\u0103; o not\u0103 l\u0103muritoare asupra edi\u0163iei; anexe \u015fi material auxiliar (variante, articole \u015fi interviuri ale lui I. D. S\u00eerbu); note \u015fi comentarii (unde ar fi fost bine s\u0103 avem un scurt istoric al rela\u0163iilor cu destinatarul \u015fi chiar unele referin\u0163e despre el, \u00een cazul unor nume mai pu\u0163in cunoscute, chiar dac\u0103 sunt l\u0103murite \u00een note de subsol); extrase din referin\u0163ele critice despre jurnal \u015fi coresponden\u0163\u0103, la ambele volume; un foarte util indice de nume, dup\u0103 care putem studia trimiterile scriitorului la personalit\u0103\u0163ile evocate; ilustra\u0163ii (fotografii, reproduceri de manuscris). Realizatorii acestei edi\u0163ii nu promit continuarea ei cu editarea prozei, a teatrului \u015fi a publicisticii, probabil datorit\u0103 dificult\u0103\u0163ilor de a g\u0103si subven\u0163ie de stat sau finan\u0163are privat\u0103. Ar fi p\u0103cat s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 numai la at\u00e2t, de\u015fi ceea ce e f\u0103cut e bine f\u0103cut. Sau tocmai de aceea e p\u0103cat ca edi\u0163ia I.D. S\u00eerbu s\u0103 nu fie continuat\u0103.<\/p>\n

 <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Ion D. S\u00eerbu, Opere. I. Jurnalul unui jurnalist f\u0103r\u0103 jurnal. II. Coresponden\u0163\u0103, edi\u0163ie \u00eengrijit\u0103, cronologie \u015fi note de Toma Velici, \u00een colaborare cu Tudor Nedelcea; introducere de Eugen Simion, Academia Rom\u00e2n\u0103, Funda\u0163ia Na\u0163ional\u0103 pentru \u015etiin\u0163\u0103 \u015fi Art\u0103, Bucure\u0103ti, 2013 Colec\u0163ia de \u201eOpere fundamentale\u201d, coordonat\u0103 de Eugen Simion sub egida Academiei Rom\u00e2ne \u015fi realizat\u0103 \u00een cadrul… Cite\u0219te mai mult »Ion D. S\u00eerbu printre clasici<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[10610,10611],"class_list":["post-18142","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-ion-d-sirbu","tag-opere-i-jurnalul-unui-jurnalist-fara-jurnal-ii-corespondenta"],"views":3087,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/18142","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=18142"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/18142\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=18142"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=18142"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=18142"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}