{"id":1814,"date":"2010-03-10T20:03:28","date_gmt":"2010-03-10T18:03:28","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=1814"},"modified":"2010-03-10T20:05:39","modified_gmt":"2010-03-10T18:05:39","slug":"de-la-cronologie-la-cronotopie","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/de-la-cronologie-la-cronotopie\/","title":{"rendered":"De la Cronologie la Cronotopie"},"content":{"rendered":"

Magna Mater, Democratia si Mitul Eternei Reintoarceri:<\/strong><\/p>\n

Critica arhetipala se deosebeste de alte forme de critica\u00a0 mai cu seama prin aceea ca, in mod programatic, isi restr\u00e2nge optiunile. Fata de critica de gust sau de cea stilistica, ori de aceea tematica, ea ni se arata a fi mai putin frivola, locvace si, de fapt, mai mult axata pe esentialitate1.\u00a0\u00a0 Texte, imagerie, muzica, forme sunt interpretate prin prisma recurentei unor mituri si toposuri, arhetipuri (din grecescul arche, insemnind \u201einceput\u201c si typos adica \u201eforma\u201c).<\/strong><\/em><\/p>\n

Exact despre o forma a inceputurilor si devenirea ei se ocupa Coriolan Babeti, recidivist in critica arhetipala si filosofia culturii, in cele trei volume intitulate \u201eDemocratia \u2013 O religie a Marii Mame\u201c, cu provocatorul subtitlu \u201esau despre Triumful Ereziei Europene\u201c (Bucuresti, Curtea Veche, 2009). Invatatul autor al acestei carti-eveniment aruncase un buzdugan cu totul respectabil in poarta sensibila a intelegerii noastre: in 2007, la aceeasi editura aparea un volum extrem de compact \u2013 dar nu mai putin esential! \u2013 intitulat \u201eIstoria ca arena a disputeai arhetipale\u201c. Atunci, recursul la paternalism si maternalism, in eseuri concentrate dar pline de seva, se aplica istoriei nu ca simpla polarizare (superficial tratata de catre autori cu pedigree mult mai cu panas dec\u00e2t autorul nostru de sorginte banateana!) ci ca o particulara \u201eforma mentis\u201c a devenirii. Devenire ce ne apare de aceasta data inca si mai limpede, pentru ca nu urmareste necesarmente desfasurarea istorica liniara, cronologia, ci mai degraba cronotopia: hiaturile, salturile, plecarile si revenirile asa inc\u00e2t, la un moment dat, prin magia cronotopului (de pilda aici-acum, atunci-neunde) \u2013 experimentam acea \u201eeterna reintoarcere\u201c pe care Mircea Eliade, deopotriva iubit si intelectualmente stimat de Coriolan Babeti, il citeaza adesea: \u201ele mythe de l’ \u00e9ternel retour\u201c.2
\nAsadar, prin valorizarea motivelor arhetipale si proiectarea lor in socio-istoric si politic (de aici senzatia de sincronie in diacronie) el ne propune o incercare de intelegere a mecanismului lumii moderne si contemporane, cu insemnate insertii retrospective, dar si stabile, solide puncte in prezent, ca si cu originale consideratii prospective. Iata inca un punct care, mutatis mutandis, il apropie pe Coriolan Babeti de Mircea Eliade. Acesta din urma isi expusese formula in nuce a unui demers ce acoperea aproape o jumatate de veac de opera in \u201eLa nostalgie des origines\u201c3. \u201eM\u00e9thodologie et Histoire des Religions\u201c isi subintitula Eliade volumul. Pentru Babeti, la r\u00e2ndul sau, \u201eIstoria ca arena a disputei arhetipale\u201c nu e altceva dec\u00e2t plasarea pe harta intelectuala a demersului sau in istoria culturii, cu toate precizarile necesare, astfel inc\u00e2t sa intelegem ca la metoda excursului se refera si se va referi in lucrari ce au sa vina, la privirea istoriei drept o pasionanta si semnificativa succesiune de paternalism (monarhie, imperiu, dictatura, intransigenta si extremism religios) si maternalism (revolutie, liberalism, democratie).
\nDar sa vedem cum se prezinta toate acestea in cele peste 1.500 de pagini ale celor trei volume de fata. \u201eEseuri Introductive sau despre Eternul Re\u00eenceput al Democratiei\u201c (volumul I al trilogiei, 494 pagini) il identifica in primul rind pe autor drept un critic de arta ce aspira la o imagine holistica, inglob\u00e2nd deopotriva istoria, hermeneutica religioasa, antropologia culturala, filosofia. Tot aici gasim o foarte lamuritoare pagina despre paradigma democratiei care, nefiind un curent inchis sau un concept cu colocatie istorica unica, b\u00e2ntuie, de fapt, istoria umanitatii, ca o eterna reintoarcere
\nAceasta originala perspectiva deschide larg intelegerea sincroniei in diacronie, a ciclicitatii timpului, care e o caracteristica de conceptie a lui \u201ehomo religiosus\u201c traitor in acel \u201eillo tempore\u201c4 . Urmeaza eseuri de precizare a alternantei Pater-Mater in istorie, iscusitul carturar arpegiind game vaste si stap\u00e2nind, cu firescul celui familiarizat cu sinuozitatile subiectului, ce aduce in lumina epoci slavind pe Osiris ori pe Cybele si Venus (ambele intruchipari ale Magnei Mater). Alterneaza, de asemeni, in viziunea lui reperele fundamentale ale latinitudinii si grecitudinii noastre cu instantele Revolutiei Franceze si, mai aproape de noi, ale sf\u00e2rsitului Razboiului Rece sau democratiei americane. Iata ca ajungem acum la un punct esential, climactic al conceptiei lui Coriolan Babeti. Nu Istoria isi schimba sexul, asa cum unii ar citi in mod superficial si specios. Istoria este masa miscatoare a\u00a0 acestei \u201esuccesiuni\u201c si \u201eretrocesiuni\u201c intre religiile Mamei si religiile Tatalui. El se bizuie aici, si pe buna dreptate, pe observatiile lui Mircea Eliade in legatura cu dialectica sacrului: acesta repeta infinit o serie de arhetipuri; arhetipurile fiind finite ca numar, se creeaza acea ciclicitate specifica timpului sacralizat, care nu e unidirectional si univoc. Observa, Babeti, comentindu-l pe Eliade ca \u201eel reia, in ecou, teoria anantidromiei5 lui Heraclit, reactivata, in epoca moderna de Carl Gustav Jung, dar care descrie traseul fundamental al traditiilor gnostice, hermetice si esoterice. (…) Numai la acest ultim nivel arhetipal de inteligibilitate, sexualitatea paradigmelor religiilor devine aparenta si livreaza si explicatiile diferentelor\u201c. De aici ii rezulta lui Babeti sensul rejectiei, in religiile monoteiste, a asa-zisei \u201eimpuritati\u201c a principiului secund, al femininului stigmatizat ca lipsa de obedienta fata de Pater si, in consecinta, catalogat ca erezie.
\nObiectul esential al celui de-al doilea volum (603 pagini) \u2013 \u201eLiniile de sens ale
\nArhetipului Feminin si faliile arhetipale ale istoriei\u201c \u2013 porneste tocmai de la tot ceea ce in cronotopie a insemnat afirmarea arhetipului Magna Mater in contrast cu vocatia dominatoare, absolutista a Arhetipului Masculin, Paternalist. Foarte interesant, incitant si oarecum polemic mi s-a parut capitolul \u201eAtena si Ierusalim: geneza, maturitatea si eroziunea Canonului Patriarhal al Occidentului\u201c. Din punct de vedere arhetipal, e limpede ca Istoria, fie ca o scriem cu litere capitale sau nu, ar fi mai degraba o discontinuitate, o poveste a repetitiilor acelor falii care ne fac sa realizam ca traim, de fapt, intr-o cronologie ciclica \u2013 dec\u00e2t ceea ce ni se propune, de obicei, drept linie dreapta cu inerente intreruperi. Continuitatea in ruptura e mult mai insemnata pentru cel ce se apleaca asupra succesiunii faliilor. In cazul polisului grec, de pilda, Babeti observa ca Tucidide face elogiul libertatilor democrate, opuse tiranilor reprezent\u00e2nd puterea paternalista, ba chiar democratiei \u201ede fatada\u201c cum o numeste istoricul, din timpul epocii lui Pericle, si care nu era altceva dec\u00e2t tot \u201eimperiul primului om\u201c. Comentatori contemporani ai lui Tucidide corecteaza insa misconceptia populara asupra tiranicizilor, cum ca ei ar fi actionat dintr-un impuls revolutionar, politic, pun\u00e2nd emfaza tocmai pe pe substratul erotic, feminin al actelor lor. Ca e vorba aici de o frustrare a Paternalismului elitist, bazat pe ratiune si opus sentimentalismului, pornirilor umorale ce erau mai degraba asimilate cu feminitatea si demosul nu e mai putin adevarat6. Pentru Tucidide tiranicizii devin intruparea acelui inacceptabil \u201ebarbat democrat\u201c, o specie \u201evulgara si efeminata\u201c, stap\u00e2nita de eros, in contrast cu traditionalul standard al comportamentului masculin si pederast. Aristogeiton, spune el, e completamente lipsit de sophrosune 7. In mod corespunzator si subsecvent, in critica lui asupra democratiei, Tucidide atribuie tiranicizilor caracteristici clar \u201efeminine\u201c cum ar fi excesul de pasiune. Nu e int\u00e2mplator ca in Euripide portretul Medeei imparte aceleasi trasaturi cu ale tiranicizilor, o limpede incercare din partea paternalismului de a feminiza in mod culpabil democratia ateniana8 . Un ecou similar gasim in \u201eRepublica\u201c lui Platon unde filosoful compara diversitatea democratica cu o haina in zeci de culori, element vestimentar tipic feminin. Versiunea \u201ebarbatului democrat\u201c la Platon e mai departe definita prin adictia feminina pentru placerile asociate de bucate alese, vinuri si sex9. O erezie in templul temperantei rationale a \u201elegii barbatului\u201c!
\nAm adaugat aceste pasagere comentarii tocmai pentru a ilustra sagacitatea si spiritul fin al lui Coriolan Babeti, c\u00e2nd conclude lapidar, analiz\u00e2nd pe Antifon Sofistul (care spune ca ceea ce este lege ar fi accident, c\u00e2ta vreme ceea ce este natura ar fi necesar): \u201ePrin aceasta reflectie, avem marcajul istoric al unui dualism: legea dupa Natura si legea dupa stat, de care istoria contemporana nu se va putea elibera niciodata. In numele acestei falii arhetipale \u2013 legea dupa Natura, a Mamei, si legea dupa Ceruri, a Tatalui \u2013 se va scrie intreaga istorie a evenimentelor, ideilor si imaginilor in spatiul european\u201c. Eclipsa vechiului canon, paternalist, aduce in lumina tare a modernitatii noul canon Occidental, fondat pe revolutiile ce au la baza un proiect pacific global al arhetipului feminin, resuscitarea Magnei Mater. Aceata dichotomie, care ia adesea forme violente, acerbe, spune Babeti, ne urmareste p\u00e2na in ziua de azi: e, de pilda, evidenta in acea \u201efalie de dimensiune planetara a conflictului Democratie-Islam, feminin-masculin\u201c.
\nVolumul al treilea al lucrarii lui Coriolan Babeti \u2013 \u201eCivilizatia venetiana, preparatio moderna. O recapitulare in integrum a Arhetipului Marii Mame\u201c, 687 pag. \u2013 indestructibil legata de cele ce ii preceda are totusi un ton si o traire aparte. Carturarul nostru, cu oric\u00e2ta acribie cerceteaza sursele, cu oric\u00e2ta impartialitate isi cumpaneste verdictele, este in cele din urma un om, cu slabiciuni inerente speciei! Iar Coriolan Babeti are o slabiciune superioara, nobila si pura in fidelitatea ei de citeva decenii: Venetia! In plus, criticului de arta care este Babeti ii pica, cum se spune, ca manusa pasiunea pentru orasul lagunar, unic in lume, misterios, crepuscular si…\u00a0 expresie cum nu se poate mai buna a unei exceptii: o paradigma \u201eortodoxa si nu eretica\u201c in realizarea Arhetipului Feminin.
\nPovestea e veche si tine de o rara intelegere a modernitatii avant la lettre in acest spatiu izolat si inchis in autarhia lui, exceptional fie si pentru aceea ca reprezinta la urma urmelor expresia genuina a unei \u201etorsiuni matrifocale, matriliniare, nu uzurparea Marelui Tata de catre figura in ascensiune a Marii Mame, ci chipul sofianic al intregului Divin, m\u00e2na st\u00e2nga a Tatalui, cu chipul impaciuitor al Marii Mame.\u201c
\nExcursul lui Coriolan Babeti alterneaza cu pasiune intre mitologie si istorie, intre realitatea orasului lagunar si proiectia lui in absolut. Caci Venetia, pe buna dreptate se poate spune, \u201etransporta si epuizeaza stadiile importante ale arhetipului feminin si principalele sale ipostaze intr-o istorie cuprinsa, integrata legilor naturii\u201c. Plasata aux carrefours des mondes, Venetia reprezinta rezultatul felului in care feminitatea ancestrala a Orientului patrunde in virilitatea postromana si paternalista a Occidentului medieval spre a produce, si aici trebuie sa reproduc semnificativa propozitie a autorului, \u201eun vast idiom social, cultural, artistic, politic, dispus sub mantia arhetipului Marii Mame, a Marii Zeite, idiom la a carui ecloziune10 asistam azi, omniprezent in pliurile psychei individuale si colective, in regimul democratiilor, in proiectul si in discursul politic, disimulat in arte si in sfera institutiilor si drepturilor omului\u201c.
\nIn orice intreprindere intelectuala serioasa exegeza trebuie in mod necesar sa preceada comentariul. Altfel, in loc de sinteza ni s-ar propune doar o searbada si neconvingatoare inductie la capatul careia un veritabil sens nu poate fi gasit dec\u00e2t printr-o aproape, ca tot am vorbit at\u00e2ta despre hazard, improbabila int\u00e2mplare.
\nAcestei intimplari pare sa se lase prada Coriolan Babeti atunci c\u00e2nd, cu sfiala at\u00e2t de orgolioasa afirma precum ca, din lipsa de timp si de mijloace, a urmarit doar o idee, de-a lungul ilustrarii sale istorice, sociale, artistice \u2013 fara insa a demonstra nimic! Aceste convolute, savante genuflectii, de un barochism apreciabil, in preajma ideii nu vor pacali insa cititorul atent care va remarca pe data ca tot ceea ce e comentariu sau ar putea sa fie considerat inductie subiectiva, hazardata, se bazeaza pe epuizarea exegezei imense pe care acest impatimit carturar a arat-o in lung si in lat, in ani, poate decenii de delectare si observatie riguroasa, doua contrarii complementare ce numesc situatia cea mai fericita a unei demonstratii: Sinteza11.<\/p>\n

Note:<\/p>\n

(1).H.M Abrams. \u201eArchetypal Criticism\u201c. Fort Worth: HJB Publishing, 1993. pp.223-225
\n(2).\u201eLe Mythe de l’\u00e9ternel retour. Arch\u00e9types et r\u00e9p\u00e9tition\u201c, traduit du roumain par Jean Gouillard et Jacques Soucasse, Paris : Gallimard, 1949.
\n(3).\u201e La nostalgie des origines\u201c.\u00a0 Paris: Gallimard, 1971 (versiunea engleza, sub titlul The Quest, o precede fiind tiparita la Chicago University Press in 1969).
\n(4).Mircea Eliade. Le sacr\u00e9 et le profane. Paris: Gallimard, 1957
\n(5).Antidromic, sau anantidromic se refera la un fel de miscare ce nu urmeaza directia obisnuita, comuna, ci pe cea opusa. Din Greaca veche (ananti sau anti + dromos, n.n.)
\n(6).Robert Garland.\u00a0 \u201eIntroducing New Gods: The Politics of Athenian Religion\u201c. Ithaca: Cornell University Press, 1992
\n(7v.Sophrosyne semnifica in greaca veche sanatatea mintii si a trupului, masura, moderatia temperanta \u2013 esenta sistemului etic al clasicismului grec (n.n).
\n(8v.Halperin, David. \u201eThe Democratic Body: Prostitution and Citizenship in Classical Athens.\u201c One Hundred Years of Homosexuality and Other Essays on Greek Love. Ed. David Halperin. New York: Routledge\u00a0\u00a0 1990. Dar si \u201eHow to Do the History of Homosexuality\u201c. Chicago: University of Chicago Press, 2002.
\n(9v.Gregory Jones. \u201eRecasting the Tyrannicides: The Feminization of Democracy in Elite Discourse.\u201c In \u201eThe Ruling Passion: The Erotics of Politics in the Ancient World\u201c, edited by Mark Munn and Andrew Scholtz. Indianapolis: Indiana University Press, 2010.
\n(10).Aici in sensul de inflorire, proliferare; din francezul \u00e9closion (n.n.)
\n(11).Conditie pusa, intre altii, de Douglas J. Stewart in studiul sau sugestiv intitulat \u201eThe Silence of Magna Mater\u201c. 74 Harvard Studies in Classical Philology (1970) pp. 74-88<\/p><\/blockquote>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Magna Mater, Democratia si Mitul Eternei Reintoarceri: Critica arhetipala se deosebeste de alte forme de critica\u00a0 mai cu seama prin aceea ca, in mod programatic, isi restr\u00e2nge optiunile. Fata de critica de gust sau de cea stilistica, ori de aceea tematica, ea ni se arata a fi mai putin frivola, locvace si, de fapt, mai… Cite\u0219te mai mult »De la Cronologie la Cronotopie<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[1433,1428,1429,1434,1435,1430,1432,1431],"class_list":["post-1814","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-forma-mentis","tag-coriolan-babeti","tag-critica-arhetipala","tag-cronologia","tag-cronotopia","tag-filosofia-culturii","tag-maternalism","tag-paternalism"],"views":2659,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1814","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=1814"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1814\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=1814"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=1814"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=1814"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}