{"id":18138,"date":"2014-03-20T11:03:20","date_gmt":"2014-03-20T09:03:20","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=18138"},"modified":"2014-03-22T00:22:01","modified_gmt":"2014-03-21T22:22:01","slug":"sebastian-reichmann-suprarealistul-cu-tendinta","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/sebastian-reichmann-suprarealistul-cu-tendinta\/","title":{"rendered":"Sebastian Reichmann, suprarealistul cu tendin\u0163\u0103"},"content":{"rendered":"<blockquote><p><strong>Sebastian Reichmann, <em>Perioada translucid\u0103. Poeme 1965-2012,<\/em> prefa\u0163\u0103 de Ion Bogdan Lefter, Editura Paralela 45, Pite\u0103ti, 2012<\/strong><\/p>\n<p>&nbsp;<\/p><\/blockquote>\n<p><em><strong>Sebastian Reichmann a debutat \u00een 1969, cu volumul de poezii Geraldine; urm\u0103torul volum, Acceptarea ini\u0163ial\u0103 (1971), i-a fost retras din libr\u0103rii, probabil ca efect al \u201eTezelor din iulie\u201c. \u00cen 1972 a emigrat \u00een Israel, iar din 1973 se g\u0103se\u015fte la Paris, unde face o carier\u0103 \u00een psiho-sociologie, f\u0103r\u0103 a renun\u0163a \u00eens\u0103 la poezie, abordat\u0103 \u015fi \u00een francez\u0103, fapt ce impune tratarea sa ca poet bilingv.<\/strong> <\/em><br \/>\nDac\u0103 debutul publicistic al lui Reichmann a fost \u00eent\u00e2mpinat nefavorabil \u00een Sc\u00e2nteia, ca poezie a \u201egolului ideatic\u201c \u015fi a nonsensului, volumul de debut a avut totu\u015fi parte de recept\u0103ri comprehensive, care i-au apreciat modera\u0163ia raport\u0103rii la avangarda noastr\u0103 interbelic\u0103 \u015fi la suprarealism. S-a \u00eencercat atenuarea verdictului negativ prin surprinderea unei coeren\u0163e \u015fi a unor jocuri de inteligen\u0163\u0103 ce l-ar situa \u00een linia unui suprarealism \u00eembl\u00e2nzit, guvernat de ra\u0163iune \u015fi de o viziune \u00eentruc\u00e2tva \u201ecibernetic\u0103\u201c asupra lumii (Florin Manolescu), compatibil\u0103 cu ofensiva tehno-industrial\u0103 promovat\u0103 de regim. Acelea\u015fi poeme au alimentat \u00eens\u0103, dup\u0103 1989, descifrarea unor aluzii la o contemporaneitate \u201edisperat-concentra\u0163ionar\u0103\u201c (Constantin Ab\u0103lu\u0163\u0103). Apropiat de poeticile unor Leonid Dimov, Dumitru \u0162epeneag, Vintil\u0103 Iv\u0103nceanu sau Virgil Mazilescu, Reichmann s-a declarat marcat \u00eendeosebi de \u00eent\u00e2lnirea, \u00een 1967, cu poetul Gellu Naum. Cu avangardele \u015fi suprarealismul are \u00eens\u0103 o rela\u0163ie mai degrab\u0103 deviat\u0103, eretic\u0103, fiindc\u0103 miza lui Reichmann nu e simpla dislocare sau dinamitare a limbajului; poemele sale au un mesaj care se serve\u015fte din plin de vechiul limbaj \u015fi de ancestrale presupozi\u0163ii etice \u015fi culturale. Imaginarul baroc sau clasic, de stamp\u0103 medieval\u0103, cu simbolistici oculte \u015fi \u00een acela\u015fi timp banalizate (piramidele, crocodilul, \u201erinocerul fantastic\u201c, \u201esabia \u00eemp\u0103ratului Alexandru\u201c, Grecia, \u201ecrucea cavalerului\u201c), se juxtapune unuia modern (megafoanele, butoanele) \u015fi de aici impresia de asociere sau de colaj suprarealiste. Se remarc\u0103 apoi acro\u015farea mai degrab\u0103 grav\u0103, modernist\u0103, dec\u00e2t parodic-deconstructiv\u0103 a marilor mituri \u015fi \u2013 important pentru un poet suspectat de afinit\u0103\u0163i suprarealiste \u2013 acela\u015fi tip de raportare la limbaj. Reichmann nu destructureaz\u0103 sintaxa \u015fi nu for\u0163eaz\u0103 lexicul; stranietatea poeziei sale vine din uzul particular al epitetului (\u201ebulevardele ilogice\u201c) \u015fi din acumularea inedit\u0103 de referin\u0163e, \u00eens\u0103 p\u0103str\u00e2nd structura vechiului limbaj, vechile scheme de captare a mesajului. El mizeaz\u0103 \u00eenc\u0103 pe memoria umanit\u0103\u0163ii \u2013 sau pe umanitatea cu memorie \u2013, pe locul comun rezonant, unde \u201epescuitorii de le\u015furi\u201c sau \u201efelia de eternitate\u201c sun\u0103 \u00een acela\u015fi fel \u00een\u0163elegerii burghezului \u015fi estetului post-avangardist. Nu face tabula rasa din fundamentele cunoa\u015fterii, are nevoie de ecourile pe care doar \u201eumbrele (\u2026) din Jocul Vechi\u201c (\u00centoarcerea fiului), adic\u0103 vechiul imaginar \u00een vechiul limbaj, le pot produce \u00een om. Obsesia mitului adamic \u015fi a numelui (\u201efiecare ochi azv\u00e2rlit\/ \u00eentreab\u0103 de p\u0103rin\u0163i, de bunici (\u2026) Mi-a\u015ftept numele din seara aceasta\u201c, Puteri) nu se soldeaz\u0103 deci cu adamismul poeziei lui Reichmann, care nu gust\u0103 reveriile avangardiste ale \u00eenceputului absolut. \u00cen aceea\u015fi ordine de idei, cooptarea tehnologicului nu trimite, \u00een poezia sa, la adora\u0163ia avangardist\u0103 sau realist-socialist\u0103 pentru mitul progresului, ci la angoasa alien\u0103rii prin el: \u201enoapte a sfin\u0163ilor\/ osuar al drept\u0103\u0163ii tehnologice (\u2026) fiecare om ascult\u0103 fo\u015fnetul c\u0103m\u0103\u015filor de tabl\u0103\u201c etc. Cap\u0103t\u0103, apoi, personalitate c\u00e2teva obsesii subversive, oric\u00e2t de camuflate \u00eentr-un imaginar de factur\u0103 suprarealist\u0103. Obscuritatea de care Reichmann fusese acuzat \u00een Sc\u00e2nteia \u00ee\u015fi dezv\u0103luie, de la un punct \u00eencolo, cusurul de a revela prea multe, chiar \u015fi atunci c\u00e2nd face parad\u0103 de secret, de ascuns, de ambiguu. Metoda e str\u0103vezie: dou\u0103-trei versuri cu aparen\u0163\u0103 suprarealist\u0103 (\u201eChiar dac\u0103 umbrele se lungesc de bun\u0103voie\/ pe spatele cailor se odihnesc must\u0103\u0163i adev\u0103rate\/ Soarele se joac\u0103 cu exploziile lui nucleare\u201c) sunt continuate prin mesaje perfect decodabile \u00een comunicarea standard (\u201eprim\u0103vara e un mit pentru popoarele mici\u201c), dup\u0103 care se reia jocul de cuvinte (\u201eCurioas\u0103 pielea se \u00eentinde pe mobile\u201c). De aceea\u015fi polivalen\u0163\u0103 disturbant\u0103 se bucur\u0103 ideile de interdic\u0163ie (\u201esc\u0103ldatul bubelor deja interzis\/ \u00eenaintea interzicerii verilor primari\u201c, Urmele duc), de inconsisten\u0163\u0103 (\u201eE o or\u0103\/ a zilelor inconsistente (\u2026) Deasupra e un soare calm\/ m\u0103sur\u00e2nd perimetrul uman\u201c, Falnicul tunet\u2026) sau aluzia, \u00eentr-un fel sau altul, la soarta sau la \u201egura popoarelor\u201c (\u201emielul hr\u0103ne\u015fte bine istoria\/ istoriile nu se mai repet\u0103\/ la repeti\u0163ia general\u0103 teatrul arde\u201c, Korka). Imaginarul exploziv al poetului \u2013 abundent \u00een \u201ebombe\u201c, \u201eglonte\u201c, \u201eexplozii nucleare\u201c \u015fi alte terorisme \u2013 ajunge \u015fi el, prin acumulare, la o mas\u0103 critic\u0103 neocolit\u0103 de riscul recept\u0103rii denotative: \u201emulte vor veni ca o replic\u0103\/ din palmele mult mai late\/ unde se ascund cefele de obicei\/ pu\u0163in\/ \u00eenainte de anun\u0163ata isprav\u0103 a glontelui\u201c (Verb); \u201ecartu\u015fele lucreaz\u0103 ca o ninsoare ca un nimb\u201c; \u201emisiunea mea e s\u0103 a\u015ftept bombardarea catedralei\u201c; o \u201ebomb\u0103 neexplodat\u0103 e flautul care nu c\u00e2nt\u0103\u201c etc. Pocnetul simulat al \u201eversului bun\u201c (\u201efarmecul pistolului \u00een sala de cinematograf\u201c) nu seam\u0103n\u0103 mai pu\u0163in\u0103 panic\u0103 dec\u00e2t pocnetul real: \u201esplina e ceea ce ne une\u0103te\/ pentru ea a\u0103 face eu ca bomba senza\u0163ional\u0103 \u00een gar\u0103 ca\/ rodia\u201c.<br \/>\nAl doilea volum, Acceptarea ini\u0163ial\u0103 (1971), mizeaz\u0103 pe aceea\u015fi \u00eenf\u0103\u015furare a mesajului \u00eentr-o h\u00e2rtie colorat\u0103 suprarealist care protejeaz\u0103 un mesaj ferm subiacent. Problema acestei poezii \u00een contextul post-\u201eTezele din iulie\u201c va fi fost nu at\u00e2t nonsensul sau abera\u0163ia suprarealist\u0103 curtate gratuit, c\u00e2t capacitatea lor de a coagula un sens, inteligibilitatea poten\u0163ial subversiv\u0103: \u201epopoare str\u00e2nse cu uimire \u00een jurul crabului (\u2026)\u00a0 atoatene\u0103tiutor\u201c, \u201eSf\u00e2r\u015fitul iernii cuib\u0103rit \u00een ceaf\u0103\u201c, \u201enoii preo\u0163i care \u00eencaseaz\u0103 seva\u201c, vie\u0163ile care \u201eemigreaz\u0103 \u00een modele \u015fterse\u201c, noaptea care \u201eascute contrariile\u201c \u015fi \u201earanjeaz\u0103 corbi \u00een ierarhii\u201c, legea care \u201e\u00ee\u015fi face loc printre civili\/ o stare a machiajului total\/ falansteriz\u00e2nd simplific\u00e2nd dezinvolturiz\u00e2nd\u201c, \u201e\u00een\u0163elepciunea silit\u0103 s\u0103 ard\u0103 \u015fi s\u0103 violeze\u201c sau \u201eo atitudine cernit\u0103\/ sub care se va desf\u0103\u0103ura realul\u201c stimuleaz\u0103 receptarea \u015fi \u00een alt cod dec\u00e2t \u00een cel pur suprarealist sau absurd: un cod \u00een care acestea din urm\u0103 func\u0163ioneaz\u0103 ca substitute ale comunic\u0103rii comune. Din acest punct de vedere, Reichmann nu este un continuator fidel al \u015fcolii suprarealiste \u015fi tocmai eventuala lips\u0103 de gratuitate a imaginilor sale a alertat vigilen\u0163a realist-socialist\u0103. O dovad\u0103 \u00een plus sunt poemele din Umbletul \u015fop\u00e2rlei (1992), scrise \u00eentre 1965 \u015fi 1972, dar respinse de cenzur\u0103.<br \/>\nCa \u015fi antecesorii s\u0103i B. Fundoianu, I. Voronca sau ca Gherasim Luca, Reichmann a reu\u015fit s\u0103 se pronun\u0163e ca poet \u015fi \u00een limba \u0163\u0103rii adoptive. Pour un complot mystique (1982) \u015fi Audience captive (1988) aduc o substan\u0163ial\u0103 modificare de retoric\u0103 \u015fi de imaginar fa\u0163\u0103 de volumele rom\u00e2ne\u015fti. Apar poemele lungi \u015fi texturile prozaice, a\u015fa-zisele compozi\u0163ii pe re\u0163et\u0103 american\u0103. Poetul reactiv din subterana dic\u0163iunii suprarealiste a lui Geraldine \u015fi \u00eendeosebi din Acceptarea ini\u0163ial\u0103 face loc acum unuia atins de anxietatea peregrin\u0103rii f\u0103r\u0103 final, marcat de privirea Celuilalt \u015fi de vocabulele \u201edeparte\u201c, \u201ealt\u0103 parte\u201c, \u201educere\u201c sau \u201e\u00eentoarcere\u201c. Audience captive, rezultat al unei experien\u0163e nord-americane, introduce, prin acumularea de nota\u0163ii prozaice \u015fi de fapt divers, o viziune cinic\u0103 sau critic\u0103 asupra unei civiliza\u0163ii nivelatoare, care \u015fterge originile \u2013 de unde revela\u0163ia exilului ca tem\u0103 fundamental\u0103 a fiin\u0163ei. Volumele publicate \u00een Fran\u0163a dup\u0103 1989 (Balayeur devant sa porte, Le Pont Charles de l\u2019Apocalypse, La Cage centrifuge) poart\u0103 \u015fi ele amprenta tribula\u0163iilor identitare ale poetului, scindat \u00eentre, pe de o parte, universalitatea condi\u0163iei de artist \u015fi om de \u015ftiin\u0163\u0103 francez \u015fi, pe de alt\u0103 parte, memoria irepresibil\u0103 a \u00eenceputurilor rom\u00e2ne\u015fti. Obsesia itineran\u0163ei ca nefixare, obsesia limbii, a identit\u0103\u0163ii centrifuge, \u00een perpetu\u0103 (de)formare traverseaz\u0103 aceste scrieri. Mocheta lui Klimt (2008), primul volum ap\u0103rut \u00een rom\u00e2ne\u015fte dup\u0103 plecarea din 1972, imagineaz\u0103 odiseea (sau un jurnal databil 2005\u20132006 al) prezen\u0163ei poetului \u00een mari ora\u015fe ale Europei, \u00eentre care, fire\u015fte, Parisul, \u015fi \u00een Bucure\u015ftiul postrevolu\u0163ionar. Scenariile poemelor sunt \u201ebiografic livre\u015fti, post-suprarealiste\u201c, incomodate de \u201eexcesul inhibant de explicitare\u201c (Paul Cernat). Se reafirm\u0103 obsesia genealogiei, a identit\u0103\u0163ii \u015fi a \u201est\u0103rilor civile imperfecte\u201c.<br \/>\nIntegrala rom\u00e2neasc\u0103 Perioada translucid\u0103. Poeme 1965-2012 cuprinde \u2013 al\u0103turi de volumele ap\u0103rute \u00een \u0163ar\u0103 \u00eenainte \u015fi dup\u0103 1989, \u015fi de versiuni \u00een rom\u00e2n\u0103 (semnate Constantin Ab\u0103lu\u0163\u0103) ale unor poeme ap\u0103rute \u00een francez\u0103 \u2013, \u015fi poeme premerg\u0103toare debutului editorial, precum \u015fi o sec\u0163iune de inedite, Tavane fran\u0163uze\u015fti extensibile, care mizeaz\u0103 pe aceea\u015fi tensiune \u00eentre nota\u0163ia realist-biografist\u0103 \u015fi semantica \u201ef\u0103r\u0103 domiciliu fix\u201c, eventual suprarealist\u0103. O ini\u0163iativ\u0103 binevenit\u0103, ce ofer\u0103 \u00eentregul spectacol al expansiunii dincolo \u015fi dincoace de suprarealism a poeziei lui Sebastian Reichmann, pe mai bine de patru decenii, perioad\u0103 \u00een care regimurile politice \u015fi poetice s-au succedat \u015fi s-au concurat cu mai mult\u0103 sau mai pu\u0163in\u0103 (trans)luciditate.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Sebastian Reichmann, Perioada translucid\u0103. Poeme 1965-2012, prefa\u0163\u0103 de Ion Bogdan Lefter, Editura Paralela 45, Pite\u0103ti, 2012 &nbsp; Sebastian Reichmann a debutat \u00een 1969, cu volumul de poezii Geraldine; urm\u0103torul volum, Acceptarea ini\u0163ial\u0103 (1971), i-a fost retras din libr\u0103rii, probabil ca efect al \u201eTezelor din iulie\u201c. \u00cen 1972 a emigrat \u00een Israel, iar din 1973 se&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/sebastian-reichmann-suprarealistul-cu-tendinta\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Sebastian Reichmann, suprarealistul cu tendin\u0163\u0103<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[10607,10563],"class_list":["post-18138","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-perioada-translucida-poeme","tag-sebastian-reichmann"],"views":5247,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/18138","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=18138"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/18138\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=18138"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=18138"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=18138"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}