Pare neobisnuit sa incepi prezentarea unei carti cu descrierea copertii. Cu toate acestea, daca ne conformam subiectului cartii si intepretam literal sintagma continuta in titlu \u2013 \u201ecomunicarea construieste realitatea\u201c \u2013 atunci trebuie sa pornim de la evidenta ca o carte vorbeste mai int\u00e2i, respectiv comunica in primul r\u00e2nd si in modul cel mai evident prin coperta sa. Orice carte este si un obiect, iar aparenta nemijlocita a obiectului-carte, suprafata prin care se decupeaza din continuumul vizibil si se incheaga, in c\u00e2mpul nostru vizual, ca aceasta carte particulara, cu si despre Aurel Codoban, este coperta sa \u2013 o coperta cu si despre Aurel Codoban.
\nPoza pare facuta iarna, intruc\u00e2t pam\u00e2ntul este acoperit de zapada, marcata din loc in loc de urme ce traseaza siruri regulate de pasi. In spate, sub cerul gri, se intrezareste un peisaj industrial \u2013 o cladire masiva in partea dreapta, c\u00e2teva acoperisuri in partea st\u00e2nga. In partea st\u00e2nga, un barbat cu un f\u00e2s negru priveste drept in fata, din spatele unor ochelari argintii. L\u00e2nga figura sa, titlul: \u201eComunicarea construieste realitatea. Aurel Codoban la 60 de ani\u201c.
\nRareori am vazut o coperta care sa se potriveasca at\u00e2t de bine continutului unei carti ca aceasta. Poate pentru ca ea imbraca, ascunde, incearca sa cuprinda \u2013 si simultan dezbraca, descopera si lasa sa se intrevada \u2013 fr\u00e2nturile unor fragmente de g\u00e2nduri partiale, dezordonate, uneori personale si ambigue, alteori impersonale si sarcastice, teoretic omagiale si practic colocviale. Am numit aici colectia de texte adunate sub titlul si intre copertile volumului \u201eComunicarea construieste realitatea\u201c.
\nUn volum ce s-a vrut, la origine, un festschrift ce incerca sa imbl\u00e2nzeasca, la modul amical, realitatea unei cifre rotunde, care poate suna infricosator pentru multi dintre autorii volumului, aflati mai degraba la v\u00e2rstele tineretii si maturitatii timpurii, dar care, desigur, este numai inceputul adevaratei maturitati filosofice. Nu spunem asta pentru a diminua cumva povara temporala a cifrei ca atare, ci apelam la o constatare statistica destul de banala, si anume ca o mare parte a filosofilor mari au atins adesea v\u00e2rste apropiate patriarhilor biblici. Ba mai mult, pentru ca v\u00e2rsta biologica nu este dec\u00e2t o parte a medaliei, multi dintre ei au continuat sa scrie si sa publice opere valoroase la 70, 80, 90 de ani \u2013 ca sa dam c\u00e2teva exemple doar din proximitatea noastra \u2013 Ricoeur, L\u00e9vi-Strauss sau Gadamer. La drept vorbind, in logica societatii pentru care comunicarea este sigura realitate, aceasta calitate sau ciudatenie a filosofiei ar putea constitui un argument insolit in favoarea acesteia: filosofati, baieti, filosofati, si daca sunteti filosofi adevarati veti ajunge sa depasiti suta de ani.
\nDeschiz\u00e2nd volumul, pe prima clapa gasim urmatoarele cuvinte: \u201eMomentul nostru este acela in care, dupa teribila dezvoltare a mass-mediei, am inceput sa intelegem ca si ceea ce este, si ceea ce cunoastem sunt relative la ceea ce comunicam. Si din nou apare disjunctia, de data aceasta nu intre fiinta si devenire sau intre rationalism si empirism, ci intre semiologie (semiotica) si hermeneutica. Si, la fel ca in fizica, unde asteptam teoria unificatoare a interactiunilor tari cu cele slabe, sau in biologie, unde asteptam teoria care sa unifice genetica moleculara cu evolutionismul, si aici il asteptam inca pe marele g\u00e2nditor care, ca Platon sau Kant, sa defineasca felul in care comunicarea construieste realitatea, unific\u00e2nd semiologia (semiotica) si hermeneutica.\u201c
\nPentru cei care il cunosc pe profesorul Aurel Codoban, stiu ca acest citat este definitoriu at\u00e2t pentru opera sa scrisa, c\u00e2t si pentru partea didactica a activitatii sale, constatarea cu pricina fiind concluzia unor lucrari precum \u201eStructura semiologica a structuralismului\u201c (Dacia, 1984) sau \u201eSemn si interpretare\u201c (Dacia, 2001) dar si finalul cursului de Semiologie tinut la Facultatea de Filosofie in semestrul I.
\nAcestui citat ii da \u201ereplica\u201c un citat la fel de sugestiv din Gramsci de pe clapa copertii a patra: \u201eA crea o noua cultura nu inseamna doar a face descoperiri \u201eoriginale\u201c in mod individual, ci de asemenea, si mai ales, a rasp\u00e2ndi intr-o maniera critica adevaruri deja descoperite, a le \u201esocializa\u201c si, prin urmare, a le face sa devina baza unor actiuni in cadrul vietii, elementul de coordonare si de ordine intelectuala si morala (…)\u201c.
\nIar intre cele doua citate, in acest pasaj intertextual dintre obsesia operei perfecte si obsesia postmoderna a individului care suplineste, in propria sa realitate multipla, imposibilitatea creatiei acelei opere perfecte, se insira, intretesute intr-un cor pe multe voci, textele interpretilor Maestrului. Se cuvine sa ii spunem astfel, deoarece textele ca atare, cu si despre Aurel Codoban, se inscriu intr-un etos al evocarii nostalgice de pe o parte, jucause de pe alta parte, savante, livresti, amicale, omagiale, afectuoase, pe alocuri (fin sau mai apasat) critice, cu alte cuvinte, amestecate si inconfundabile, asa cum realitatea este cel mai adesea amestecata si, inconfundabil, prezenta.
\nCitind volumul, mi-am amintit un exemplu pe care profesorul Aurel Codoban obisnuia sa ni-l dea noua, (pe atunci) studentilor. Ati vazut reclamele de la televizor, nu-i asa?, spunea el. Ati vazut c\u00e2t de perfecte si imaculate sunt intotdeauna interioarele din aceste reclame, nu-i asa ca exact asa arata si apartamentul sau camera voastra? Ati vazut c\u00e2t de perfecti si dragalasi sunt copiii si cateii din acele reclame, nu-i asa ca exact asa sunt toti copiii si cateii pe care ii cunoasteti? In acel moment, in sala ochii tuturor erau mari, incruntati, trad\u00e2nd un imbold involuntar, dar vehement de a-l contrazice. Sigur ca nu, vociferam, in interior. Realitatea este diferita si foarte arareori se apropie de acea lume minunata si inaccesibila infatisata de reclamele deja invocate. Si totusi, realitatea reclamelor, continua discursul de la catedra, este mai adevarata dec\u00e2t realitatea obisnuita. Noi incepem sa judecam si sa evaluam realitatea obisnuita dupa cea de pe micul ecran.
\nPrezentul volum, daca ar fi sa parafrazam acest exemplu, ar fi trebuit sa fie unul perfect. Sa contina judecati de valoare insurmontabile, sa situeze inteligent si adecvat perspectivele autorului Aurel Codoban, sa delimiteze clar si acurat intre viata si opera acestuia \u2013 si sa sf\u00e2rseasca prin a fi, la modul cel mai lamentabil, plicticos. Cu toate acestea, nu e asa. Realitatea volumului este incropita din petice de texte, recenzii, scrisori, amintiri, evocari, texte cvasi-academice, plus un interviu cu subiectul volumului. Volumul este viu, alert, decupat, amestecat si inconfundabil \u2013 prin urmare, c\u00e2t se poate de real.
\nAm omis, cu buna stiinta, sa mentionez, din aceasta recenzie, pe care am dorit-o c\u00e2t mai in spiritul si mai putin in litera volumului, personajele cele mai importante din distributia acestuia: respectiv, autorii. Nadajduiesc sa-mi ierte impertinenta si sa nu se supere dintr-at\u00e2t: erau foarte multi, diversi, inegali, imposibil sa fie amintiti cu totii. Am ales sa ma concentrez asupra personajului (involuntar) principal pentru ca el reprezenta simultan pretextul si substanta volumului, \u201eelementul de coordonare si de ordine intelectuala si morala\u201c din citatul din Gadamer si numitorul comun al tuturor textelor din carte. Daca ceea ce a iesit este mai degraba un text ce pare a fi scapat din volum dec\u00e2t un text despre volum, e un semn ca volumul, precum unele proze din Borges, ii contamineaza pe cei care se apropie de lectura sa. E semnul ca realitatea se construieste inca, nu e terminata.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Pare neobisnuit sa incepi prezentarea unei carti cu descrierea copertii. Cu toate acestea, daca ne conformam subiectului cartii si intepretam literal sintagma continuta in titlu \u2013 \u201ecomunicarea construieste realitatea\u201c \u2013 atunci trebuie sa pornim de la evidenta ca o carte vorbeste mai int\u00e2i, respectiv comunica in primul r\u00e2nd si in modul cel mai evident prin… Cite\u0219te mai mult »C\u00e2nd filosofii aleg comunicarea<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[17],"tags":[],"class_list":["post-1807","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor"],"views":2529,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1807","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=1807"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1807\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=1807"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=1807"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=1807"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}