{"id":18007,"date":"2014-03-13T11:23:51","date_gmt":"2014-03-13T09:23:51","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=18007"},"modified":"2014-03-13T11:23:51","modified_gmt":"2014-03-13T09:23:51","slug":"unde-se-termina-postmodernismul","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/unde-se-termina-postmodernismul\/","title":{"rendered":"Unde se termin\u0103 postmodernismul?"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>Evident, \u00eentrebarea e \u00eentr-o anumit\u0103 m\u0103sur\u0103 retoric\u0103. \u015ei nu poate avea un r\u0103spuns cert ori m\u0103car unul plauzibil. \u00cen acela\u015fi timp, exasperarea produs\u0103 de sentimentul \u00eendep\u0103rt\u0103rii artelor zilelor noastre de tot (sau aproape de tot) de criteriile estetice studiate \u015fi acceptate de-a lungul timpului p\u00e2n\u0103 nu demult reprezint\u0103 o realitate intrat\u0103 \u00een obi\u015fnuin\u0163a publicului. Sentimentul de insecuritate \u201eestetic\u0103\u201d nu este resim\u0163it numai de c\u0103tre amatorii de art\u0103, ci chiar de c\u0103tre speciali\u015fti \u015fi de cei responsabili cu \u00een\u0163elegerea fundamentelor teoretice ale artei contemporane.<\/strong> <\/em><br \/>\nIar arti\u015ftii?&#8230; Dup\u0103 \u201ederuta\u201d pe care o constat\u0103 \u015fi o iau ca pe o provocare \u2013 ce fac? \u00ce\u015fi v\u0103d de treburile lor, a\u015fa cum au f\u0103cut \u00eentotdeauna. \u201eLucreaz\u0103\u201d, dincolo de diferite sintagme \u015fi etichete, cum e, de pild\u0103, postmodernismul. Situa\u0163ia nu e deloc retoric\u0103 \u015fi, \u00een acela\u015fi timp, pare oarecum inhibant\u0103, \u00een general vorbind, reu\u015findu-se doar a se construi despre ea (postmodernism) teorii \u015fi supozi\u0163ii par\u0163iale (de altfel, ca de obicei, repede demontate de \u201econcuren\u0163\u0103\u201d). Bun\u0103oar\u0103, arhitectul \u015fi teoreticianul \u201eCharles Jencks crede c\u0103 acum arta se poate recunoa\u015fte pe sine ca aceea ce a fost dintotdeauna, adic\u0103 profund burghez\u0103, put\u00e2ndu-se re\u00eentoarce la formele \u015fi subiectele interzise de modernism\u201d (1). \u015ei, continu\u0103 Steven Connor, \u00een \u201eCultura postmodern\u0103\u201c, referindu-se tot la Jencks: \u201ePu\u0163ine lucruri pot deosebi aceast\u0103 atitudine, oric\u00e2t de liberal\u0103 \u015fi implicat\u0103 s-ar pretinde ea, de o tolerare, mul\u0163umit\u0103 de sine, a falsit\u0103\u0163ii, exclusivismului \u015fi centraliz\u0103rii impertinente a pie\u0163ei interna\u0163ionale de art\u0103, pentru care diferitele forme de postmodernism artistic au reprezentat, f\u0103r\u0103 excep\u0163ie, specula\u0163ii, \u015fi al c\u0103rei scop principal, \u00een ultimii ani, pare a fi reconstituirea artei \u00eentr-o manier\u0103 pe care Jencks o recunoa\u015fte, at\u00e2t de sincer, ca \u201eimagine a burgheziei triumf\u0103toare care se distreaz\u0103\u201d (2).<br \/>\nArtistul din spa\u0163iul nostru cultural, bun\u0103oar\u0103, fie el t\u00e2n\u0103r sau deja matur \u015fi cu oper\u0103 consacrat\u0103, nu se poate apropia de aceste aser\u0163iuni dec\u00e2t cu mirare \u015fi, de ce nu, cu fascina\u0163ie \u201einterpretativ\u0103\u201d, de gamer. Arta postmodern\u0103 nu e dec\u00e2t o specula\u0163ie burghez\u0103, bun\u0103 doar de distrac\u0163ie \u015fi, eventual, de c\u00e2\u015ftigat ceva bani de la patroni \u015fi cump\u0103r\u0103tori? Chiar a\u015fa? Mircea C\u0103rt\u0103rescu, \u00eenc\u0103 din primele pagini ale volumului \u201ePostmodernismul rom\u00e2nesc\u201c, propune alt\u0103 perspectiv\u0103, mai \u201eelastic\u0103\u201d, s\u0103 zicem: \u201e&#8230;arti\u015ftii postmoderni acord\u0103 o mai mare aten\u0163ie inser\u0163iei operelor lor \u00een via\u0163a cotidian\u0103, \u00een dileme etice, politice, religioase ale lumii de ast\u0103zi, a\u015fa \u00eenc\u00e2t criteriul estetic, sacrosant \u00een modernism, devine insuficient pentru judecarea \u015fi valorizarea operei de art\u0103\u201d(3). Chiar dac\u0103 volumul este consacrat literaturii, ideea pare a sus\u0163ine o suprafa\u0163\u0103 cultural\u0103 mai mare, inclusiv, poate, cea privind artele plastice, subliniind presupusele rela\u0163ii dintre estetic \u015fi gusturile publicului. Oricum, sensul enun\u0163at \u00eempac\u0103 \u015fi latura esteticului, dar \u015fi necesitatea inser\u0163iei artistului \u00een cerin\u0163ele \u201epie\u0163ii\u201d, evident, lipsind conota\u0163iile \u201eburgheze\u201d, venite, f\u0103r\u0103 indoial\u0103, din convingerile subiective ale lui Jencks. Un alt analist rom\u00e2n al vie\u0163ii artistice moderne, \u015fi nu numai, Erwin Kessler, enun\u0163\u0103 tran\u015fant: \u201eFor\u0163a imaginii n-a depins niciodat\u0103 \u015fi nu depinde de mecanismele de implementare, ci exclusiv de coeren\u0163a op\u0163iunii \u015fi de adecvarea acesteia la orizontul social de a\u015fteptare care determin\u0103 asimilarea imaginii-g\u0103lu\u015fc\u0103 sau expectorarea, denun\u0163area ei public\u0103\u201d (4). Aici, se pare c\u0103 imaginea (opera) \u2013 \u201eg\u0103lu\u015fca\u201d \u2013 sau esteticul propriu-zis depinde nu de gustul publicului, ci, evident, \u00eenainte de orice, de PR-ul pus \u00een joc, pentru sus\u0163inerea ei ca oper\u0103 de art\u0103 semnificativ\u0103 sau \/ \u015fi ca artist de valoare. \u00cen \u201eDic\u0163ionarul avangardelor\u201c al lui Dan Grigorescu la termenul postmodernism se propune o disec\u0163ie ampl\u0103, ca s\u0103 spunem a\u015fa, istorico-teoretic\u0103, l\u0103s\u00e2nd totu\u015fi cititorului sarcina unei ulterioare \u015fi, mai ample inform\u0103ri, din alte surse, analitice. Citez: \u201e&#8230;se vorbe\u015fte \u00een mod curent nu despre un singur postmodernism, ci despre mai multe postmodernism. S-a spus adesea c\u0103 tranzi\u0163ia de la modernism la postmodernism a \u00eensemnat, \u00eenainte de toate, o modificare radical\u0103 a perspectivelor spirituale, corespunz\u00e2nd nenum\u0103ratelor schimb\u0103ri care au avut loc \u00een ordinea social\u0103 \u015fi economic\u0103\u201d(5). Aici apare, oarecum \u201e\u00eence\u0163o\u015fat\u201d, labirintul teoriilor \u015fi al afirma\u0163iilor despre postmodernism, unde e imposibil s\u0103 nu te r\u0103t\u0103ce\u015fti, c\u00e2nd e\u015fti dispus s\u0103 \u00een\u0163elegi ceva care s\u0103 dep\u0103\u015feasc\u0103 subiectivismul intelectual, doct \u015fi tran\u015fant, al preopinen\u0163ilor. Oricum, \u00een analiza spa\u0163iului cultural modern, fiecare poate face cele mai n\u0103stru\u015fnice afirma\u0163ii despre art\u0103, cu aplomb demn \u015fi \u00een termeni definitivi, de specialist, ca s\u0103 spunem a\u015fa.<br \/>\n\u00cen sf\u00e2r\u015fit, Jean-Jacques Gleizal, referindu-se la carateristicile artei contemporane, afirm\u0103: \u201e&#8230;arta nu se mai refer\u0103 la producerea unui obiect. Arta devine un proces artistic care valorific\u0103 privirea. P\u00e2n\u0103 la urm\u0103, arta devine autoreferen\u0163ial\u0103. S\u0103 \u00eensemne oare acest lucru c\u0103 arta se \u00eenchide \u00een sine? Dintr-un anumit punct de vedere se poate considera c\u0103 este adev\u0103rat. Dar, \u015fi aici, arta autoreferen\u0163ial\u0103 este o art\u0103 deschis\u0103 spre o lume pe care o rezum\u0103\u201d (6). Se poate oare \u00een\u0163elege de aici c\u0103 singularitatea unei opere de art\u0103 dispare, \u00eenghi\u0163it\u0103 de totalitatea operelor artistului, \u015fi chiar artistul, la r\u00e2ndul lui, prin acest misterios proces \u201eautoreferen\u0163ial\u201d, dispare \u00een mul\u0163imea mul\u0163imilor obiectelor de art\u0103 produse de-a lungul secolelor \u015fi evident, a arti\u015ftilor \u201eproduc\u0103tori\u201d?<br \/>\nOricum ar sta lucrurile, locul artistului, ca \u201eproduc\u0103tor de art\u0103\u201d, ca s\u0103 folosim un termen rebarbativ, dar \u015fi speran\u0163ele ori ideile puse de el \u00een actul comunic\u0103rii prin arta sa, strict individual\u0103, dar \u015fi individualizant\u0103, nu doar \u00een contextul dinamicii paroxistice a postmodernit\u0103\u0163ii, pare a fi cel din urm\u0103 lucru ce conteaz\u0103. Este \u015fi el, ca artist, doar o simpl\u0103 \u201eg\u0103lu\u015fc\u0103\u201d, cum spune Kessler despre opera de art\u0103? Se poate admite c\u0103 artistul chiar dispare, mistuit, aneantizat complet \u00een propria lui art\u0103 sau dincolo de ea, \u00een actul cultural specific unei na\u0163iuni, bun\u0103oar\u0103? El pare a fi a\u015fa, \u201eanalitic\u201d, mai degrab\u0103, un personaj de teatru m\u00e2nuit de sforile celor ce g\u00eendesc ce s\u0103 fac\u0103, cum s\u0103 fac\u0103 \u015fi de ce s\u0103 fac\u0103 art\u0103. Alteori este considerat doar un revoltat, \u00eencrez\u0103tor \u00een propriul lui efort ideatic, indiferent la gustul \u015fi comentariile celor din jur, iar atunci, cel pu\u0163in, \u00een societ\u0103\u0163ile cu iz mai mult ori mai pu\u0163in totalitar, trebuie marginalizat ori chiar f\u0103cut \u201edisp\u0103rut\u201d, cu oper\u0103 cu tot. Alteori, chiar protej\u00e2ndu-\u015fi integritatea spa\u0163iului spiritual personal, iese, totu\u015fi, cu un anumit conformism, \u00een \u00eent\u00e2mpinarea amatorilor de art\u0103, pentru c\u0103, la urma urmelor, \u015fi el este om (\u00eenainte de a fi creator) \u015fi trebuie s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 din ceva, trebuie s\u0103 vie\u0163uiasc\u0103 pur \u015fi simplu, ca orice alt membru al societ\u0103\u0163ii. \u00cen sf\u00e2r\u015fit, arti\u015ftii cu un puternic crez al sensurilor spirituale ale artei, capabili s\u0103 \u00ee\u015fi elaboreze, pentru propria lor func\u0163ionalitate estetic\u0103, seturi de principii \u015fi tehnici de comunicare, sus\u0163in\u00e2nd \u00eentreaga lor activitate, nici nu au prea mare nevoie de aprob\u0103rile de complezen\u0163\u0103 ori pur critice, sau criticiste, ale speciali\u015ftilor. \u015ei s\u0103 nu uit\u0103m c\u0103 mul\u0163i arti\u015fti nici m\u0103car nu \u00ee\u015fi pot asigura traiul zilnic din v\u00e2nzarea operelor proprii. Dac\u0103 nu ar avea un alt serviciu, poate, f\u0103r\u0103 nici o leg\u0103tur\u0103 cu arta, ar trebui s\u0103 renun\u0163e la mirajul exprim\u0103rii prin art\u0103, fie ea \u015fi \u00een plin v\u00e2rtej postmodernist. \u015ei nu po\u0163i s\u0103 nu \u00eentrebi, privind spa\u0163iul paradoxal al postmodernismului, c\u00e2nd oare artistul nu s-a aflat \u00een r\u0103sp\u0103r cu mediul socio-cultural, politic \u015fi chiar cu al\u0163i confra\u0163i \u015fi \u201eteoreticieni\u201d, din prezentul \u00een care se manifesta ca artist.<br \/>\nO concluzie se poate \u00eens\u0103 g\u0103si privind lucrurile, oarecum, din alt\u0103 perspectiv\u0103. \u00cen orice timp ar tr\u0103i, fie el \u015fi \u00een postmodernism, artistul se afl\u0103, dincolo de orice teoretizare socio-istoric\u0103, de fapt, \u00een miezul cel mai ad\u00e2nc \u015fi mai dur al spa\u0163iului cultural al societ\u0103\u0163ii. El este constructorul, cercet\u0103torul \u015fi sus\u0163in\u0103torul vie\u0163ii spirituale \u015fi culturale. El ventileaz\u0103 \u015fi re\u00eennoie\u015fte continuu imaginarul colectiv, aduc\u00e2ndu-l din starea lui poten\u0163ial\u0103, virtual\u0103, la dimensiuni vii (expresive) \u015fi imediate, capabile s\u0103 sensibilizeze \u015fi s\u0103 farmece, s\u0103 uimeasc\u0103 \u015fi s\u0103 ridice \u00eentreb\u0103ri, s\u0103 l\u0103rgeasc\u0103, dac\u0103 se poate spune a\u015fa, hotarele spa\u0163iului \u015fi ale profunzimilor omului. Artistul este un cercet\u0103tor \u015fi un taumaturg al rea\u015fez\u0103rii fiin\u0163ei \u00een firescul etern \u015fi \u00een energiile subtile, dense ale sensurilor spirituale. \u015ei tot el \u00eempinge grani\u0163ele sensibilului \u015fi ale organiz\u0103rii estetice \u00een a\u015fa fel \u00eenc\u00e2t trecutul de milioane de ani al omului \u015fi viitorul s\u0103 se \u00eent\u00e2lneasc\u0103 \u00eentr-un soi de prezent unic, fascinant \u015fi provocator al prezentului continuu al culturii, prezentul spiritului fundamental, al \u00eentreb\u0103rilor \u015fi al nelini\u015ftilor f\u0103r\u0103 de care ne-am \u00eentoarce la animalitate \u015fi biologic. \u015ei \u00eenc\u0103 ceva: a\u015fa cum medicii hot\u0103r\u0103sc ce e un act medical, cum fizicienii hot\u0103r\u0103sc ce e cu fizica, muzicienii ce e cu muzica etc., arti\u015ftii hot\u0103r\u0103sc ce e cu arta lor, atunci c\u00e2nd sunt preocupa\u0163i de teoria artei ca fenomen cultural. Iar sintagma \u201epostmodernism\u201d, ca epoc\u0103 \u00een care tr\u0103im ast\u0103zi, nu poate fi altceva dec\u00e2t o etap\u0103, al\u0103turi de multe altele, pe care lumea \u015fi arti\u015ftii ei le-au parcurs, le-au dat con\u0163inut, din ideile \u015fi sentimentele lor definitorii, iar lumea \u015fi arta, ca \u00eentreg, a mers implacabil mai departe.<br \/>\nBibliografie \u015fi note<br \/>\n1. Steven Connor, Cultura postmodern\u0103, Editura Meridiane, Bucure\u015fti, 1999, p. 128<br \/>\n2. Steven Connor, ibidem, p. 129<br \/>\n3. Mircea C\u0103rt\u0103rescu, Postmodernismul rom\u00e2nesc, Editura Humanitas, Bucure\u015fti, 2010, p. 8<br \/>\n4. Erwin Kessler, \u201eOrdine \u015fi disciplin\u0103\u201c, in ceART\u0103, Editura Nemira, Bucure\u015fti, 1997, p. 284. Articolul de unde este extras citatul se refer\u0103 la Expozi\u0163ia C\u00e9zanne, Paris, Grand Palais, septembrie 1995 \u2013 februarie 1996.<br \/>\n5. Dan Grigorescu, Dic\u0163ionarul avangardelor, Editura Enciclopedic\u0103, Bucure\u015fti, 2003, p. 535<br \/>\n6. Jean Jacques Gleizal, Arta \u015fi politicul, Editura Meridiane, Bucure\u015fti, 1999, p. 122<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Evident, \u00eentrebarea e \u00eentr-o anumit\u0103 m\u0103sur\u0103 retoric\u0103. \u015ei nu poate avea un r\u0103spuns cert ori m\u0103car unul plauzibil. \u00cen acela\u015fi timp, exasperarea produs\u0103 de sentimentul \u00eendep\u0103rt\u0103rii artelor zilelor noastre de tot (sau aproape de tot) de criteriile estetice studiate \u015fi acceptate de-a lungul timpului p\u00e2n\u0103 nu demult reprezint\u0103 o realitate intrat\u0103 \u00een obi\u015fnuin\u0163a publicului. Sentimentul&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/unde-se-termina-postmodernismul\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Unde se termin\u0103 postmodernismul?<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[10512,6439,10511,10510],"class_list":["post-18007","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-dictionarul-avangardelor-al-lui-dan-grigorescu","tag-postmodernismul-romanesc","tag-arta-postmoderna","tag-jean-jacques-gleizal"],"views":1409,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/18007","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=18007"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/18007\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=18007"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=18007"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=18007"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}