{"id":18001,"date":"2014-03-13T11:13:41","date_gmt":"2014-03-13T09:13:41","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=18001"},"modified":"2014-03-13T11:13:41","modified_gmt":"2014-03-13T09:13:41","slug":"critica-parapolitica","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/critica-parapolitica\/","title":{"rendered":"Critica (para)politic\u0103"},"content":{"rendered":"

Caius Dobrescu, Pl\u0103cerea de a g\u00e2ndi: mo\u015fternirea intelectual\u0103 a criticii literare rom\u00e2ne\u015fti (1960-1989), ca expresie identitat\u0103 \u00eentr-un tablou global al culturilor cognitive,<\/em> Bucure\u015fti, Editura Muzeului Na\u0163ional al Literaturii Rom\u00e2ne, 2013<\/strong><\/p>\n

 <\/p><\/blockquote>\n

Polite\u0163ea e o form\u0103 a\u015fa-zic\u00e2nd elegant\u0103 de recunoa\u015ftere a represiunii sau, \u00een cel mai fericit caz, de (auto)cenzur\u0103. Cei puternici o institu\u0163ionalizeaz\u0103. Cei slabi o practic\u0103. Polite\u0163ea reprezint\u0103 o valoare cultural\u0103, de maxim\u0103 prestan\u0163\u0103 intelectual\u0103, o posibilitate de domesticire a impulsurilor. Situat\u0103 \u00een sistemul socio-normativ, polite\u0163ea echivaleaz\u0103 cu o cutum\u0103 a bunului-sim\u0163. A\u015fadar cu un cli\u015feu al libert\u0103\u0163ii de expresie. Pentru c\u0103, de la libertatea de expresie (i.e. de opinie, de orientare) p\u00e2n\u0103 la libertatea de exprimare, travers\u0103m, ca-n basme, cale lung\u0103, dep\u0103rtat\u0103. Ultima consecin\u0163\u0103 dezv\u0103luie faptul c\u0103 polite\u0163ea \u00eenseamn\u0103 fa\u0163a ascuns\u0103 a subordon\u0103rii. Strategiile nu sunt nici ele absolute. Sensurile lor se leag\u0103 indisolubil de contactele emi\u0163\u0103torului cu ipostazele autorit\u0103\u0163ii. Ipostaze militare, administrative, partinice, ideologice sau artistice. Dar, la rigoare, distinc\u0163iile enumerate se integreaz\u0103 \u00een sfera politicului (nu a politicii), adic\u0103 a spa\u0163iului public. Legiferarea \u015fi conven\u0163ionalizarea unor practici de c\u0103tre fac\u0163iuni oligarhice primesc replici din partea altori grup\u0103ri. A\u015fa promoveaz\u0103 critica, indiferent de obiectul ei, cli\u015feul polemicii.
\nTotem \u015fi (de)tabuizare
\nArgumenta\u0163ia de mai sus, bazat\u0103 pe resorturile epicureice ale desf\u0103t\u0103rii dialogice, este adus\u0103 \u00een prim-plan de Caius Dobrescu \u00een docta \u015fi zglobia lui sintez\u0103. \u00cen ultim\u0103 instan\u0163\u0103, volumul constituie o apologie a celui mai contestat gen al \u015ftiin\u0163ei \/ artei literare. Exist\u0103 \u00eenc\u0103 o prejudecat\u0103, transformat\u0103 de G. C\u0103linescu \u00een avantaj, a criticului ratangiu \u00een poezie, proz\u0103 \u015fi dramaturgie. Profesia ar fi dezavantajat\u0103 at\u00e2t de lipsa talentului scriitoricesc, c\u00e2t \u015fi de preg\u0103tirea insuficient\u0103 pentru munca \u015ftiin\u0163ific\u0103 (filologie \u00een sensul larg, filosofie sau istorie). O \u00eencurc\u0103tur\u0103 terminologic\u0103 s-a perpetuat \u00eentre criticul literar \u015fi eseist, \u00eentre voca\u0163ie \u015fi diletantism. Interven\u0163ia lui Caius Dobrescu \u2013 teoretician literar \u015fi comparatist \u2013 se dovede\u015fte indispensabil\u0103 \u00een disputa despre statutul epistemologic al acestei discipline care, \u00een pofida civilit\u0103\u0163ii ei intrinseci, a intrat \u00een etapa marginaliz\u0103rii curriculare \u015fi economice: \u201e\u00cen paginile prezentei lucr\u0103ri, critica literar\u0103 este \u00een\u0163eleas\u0103 nu (doar) ca o disciplin\u0103 academic\u0103, nu (doar) ca un gen literar, ci ca o form\u0103 de creativitate cultural\u0103 ce codific\u0103 \u015fi men\u0163ine \u00een func\u0163iune o cultur\u0103 cognitiv\u0103 specific\u0103\u201c (p. 12).
\nNevoii de reabilitare terminologic\u0103 \u00eei corespunde necesitatea de a identifica obiectivele care avantajeaz\u0103 cercetarea. Prima \u0163int\u0103 fundamental\u0103 a exegetului este contextualizarea. Perioada 1960\u20131989 permite explorarea mai multor versan\u0163i: puterea ca mecanism coercitiv abstract, ideologia totemic\u0103, propaganda ca for\u0163\u0103 de mobilizare cet\u0103\u0163eneasc\u0103 \u015fi de convingere populist\u0103 \u015fi critica literar\u0103 ca instrument subversiv al (de)tabuiz\u0103rii. Analiz\u00e2nd constr\u00e2ngerile inevitabile, condi\u0163ion\u0103rile acceptate \u015fi libert\u0103\u0163ile negociate sau asumate ale criticii literare, Caius Dobrescu sesizeaz\u0103, cu \u00eendrept\u0103\u0163ire, un paradox instaurat tacit \u00een comunitatea ap\u0103r\u0103torilor \u201eautonomiei esteticului\u201c (sintagm\u0103 eufemistic\u0103). \u00cen realitate, principala valoare sus\u0163inut\u0103 era de ordin civilizator, o reac\u0163ie antisistemic\u0103. Concluzia, formulat\u0103 pe urma observa\u0163iilor lui Adrian Marino, Nicolae Manolescu, Mircea Martin \u015fi ale mai tinerilor Andrei Terian \u015fi Alex Goldi\u015f, subliniaz\u0103 extinderea \u00een\u0163elesurilor vehiculate de discursul critic, transformat \u00een \u201einstrument de cercetare \/ comunicare \u00abparapolitic\u0103\u00bb\u201c (p. 68). Regimul comunist, \u00een care limbajul impunea g\u00e2ndirea asupra realit\u0103\u0163ii, semnala strident c\u0103 mesajele dictatoriale \u015fi cele derivate, tip\u0103rite \u015fi r\u0103sp\u00e2ndite prin c\u0103r\u0163i \u015fi gazete, indicau, \u00een stil biblic, ceea ce s-a f\u0103cut, ceea ce se face \u015fi ceea ce urmeaz\u0103 a se \u00eent\u00e2mpla indubitabil. \u00cenf\u0103ptuirea \u00een sine nu conta, ci procesul de enun\u0163are a acesteia. \u00cen cadrele respective insubordonarea criticii literare s-a manifestat prin eschivare, eludare \u015fi aluzie: \u201e\u00cen cazul specific al criticii literare \u00een socialismul de stat, strategia polite\u0163ii nu era orientat\u0103 spre reducerea ambigui\u0103\u0163ii sociale, ci, dimpotriv\u0103, spre amplificarea acesteia\u201c (p. 89-90).
\nJoaca de-a \/ cu Puterea
\nA\u015f defini aceast\u0103 tehnic\u0103 de inscrip\u0163ionare a codurilor antitotalitare prin metafora perdelei cu ochiuri. Discre\u0163ia \u00eensemna sobrietate. Era drumul \u00eencet, totu\u015fi eficient, de reu\u015fit\u0103. Omiterea canonului realist-socialist, perpetuat \u015fi dup\u0103 Congresul al IX-lea al P.C.R. (1965), \u015fi, implicit, a abord\u0103rii sociologist-vulgare elimina o problem\u0103, \u00eens\u0103 nu o rezolva.
\nCu timpul, publicul se \u00eenv\u0103\u0163a cu o alt\u0103 literatur\u0103 \u2013 evazionist\u0103 \u015fi parabolic\u0103 \u2013 tratat\u0103 cu m\u0103suri complementare \u015fi inter\u015fanjabile. Ca atare, redescoperind \u015fi rea\u015fez\u00e2nd conceptele de critic\u0103 \u015fi istorie (literar\u0103), Eugen Simion, Nicolae Manolescu \u015fi Mircea Martin (fiecare beneficiaz\u0103 de c\u00e2te un capitol \u00een carte) au contribuit totodat\u0103 la crearea unor noi rela\u0163ii ierarhice, prelu\u00e2nd exemplul oferit de G. C\u0103linescu \u00een seria de \u201eCronici ale optimistului\u201c, ap\u0103rute \u00een revista \u201eContemporanul\u201c: \u201edintre toate strategiile desf\u0103\u015furate de congenerii s\u0103i accepta\u0163i ca figuri publice, demersul s\u0103u sem\u0103na \u00een cea mai mare m\u0103sur\u0103, \u00een condi\u0163iile date, al unei masive presiuni ideologice, ale unui regim de teroare poli\u0163ieneasc\u0103 \u015fi ale omniprezentei for\u0163e sovietice de ocupa\u0163ie, cu \u00eendr\u0103zneala de a se juca de-a \/ cu Puterea\u201c (p. 131).
\nPractic, critica \u015faizecist\u0103 s-a zb\u0103tut pentru autojustificarea activit\u0103\u0163ii, pentru delegitimarea marxism-leninismului \u015fi a na\u0163ionalismului comunist \u015fi pentru \u00eendrept\u0103\u0163irea precump\u0103nirii criteriului estetic \u00een judecata de valoare. Autonomia \u00eentruchipa dezideratul restabilirii prestigiului interbelic, de\u0163inut de E. Lovinescu \u015fi G. C\u0103linescu. Autonomia devenea posibilitatea de implicare \u00een aren\u0103, nu de retragere \u00een studiul textului. Distan\u0163\u00e2ndu-se de ideologie, critica literar\u0103 \u015fi-a extins preocup\u0103rile, ajung\u00e2nd o instan\u0163\u0103 interdisciplinar\u0103, menit\u0103 s\u0103 submineze Puterea prin etos democratic. \u00cen acest punct al discu\u0163iei se configureaz\u0103 al doilea obiectiv din lucrarea lui Caius Dobrescu, \u015fi anume \u00eencadrarea criticii literare postbelice \u00eentr-o tipologie european\u0103: \u201eMiza noastr\u0103 este aceea de a critica imaginea curent\u0103 despre critica literar\u0103 ca reprezent\u00e2nd o form\u0103 trunchiat\u0103 \u015fi veleitar\u0103 de cunoa\u015ftere \u015fi de a \u00een\u0163elege coeren\u0163a intern\u0103, organic\u0103, a procesului prin care aceast\u0103 disciplin\u0103 \u015fi-a configurat un anumit stil cognitiv, care, imbric\u00e2nd diferite grade \u015fi nuan\u0163e ale scepticismului, ale pruden\u0163ei ra\u0163ionale, cu artele polite\u0163ii conversa\u0163ionale, valorizeaz\u0103 (\u015fi stimuleaz\u0103) \u00een forme distincte, inconfundabile, interdisciplinaritatea, creativitatea \u015fi, mai ales, pl\u0103cerea de a g\u00e2ndi\u201c (p. 22).
\nEufemismul (alegorie = critic\u0103 a comunismului), vagul (calitate moral\u0103 = rezisten\u0163\u0103 la compromisuri politice) \u015fi confuzia (estetic\u0103 = est-etic\u0103) au forjat un dialog cu toate instan\u0163ele literare. Multiplic\u00e2ndu-se destinatarii \u2013 dictatorul, nomenclatura P.C.R., cenzorii, absolven\u0163ii de filologie, cititorii pasiona\u0163i \u2013 limbajul criticii a dob\u00e2ndit accesibilitate, \u00een ciuda \u00eentrebuin\u0163\u0103rii unor no\u0163iuni imprecise. Dar aceasta e calitatea diploma\u0163iei. Enun\u0163urile nu necesit\u0103 voin\u0163a emi\u0163\u0103torului pentru a se adecva la orizontul de a\u015fteptare a receptorului. A\u015f ad\u0103uga, la aceast\u0103 descriere conving\u0103toare, care elogiaz\u0103 rolul reactiv al umanioarelor \u00een societatea noastr\u0103 de atunci \u2013 la grani\u0163a \u00eentre \u201edezvoltarea multilateral\u0103\u201c \u015fi \u201eEpoca de Aur\u201c \u2013 m\u0103car o cauz\u0103. \u00cen absen\u0163a acesteia ne-am mul\u0163umi cu o imagine static\u0103. Insisten\u0163a referin\u0163elor umaniste \u00een spa\u0163iul public se poate explica \u015fi ca ripost\u0103 la adresa tentativei aparatului de propagand\u0103 de a confisca semnifica\u0163ia conceptului renascentist, prin r\u0103sp\u00e2ndirea ideii de \u201eumanism socialist\u201c \u2013 nici mai mult, nici mai pu\u0163in dec\u00e2t varianta edulcorat\u0103 a realismului socialist. De aceea nu e deloc \u00eent\u00e2mpl\u0103tor c\u0103 Eugen Simion (\u00een \u201eJurnal parizian\u201c), Nicolae Manolescu (\u00een \u201eTeme\u201c) \u015fi Mircea Martin (\u00een \u201eSingura critic\u0103\u201c) practic\u0103 un discurs despre posibilit\u0103\u0163i \u015fi pluralism, ilustr\u00e2nd, polemic, utopia dialogului, \u00eentr-o perioad\u0103 c\u00e2nd unica utopie acceptat\u0103 era comunismul: \u201eputem spune despre criticii literari reprezentativi forma\u0163i \u00een Rom\u00e2nia postbelic\u0103, \u015fi \u00een special despre Nicolae Manolescu eseistul, c\u0103 se concentrau pe a l\u0103sa via\u0163a s\u0103 curg\u0103 (keeping life going), afirm\u00e2nd \u00eencontinuu valori publice \u015fi private distincte \u2013 discret, chiar imperceptibil, dar consecvent distincte \u2013 fa\u0163\u0103 de cele oficiale. \u015ei aceasta \u00eentr-un flux al improviza\u0163iei \/ interpret\u0103rii ce reproduce, de fapt, valorile \u015fi practicile unei polite\u0163i conversa\u0163ionale \u00abde alt\u0103dat\u0103\u00bb, provenind, adic\u0103, dintr-o societate vieux jeu, dar considerat\u0103 a fi fost \u00een mod esen\u0163ial mai uman\u0103\u201c (p. 188).
\nConcluzia lui Caius Dobrescu este conving\u0103toare. Spiritul critic \u00een perioada 1960\u20131989 se opunea spiritului gregar. Mai mult, mi se pare un avertisment asupra faptului c\u0103, f\u0103r\u0103 individualism, civiliza\u0163ia nu exist\u0103.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Caius Dobrescu, Pl\u0103cerea de a g\u00e2ndi: mo\u015fternirea intelectual\u0103 a criticii literare rom\u00e2ne\u015fti (1960-1989), ca expresie identitat\u0103 \u00eentr-un tablou global al culturilor cognitive, Bucure\u015fti, Editura Muzeului Na\u0163ional al Literaturii Rom\u00e2ne, 2013   Polite\u0163ea e o form\u0103 a\u015fa-zic\u00e2nd elegant\u0103 de recunoa\u015ftere a represiunii sau, \u00een cel mai fericit caz, de (auto)cenzur\u0103. Cei puternici o institu\u0163ionalizeaz\u0103. Cei slabi… Cite\u0219te mai mult »Critica (para)politic\u0103<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[3462,10503],"class_list":["post-18001","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-caius-dobrescu","tag-placerea-de-a-gandi"],"views":1127,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/18001","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=18001"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/18001\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=18001"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=18001"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=18001"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}