{"id":17993,"date":"2014-03-13T11:05:59","date_gmt":"2014-03-13T09:05:59","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=17993"},"modified":"2014-03-13T11:05:59","modified_gmt":"2014-03-13T09:05:59","slug":"inapoi-la-cartea-de-hartie","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/inapoi-la-cartea-de-hartie\/","title":{"rendered":"\u00cenapoi la \u201ecartea de h\u00e2rtie\u201d!"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>\u00cen introducerea la volumul s\u0103u \u201eAsul de pic\u0103. \u015etefan Aug. Doina\u015f\u201c, George Neagoe, elev al lui Nicolae Manolescu, rememoreaz\u0103 c\u0103 profesorul le-a transmis lui \u015fi colegilor s\u0103i o \u00eenv\u0103\u0163\u0103tur\u0103 menit\u0103 s\u0103-i consoleze ce m-a tulburat chiar \u015fi pe mine care nu mai sunt, din p\u0103cate, student de mult\u0103 vreme, m\u0103 tem c\u0103 din vremuri imemoriale: \u201eLiteratura nu v\u0103 folose\u015fte la nimic, dar v\u0103 face mai frumo\u015fi!\u201c. E mult, e pu\u0163in?! Este enorm.<\/strong> <\/em><br \/>\nCeea ce le-a spus Nicolae Manolescu studen\u0163ilor s\u0103i mi-a adus aminte de un sfat al unui mare dasc\u0103l, c\u0103rturar dintr-o spi\u0163\u0103 disp\u0103rut\u0103, de o erudi\u0163ie pe c\u00e2t de vast\u0103, pe at\u00e2t de vie \u015fi de fecund\u0103: Theofil Simenschy, reputat sanscritolog, cunosc\u0103tor al unui num\u0103r impresionant de limbi, clasice \u015fi moderne, fost profesor de Indoeuropenistic\u0103 \u015fi Gramatic\u0103 comparat\u0103 la Universitatea din Ia\u015fi, autor, \u00eentre altele, al unui monumental \u201eDic\u0163ionar al \u00een\u0163elepciunii\u201c, cuprinz\u00e2nd aproape 6000 de cuget\u0103ri, \u00een original \u015fi \u00een traducere rom\u00e2neasc\u0103, extrase din 680 de opere scrise \u00een 14 limbi, de pe toat\u0103 \u00eentinderea culturii universale, \u00een timp \u015fi spa\u0163iu. Fiec\u0103rei noi promo\u0163ii de studen\u0163i, \u00eenv\u0103\u0163atul i se adresa nu f\u0103r\u0103 a-\u015fi surprinde auditoriul: \u201eNu citi\u0163i c\u0103r\u0163i bune!\u201c. Dup\u0103 o mic\u0103 pauz\u0103 de oarecare stupoare continua: \u201eCiti\u0163i numai c\u0103r\u0163i foarte bune!\u201c. Altfel spus, mai ad\u0103uga ori l\u0103sa s\u0103 \u00een\u0163eleag\u0103 magistrul, folosi\u0163i pre\u0163iosul timp dintr-o via\u0163\u0103, care e at\u00e2t de scurt\u0103, cu lectura c\u0103r\u0163ilor mari, fundamentale, fiindc\u0103 \u015fi a\u015fa nu ve\u0163i reu\u015fi s\u0103 citi\u0163i dec\u00e2t o foarte mic\u0103 parte din ele!<br \/>\nSavantul nu se referea numai la cartea de literatur\u0103. Dar e u\u015for de presupus c\u0103 pe aceasta o avea \u00een vedere \u00een primul r\u00e2nd. Dac\u0103 e a\u015fa, atunci nu pot s\u0103 nu-mi aduc aminte \u015fi de o aser\u0163iune a unui mare romancier: Alejo Carpentier. \u00centr-un sclipitor eseu, el constata cu luciditate c\u0103 nici o carte de literatur\u0103, fie ea \u015fi o capodoper\u0103 absolut\u0103, nu schimb\u0103 lumea; c\u0103r\u0163ile care schimb\u0103 lumea, credea autorul \u201eRitualului prim\u0103verii\u201c, sunt \u201eBiblia\u201c \u015fi \u201eCapitalul\u201c. Se na\u015fte \u00eentrebarea: dac\u0103 literatura nu poate schimba lumea, lectura ei o poate face?! Nu m\u0103 \u00eencumet s\u0103 r\u0103spund, fie \u015fi numai dac\u0103 \u0163in seama de faptul c\u0103 cei care citesc literatur\u0103 sunt de cele mai diferite condi\u0163ii: morale, intelectuale, sociale, religioase etc. Cititoare este \u015fi fata dr\u0103gu\u0163\u0103 \u015fi zglobie care, ie\u015find din sala de examen de bacalaureat, \u00eel \u00eentreba pe un reporter: de ce s\u0103-l citeasc\u0103 pe Creang\u0103?! Ce poate s\u0103-i spun\u0103 ei Ion Creang\u0103? Lectura sa cea mai proasp\u0103t\u0103 era cea a c\u0103r\u0163ii, desigur pasionante, a unei cunoscute vedete de televiziune cu buze \u015fi s\u00e2ni prodigio\u015fi. Din ea aflase, credea zglobia absolvent\u0103 de liceu ajuns\u0103 la o r\u0103scruce de drumuri, mult mai importante lucruri despre via\u0163\u0103, despre condi\u0163ia uman\u0103, menite s\u0103-i poten\u0163eze aspira\u0163iile. Acesta era nivelul, acesta era gradul la care ajunsese&#8230; bovarismul ei, c\u0103ci exist\u0103 \u015fi un bovarism (ca \u015fi un snobism) al lecturii, mai bine zis al cititorului de literatur\u0103, dar de grade diferite. Nu to\u0163i suntem la fel de bovarici, a\u015fa cum nu to\u0163i suntem la fel de ferici\u0163i; fiecare este bovaric \u015fi fericit dup\u0103 puterile, visurile \u015fi, vedem la fiecare pas, dup\u0103 averile lui. Un critic vorbea recent de \u201econexiunea afectiv\u0103 cu pagina scris\u0103\u201c \u015fi de faptul c\u0103 lectura \u00eei prilejuie\u015fte \u015fi cititorului \u201eun moment al crea\u0163iei, fie \u015fi de rangul al doilea sau al treilea, altul de la cititor la cititor\u201c. Sigur, e greu s\u0103 schi\u0163ezi portretul bunului cititor, cu at\u00e2t mai mult al celui ideal. S-a observat de multe ori c\u0103 cititorul ideal nu este neap\u0103rat criticul, adic\u0103 profesionistul rece, ra\u0163ional, metodic al lecturii. Asta nu \u00eenseamn\u0103 c\u0103 nu exist\u0103, e drept foarte rari, \u015fi critici cititori ideali. \u00cemi vin \u00een g\u00e2nd doi dintre ace\u015ftia, incontestabil cei mai mari, al\u0103turi de Lovinescu, critici ai literaturii rom\u00e2ne din secolul XX, de fapt ai literaturii noastre de la origini p\u00e2n\u0103 \u00een prezent: G. Ibr\u0103ileanu \u015fi G.C\u0103linescu. Doi cititori de o genial\u0103 inocen\u0163\u0103. \u00centr-un eseu intitulat \u201eParadisul lecturii\u201c, Valeriu Cristea, \u015fi el un cititor de mare performan\u0163\u0103, \u00eei schi\u0163eaz\u0103 primului un memorabil portret: \u201eC\u00e2nd se preg\u0103te\u015fte s\u0103 reciteasc\u0103 \u00abR\u0103zboi \u015fi Pace\u00bb se aprovizioneaz\u0103 cu un stoc serios de \u0163ig\u0103ri, are emo\u0163ii, degust\u0103 anticipat volupt\u0103\u0163ile ce-l a\u015fteapt\u0103, se preg\u0103te\u015fte ca pentru o mare expedi\u0163ie. Imaginea lui Ibr\u0103ileanu citind una din cele mai frumoase c\u0103r\u0163i ale lumii \u00eentr-o odaie plin\u0103 de fum greu de \u0163igar\u0103, \u00een care umbrele fic\u0163iunii r\u0103t\u0103cesc ca \u00eentr-un mediu propice, e una dintre cele mai impresionante ale literaturii noastre critice\u201c.<br \/>\nIbr\u0103ileanu retr\u0103ia astfel, la fiecare relectur\u0103, timp de \u015fapte zile, ca \u00een mitologie, facerea unei lumi \u00een care se sim\u0163ea mai implicat, cu toat\u0103 fiin\u0163a, dec\u00e2t \u00een cea real\u0103: \u201eAi uitat c\u0103 ai \u00een m\u00e2n\u0103 o carte, o oper\u0103 de fic\u0163iune, c\u0103-\u0163i vorbe\u015fte un scriitor. Ai plecat de acas\u0103 de la tine \u015fi e\u015fti aiurea. \u015ei pe urm\u0103 cartea te duce, dar f\u0103r\u0103 s\u0103 bagi de seam\u0103 c\u0103 ea te duce, la o petrecere de ofi\u0163eri, \u00eentr-o societate de fete, la mo\u015fia unui general, la r\u0103zboi, la Austerlitz, la o rud\u0103 a familiei Rostov. \u015ei niciodat\u0103 \u00een via\u0163a real\u0103, n-ai fost \u00eentr-at\u00e2ta lume, printre at\u00e2\u0163ia oameni, pe care s\u0103-i cuno\u015fti at\u00e2t de bine. Cele \u015fapte zile c\u00e2t stai cu cartea asta \u00een m\u00e2n\u0103, rudele tale nu mai au destul\u0103 realitate, prietenii parc\u0103 sunt \u00een trecut\u201c.<br \/>\nAproape e\u015fti tentat s\u0103 te \u00eentrebi: Roland Barthes \u015ftia oare de aceast\u0103 aventur\u0103 a Cititorului cu majuscul\u0103 Ibr\u0103ileanu c\u00e2nd scria: \u201eA citi \u00eenseamn\u0103 a dori opera\u201c? A citi opera dar, mai ales, a o reciti. La urma urmei, postula un reputat teoretician al lecturii, nimeni nu te oblig\u0103 s\u0103 cite\u015fti, dar ai obliga\u0163ia s\u0103 recite\u015fti. Avem dreptul \u015fi toat\u0103 libertatea s\u0103 nu citim, nu ne oblig\u0103 nici o lege, nici o constitu\u0163ie, nu ne oblig\u0103 nici m\u0103car Uniunea European\u0103, ocupat\u0103 cu alte probleme, de exemplu cu legisla\u0163ia privind protec\u0163ia liliecilor, dar avem datoria s\u0103 recitim. Pentru scriitorii de la \u201eVia\u0163a Rom\u00e2neasc\u0103\u201c, \u015fi nu numai, inclusiv Sadoveanu, Ibr\u0103ileanu, \u00eenainte de a fi Criticul, \u201eCurtea de casa\u0163ie\u201c, cum a \u015fi fost numit, era cititorul ideal. A\u015fa cum Lovinescu \u00eensemna \u2013 m\u0103rturisea Ion Barbu \u2013 \u201esingura noastr\u0103 ra\u0163iune de a scrie\u201c.<br \/>\nS\u0103 ne amintim \u015fi de cel\u0103lalt mare cititor pe care l-am pomenit \u2013 G.C\u0103linescu: \u201eC\u0103r\u0163ile nu se citesc \u00een public; cu ele te \u00eenchizi \u00een cas\u0103, \u00een singur\u0103tate: Pozi\u0163ia \u00een care consul\u0163i o carte este de o \u00eensemn\u0103tate capital\u0103. \/ Versurile, spre pild\u0103, se citesc umbl\u00e2nd \u00een jurul od\u0103ii, pentru a le da un ritm declamator. (Este una dintre probele la care C\u0103linescu supunea poezia \u015fi pe poe\u0163i \u00een faimoasele sale cursuri de la Universitatea din Ia\u015fi. Cine l-a auzit rostind roman\u0163a \u201ePe l\u00e2ng\u0103 plopii f\u0103r\u0103 so\u0163\u201c, de exemplu, \u00een rom\u00e2ne\u015fte sau\/\u015fi \u00een versiune italian\u0103, ori cine l-a ascultat citindu-\u015fi poeziile proprii \u00ee\u015fi d\u0103 lesne seama c\u0103 aceasta era metoda sa de lectur\u0103 a poeziei \u2013 nota mea C.C.). Romanele de ac\u0163iune le citesc \u00eentins jos cu capul \u00een m\u00e2ini, ca un fel de \u015fef de stat major deasupra unei h\u0103r\u0163i strategice pe care \u00eemi studiez mi\u015fcarea eroilor. \/ Literatura de analiz\u0103 se gust\u0103, culcat pe spate. Dup\u0103 fiecare moment psihologic, ai astfel prilejul s\u0103 la\u015fi cartea jos \u015fi s\u0103 urm\u0103re\u015fti cu ochii \u00een tavan perspectivele suflete\u015fti ale c\u0103r\u0163ii\u201c.<br \/>\nCine avea s\u0103 spun\u0103 la c\u00e2teva decenii dup\u0103 ce scrisese C\u0103linescu articolul \u201eCum se cite\u015fte o carte\u201c, din care am citat, c\u0103 lectura criticului este o lectur\u0103 g\u00e2nditoare?!<br \/>\nSunt destule voci mai mult sau mai pu\u0163in alarmate \u015fi alarmante, multe Casandre care \u00eei prezic \u201ec\u0103r\u0163ii de h\u00e2rtie\u201c un viitor deloc fast. \u00cengrijorarea are, f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103, o anumit\u0103 justificare, \u00eentr-o epoc\u0103 a Internetului. S-ar putea s\u0103 se \u00eent\u00e2mple \u00eens\u0103 ceea ce s-a petrecut \u00een spa\u0163iul mass-media, mai exact al audiovizualului. Acum c\u00e2teva decenii nu pu\u0163ini sceptici \u00eei c\u00e2ntau prohodul radioului. Se estima, dac\u0103 nu dispari\u0163ia, \u00een orice caz, o marginalizare a acestuia, pe m\u0103sura intr\u0103rii tot mai masive a televiziunii \u00een spa\u0163iul public \u015fi privat. \u00cen realitate, prezicerele sumbre au fost total infirmate. Radioul nu \u015fi-a pierdut statutul, ba chiar \u015fi l-a \u00eent\u0103rit, audien\u0163a sa continu\u00e2nd s\u0103 fie chiar mai larg\u0103 dec\u00e2t a televiziunii \u015fi \u00een zilele noastre. Fire\u015fte, se pot g\u0103si multe explica\u0163ii ale acestei situa\u0163ii: de ordin tehnic, psihologic etc. Exist\u0103 pericolul, c\u0103ci de un pericol ar putea fi vorba, ca noile suporturi, noile mijloace tehnice, oric\u00e2t de moderne \u015fi acaparatoare, s\u0103 elimine obiectul carte? E greu de crezut, m\u0103car \u015fi dac\u0103 avem \u00een vedere motive ce \u0163in de confortul fizic \u015fi sufletesc al cititorului. Dar nu numai. Tradi\u0163ia, care \u00een aceast\u0103 privin\u0163\u0103 e literalmente fabuloas\u0103, are nu doar un puternic impact psihologic, ci \u015fi o binef\u0103c\u0103toare iner\u0163ie. Alexandru Paleologu, \u015fi el un mare cititor, povestea c\u0103 a citit de-a lungul vie\u0163ii \u201eR\u0103zboi \u015fi Pace\u201c de 14 ori, prima dat\u0103 la o v\u00e2rst\u0103 fraged\u0103, c\u00e2nd la lectura capodoperei lui Tolstoi adolescentul a pl\u00e2ns. Solicitat \u00eentr-un interviu s\u0103 spun\u0103 ce crede, dac\u0103 un t\u00e2n\u0103r de azi ar mai pl\u00e2nge la lectura unei asemenea c\u0103r\u0163i, Paleologu a r\u0103spuns \u00een stilul s\u0103u binecunoscut c\u0103, dac\u0103 nu e idiot, sigur va pl\u00e2nge.<br \/>\nNu-mi pot imagina pe cineva pl\u00e2ng\u00e2nd la lectura romanului lui Tolstoi sau a altui mare roman pe ecranul computerului. Dec\u00e2t doar dac\u0103 are o problem\u0103 ce \u0163ine de oftalmologie, nu de emo\u0163ia estetic\u0103. Dar s\u0103-l mai \u015fi reciteasc\u0103, \u015fi \u00eenc\u0103 de 14 ori, ca Paleologu!.. Pe un asemenea suport ar fi un adev\u0103rat supliciu.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>\u00cen introducerea la volumul s\u0103u \u201eAsul de pic\u0103. \u015etefan Aug. Doina\u015f\u201c, George Neagoe, elev al lui Nicolae Manolescu, rememoreaz\u0103 c\u0103 profesorul le-a transmis lui \u015fi colegilor s\u0103i o \u00eenv\u0103\u0163\u0103tur\u0103 menit\u0103 s\u0103-i consoleze ce m-a tulburat chiar \u015fi pe mine care nu mai sunt, din p\u0103cate, student de mult\u0103 vreme, m\u0103 tem c\u0103 din vremuri imemoriale:&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/inapoi-la-cartea-de-hartie\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">\u00cenapoi la \u201ecartea de h\u00e2rtie\u201d!<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[9702,5260],"class_list":["post-17993","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-asul-de-pica-stefan-aug-doinas","tag-george-neagoe"],"views":1287,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17993","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=17993"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17993\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=17993"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=17993"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=17993"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}