{"id":17989,"date":"2014-03-13T11:02:01","date_gmt":"2014-03-13T09:02:01","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=17989"},"modified":"2014-03-13T11:02:01","modified_gmt":"2014-03-13T09:02:01","slug":"precum-poetul-de-altadata","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/precum-poetul-de-altadata\/","title":{"rendered":"Precum poetul de-alt\u0103dat\u0103&#8230;"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>Postmodernismul literar are \u015fi p\u0103cate, nu doar triumfuri. Unul dintre acestea este, din punctul meu de vedere, preeminen\u0163a versului liber. Lirica alb\u0103, \u00een monopolul pe care l-a exercitat \u015fi continu\u0103 s\u0103-l manifeste, de-muzicalizeaz\u0103 fraza poetic\u0103 \u015fi acord\u0103 drept de cetate \u201einspira\u0163ilor\u201d de orice v\u00e2rst\u0103, ignoran\u0163\u0103 \u015fi tupeu.<\/strong> <\/em><br \/>\nIstoric, forma fix\u0103 a ac\u0163ionat \u00een calitate de \u201ec\u0103ma\u015f\u0103 de for\u0163\u0103\u201d, de instan\u0163\u0103 constr\u00e2ng\u0103toare, de \u201eintrument de tortur\u0103\u201d, astfel \u00eenc\u00e2t exuberan\u0163a \u015fi temperamentul poetului s\u0103 fie cenzurate, obligate s\u0103 se coordoneze, trimise \u00eentr-o logic\u0103 aproape numeric\u0103 \u015fi extrem de muzical\u0103. S\u0103 nu dispre\u0163uim metrica! Adev\u0103rata mistic\u0103 nu este cea ad hoc, ci un \u00eendelung, supraomenesc \u015fi inspirat exerci\u0163iu de c\u0103utare a Divinit\u0103\u0163ii \u00een formulele \u00een care Acesteia \u00eei face pl\u0103cere s\u0103 se comunice. Pitagora, mistic autentic, nu clama gratuit c\u0103 esen\u0163a universului este num\u0103rul, iar natura acestuia este una muzical\u0103! Probabil c\u0103 singura \u015fans\u0103 ca Platon s\u0103 nu-i alunge din Cetate pe poe\u0163i consta \u00een respectul ritualic fa\u0163\u0103 de canon pe care ei ar fi fost obliga\u0163i s\u0103-l nutreasc\u0103&#8230; \u00cen fond, este banal: dac\u0103 poetul este doar vehiculul mesajului divin, atunci el nu poate comunica oricum, a\u015fa precum \u00eei vine sau \u00eei dicteaz\u0103 inspira\u0163ia lui mundan\u0103, textul zeilor, ci doar \u00een conformitate cu anumite imperative. Adev\u0103rul nu se roste\u015fte\/scrie la \u00eent\u00e2mplare, el are nevoie de o \u201ehain\u0103\u201d pre-conceput\u0103, ritualizat\u0103 \u015fi profund muzical\u0103.<br \/>\nPe la \u00eenceputul anilor \u201990 mass-media de la noi se isterizaser\u0103 de prezen\u0163a \u00een \u0163ar\u0103 a unei june americance de origine rom\u00e2n\u0103. Pentru c\u0103 domni\u015foara picta \u00een genul lui Pablo Picasso, i s-a spus degrab\u0103 \u201eMicu\u0163a Picasso\u201d. \u201eProfe\u0163ii\u201d neamului au fost chema\u0163i s\u0103-\u015fi dea cu p\u0103rerea despre juvenilul \u201egeniu\u201d. Niciunul nu a suflat un cuv\u00e2nt despre faptul c\u0103 Picasso nu s-a n\u0103scut&#8230; Picasso, ci a devenit Picasso.<br \/>\nCum a\u015fa? P\u0103i foarte simplu. Iat\u0103 argumentul. C\u00e2nd am vizitat \u00eent\u00e2ia oar\u0103 Barcelona, m-am dus glon\u0163 \u00een Barri Gotic, cartierul medieval din ora\u015f, c\u0103ci \u015ftiam c\u0103 acolo se afl\u0103 Muzeul Picasso. Spre surprinderea mea, foarte pu\u0163ine dintre p\u00e2nzele care l-au f\u0103cut celebru pe artist erau ad\u0103postite de s\u0103lile institu\u0163iei catalane. Imensa majoritate a lucr\u0103rilor reprezenta copii, mig\u0103los lucrate, acoperind intervalul dintre treisprezece \u015fi nou\u0103sprezece ani din via\u0163a maestrului. \u00cenv\u0103\u0163\u0103cel s\u00e2rguincios, Picasso a copiat ani la r\u00e2nd p\u00e2nzele, stilul \u015fi ideile celor mari, de la Vel\u00e1squez \u015fi Goya, la Ti\u0163ian \u015fi Rafael, imagin\u00e2nd variante personale, din ce \u00een ce mai personale, la datul ini\u0163ial. A\u015fa \u015fi-a f\u0103cut m\u00e2na geniul de mai t\u00e2rziu. A mai auzit cineva ast\u0103zi ceva despre \u201eMicu\u0163a Picasso\u201d?<br \/>\nCare este morala? P\u00e2n\u0103 a ajunge s\u0103 scrii vers liber, p\u00e2n\u0103 a st\u0103p\u00e2ni a\u015fa cum se cade aceast\u0103 dificil\u0103 art\u0103, se cuvine mai \u00eent\u00e2i s\u0103 te exerci\u0163i ca \u201esalahor\u201d al formei fixe. Din p\u0103cate, la noi orice imberb semianalfabet \u015fi fanatic \u00eencredin\u0163at c\u0103 e atins de aripa geniului debuteaz\u0103 sub auspiciile alergiei la forma canonic\u0103. Rezultatul este c\u0103 avem foarte mul\u0163i \u201epoe\u0163i\u201d, dar o insignifiant\u0103 poezie.<br \/>\nMarin Constantin nu este un poet postmodern. Ultima lui carte, ap\u0103rut\u0103 la editura bucure\u015ftean\u0103 \u201eDetectiv literar\u201c \u00een anul 2013 \u015fi intitulat\u0103 \u201eSenecte. 111 sonete\u201d, nu are nimic de-a face cu anticanonul programatic al postmoderni\u015ftilor de ultim\u0103 genera\u0163ie. Sexagenar, om trecut prin via\u0163\u0103 \u015fi av\u00e2nd chipul br\u0103zdat de cute c\u00e2\u015ftigate cu suferin\u0163\u0103, domnia sa scrie greu, rar \u015fi foarte bine. Cobor\u00e2t parc\u0103 din pelicula lui Cacoyannis, dup\u0103 ce funicularul lui Zorba s-a pr\u0103bu\u015fit, Marin Constantin are ceva din d\u00e2rza \u00een\u0163elepciune milenar\u0103 a cretanilor ne\u00eengenunchia\u0163i nici m\u0103car de Wehrmacht. (E arhicunoscut episodul din cel de-al Doilea R\u0103zboi Mondial \u00een care fostul campion al lumii la categoria grea \u015fi \u00eenving\u0103tor al lui Joe Louis, Max Schmelling, atunci para\u015futist, a fost luat prizonier de un grup de lupt\u0103toare cretane!) Privindu-l, ai sentimentul \u015fi certitudinea unui \u00een\u0163elept r\u0103t\u0103cit f\u0103r\u0103 voia lui \u00een derizoriul gri al cotidianului. Oricum, \u015ftii c\u0103 nu va vorbi dec\u00e2t atunci c\u00e2nd are ceva de spus. Iar c\u00e2nd are realmente ceva de spus, autenticul poet \u00eentrupat \u00een acest personaj atipic \u00een zilele noastre \u015fi numit Marin Constantin \u00eembrac\u0103 acea \u201ec\u0103ma\u015f\u0103 de foc\u201d mo\u015ftenit\u0103 de la Nessus \u015fi scrie versuri de o muzicalitate clasic\u0103.<br \/>\nAutorul nostru \u015ftie prea bine c\u0103 nu orice fel de experien\u0163\u0103 e destinat\u0103 comunic\u0103rii. Nu orice se \u00eent\u00e2mpl\u0103 \u00een curgerea diurn\u0103 are \u015ftaif ontologic, nu orice banal accident se cuvine celebrat. Nu scrii despre insignifiant, nu ridici la altitudinea versului s\u0103v\u00e2r\u015firea ori f\u0103ptura anonim\u0103. Doar ceea ce are t\u00e2lc merit\u0103 o dezvoltare discursiv\u0103. Numai pepita de aur a ideii justific\u0103 \u015famanismul poemului. \u015ei ca orice dans al dervi\u015fului, mi\u015fc\u0103rile poemului se cuvin ritmate, calculate, introduse \u00eentr-o logic\u0103 a freneziei progresive.<br \/>\nMinte organizat\u0103 \u015fi condei inspirat, Marin Constantin \u015ftie s\u0103 a\u015ftepte ca experien\u0163a concludent\u0103 s\u0103 sporeasc\u0103 \u00een c\u0103m\u0103rile sufletului \u015fi s\u0103 prolifereze \u00een tezaurul memoriei. Hegelian, c\u00e2nd cantitatea faptelor dep\u0103\u015fe\u015fte un prag anume, trec\u00e2nd exploziv \u00een calitate, adic\u0103 primind alt statut ontologic, devenind altceva, abia atunci poetul catadicse\u015fte s\u0103-\u015fi construiasc\u0103 sonetele valorific\u00e2nd materia spiritual\u0103 acumulat\u0103, d\u00e2nd astfel form\u0103 elegant\u0103 unor magmatice tr\u0103iri.<br \/>\nLa fel ca \u00een volumele anterioare \u015fi recente, \u201e333 trisstihuri\u201d \u015fi \u201eAlcoovice\u201d, poetul recurge la canonul estetic pentru a da form\u0103 nobil\u0103 unor sentimente \u015fi g\u00e2nduri inspirate de ceea ce am putea numi algoritmul unei vie\u0163i virile. Ca \u015fi Alexis Zorba, eroul lui Kazantzakis, poetul rom\u00e2n nu respinge nici o experien\u0163\u0103 existen\u0163ial\u0103, lu\u00e2nd ceea ce are esen\u0163ial aceasta \u00eentr-o ordine fireasc\u0103, a umanului f\u0103r\u0103 v\u00e2rst\u0103. Nimic din ceea ce este omenesc nu-i r\u0103m\u00e2ne str\u0103in, se opre\u015fte whitmanian asupra dragostei pentru femeie, alcoolului degustat, durerii, bucuriei, mor\u0163ii, na\u015fterii, speran\u0163ei, deziluziei, tinere\u0163ii \u015fi b\u0103tr\u00e2ne\u0163ii. Descoper\u0103 roata, dar o face cu o bucurie n\u0103prasnic\u0103, iar aceast\u0103 combustie l\u0103untric\u0103 \u00eei nutre\u015fte poezia.<br \/>\nDar mai cu seam\u0103 ador\u0103 reflec\u0163ia, analiza, medita\u0163ia. Marin Constantin este un b\u0103rbat care g\u00e2nde\u015fte asupra lumii, un \u00een\u0163elept pentru care actul cunoa\u015fterii are ceva din condi\u0163ia divin\u0103. Nimic nu e mai prejos de cunoa\u015ftere \u015fi \u00een\u0163elegere, dar nu orice se cuvine ridicat la concept sau celebrat prin vers. \u00cen \u201eSonetul XCIV\u201d m\u0103rturisirea este complet\u0103: \u201eM\u0103 lep\u0103d de tutun ca de Satana\/ \u015ei de femei m\u0103 lep\u0103d dac\u0103 vrei\/ M\u0103 lep\u0103d \u015fi de tata \u015fi de mama\/ Dar nu m\u0103 pot dezice de idei&#8230; De toate pot s\u0103 m\u0103 dezic, de vrei\/ Numai de mine, nu; \u015fi de idei\u201d. Bolnav la propriu de idei, ca un \u015etefan Gheorghidiu al prezentului, doar c\u0103 mai pu\u0163in patetic \u015fi sigur v\u0103duvit de egocentrism, Marin Constantin tr\u0103ie\u015fte \u00een poemul de form\u0103 fix\u0103 reg\u0103sirea unui paradis pierdut.<br \/>\n\u201eAcolo este \u0163ara lui\u201d, \u00een acel ritm, m\u0103sur\u0103, rim\u0103 \u015fi canon, ilustr\u00e2ndu-\u015fi grafic \u00een formul\u0103 inspirat\u0103, aparent naiv\u0103 \u015fi desigur ironic\u0103, viziunea poetic\u0103 despre lume \u015fi via\u0163\u0103. Pseudonimul s\u0103u de grafician, C. Fierbin\u0163eanu, spune multe despre ardenta lui imagina\u0163ie, ca \u015fi despre jucata inocen\u0163\u0103 cu care, \u00een maniera lui Puc\u0103, cheam\u0103 tandru \u00een derizoriu \u00eencropitele f\u0103pturi \u015fi momente ale unei lumi demne s\u0103 fie ironizat\u0103, iubit\u0103, iertat\u0103 \u015fi, fire\u015fte, tr\u0103it\u0103. Imagine \u015fi vers, idee \u015fi muzic\u0103, \u00een \u0163ara lui Marin Constantin armonia face legea. E un t\u0103r\u00e2m pe care merit\u0103 s\u0103-l str\u0103ba\u0163i la pas, \u00een singur\u0103tatea unui pahar de vin. Va deveni cu siguran\u0163\u0103 \u015fi \u0163ara ta, cititorule&#8230;<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Postmodernismul literar are \u015fi p\u0103cate, nu doar triumfuri. Unul dintre acestea este, din punctul meu de vedere, preeminen\u0163a versului liber. Lirica alb\u0103, \u00een monopolul pe care l-a exercitat \u015fi continu\u0103 s\u0103-l manifeste, de-muzicalizeaz\u0103 fraza poetic\u0103 \u015fi acord\u0103 drept de cetate \u201einspira\u0163ilor\u201d de orice v\u00e2rst\u0103, ignoran\u0163\u0103 \u015fi tupeu. Istoric, forma fix\u0103 a ac\u0163ionat \u00een calitate de&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/precum-poetul-de-altadata\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Precum poetul de-alt\u0103dat\u0103&#8230;<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[10492,10489,10487,10488,10491,10490],"class_list":["post-17989","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-detectiv-literar","tag-barcelona","tag-barri-gotic","tag-cartierul-medieval","tag-marin-constantin","tag-muzeul-picasso"],"views":1509,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17989","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=17989"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17989\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=17989"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=17989"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=17989"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}