{"id":17894,"date":"2014-03-06T10:20:53","date_gmt":"2014-03-06T08:20:53","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=17894"},"modified":"2014-03-13T09:39:35","modified_gmt":"2014-03-13T07:39:35","slug":"despre-fotografie-intr-o-lumina-subiectiva","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/despre-fotografie-intr-o-lumina-subiectiva\/","title":{"rendered":"Despre fotografie,  \u00eentr-o lumin\u0103 subiectiv\u0103"},"content":{"rendered":"<blockquote><p><strong>Emanuel Tanjala, <em>Jurnalul unui fotograf,<\/em> Bucure\u015fti, Humanitas, 2013<\/strong><\/p>\n<p>&nbsp;<\/p><\/blockquote>\n<p><em><strong>\u201eA quick thing and there&#8217;s a whole world in it.\u201c<\/strong><\/em><br \/>\n<strong>(Henri Cartier-Bresson)<\/strong><\/p>\n<p>Am un nod \u00een g\u00e2t de fiecare dat\u0103 c\u00e2nd iau parte la discu\u0163ii \u00eentre fotografi profesioni\u015fti sau aspiran\u0163i, purtate \u00eentr-o p\u0103s\u0103reasc\u0103 gure\u015f\u0103, \u00een care toate p\u0103r\u0163ile de vorbire par alc\u0103tuite numai din versiuni de obiective, filtre, lentile, polarizatoare, stabilizatoare, histograme, efecte de editare \u015fi parametri exprima\u0163i \u00een cifre ne\u00een\u0163elese. O tain\u0103 care nu numai c\u0103 nu-mi d\u0103 niciun fior, dar m\u0103 pune de-a dreptul pe fug\u0103. Poate de aceea am citit cu bucurie, cu lini\u015ftire \u015fi poate prea pe ner\u0103suflate o carte care arat\u0103 c\u0103 se poate \u015fi altfel. C\u0103 fotografia e de g\u0103sit, mai degrab\u0103, \u00een alt\u0103 parte.<br \/>\nConfesiunea lui Emanuel T\u00e2njal\u0103, autorul \u201eJurnalului&#8230;\u201c, \u00eencepe gr\u0103itor: \u201eFaptul c\u0103 fotografia folose\u015fte un instrument al tehnicii nu o transform\u0103 \u00eentr-o \u015ftiin\u0163\u0103 exact\u0103. A fotografia este mult mai mult dec\u00e2t a \u015fti cum s\u0103 folose\u015fti filtre sau cum s\u0103 te perfec\u0163ionezi \u00een laboratoarele digitale. Fotografia cap\u0103t\u0103 valoare atunci c\u00e2nd componenta uman\u0103 intr\u0103 \u00een rol. Mai mult dec\u00e2t creierul \u015fi chiar mai mult dec\u00e2t ochiul, sufletul fotografului, temperamentul, caracterul, personalitatea sa sunt cele care fac fotografia. Nu am stat niciodat\u0103 s\u0103 detaliez despre obiective sau tipul camerei cu care am f\u0103cut o anumit\u0103 fotografie. Dar mi-a pl\u0103cut s\u0103-mi amintesc povestea acelei fotografii \u015fi starea de spirit pe care am avut-o atunci c\u00e2nd am declan\u015fat. Despre asta voi vorbi aici.\u201c Emanuel T\u00e2njal\u0103 scrie despre fotografie \u00eentr-o lumin\u0103 subiectiv\u0103, personal\u0103. Fraged\u0103 ca \u00eenainte de mijitul soarelui. Oameni. Locuri. St\u0103ri. Zile. Clipe. \u00cent\u00e2mpl\u0103ri. Nu face parad\u0103 de cuno\u015ftin\u0163e tehnice, nici risip\u0103 de parametri. Fire\u015fte, specialistul se \u0163ine departe de orice urm\u0103 de amatorism \u015fi strecoar\u0103 din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd \u2013 doar atunci c\u00e2nd este nevoie \u2013 c\u00e2te un detaliu tehnic: focala obiectivului cu care a realizat portretul de la distan\u0163\u0103 al fetei din Maramure\u015f \u00een 1972; c\u00e2t a \u00eenchis diafragma \u015fi cum a \u00eendulcit bli\u0163ul ca s\u0103 gestioneze lumina dintr-o situa\u0163ie contre-jour \u015fi s\u0103 ob\u0163in\u0103 un efect de aureolare; poate, c\u00e2t a l\u0103sat s\u0103 se impresioneze senzorul \u00eentr-o lumin\u0103 mai puternic\u0103 ori mai slab\u0103. Dar toat\u0103 \u00eengr\u0103m\u0103direa de cifre care alc\u0103tuie\u015fte alfabetul cam runic al speciali\u015ftilor se tope\u015fte la T\u00e2njal\u0103 \u00een subsidiarul declan\u015f\u0103rii. E acolo f\u0103r\u0103 s\u0103 strige, vegheaz\u0103 discret ca fotografia s\u0103 ajung\u0103 la privitor proasp\u0103t\u0103, zv\u00e2cnitoare \u015fi, mai cu seam\u0103, de o simplitate cov\u00e2r\u015fitoare, c\u0103reia i se poate r\u0103spunde numai prin t\u0103cere.<br \/>\nCartea se cl\u0103de\u015fte, aproape de la sine, din trei p\u0103r\u0163i: \u00eenceputurile \u015fi profesia de fotojurnalist \u00een Rom\u00e2nia comunist\u0103; exilul \u015fi re\u00eentoarcerea; eseul \u00een care, amintindu-\u015fi pove\u015fti ale imaginilor surprinse, explic\u0103 principalele genuri fotografice. Are \u015faptesprezece ani c\u00e2nd prime\u015fte, cu mirare, primul aparat foto \u2013 \u201eo cutie dreptunghiular\u0103, neagr\u0103, \u00een capul c\u0103reia se afla un mic vizor prin care priveam ceea ce \u00eemi pl\u0103cea, dup\u0103 care ap\u0103sam pe un buton primitiv \u015fi zgomotos\u201c. Lucrurile nu aveau \u00eenc\u0103 nume. \u00cencepe apoi s\u0103 vad\u0103 lumea prin obiectiv \u00eentr-o alt\u0103 lumin\u0103, iar descoperirea are \u00een ea un fel de fior al \u00eenceputurilor, cu zguduirile lui cu tot: \u201eMi se p\u0103rea o minune ca o imagine pe care o surprindeam s\u0103 fie transformat\u0103, printr-un proces de developare \u00een substan\u0163e chimice, \u00eentr-o fotografie \u00een felurite tonuri de gri, pe o h\u00e2rtie. M-a fascinat acest miracol \u015fi m-am aruncat asupra lui cu curiozitatea celui care descoper\u0103 o alt\u0103 lume, un alt univers, \u00een care p\u0103\u015feam cu un fel de spaim\u0103.\u201c \u00cencerc\u0103rile adolescentine, cu flori, fructe, livezi \u015fi interioare \u0163\u0103r\u0103ne\u015fti, care \u00eei modeleaz\u0103 aten\u0163ia, sensibilitatea \u015fi \u00eel \u00eendr\u0103gostesc pentru totdeauna de lumea satului, sunt r\u0103spl\u0103tite, la 26 de ani, cu primul loc de munc\u0103 \u00een domeniu: fotoreporter la ziarul \u201eSatul socialist\u201c. Este pus \u00een situa\u0163ia dificil\u0103 a fotografului care vede ceva, dar trebuie s\u0103 arate altceva: nevoit s\u0103 ilustreze, pentru o publica\u0163ie comunist\u0103, o \u0163\u0103r\u0103nime triluind de fericirea colectiviz\u0103rii \u015fi de binecuv\u00e2nt\u0103rile industriei progresiste, observ\u0103 \u00een fapt c\u0103 satul rom\u00e2nesc este o lume bulversat\u0103, decadent\u0103, p\u00e2lp\u00e2ind de o frumuse\u0163e amenin\u0163at\u0103. Pe de o parte, are delicate\u0163ea \u015fi r\u0103bdarea s\u0103 decupeze dintr-o astfel de lume partea luminoas\u0103; pe de alt\u0103 parte, rebel, t\u00e2n\u0103r, cu plete \u015fi musta\u0163\u0103 &#8211; cu cea mai savuros de susceptibil\u0103 \u00eenf\u0103\u0163i\u015fare, adic\u0103 \u2013 se lanseaz\u0103, al\u0103turi de colegii jurnali\u015fti, \u00eentr-un discurs duplicitar \u00een care critic\u0103 \u00een subsiadiar mizeria \u015fi decaden\u0163a pricinuite de comunism. \u00cendr\u0103zneala nu este l\u0103sat\u0103 nepedsit\u0103. Urmeaz\u0103 perioada petrecut\u0103 la \u201eFlac\u0103ra\u201c, un loc de munc\u0103 \u00eendelung r\u00e2vnit pentru c\u0103 era singura revist\u0103 color din Rom\u00e2nia socialist\u0103, dar greu de \u00eendurat din pricina personalit\u0103\u0163ii despotice a directorului, Adrian P\u0103unescu. Pe care nu ezit\u0103 s\u0103-l califice cu cele mai dure adjective, lucrul \u00eentregind o atitudine general\u0103 de critic\u0103 virulent\u0103 la adresa comunismului, r\u0103sp\u00e2ndit\u0103 \u00een toat\u0103 p\u00e2nza c\u0103r\u0163ii, f\u0103r\u0103 a precupe\u0163i vreo vorb\u0103 grea. Ca \u015fi poetul, ca \u015fi soldatul, nu are via\u0163\u0103 personal\u0103. Trebuie s\u0103 fie mereu \u00een miezul evenimentelor, este trimis la orice or\u0103, \u00een orice anotimp, \u00een orice col\u0163 al \u0163\u0103rii care d\u0103 semne de \u00eent\u00e2mplare. \u00cendur\u0103 trenuri \u00eenghe\u0163ate ori caniculare, cenzura securist\u0103, absurditatea directorului, dar are parte \u015fi de o echip\u0103 profesionist\u0103, de c\u0103l\u0103torii \u00een toate ora\u015fele \u0163\u0103rii \u015fi de c\u00e2teva \u00eent\u00e2lniri memorabile. Apoi, \u00een perioada c\u00e2t lucreaz\u0103 la revista \u201eCinema\u201c, \u00ee\u015fi schimb\u0103 \u00eentruc\u00e2tva privirea: fotojurnalistul dinamic, chitit pe eveniment, se rafineaz\u0103 prin latura fotografului de studio, care \u00eenva\u0163\u0103 s\u0103 realizeze portrete \u00een combina\u0163ii sofisticate de lumini \u015fi s\u0103 se strecoare printre actorii \u015fi personalul de pe platou &#8211; vorba lui Cartier-Bresson din scurtmetrajul \u201eThe Decisive Moment\u201c \u2013 cu suple\u0163ea unui animal de prad\u0103. \u00cent\u00e2lnirea cu fotograful francez \u2013 care \u00eel fascineaz\u0103 \u015fi cu care ajunge s\u0103 fie comparat \u2013 este \u015fi ea de c\u0103p\u0103t\u00e2i: la el, T\u00e2njal\u0103 descoper\u0103 delicate\u0163ea omului care caut\u0103 pe t\u0103cute detaliul semnificativ \u00een magma banalului. \u015ei modestia. Un moment tare al devenirii sale este \u015fi \u00eent\u00e2lnirea cu Sergiu Celibidache, c\u0103ruia are prilejul s\u0103-i fac\u0103, \u00een timpul repeti\u0163iilor de la Filarmonica \u201eGeorge Enescu\u201c, o serie de portrete: vulcanice, av\u00e2ntate, largi, fermec\u0103toare. \u00centocmai ca personajul.<br \/>\nExilul \u00eel treze\u015fte la o realitate surprinz\u0103toare: \u00ee\u015fi d\u0103 seama c\u0103 tr\u0103ise, vreme de treizeci \u015fi patru de ani, \u00eentr-o claustrare absurd\u0103. O burs\u0103 de studiu la Perugia \u00eei descoper\u0103 mai \u00eent\u00e2i gustul libert\u0103\u0163ii: \u201eDevenisem un explorator \u00een lumea liber\u0103, un exilat \u00een univers, nu m\u0103 mai sim\u0163eam rom\u00e2n, nu mai aveam patrie, eram un ins \u00eentr-o lume \u00een care, treptat, \u00eencepeam s\u0103 m\u0103 adaptez.\u201c Fascina\u0163ia descoperirii Italiei \u00eel face s\u0103 \u201edeclan\u015feze robotic\u201c, h\u0103mesit de priveli\u015ftea arhitecturii, str\u0103zilor \u00eenguste, pie\u0163elor largi, statuilor, Capelei Sixtine, canalelor vene\u0163iene \u015fi de voluptatea unei lumi respir\u00e2nd liber\u0103: \u201eAm fotografiat Roma cu nebunia pl\u0103cerii de a face dragoste cu locul acela. De a m\u0103 \u00eendr\u0103gosti la prima vedere \u015fi a r\u0103m\u00e2ne smerit.\u201c Apoi, nu f\u0103r\u0103 dificult\u0103\u0163i politice, reu\u015fe\u015fte s\u0103 se al\u0103ture familiei, care primise drept de emigrare \u00een Statele Unite. Mai \u00eent\u00e2i cople\u015fit de m\u0103re\u0163ia urbanistic\u0103, de viteza \u015fi de diversitatea etnic\u0103 a unei lumi care \u00eentruchipa diferitul deplin, descoper\u0103 apoi o Americ\u0103 profund\u0103, intim\u0103, care nu seam\u0103n\u0103 nici cu cea din filme, nici cu cea din vise: \u201eO Americ\u0103 a oamenilor \u015fi a locurilor, o \u0163ar\u0103 care nu se vede de pe autostrad\u0103. (&#8230;) C\u00e2nt\u0103re\u0163i ambulan\u0163i, sportivi musculo\u015fi \u015fi copii \u00een c\u0103rucioare, femei frumoase, culturi\u015fti, perdan\u0163i, droga\u0163i, prieteni \u015fi farsori.\u201c Petrec\u00e2ndu-\u015fi dimine\u0163ile pe \u201eVenice Beach\u201c, vede numai \u201eoameni desena\u0163i \u00een lumin\u0103\u201c. Nu la fel poate spune \u015fi despre ceea ce g\u0103se\u015fte la re\u00eentoarcerea \u00een Bucure\u015fti, la pu\u0163ine zile dup\u0103 Revolu\u0163ie: \u201e(&#8230;) am aterizat \u00eentr-o \u0163ar\u0103 \u00eenl\u0103crimat\u0103. O iarn\u0103 tuciurie cu drumuri desfundate \u015fi oameni tri\u015fti. (&#8230;) Am fotografiat un popor p\u0103c\u0103lit, umilit, min\u0163it \u015fi jignit.\u201c La aproape un deceniu dup\u0103 revenire, o lumin\u0103 mai bun\u0103 se a\u015fterne prin colaborarea cu revista \u201eFormula AS\u201c, prilej de a re\u00eennoda cu lumea satului, cu tihna \u015fi cu simplitatea, cu b\u0103tr\u00e2nii \u015fi cu pove\u015ftile. Cu o prospe\u0163ime pe care numai vechiul \u015ftie s\u0103 o p\u0103streze.<br \/>\nCea de a treia parte a c\u0103r\u0163ii, de\u015fi explic\u0103 fotografia, este mai pu\u0163in o lec\u0163ie \u015fi mai mult o m\u0103rturisire. Fotografia, ca act de crea\u0163ie, este \u201eun strig\u0103t de bucurie sau de \u00eentristare\u201c. Sarcina fotografului este s\u0103 elaboreze spa\u0163iul pe care i-l ofer\u0103 dreptunghiul din aparat, \u00eenzestr\u00e2ndu-l cu sens \u015fi unicitate. Fotografia poate fi despre iubire, despre dor, despre grij\u0103, despre a\u015fteptare, despre prietenie, despre pl\u00e2ns, despre d\u0103ruire \u2013 despre orice, at\u00e2t timp c\u00e2t fotograful este omul potrivit la locul \u015fi la momentul potrivit, at\u00e2t timp c\u00e2t speculeaz\u0103 cu delicate\u0163e \u015fi modestie situa\u0163iile vie\u0163ii \u015fi se adapteaz\u0103 pentru a r\u0103spunde fie spontaneit\u0103\u0163ii instantaneului, fie discre\u0163iei portretului, fie lucidit\u0103\u0163ii documentarului, fie delicate\u0163ii detaliului. Perseveren\u0163a, tenacitatea, \u00eendurarea \u015fi abilitatea, \u00een\u0163elepciunea \u015fi r\u0103bdarea sunt calit\u0103\u0163i despre care autorul scrie ca \u015fi c\u00e2nd ar fi f\u0103pturi \u015fi ar vrea s\u0103 le fotografieze.<br \/>\nCe surprinde la fotografiile lui Emanuel T\u00e2njal\u0103 e mirarea pe care fiecare dintre ele o respir\u0103, care d\u0103 imaginilor lui prospe\u0163ime, vibra\u0163ie, tulburare. Mirarea \u00een fa\u0163a fotografiei \u015fi mirarea \u00een fa\u0163a lumii, fie c\u0103 e vorba de irepetabila clip\u0103 \u00een care o b\u0103tr\u00e2n\u0103 duce palma noduroas\u0103 la gur\u0103, de sur\u00e2sul \u00eentr-o doar\u0103 al unei femei nomade cu m\u00e2ini frumoase, de \u00eenv\u00e2rtirea unui carusel ori de uimirea unui copil cu pletele aureolate. Rela\u0163ia personal\u0103 care se stabile\u015fte \u00eentre fotograf \u015fi subiect confer\u0103 o naturale\u0163e care de\u015fi s-ar putea n\u0103rui dintr-un singur gest, ca o siluet\u0103 de scrum, totu\u015fi nu se n\u0103ruie: \u201ePl\u0103cerea de a fotografia oameni vine din iubirea fa\u0163\u0103 de ei.\u201c Ce a\u015fterne, din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, o umbr\u0103 piezi\u015f\u0103 pe scriitura altfel luminoas\u0103 e tonul cu care autorul mai degrab\u0103 evoc\u0103 dec\u00e2t exprim\u0103 via\u0163a satului, de o perenitate dulceag\u0103. \u00cendrept\u0103\u0163irea vine din faptul c\u0103 evocarea e una onest\u0103, tr\u0103it\u0103 \u015fi nu izvor\u00e2t\u0103 din ideologii \u015fi slogane. Iar ceea ce dezam\u0103ge\u015fte pe alocuri privirea \u015fi buricele degetelor e reproducerea exclusiv \u00een alb-negru a celor peste 150 de fotografii din volum, pe o h\u00e2rtie mai degrab\u0103 poroas\u0103. E adev\u0103rat c\u0103 o atare cheie cromatic\u0103 e sofisticat\u0103, esen\u0163ializeaz\u0103, confer\u0103 imaginii for\u0163\u0103 \u015fi fruste\u0163e, \u00eens\u0103 pe alocuri m-am \u00eentrebat ce culori a avut acea lume vibrant\u0103, \u00een vreme ce calitatea h\u00e2rtiei spore\u015fte granula\u0163ia imaginilor, \u015fi a\u015fa suferinde \u00een urma trecerii din analogic \u00een digital. \u00cens\u0103 ra\u0163iunile acestea poate c\u0103 \u0163in mai degrab\u0103 de camera obscur\u0103 a edit\u0103rii&#8230;<br \/>\nNu \u015ftiu dac\u0103 jurnal sau mai degrab\u0103 memorii \u2013 av\u00e2nd \u00een vedere c\u0103 timpul, cu exilul, cu \u00eencerc\u0103rile \u015fi cu minun\u0103rile sale se a\u015fterne peste spuma zilelor \u015fi le preschimb\u0103 substan\u0163a \u00eenainte de a fi a\u015fternut\u0103 pe h\u00e2rtie \u2013, dar cartea lui Emanuel T\u00e2njal\u0103 pare mai mult spus\u0103 dec\u00e2t scris\u0103. \u00centr-un limbaj simplu, cu o fraz\u0103 fluid\u0103, limpede, pe un ton de confesiune, uneori liric, alteori autoironic, \u00eentotdeauna smerit, povestea este una curg\u0103toare. Parcurg\u00e2nd-o, nu am aflat nimic \u00een plus despre func\u0163iile sofisticate ale aparatului cu care mai decupez lumea din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd. Mi-a ar\u0103tat, \u00een schimb, c\u0103 nu de parametri \u015fi de cifre trebuie s\u0103 m\u0103 tem \u00een primul r\u00e2nd atunci c\u00e2nd ap\u0103s pe declan\u015fator. Ci de neputin\u0163a de a \u00een\u0163elege oamenii \u015fi locurile, de a crea leg\u0103turi \u015fi de a intui povestea \u00een m\u0103runtul fiec\u0103rei zile. E mai greu de \u00eendreptat. Mai opac\u0103.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Emanuel Tanjala, Jurnalul unui fotograf, Bucure\u015fti, Humanitas, 2013 &nbsp; \u201eA quick thing and there&#8217;s a whole world in it.\u201c (Henri Cartier-Bresson) Am un nod \u00een g\u00e2t de fiecare dat\u0103 c\u00e2nd iau parte la discu\u0163ii \u00eentre fotografi profesioni\u015fti sau aspiran\u0163i, purtate \u00eentr-o p\u0103s\u0103reasc\u0103 gure\u015f\u0103, \u00een care toate p\u0103r\u0163ile de vorbire par alc\u0103tuite numai din versiuni de&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/despre-fotografie-intr-o-lumina-subiectiva\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Despre fotografie,  \u00eentr-o lumin\u0103 subiectiv\u0103<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[10396,10397],"class_list":["post-17894","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-emanuel-tanjala","tag-jurnalul-unui-fotograf"],"views":1400,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17894","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=17894"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17894\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=17894"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=17894"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=17894"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}